Contestatie la executare. Prescriptia executarii pedepsei. Mandat european de arestare. Intreruperea termenului prescriptiei executarii pedepsei. Conditiile intreruperii termenului

Contestatie la executare. Prescriptia executarii pedepsei. Mandat european de arestare. Intreruperea termenului prescriptiei executarii pedepsei. Conditiile intreruperii termenului

-Cod procesual penal (1969):art. 461 alin. (1) lit. d)
-Cod penal (1968): art. 126 lit. b)
-Legea nr. 302/2004: art. 33 alin. (2)
-Deciziile Inaltei Curtii de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii: nr. 2/2012, nr. XXXVI/2009

Potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. pr. pen. se poate face contestatie la executare cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei. Conform art. 126 lit. b) Cod penal, executarea pedepsei inchisorii se prescrie daca a trecut un termen de 5 (cinci) ani plus durata pedepsei de executat, iar pedeapsa nu a fost pusa in executare. Potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 2/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, emiterea mandatului european de arestare, in vederea executarii pedepsei, are efect intreruptiv al termenului de prescriptie a executarii pedepsei numai daca persoana solicitata este localizata si statul de executare este cunoscut. Aceste conditii ale efectului intreruptiv al mandatului european de arestare asupra termenului de prescriptie a executarii pedepsei nu au fost indeplinite, astfel ca sunt indeplinite cumulativ prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. pr. pen. si art. 126 lit. b) C. pen., executarea pedepsei inchisorii fiind prescrisa, iar contestatia la executare admisibila.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 115/R din 27 ianuarie 2014, dr. M.B.

Prin sentinta penala nr. 357 din 8 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7203/108/2013, in baza art. 460, art. 461 alin. (1) lit. d) C. pr. pen., s-a admis contestatia la executare formulata de condamnatul L.M.I., prin  avocat.
In baza art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a constatat prescrisa executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 200 din 12 iunie 2000, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2022/2000, definitiva prin decizia penala nr. 453 din 08 noiembrie 2000 a Curtii de Apel Timisoara si decizia penala nr. 4698 din 2 noiembrie 2001 a Curtii Supreme de Justitie.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 377/2000 din 10 decembrie 2001, emis de Tribunalul Arad.
S-a revocat mandatul european de arestare in vederea extradarii si mandatul de urmarire internationala.
Analizand contestatia la executare, in conformitate cu probatoriul administrat in cauza si raportat la considerentele deciziei nr. 2/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a admis recursul in interesul legii, decizie obligatorie pentru instantele romane, si in conformitate cu care mandatul european de arestare prin difuzare nu produce efect intreruptiv de prescriptie a executarii pedepsei, tribunalul a constatat ca, contestatia la executare formulata de catre petent  este fondata.
Astfel, prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000 a Tribunalului Arad, contestatorul a fost condamnat la 3 ani si 6 luni inchisoare, pentru trafic de stupefiante. Sentinta a ramas definitiva prin decizia penala nr. 453 din 8.11.2000 a Curtii de Apel Timisoara si decizia penala nr. 4698 din 02.11.2001 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In cauza a fost emis mandatul de executare al pedepsei inchisorii nr. 377/2000, a Tribunalului Arad, mandat ce nu a putut fi pus in executare deoarece condamnatul a parasit Romania.
Prin incheierea nr. 28 din 06.06.2005 a Tribunalului Arad, in dosarul nr. 3146/20005, a fost admisa sesizarea Inspectoratului de Politie al Judetului Arad, pentru formularea cererii de arestare provizorie in vederea extradarii a condamnatului in baza art. 28 si 681 din Legea nr. 302/2004.
La data de 13.09.2009, Tribunalul Arad, a emis mandatul european de arestare conform art. 81 si 83 alin. (2), Titlul III, din Legea nr. 302/2004, in vederea difuzarii prin canalele specifice tarilor membre ale Uniunii Europene, drept urmare, mandatul european de arestare a fost difuzat prin intermediul INTERPOL, iar pana in prezent condamnatul nu a putut fi localizat.
Retinand ca mandatul european de arestare, ca forma simplificata a extradarii produce efectele intreruptive prevazute de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, numai daca persoana solicitata este localizata si, prin urmare statul de executare a cererii este cunoscut, in considerarea dispozitiilor obligatorii a deciziei nr. 2/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar condamnatul nu a inceput executarea pedepsei si nici nu a savarsit o noua infractiune, precum si faptul ca in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) lit. b) Cod penal, termenul de prescriptie a executarii pedepsei s-a implinit la data de 02.05.2010, raportat la cele ce se vot arata mai jos, instanta a apreciat ca cererea este fondata.
Astfel, instanta a apreciat ca nu poate fi retinuta autoritatea de lucru judecat intrucat la data solutionarii primei cereri formulate de condamnat pentru a se constata interventia prescriptiei executarii pedepsei, decizia in interesul legii antementionata nu a fost pronuntata, si nici inadmisibilitatea unei astfel de cereri, asa cum a fost ea respinsa ulterior, retinandu-se incidenta in speta a prevederilor Deciziei nr. XXXVI/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata prin recurs in interesul legii, intrucat, la data formularii ulterioare a cererii de catre petent, nu mai exista identitate de temei legal, tocmai datorita aparitiei Deciziei nr. 2/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin recurs in interesul legii, ori, in cauzele antementionate in care au fost solutionate succesiv cererile petentului, toate cu acelasi obiect, cererile au fost respinse ca inadmisibile.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si in rejudecare sa se respinga ca inadmisibila contestatia la executare formulata de condamnatul L.M.I.
Prin decizia penala nr. 932/R/20.09.2010 a Curtii de Apel Timisoara, a fost admis recursul declarat de parchet impotriva sentintei penale nr. 181/15.06.2010 a Tribunalului Arad, fiind respinsa contestatia la executare, cu motivarea ca emiterea mandatului european de arestare a intrerupt cursul prescriptiei executarii pedepsei.
La data de 20.10.2010, condamnatul L.M.I. a formulat contestatie la executare, solicitand sa se constate prescriptia executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata de Tribunalul Arad prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000.
Instanta, prin sentinta penala nr. 344/23.11.2010, pronuntata in dosarul nr. 6976/108/2010 al Tribunalului Arad, a respins contestatia la executare formulata de condamnat, apreciind ca in cauza exista autoritate de lucru judecat, respectiv ca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva a fost respinsa contestatia la executare privitoare la prescriptia executarii pedepsei aplicate condamnatului L.M.I.
Aceasta solutie a fost mentinuta de Curtea de Apel Timisoara prin decizia penala nr. 80 din 20.01.2011, fiind respins recursul condamnatului.
La data de 17.05.2012 a fost formulata a treia contestatie la executare, fiind invocate acelasi motive. Prin  sentinta penala nr. 231/14.06.2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 3492/108/2012  a fost admisa contestatia la executare formulata de condamnat, constatandu-se prescriptia executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului.
Prin decizia penala nr. 1104 din 08.08.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 3492/108/2012 a fost admis recursul declarat de Parchet, iar in rejudecarea cauzei a fost respinsa ca inadmisibila contestatia la executare formulata de condamnat.
La data de 28.11.2012 condamnatul, prin aparator ales, a formulat o noua contestatie la executare, invocand aceleasi motive, respectiv sa se constate ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei  de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta nr. 200/2000 a Tribunalului Arad.
Prin sentinta nr. 3 din 15.01.2013 instanta a admis contestatia la executare formulata de condamnat. In motivarea hotararii a retinut ca  mandatul european de arestare, ca forma simplificata a extradarii produce efectele intreruptive prevazute de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,  numai daca persoana solicitata este localizata, si prin urmare, statul de executare al cererii este cunoscut. In considerarea dispozitiilor obligatorii ale deciziei nr. 2/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta a apreciat ca in cauza  condamnatul nu a inceput executarea pedepsei si nici nu a savarsit o noua infractiune, fiind indeplinite dispozitiile art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. privind implinirea termenului de prescriptie.
Prin decizia penala nr. 306 din 07.03.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 8539/108/2012 a fost admis recursul declarat de Parchet, iar in rejudecarea cauzei a fost respinsa ca inadmisibila contestatia la executare formulata de condamnat, cu motivarea ca aspectele invocate au fost analizate ulterior de instantele de judecata  investite cu solutionarea cauzei avand ca obiect prescriptia executarii pedepsei,  astfel incat, o noua contestatie la executare bazata pe aceleasi motive nu poate fi admisa.
La data de 09.09.2013 condamnatul, prin aparator ales, a formulat o noua contestatie la executare, invocand aceleasi motive, respectiv sa se constate ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei  de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta nr. 200/2000 a Tribunalului Arad.
Prin sentinta nr. 357 din 08.10. 2013 instanta a admis contestatia la executare formulata de condamnat, constatand in baza art. 460 si art. 461  alin. (1) lit. d) C. pr. pen., prescrisa executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta nr. 200/2000, dispunand anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 377/2000 din 10.12.2001 emis de Tribunalul Arad si revocarea mandatului european de arestare  in vederea extradarii si a mandatului de urmarire internationala.
Instanta  a retinut ca  mandatul european de arestare, ca forma simplificata a extradarii produce efectele intreruptive prevazute de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,  numai daca persoana solicitata este localizata, si prin urmare, statul de executare al cererii este cunoscut. In considerarea dispozitiilor obligatorii ale Deciziei nr. 2/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta a apreciat ca in cauza  condamnatul nu a inceput executarea pedepsei si nici nu a savarsit o noua infractiune,  precum si faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 126 lit. b) C. pen.  termenul de prescriptie a executarii pedepsei s-a implinit la data de 02.05.2010. A mai retinut tribunalul ca nu exista autoritate de lucru judecat.
Se arata in continuare ca pentru a exista autoritate de lucru judecat in materie penala, este necesar a fi indeplinite cumulativ mai multe conditii, respectiv existenta unei hotarari definitive, existenta unui nou proces penal declansat impotriva aceleiasi persoane si sa fie vorba despre acelasi fapt material.
Astfel, dosarele nr. 2303/108/2010, nr. 6976/108/2010, nr. 3492/108/2012 si nr. 8539/108/2012  ale Tribunalului Arad, cat si cauza de fata, il privesc pe L.M.I., acesta avand aceeasi calitate, de persoana condamnata.
Toate cele cinci contestatii la executare privesc aceeasi situatie, respectiv chestiunea prescriptiei executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata condamnatului L.M.I. prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000 a Tribunalului Arad.
Motivele invocate de condamnat au fost analizate anterior de catre instantele de judecata investite cu solutionarea cauzei avand ca obiect prescriptia executarii pedepsei, si care au apreciat ca emiterea unui mandat european de arestare are drept efect intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, astfel incat, o noua contestatie la executare, bazata pe acelasi motive, nu poate fi admisa. Instantele investite initial cu solicitarea condamnatului de a se da curs cererii sale privind constatarea prescriptiei executarii pedepsei, au facut o analiza amanuntita a consecintelor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, hotarari care se bucura de autoritate de lucru judecat.
Se mai arata ca Decizia nr. 2/02.03.2012 pronuntata de Inalta Curtea de Apel Timisoara in solutionarea recursului in interesul legii - la care face referire instanta in considerentele sentintei recurate - este ulterioara hotararii definitive prin care s-a solutionat contestatia la executare mentionata mai sus.
Dispozitiile art. 4145 alin. (4) C. pr. pen. referitoare la recursul in interesul legii, prevad urmatoarele: "dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I", fiind exclusa posibilitatea ca pe aceasta cale sa fie afectata autoritatea de lucru judecat a unei hotarari.
Mai mult, prin Decizia nr. 36/2009 (Monitorul Oficial nr. 414 din 22.06.2010), Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit ca "cererile repetate de revizuire, si respectiv contestatiile la executare sunt inadmisibile, daca exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate in solutionarea acestora".
Solutia a fost consacrata legislativ prin Legea nr. 202/2010, fiind introdus aliniatul 3 al art. 462 C. pr. pen. prin care s-a prevazut ca, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari pronuntate cu privire la o contestatie la executare, cererile ulterioare sunt inadmisibile daca exista identitate de persoana, de temei legal, de motive si de aparari, operand autoritatea de lucru judecat a primei hotarari.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si in raport cu actele si lucrarile din dosar, in limitele prevazute de art. 3856 alin. (1) si (3) C. pr. pen,  Curtea, cu opinie majoritara, constata urmatoarele:
Prin contestatia la executare ce face obiectul prezentului dosar condamnatul recurent L.M.I. a solicitat sa se constate ca a intervenit prescriptia  executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000  pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2022/2000, ramasa definitiva prin decizia nr. 4692 din data de 02.11.2001 a Curtii Supreme de Justitie.
A sustinut ca dupa ce a fost condamnat a parasit tara, astfel incat mandatul national de executare a pedepsei inchisorii nu a fost pus in executare, iar termenul de prescriptie s-a implinit la data de 02.05.2010. A aratat ca desi pe numele sau s-a emis un mandat european de arestare, emiterea acestui mandat si transmiterea lui prin difuzare (operatiuni care au avut loc inainte de implinirea termenului de prescriptie) nu au intrerupt termenul de prescriptie.
In sustinerea acestui punct de vedere condamnatul a invocat decizia nr. 2/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, prin care s-a statuat ca mandatul european de arestare prin difuzare nu produce efect intreruptiv de prescriptie a executarii pedepsei, precum si  dreptul de acces la o instanta prevazut de art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
De asemenea, a mai  aratat  condamnatul  ca  la data de 19.08.2013 a fost pus in executare mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 377/2000, acesta fiind incarcerat ca urmare  a prezentarii sale in fata autoritatilor.
In continuare, din probele dosarului  Curtea retine ca prin sentinta penala nr. 181 din 15 iunie 2010  pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2303/108/2010, s-a admis contestatia la executare exercitata  din oficiu in baza sesizarii judecatorului delegat, s-a constatat prescrisa executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata condamnatului L.M.I. prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000  pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2022/2000 si s-a anulat mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 377/2000.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, iar prin decizia penala nr. 932 din 20.09.2010 pronuntata in dosarul nr. 2303/108/2010  de Curtea de Apel Timisoara  s-a admis recursul, s-a casat sentinta recurata si, in baza art. 461 alin. (1) lit. d) C. pr. pen., s-a respins contestatia la executare formulata de Tribunalul Arad - Compartimentul executari penale ca nefondata, instanta de recurs retinand ca termenul de prescriptie a executarii pedepsei a fost intrerupt prin emiterea  mandatului european de arestare.
Ulterior, dupa pronuntarea  deciziei nr. 2/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, condamnatul a formulat alte trei contestatii la executare  sustinand ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000  pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2022/2000,  invocand decizia nr. 2/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca mandatul european de arestare prin difuzare nu produce efect intreruptiv de prescriptie a executarii pedepsei.
Aceste contestatii au fost admise in prima instanta de Tribunalul Arad,  care a constatat ca pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata condamnatului  s-a prescris,  iar in recurs s-au respins contestatiile la executare ca inadmisibile, avandu-se in vedere decizia nr. 36/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii si dispozitiile art. 462  alin. (3) C. pr. pen.
Analizand motivele invocate de condamnat in cauza de fata, Curtea constata ca acesta a invocat, pe langa  motivul de fapt si de drept,  privind prescriptia executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare si dispozitiile articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv garantiile pe care le ofera acest articol, cu precadere dreptul de acces la o instanta, precum si faptul ca este prima contestatie la executare formulata dupa ce acesta a fost incarcerat.
Conform art. 20 din Constitutie, legile interne vor fi interpretate  in conformitate cu tratatele privind drepturile omului  la care Romania este parte. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directa in dreptul intern, Curtea Constitutionala retinand ca "interpretarea instantei de contencios european, in virtutea principiului subsidiaritatii, se impune si fata de instanta de contencios national". Cele retinute de Curtea Constitutionala se aplica tuturor instantelor romane si nu numai  instantei de contencios constitutional. 
Prin urmare, fata de dispozitiile constitutionale, Curtea va da eficienta Conventiei Europene a Drepturilor Omului, astfel ca va analiza recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad  si in raport de motivele si apararile invocate de condamnat, respectiv dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si starea de privare  de libertate in care se afla condamnatul.
Articolul 6 din Conventie garanteaza dreptul fiecarei persoane de a avea acces la o instanta, acest drept fiind insa limitat la campul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, adica la contestatiile ce poarta asupra drepturilor  si obligatiilor cu caracter civil  si la acuzatiile in materie penala.
Din jurisprudenta organelor de la Strasbourg rezulta ca dreptul de acces la o instanta trebuie sa fie un drept efectiv. Imposibilitatea constatarii unei anumite situatii poate sa lase fara continut dreptul de acces la o instanta.
In speta, se constata ca prin respingerea ca inadmisibile a contestatiilor la executare formulate de condamnat, nu s-a putut analiza pe fond problema intervenirii prescriptiei executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, fiindu-i limitat contestatorului dreptul de acces la o instanta prevazut de art. 6 din Conventie.
De asemenea, se constata ca nu exista identitate de  temei legal, motive si aparari  intre contestatia  ce face obiectul  prezentei cauze si contestatiile anterioare, pentru a fi incidente dispozitiile art. 462 alin. (3) C. pr. civ. si decizia nr. 36/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Prin cerea de fata condamnatul a invocat pe langa motivul privind prescriptia executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare si Decizia nr. 2/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, noi dispozitii legale si aparari, respectiv  art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si starea sa de privare  de libertate in care se afla  din data de 19.08.2013. Aceste noi dispozitii legale si aparari nu au  fost analizate de instante prin hotararile anterioare.
Intrucat nu exista identitate de temei legal, motive si aparari, nu se poate retine nici  autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti pronuntate anterior, astfel cum se sustine prin motivele de recurs.
Analizand sentinta recurata, in raport  de dispozitiile art. 3856 alin. (1) si (3) C. pr. pen.,  Curtea constata ca este legala si temeinica si in deplina concordanta cu ansamblul probator administrat in cauza.
In mod judicios prima instanta a analizat si interpretat probele dosarului, retinand ca prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000 a Tribunalului Arad, definitiva decizia penala nr. 4698 din 02.11.2001 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, contestatorul a fost condamnat la 3 ani si 6 luni inchisoare, pentru trafic de stupefiante. In cauza a fost emis mandatul de executare al pedepsei inchisorii nr. 377/2000, a Tribunalului Arad, mandat ce nu a putut fi pus in executare deoarece condamnatul a parasit Romania.
Prin incheierea nr. 28 din 06.06.2005 a Tribunalului Arad, in dosarul nr. 3146/20005, a fost admisa sesizarea Inspectoratul de Politie al Judetului Arad, pentru formularea cererii de arestare provizorie in vederea extradarii a condamnatului in baza art. 28 si 681 din Legea 302/2004.
La data de 13.09.2009, Tribunalul Arad, a emis mandatul european de arestare conform art. 81 si 83 alin. (2), Titlul III, din Legea nr. 302/2004, in vederea difuzarii prin canalele specifice tarilor membre ale Uniunii Europene, drept urmare, mandatul european de arestare a fost difuzat prin intermediul INTERPOL. Condamnatul nu a putut fi localizat.
Prin decizia nr. 2/2012  pronuntata de Inalta Curti de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, s-a statuat ca mandatul european de arestare, ca forma simplificata a extradarii produce efectele intreruptive prevazute de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, numai daca persoana solicitata este localizata si, prin urmare statul de executare a cererii este cunoscut.
Cum condamnatul nu a putut fi localizat si nici statul de executare cunoscut, mandatul european de arestare  emis de Tribunalul Arad nu a intrerupt termenul de prescriptie a executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata contestatorului.
Potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen., termenul de prescriptie este de 5 ani plus durata pedepsei  ( 3 ani si 6 luni) ce urmeaza a fi executata. Acest termen a inceput sa curga la data de 02.11.2001 si s-a implinit la data de 02.05.2010, cursul acestuia nefiind intrerupt.
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. pr. pen., se poate face contestatie  la executare cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei.
Asa cum s-a aratat mai sus, si cum corect a retinut instanta de fond,  motivul invocat de condamnat este prevazut lege [art. 461 alin. (1) lit. b) C. pr. pen.], pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata acestuia este prescrisa, astfel ca cererea de contestatie la executare formulata de condamnat este fondata.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pr. pen., Curtea, cu opinie majoritara, a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad impotriva sentintei penale nr. 357/08.10.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 7203/108/2013.