Donatie. Revocare pentru ingratitudine. Conditii.

     Donatie. Revocare pentru ingratitudine. Conditii.
      C. civ. - art. 831 alin. 1 pct. 2
     
     Potrivit art. 831 pct. 2 din Codul civil, donatiunea intre vii se revoca pentru ingratitudine, daca donatarul este culpabil de delicte, cruzimi sau injurii grave.
     Din interpretarea textului, rezulta ca nu orice incalcare a moralei sau orice atitudine ireverentioasa duc la revocarea donatiei pentru ingratitudine, ci numai faptele de o gravitate deosebita.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia nr. 2347 din 15 noiembrie 2006
     
     Prin Decizia civila nr. 578 din 28 iunie 2006, Tribunalul Timis a admis apelul declarat de paratul C.V. impotriva Sentintei civile nr. 762 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 2867/C/2006, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a respins actiunea civila formulata de reclamanta M.V., avand ca obiect revocare donatie.
     Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca, la data de 26.01.2000, prin contractul de donatie autentificat la B.N.P. G.C.M., donatoarea reclamanta M.V. a donat in favoarea donatarului parat C.V. cota indiviza de ? din imobilul inscris in C.F. 101062 Timisoara, prin acelasi contract reclamanta donand si fiicei sale C.D.E., sotie la vreme respectiva a paratului C.V., cota de ? din acelasi imobil, pe cota de ? parte ramanand proprietara reclamanta.
     Tribunalul a mai avut in vedere ca prin Sentinta civila nr. 7240/2002 a Judecatoriei Timisoara a fost desfacuta casatoria dintre paratul C.V. si numita C.D., fiica reclamantei, situatie in care au aparut mai multe neintelegeri intre fostii soti, relevate si in continutul Sentintei penale nr. 1291/2005 a Judecatoriei Timisoara, prin care s-a constatat ca in noaptea zilei de 27.08.2005, in jurul orei 2300, paratul C.V. a adresat injurii si amenintari la adresa reclamantei intimate, fara ca acestea sa fie de natura a alarma partea vatamata, motiv pentru care inculpatul C.V. a fost achitat, aplicandu-i-se o amenda administrativa.
     Astfel, Tribunalul a apreciat ca in mod gresit prima instanta a considerat ca nu are relevanta in cauza sentinta penala mai sus mentionata, care, coroborata cu probele testimoniale administrate in cauza, contureaza o alta stare de fapt decat cea dedusa de instanta de fond.
     In consecinta, instanta de apel a apreciat ca, desi intre soti au avut loc incidente, soldate cu adresarea de insulte si amenintari, acestea nu au o gravitate care sa conduca la aplicarea in cauza a prevederilor art. 831 alin. 1 pct. 2 din Codul civil.
     Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.V., care a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. pr. civ., aratand ca sentinta penala mai sus mentionata are caracterul unei probe extrajudiciare in litigiul de fata, iar instanta de apel a modificat-o inlaturand probele testimoniale administrate direct si nemijlocit in fata instantei de fond.
     Cu opinie majoritara, Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 2347 din 15 noiembrie 2006 a respins recursul declarat de reclamanta impotriva hotararii instantei de apel.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 831 alin. 1 pct. 2 din Codul civil, iar din probatoriul administrat, respectiv din inscrisurile de la dosar si depozitiile martorilor, a rezultat ca pe fondul unor neintelegeri dintre paratul C.V. si fosta sa sotie, care este fiica reclamantei, paratul a adresat injurii acesteia.
     Ca, acest fapt a fost retinut in Sentinta penala nr. 334/2005 a Judecatoriei Timisoara, prin care paratul din acest litigiu a fost achitat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 205 C. pen., aplicandu-i-se in baza art. 181 alin. 3 C. pen., raportat la art. 91 lit. "c" C. pen. o amenda administrativa de 200 lei.
     Curtea a avut in vedere, de asemenea, ca aceasta hotarare penala a avut relevanta in cauza pentru aprecierea gravitatii faptelor paratului, rezultand din continutul ei ca injuriile si amenintarile nu erau de natura a o alarma pe reclamanta, iar din depozitiile martorilor audiati la fond si in apel ca paratul i-a adresat insulte reclamantei pe fondul conflictelor intre parat si fosta sa sotie.
     Totodata, instanta de recurs a stabilit ca procesele-verbale de contraventie prin care paratul a fost sanctionat in temeiul Legii nr. 61/1991 pentru savarsirea unor fapte de tulburare a linistii si ordinii publice (atacata cu plangere), precum si plangerea adresata Politiei Municipiului Timisoara de fosta sa sotie pentru fapte de violenta si tulburarea linistii publice sunt posterioare promovarii actiunii.
     Astfel, Curtea a concluzionat ca, desi intre parti au avut loc incidente prin care si-au adresat insulte sau amenintari, acestea nu au avut o gravitate care sa conduca la concluzia ca ar fi indeplinite conditiile art. 831 alin. 1 pct. 2 din Codul civil.
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      1