Revendicare imobiliara. Legea nr. 10/2001. Necontestarea titlului paratei in termenul legal prevazut de Legea nr. 10/2001 a avut ca efect consolidarea dreptului in patrimoniul dobanditorilor

Deliberand asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
  Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. x la data de x, reclamantii x, prin mandatar x au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, (1) sa dispuna obligarea paratei x sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. x, situat in x, sector 1, (2) sa se constate nevalabilitatea preluarii de catre stat a imobilului situat in x, sector 1, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca autorii lor au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului si a constructiei x, situat in Bucuresti, x sector 1, conform procesului-verbal nr. x al Comisiei pentru infiintarea Cartilor Funciare in Municipiul Bucuresti si a autorizatiei de constructie nr. x. Au mai aratat reclamantii ca toate apartamentele din x au fost nationalizate si trecute in stapanirea statului in mod abuziv, in baza Decretului nr. 92/1950, ca apartamentul nr. x al acelui imobil, situat la etajul x, a fost instrainat catre parata printr-un proces-verbal de vanzare la licitatie, incheiat la data de x, ca preluarea imobilului de catre statul roman s-a facut fara titlu valabil si ca se impune, in urma compararii titlurilor de proprietate ale reclamantilor si ale paratei, a se da castig de cauza titlului exbihat de catre reclamanti.
In drept reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 480 si urm. C. civ., ale art. 6 din Legea nr. 213/1998, ale art. 6 din CEDO, precum si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional al CEDO.
In dovedirea actiunii reclamantii au depus inscrisuri.
Parata x a formulat concluzii scrise in cauza, inregistrate la data de x, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, exceptia autoritatii de lucru judecat, iar, pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, s-a aratat ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, nu mai sunt admisibile actiunile in revendicare intemeiate pe dreptul comun, ca parata a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x, de la adresa de mai sus, in baza unui act de adjudecare din data de x, ca actiunea in anularea acestui act de adjudecare formulata de reclamantii din prezenta cauza a fost respinsa prin sentinta civila nr. x a Judecatoriei sectorului 1, ca in consecinta valabilitatea titlului paratei a fost stabilita cu autoritate de lucru judecat, precum si ca reclamantii nu au facut dovada calitatii de mostenitor dupa antecesorii lor.
Au fost depuse de catre parata inscrisuri in dovedire.
Prin cererea formulata la data de x, reclamantii au invocat ca o aparare pe fondul pricinii exceptia nulitatii absolute a actului de adjudecare, fata de prevederile art. 44 din OUG nr. 40/1999.

        
Analizand materialul probator administrat in cauza, pe fondul cauzei, instanta constata urmatoarele:
autorii lor- respectiv numitii  x- au  dobandit in indiviziune dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de x mp si asupra constructiei x compus din subsol, parter, 7 etaje, situat la adresa din x sector 1, conform procesului-verbal nr. x al Comisiei pentru infiintarea Cartilor Funciare in Municipiul Bucuresti (filele 93-95 dosar).
Asa cum rezulta din proces-verbal nr. x al Comisiei pentru infiintarea Cartilor Funciare in Municipiul Bucuresti (filele 93-95 din  dosarul x), imobilul in litigiu a fost dobandit de catre autorii reclamantilor-x mentionati in cuprinsul sau, in baza actului de imparteala autentificat sub nr. x, a actului de partaj si de predare de legat autenticat sub nr. x, fiind edificata constructia amintita in temeiul autorizatiei de constructie nr. x(filele 97-106 dosar).
Asa cum rezulta din istoricul de rol fiscal al imobilului in cauza, la matricola x, pozitia x, in perioada anterioara anului 1950 au figurat inscrisi in calitate de coproprietari sus-numitii mentionati in procesul-verbal nr. x, cu imobil compus din subsol, parter si sapte  etaje.
Instanta retine si ca reclamantii au facut dovada in justificarea calitatii lor procesuale active, din inscrisurile atasate la dosarul cauzei ca si din „Sirul succesiunilor familiei x” rezultand calitatea reclamantilor din prezenta cauza de mostenitori ai coproprietarilor imobilului situat in x, sector 1, mentionati in cuprinsul procesului-verbal nr. 8831/02.08.19x46 al Comisiei pentru infiintarea Cartilor Funciare in Municipiul Bucuresti ( a se vedea si filele 89-92 din  dosarul x).
Imobilul vandut a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950, astfel cum rezulta din anexa la Decretul nr. 92/1950-x, in care figureaza in calitate de proprietar x cu xde apartamente nationalizate in x, sector 1 -fila 133).
Prelurea imobilului neavand la baza un titlu valabil, in sensul avut in vedere de Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate al reclamantilor nu a trecut niciodata in patrimoniul statului.
Constatarea preluarii abuzive,  care formeaza obiectul solicitarii reclamantilor cuprinse in primul petit al cererii de investire a instantei reprezinta o chestiune prejudiciala, instanta neputand trece la solutionarea cauzei fara o analiza prioritara in sensul de a hotari asupra trecerii imobilului in mod valabil sau nu in proprietatea statului, aceasta constatare  bucurandu-se de putere de lucru judecat, insasi Curtea Europeana a Drepturilor Omului retinand  ca daca in considerentele unei sentinte, prin care instanta a respins actiunea in revendicare, s-a statuat ca nationalizarea apartamentului a fost ilegala, constatarea are ca efect recunoasterea, in mod indirect si cu efect retroactiv, a dreptului de proprietate al reclamantilor asupra bunului in cauza.
Imobilul preluat abuziv a fost vandut in baza legii 112/1995, debitorilor x, acestia din urma dobandind apartamentul respectiv de la Primaria Municipiului Bucuresti prin mandatar SC Romconfort SA la data de x, prin contractul de vanzare-cumparare nr. x, incheiat cu reprezentantul Primariei Municipiului Bucuresti, SC Romconfort SA (fila 166).     
Parata x a dobandit  apartamentul nr. x de la etajul xal imobilului, revendicat de catre reclamanti prin prezenta actiune, in baza actului de adjudecare incheiat la data de x in dosarul de executare nr. 782/x (fila 167 dosar).
         Acest act de adjudecare a fost emis in cadrul procedurii de executare silita imobiliara asupra imobilului situat in xsector 1, incepute in dosarul de executare nr. x, impotriva debitorilor x.     
        Instanta retine ca contractul de vanzare-cumparare nr. x incheiat la data de x,  nu a fost anulat conform  art. 45 din legea 10/2001,  nefiind anulat nici actul de adjudecare incheiat la data de x in dosarul de executare nr. x,  iar dispozitiile OUG 40/1999 nu se aplica vanzarilor silite.
  Reclamantii au inteles sa uzeze si de dispozitiile Legii nr. 10/2001, in temeiul careia au dreptul la acordarea de masuri reparatorii pentru terenul si apartamentele imposibil de restituit in natura si care fac obiectul prezentului litigiu.
Acestea fiind datele factuale ale cauzei in privinta drepturilor partilor asupra apartamentului in litigiu, instanta retine:
Legea nr. 10/2001 reprezinta legea speciala de reparatie pentru imobilele preluate de stat in mod abuziv – cu titlu sau fara titlu – in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Potrivit principiului specialia generalibus derogant, legea speciala deroga de la legea generala si se aplica prioritar.
 Legea nr. 10/2001, insa,  nu reglementeaza o procedura administrativa pentru restituirea in natura a bunurilor instrainate anterior intrarii sale in vigoare, ci numai pentru bunurile care erau detinute de stat la data intrarii sale in vigoare, ceea ce inseamna ca Legea nr. 10/2001 nu inlatura actiunea in revendicare de drept comun indreptata impotriva subdobanditorilor imobilului revendicat. In speta, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 si anume la 14 februarie 2001, imobilul revendicat de reclamanti de la paratii persoane fizice nu mai era detinut de una dintre persoanele juridice prevazute de lege, fiind vandut prin contractul de vanzare cumparare in temeiul Legii nr. 112/1995.
Asa fiind, persoana indreptatita are deschisa si dupa intrarea in vigoare a acestei legi calea actiunii in revendicare la instanta judecatoreasca impotriva detinatorului bunului litigios, in cazul instrainarii imobilului pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
In speta de fata, consecinta constatarii nevalabilitatii titlului statului consta in ceea ca dreptul de proprietate al autorului reclamantilor nu a iesit niciodata din patrimoniul acestuia, astfel ca reclamantii sunt titularii dreptului de proprietate pe cale il opun in actiunea in revendicare dedusa judecatii.
Fata de aceasta situatie, conform jurisprudentei constante a Curtii Europene, reclamantii sunt titularii unui „bun” protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, din aceasta perspectiva actiunea de fata fiind perfect admisibila.
          Pe de alta parte,  titlul autorului paratei - contractul de vanzare-cumparare nr. x incheiat la data de x, nu a fost desfiintat, in cauza nici nu  s-a invocat ca ar fi promovat o actiune prin care sa invoce eventual nulitatea contractului astfel incheiat.
          Vazand dispozitiile art. 18 si art. 45 din Legea nr. 10/2001 (republicata, modificata prin Legea nr. 1/2009), instanta retine ca aceste prevederi au avut ca efect in speta consolidarea titlului cumparatorilor de buna credinta, respectiv salvgardarea contractului de vanzare-cumparare incheiat de dobanditorii initiali cu statul/unitatea administrativ-teritoriala, iar intr-o asemenea situatie, validitatea titlului dobanditorului initial  a fost recunoscuta – in speta, indirect, prin nepromovarea actiunii in anulare in termenul de prescriptie impus de lege.
         In speta, parata a subdobandit  apartamentul in litigiu in urma procedurii de executare silita a imobilului detinut in mod legal de catre debitori, conformunui act valabil incheiat, actul  de adjudecare nefiind anulat in cadrul contestatiei la executare formulata de reclamanti cu ocazia desfasurarii executarii silite si nici in cadrul prezentului litigiu reclamantii nu au invocat alte motive de nulitate ale actului, in afara de aplicarea dispozitiilor OUG 40/1999  care, astfel cum s-a retinut anterior,  nu se aplica vanzarilor silite.
Prin urmare, ambele parti au un „bun” in sensul Conventiei, astfel incat oricare dintre ele daca ar pierde bunul in materialitatea lui ar suferi un prejudiciu din perspectiva exercitiului concret al atributelor dreptului de proprietate si al posesiunii bunului.
Raportat la circumstantele particulare ale spetei, la prevederile art.1 din Primul Protocol aditional la Conventie si la jurisprudenta in materie a Curtii Europene, care inlatura aplicarea dispozitiilor de drept intern, instanta apreciaza ca restituirea in natura a bunului litigios, prin admiterea actiunii in revendicare, nu se mai impune drept masura reparatorie pentru privarea de proprietate suferita de reclamanti, urmand a se acorda preferabilitate titlului paratei  in conditiile in care actul sau  de proprietate, nu a fost desfiintat.
Aceasat solutie este in acord si cu jurisprudenta actuala a Curtii, in care se constata o schimbare a rationamentului construit pe tiparul cauzei Paduraru V. Romania, continuand cu cauzele Strain si Porteanu, pe care Curtea le-a aplicat constant, fara nici o abatere in practica ulterioara, in ceea ce priveste continutul notiunii de „bun”.
Daca in practica anterioara, simpla pronuntare a unei hotarari judecatoresti, prin care s-a constatat nelegalitatea preluarii de catre stat a unui imobil inainte de anul 1989, reprezenta o privare nejustificata de proprietate, apreciindu-se totodata ca reclamantii au chiar un „bun actual”, in masura in care vanzarea unor apartamente din imobil s-a realizat ulterior ori doar un „interes patrimonial”de a obtine restituirea in natura, cu aceeasi valoare ca si un bun actual in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 in cazurile in care vanzarea a operat inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti (cauza Padureanu, par. 83 – 87; cauza Porteanu par. 339), in cauza Atanasiu si altii contra Romaniei (Hotararea din 12 octombrie 2010, publicata in M.Of. nr. 778/22 noiembrie 2010), Curtea si-a nuantat modalitatea de abordare a unor astfel de cauze.
S-a aratat ca un „bun actual” exista in patrimoniul reclamantilor deposedati abuziv de stat doar daca in prealabil s-a pronuntat o hotarare definitiva si executorie, prin care constatandu-se calitatea de proprietar, s-a dispus expres si restituirea bunului (par. 140 si 143).
Urmare acestei hotarari, dar si in raport de circumstantele particulare ale cauzei, astfel cum au fost descrise, ca  si in baza normelor si jurisprudentei relevante, instanta va recunoaste bunul in patrimoniul paratei, reclamantii avand doar un drept de creanta valorificabil in procedura Legii nr. 10/2001, initiata de altfel de catre reclamanti. Acest drept la despagubire a fost recunoscut independent de nefunctionalitatea Fondului Proprietatea, ce prezenta, pana la momentul adoptarii deciziei amintite, un element esential in recunoasterea dreptului la restituire.
Asadar, proprietarul care nu detine un „bun actual” nu poate obtine mai mult decat despagubirile prevazute de legea speciala, astfel incat, in speta, reclamantii nu au un drept la restituire care sa-i indreptateasca la redobandirea posesiei.
Necontestarea titlului in termen legal a avut ca efect consolidarea dreptului in patrimoniul dobanditorilor, precum si a paratei subdobanditoare, in favoarea careia, se recunoaste existenta „bunului” in timp ce reclamantii care nu au inteles sa atace titlul in termenul legal, urmeaza, dat fiind procedura instituita de actul normativ special ce reglementeaza categoria de imobile in care se incadreaza si cel litigios, sa-si valorifice dreptul de creanta recunoscut de dispozitiile acestei legi (Legea nr. 10/2001) de care au si uzat de altfel.
Nefinalizarea procedurii, prin plata despagubirilor, imputabila exclusiv autoritatilor, nu da insa nastere unui drept la restituirea bunului in patrimoniul reclamantilor, nefiind posibil ca particularii sa fie raspunzatori pentru incoerenta manifestata de stat in a implementa masurile necesare in scopul aplicarii normelor actului special de reparatie, inclusiv pe componenta despagubirilor cuvenite a fi acordate persoanelor indreptatite.