Revocarea contractului de donatie si a contractului de intretinere datorita neexecutarii obligatiilor de intretinere de catre donatar

Prin cererea inregistrata la data de 22.10.2010, pe rolul Judecatoriei Sibiu, reclamantii C. I. si C. M. au chemat in judecata pe parata C. E. M., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna revocarea contractului de donatie autentificat sub nr. 1/01.11.2007, restabilirea situatiei anterioare de carte funciara prin radierea incheierii de intabulare nr. 5 din 02.11.2007 din CF  R. S. 1. de sub B+8, revocarea partiala a contractului de intretinere autentificat cu incheierea nr. 5/08.04.1998 a notarului N., respectiv numai pentru cota de proprietate din imobilul inscris in CF R. S. 6. nr. top 7/2, 7/1/2/1 care se mai gaseste la data introducerii actiunii in proprietatea paratei si radierea incheierii de intabulare nr. 51/15.04.1998, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a incheiat cu parata, nora sa, contractul de donatie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 avand intentia de a o ajuta pe nora sa si implicit pe nepotii sai, intelegerea verbala fiind aceea ca parata sa-i asigure intretinere constand in furnizare de alimente si gatit. S-a mai aratat ca parata si-a indeplinit obligatia de a-l ajuta cu alimente, dar, pe parcursul timpului, acest ajutor a devenit tot mai putin consistent, fiind exercitat sporadic. S-a mai invederat ca, de la sfarsitul toamnei anului 2009, parata nu i-a mai dat niciun aliment cu toate ca reclamantul i-a spus ca este nevoit sa-si cheltuiasca toata pensia pe medicamente. Reclamantul a mai aratat ca aceasta stare de lucruri se datoreaza inrautatirii relatiilor dintre parata si sotia reclamantului pe fondul reprosului facut de sotia reclamantului paratei in legatura cu stabilirea unei legaturi de catre parata cu un alt barbat la scurt timp dupa decesul fiului reclamantilor. 
In ceea ce priveste capetele 3 si 4 de cerere, reclamantii au aratat ca prin contractul de intretinere au transmis fiului lor si sotiei acestuia, parata, dreptul de proprietate asupra imobilului din comuna R. S., nr. 3, in schimbul caruia, fiul reclamantilor si parata s-au obligat sa ii ingrijeasca si sa ii intretina cu cele necesare traiului pe toata durata vietii reclamantilor. Reclamantii au mai invederat ca, in timpul vietii fiului lor, obligatiile au fost indeplinite corect, dar dupa decesul acestuia si dupa ce s-a produs si donatia terenului, grija paratei fata de reclamanti s-a diminuat treptat, ea stabilind si o legatura cu un alt barbat. Reclamantii au mai aratat ca din noiembrie 2009 executarea obligatiilor de catre parata fata de reclamanti au incetat definitiv. Reclamanta a invederat ca a fost agresata de parata.  
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 831-834, 969, 971, 1020, 1021 C.civ.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 693,8 lei si timbru judiciar in cuantum de 5,1 lei.
In dovedirea actiunii, reclamantii au depus la dosar urmatoarele inscrisuri, in fotocopie: contract de intretinere autentificat sub nr. 5/08.04.1998 de BNP N. C. M. (fila 5), contract de donatie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 de BNP E. (fila 6), extras CF 1. R. S. (fila 7), extras CF 6. Rasinari (fila 9).
In data de 08.11.2010, reclamantii au depus la dosar precizare de actiune prin care au aratat ca la petitul 3 din actiune au indicat imobilul ca fiind inscris in CF R. S. 6., in realitate el aflandu-se inscris in CF Rasinari 6 in pofida faptului ca, din punct de vedere administrativ, el se afla situat in com. R. S.
Prin intampinarea depusa la data de 13.01.2011, parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, aratand in esenta ca nu sunt indeplinite conditiile pentru revocarea contractului de donatie pentru ingratitudine, respectiv pentru refuz de alimente si ca reclamantii, din toamna anului 2010, refuza alimentele pe care le da parata. Parata a mai precizat ca justificarea refuzului reclamantilor de a primi alimentele consta in deteriorarea relatiilor dintre reclamanta si parata, asa cum mentioneaza reclamantul in cererea de chemare in judecata. In ceea ce priveste revocarea partiala a contractului de intretinere, parata a aratat ca relatiile dintre parti au fost bune pana in toamna anului 2010, ca parata si-a indeplinit obligatiile asumate. Parata a mai invederat ca le-a asigurat reclamantilor si insista in continuare sa le ofere hrana si toate cele prevazute in contract, insa, de o vreme, s-a lovit de opozitia reclamantilor. Parata a mai aratat ca toate acuzele care i se aduc reprezinta pretextul demersului lor, cauza fiind banuiala pe care soacra sa o are cu privire la o relatie cu un alt barbat dupa decesul sotului.
In drept, parata a invocat dispozitiile art. 115 si urm., art. 274 C.proc.civ., art. 801 si 822-824, 831 pct. 3 C civ.
In data de 13.01.2011, reclamantii au depus la dosar precizare de actiune prin care au aratat ca invoca si nulitatea contractului de donatie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 pe motiv ca nu au fost respectate prevederile art. 30 ale Legii nr. 17/2000.
In cauza, instanta a incuviintat si a administrat probele solicitate, respectiv inscrisurile depuse la dosar, interogatorii reciproce si proba testimoniala.
Analizand actele si lucrarile dosarului civil de fata, instanta de fond a retinut  urmatoarea situatie de fapt:
Cu privire la exceptia tardivitatii cererii de chemare in judecata cu privire la capatul de cerere referitor la revocarea contractului de donatie, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata intrucat, in cauza, reclamantul a invocat existenta unei fapte de ingratitudine care ar fi fost savarsita la sfarsitul toamnei 2009 iar actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei in octombrie 2010, astfel incat termenul de un an prevazut de art. 831 C.civ. nu a fost depasit.
Dupa cum reiese din inscrisul aflat la fila 6 din dosar, intre reclamantul C. I., in calitate de donator, si parata C. E. M., in calitate de donatara, s-a incheiat contractul de donatie autentificat sub nr. 1./01.11.2007 de BNP E..
Prin prezenta actiune, reclamantul invoca faptul ca, la sfarsitul toamnei 2009, parata nu i-a mai dat nici un aliment, desi reclamantul i-a spus ca este nevoit sa-si cheltuiasca toata pensia pe medicamente, de unde rezulta ca reclamantul a inteles sa invoce ca si cauza de revocare ingratitudinea donatarului sub forma refuzului de alimente.
Potrivit art. 831 C. civ. „Donatiunile intre vii se revoca pentru ingratitudine daca donatarul, fara cuvant, ii refuza alimentele donatorului.”
Pentru ca ingratitudinea donatarului sub forma refuzului de alimente sa poata constitui cauza de revocare, este necesar ca donatorul sa fi avut nevoie si sa fi cerut alimente de la donatar, care, avand posibilitatea, a refuzat sa i le dea, conditii ce trebuie sa fie indeplinite cumulativ. 
Or, in fapt, din declaratiile martorilor audiati in cauza, nu reiese ca reclamantul a avut nevoie de alimente, a cerut alimente de la parata si aceasta, avand posibilitatea, a refuzat sa i le dea, reclamantul avand obligatia de a face dovada indeplinirii celor patru conditii prevazute de art. 831 C.civ., in conformitate cu dispozitiile art. 1169 C. civ., potrivit carora cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Pentru aceste motive, instanta a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C. I. cu privire la capatul de cerere referitor la revocarea contractului de donatie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 de BNP E. ca neintemeiata si implicit a capatului de cerere privind restabilirea situatiei anterioare de carte funciara prin radierea incheierii de intabulare nr. 5. din 02.11.2007 din CF R. S. 1. de sub B+8.
Cu privire la capatul de cerere privind constatarea nulitatii contractului de donatie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 pe motiv ca nu au fost respectate prevederile art. 30 ale Legii nr. 17/2000, instanta retine ca aceste dispozitii nu modifica conditiile de validitate si regimul juridic al contractului de donatie, reprezentand simple masuri de bune oficii in interesul persoanelor varstnice cu capacitate de exercitiu deplina. Ca urmare, nerespectarea acestor dispozitii nu constituie o cauza de nulitate a contractului de donatie, astfel incat cererea privind constatarea nulitatii contractului de donatie autentificat sub nr. 1./01.11.2007 a fost respinsa ca neintemeiata.
La data de 08.04.1998, intre reclamanti, pe de o parte, si parata si sotul acesteia C. I. (in prezent decedat), pe de alta parte, a fost incheiat contractul de intretinere autentificat sub nr. 5./08.04.1998 de BNP N. C. M. (fila 5).
Prin acest contract, parata si sotul acesteia se obligau ca, in schimbul dreptului de proprietate asupra imobilului situat in com. R. S., nr. 3, jud. Sibiu, inscris in CF 6. Rasinari nr. top 7/2, 7/1/2/1, sa ii ingrijeasca si sa ii intretina pe reclamant si pe sotia acestuia, urmand sa le asigure cele necesare traiului pe toata durata vietii acestora: locuinta corespunzatoare in imobilul transmis, hrana, imbracaminte, incaltaminte, iluminat, incalzit, ingrijire cu medic si medicamente, spitalizare in caz de nevoie, iar, la decesul acestora, sa ii inmormanteze potrivit obiceiului locului si pe cheltuiala lor. Intretinutii si-au indeplinit obligatia contractuala, transmisiunea proprietatii avand loc si paratii devenind proprietari asupra imobilului, asa cum rezulta din extrasul CF.
Pentru a opera desfiintarea contractului este necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii: sa existe o neexecutare partiala (dar substantiala) sau totala a obligatiei debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul sa fi fost pus in intarziere. In ceea ce priveste ultima conditie -a punerii in intarziere a debitorului -, data fiind natura specifica a obligatiei de intretinere, respectiv caracterul alimentar al prestatiei, termenele stipulate pentru executare au un caracter esential, astfel ca debitorul este de drept in intarziere si nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.
Mai trebuie precizat, de asemenea, ca in materia obligatiilor de rezultat (cum sunt obligatiile asumate prin contractul de intretinere) sarcina probei se imparte intre creditor si debitor; astfel, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta obligatiei respective (adica existenta actului sau faptului juridic generator al acestor obligatii) dupa care debitorul trebuie sa dovedeasca, la randul sau, executarea acestei obligatii.
Analizand in acest context cererea dedusa judecatii, instanta constata ca, asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata, reclamantii recunosc faptul ca pana in august 2009 parata si-a indeplinit obligatiile contractuale in mod corespunzator.
Din declaratia martorului B. N. (propus de parata) reiese ca intre parti a avut loc o cearta la data de 01 august 2010, iar, din declaratia martorului R. I. (propus de parata), se retine faptul ca, in iarna anului 2010, de Craciun, partile nu isi vorbeau. De asemenea, din declaratiile ambilor martori mentionati anterior reiese ca reclamantul nu s-a plans niciodata de neexecutarea obligatiei de intretinere din partea paratei.
Dupa cum rezulta din raspunsul la interogatoriul luat reclamantei C. M., la intrebarea nr. 3, precum si din raspunsul la interogatoriul luat reclamantului C. I., la intrebarea nr. 4, motivul pentru care reclamantii solicita rezolutiunea contractului de intretinere consta in relatia pe care parata ar avea-o cu martorul B. N., acesta fiind si motivul pentru care partile s-au certat.
In ceea ce priveste depozitia martorei P. M. (propusa de reclamanti), instanta constata ca aspectele pe care aceasta le stia - referitor la modul in care parata si-a executat obligatia de intretinere - nu le-a perceput in mod direct, ci din relatarile reclamantei insesi.
Ca urmare, instanta a constatat ca, in cauza, nu este intrunita conditia ca neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului, refuzul reclamantilor de a mai primi intretinerea punand-o pe parata in imposibilitatea de a-si mai executa obligatiile asumate prin contractul de intretinere.
Fata de toate considerentele expuse, in raport de care rezulta ca, in speta, nu se poate retine existenta unei neexecutari culpabile a obligatiei de intretinere asumata de parata, prin sentinta civila nr. 3 Judecatoria Sibiu apreciaza ca dispozitiile art. 1020-1021 din Codul civil nu-si pot gasi aplicarea, astfel incat a respins cererea dedusa judecatii ca neintemeiata.
Avand in vedere si dispozitiile art. 274 C. proc. civ., instanta a obligat reclamantii la plata catre parata a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat conform chitantei seria ACD nr. 7/02.04.2011.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii C. I. si M. solicitand modificarea in tot in sensul admiterii actiunii principale astfel cum a fost formulata si precizata. Se solicita si cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului recurentii arata ca in cauza sunt intrunite cerintele art.831 Cod civil pentru revocarea donatiei, respectiv din toamna anului 2009 parata nu a mai prestat intretinerea reclamantilor, mai exact nu le-a mai dat alimente si medicamentele necesare starii lor de sanatate. Se mai arata ca, desi contractul de donatie este unul gratuit, atunci cand donatorul se afla in nevoie, avand necesitati de ordin alimentar, donatarul este obligat sa il ajute. Recurentii mai arata ca prin probele administrate au dovedit starea de nevoie si refuzul nejustificat al paratei de a acorda ajutor reclamantului.
In ceea ce priveste cererea de constatare a nulitatii contractului de donatie urmare a nerespectarii conditiilor prevazute de art.30 din Legea nr.17 din 2000 se arata ca aceasta a fost in mod nejustificat respinsa desi reclamantul nu a beneficiat de asistenta la incheierea contractului si a dovedit ca i s-a produs un prejudiciu.
Recurentii sustin ca si cererea de rezolutiune a contractului de intretinere incheiat cu intimata parata a fost in mod gresit respinsa, desi au dovedit ca aceasta nu si-a mai indeplinit obligatia de prestare a intretinerii zi de zi asa cum este necesar datorita starii precare de sanatate a reclamantilor. De altfel si relatiile dintre parti s-au deteriorat foarte mult, astfel ca nu mai exista un climat propice intretinerii.
Intimata nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine ca recursul este neintemeiat si va fi respins pentru considerentele pe care le vom arata in continuare.
Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt, asa cum aceasta a rezultat din probele administrate in cauza. Astfel, martorii audiati si chiar reclamanta la interogatoriu au aratat ca intre parti relatiile au fost bune cat timp a trait fiul reclamantilor (sotul paratei) si chiar o perioada dupa decesul acestuia, pana cand reclamanta a intrat intr-o relatie cu un alt barbat. Dupa acest moment relatiile s-au tensionat si chiar au existat certuri. Ca urmare s-a dovedit ca parata si-a indeplinit obligatiile rezultate din contractul de intretinere, singurul martor care s-a referit la neexecutarea acestora fiind un martor indirect, care cunoaste imprejurarile relatate de la reclamanta (P. M.). Deteriorarea relatiilor partilor nu poate duce automat la rezolutiunea contractului mai ales ca nu s-a dovedit culpa paratei in aceasta stare de fapt.
Primul capat de cerere formulat prin actiune a fost revocarea contractului de donatie incheiat intre reclamant si parata. Acesta a fost respins de prima instanta, iar solutia este intemeiata. Pentru admiterea unei astfel de cereri trebuie sa fie indeplinite patru conditii, respectiv donatorul trebuie sa fi avut nevoie de alimente si sa le fi cerut de la donatar, iar acesta din urma, desi a avut posibilitatea, trebuie sa fi refuzat nemotivat acordarea lor. Niciuna dintre conditii nu este indeplinita. In primul rand, reclamantul traieste intr-o gospodarie la tara, iar parata a contribuit mult timp la intretinerea reclamantilor, socrii sai, cu tot ce era necesar. Ca urmare, cerintele legale nu sunt indeplinite, iar cererea a fost in mod corect respinsa.
Nici cererea de constatare a nulitatii contractului de donatie nu este intemeiata. Art.30 din Legea nr.17 din 2000 nu prevede o noua conditie de fond sau de forma pentru materia contractelor, ci instituie o masura de protectie a persoanelor varstnice. In cauza, reclamantul nu a dovedit prejudiciul ce i s-a produs prin incheierea contractului de donatie, atat timp cat si in prezent el a recunoscut ca a incheiat contractul de buna-voie si in deplina cunostinta de cauza, doar cursul ulterior al evenimentelor determinandu-l sa revina asupra deciziei luate. Acestea au debutat cu decesul fiului reclamantului si au continuat cu intrarea paratei intr-o relatie cu un alt barbat, ceea ce a dus la alterarea relatiilor bune pe care partile le aveau pana la acel moment. Toate acestea nu pot duce la anularea, cu atat mai putin la nulitatea absoluta a contractului de donatie, pentru ca s-ar infrange principiul irevocabilitatii donatiilor daca s-ar aplica aceste sanctiuni pentru cauze care nu existau la data incheierii contractului.
Pentru toate acestea, in baza art.312 Cod procedura civila s-a respins recursul si s-a mentinut sentinta atacata ca legala si temeinica.
Nu s-au acordat cheltuielile de judecata solicitate de intimata intrucat, pana la momentul deliberarii nu se facuse dovada acestora.