DIVORT. DOMICILIUL COMUN IN STRAINATATE. COMPETENTA .

DIVORT. DOMICILIUL COMUN IN STRAINATATE.
COMPETENTA .
     Cererea de divort este in competenta judecatoriei in
circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al
sotilor, iar daca nici unul dintre acestia nu mai locuieste in acel
loc sau daca nu au avut domiciliu comun, competenta este
instanta de la domiciliul paratului.
     Daca paratul nu are nici domiciliu si nici resedinta in
tara, reclamantul se va adresa instantei de la domiciliul sau; in
cazul in care sotii nu mai locuiesc in tara, competenta
solutionarii cererii de divort nu mai revine instantelor romane.
     (Decizia civila nr.1739/A-MF din 6
septembrie 2004 a Curtii de Apel Pitesti).
     
         Judecatoria a admis actiunea de divort formulata de reclamant si a
declarat desfacuta casatoria incheiata intre parti din vina exclusiva a sotiei
parate, dispunand revenirea acesteia la numele purtat anterior.
         Totodata, minorul rezultat din casatoria partilor a fost incredintat
spre crestere si educare mamei parate, cu obligarea reclamantului la plata unei
pensii lunare de intretinere in favoarea acestuia incepand cu data introducerii
actiunii, pana la majorat.
         Din considerentele sentintei rezulta ca, in timp ce reclamantul era
plecat in strainatate de aproximativ 8 ani, parata si-a format un cerc de
prieteni in compania carora frecventa barurile si restaurantele, adoptand o
atitudine necorespunzatoare fata de viata de familie.
         Sentinta a fost apelata in termen legal de catre parata si criticata
pentru nelegalitate, in dezvoltarea criticilor sustinandu-se ca in mod gresit a
fost citata la domiciliul parintilor reclamantului, in conditiile in care din anul
1998, ambele parti au locuit impreuna cu fiul lor in Italia la domiciliul indicat
de reclamant, pana la jumatatea anului 2001, cand reclamantul a intrat in
relatii de concubinaj cu o alta femeie si a plecat din domiciliul comun.
         Curtea a admis apelul, cu consecinta schimbarii sentintei si a
respingerii actiunii.
         Din probele administrate, instanta a retinut ca ultimul domiciliu
comun al partilor a fost in Italia, unde acestea locuiesc si in prezent .
         Potrivit art.607 Cod procedura civila, cererea de divort este in
competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu
comun al sotilor, iar daca nici unul dintre acestia nu mai locuieste in acel loc
sau daca nu au avut domiciliu comun, competenta este instanta de la
domiciliul paratului. Daca paratul nu are nici domiciliu si nici resedinta in tara,
reclamantul se va adresa instantei de la domiciliul sau ; in cazul in care sotii nu
mai locuiesc in tara, competenta solutionarii cererii de divort nu mai revine
instantelor romane.
         Instanta de apel a constatat ca partile nu se incadreaza in niciuna
din situatiile prevazute de legea romana pentru a atrage competenta de
solutionare a actiunii de divort. In consecinta, curtea, a admis apelul in
temeiul art.296 si a schimbat in tot sentinta, in sensul ca a respins actiunea, 
hotararea fiind nelegala, pronuntata cu depasirea competentei materiale si
teritoriale.
De altfel, parata a depus la dosar o hotarare pronuntata de Tribunalul
Perugia, prin care s-a autorizat separarea in fapt a celor doi soti, incredintand
pe minor si casa conjugala mamei, tatal contribuind la intretinerea lor cu suma
de 800.000 lire pe luna