Contract de donatie. Imposibilitatea constatarii caracterului simulat al donatiei in conditiile neindeplinirii dispozitiilor art.1175 Cod civil.

     Contract de donatie. Imposibilitatea constatarii caracterului simulat al donatiei in conditiile neindeplinirii dispozitiilor art.1175 Cod civil.
     
     (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.711/1748/2007 - DECIZIA CIVILA NR.1579/17.11.2009)
     
     Prin sentinta civila nr. 546 din 05 martie 2008, Judecatoria Cornetu, in baza art. 246 Cod procedura civila, a luat act ca reclamantii B.P.B., in contradictoriu cu parata U.Sa., au renuntat la judecata; a respins cererea reconventionala, ca neintemeiata, a luat act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata si a respins cheltuielile de judecata solicitate de parata, ca neintemeiate.
     Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca cererea reconventionala formulata de parata, asa cum a fost precizata nu este intemeiata.
     Astfel, in ceea ce priveste sustinerile paratei cu privire la simulatie dupa cum s-a observat din contractul de donatie autentificat sub nr. 29494 din 03 august 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti s-a incheiat intre P.G. in calitate de donator si numitii B.T. impreuna cu B.P.B. ambii in calitate de donatori iar actul de vanzare - cumparare sub semnatura privata din data de 18 ianuarie 1992, s-a incheiat intre P.G. in calitate de vanzator si numitii B.E. impreuna cu B.T. in calitate de cumparatori, facandu-se mentiunea ca de acest act a luat cunostinta si parata U.S. care l-a si semnat. Deci nu exista identitate intre partile din cele doua inscrisuri.
     S-a mai retinut de prima instanta ca este de observat intervalul mare de timp dintre cele doua acte, inscrisul sub semnatura privata a fost incheiat la data de 18 ianuarie 1992, iar actul de donatie a fost incheiat la data de 03 august 1994, la mai mult de doi ani, iar actul sub semnatura privata nu produce efectele unei vanzari intre partile stipulate in acesta, nefiind intocmit in forma prevazuta de lege, fiind doar o promisiune de vanzare - cumparare. Pentru toate aceste considerente nu ne aflam in prezenta unei simulatii, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1175 Codul civil.
     Nu sunt intemeiate nici sustinerile paratei in ceea ce priveste aplicarea principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".
     Anularea titlului de proprietate nr.8975/1994 a fost justificata de comiterea unei erori cu ocazia intocmirii acestuia, fara a afecta dreptul de proprietate al titularului dreptului, astfel ca principiul invocat de parata nu isi gaseste aplicarea in prezenta speta.
     Pe de alta parte, nu exista si alte motive medicale sau juridice la data incheierii actului de donatie care sa constituie impedimente in privinta donatorului referitor la incheierea unui asemenea act, nefiind necesara nici asistarea acestuia de catre un curator si nici de catre parata.
     Nu sunt intemeiate nici sustinerile paratei in sensul ca ar fi fost incalcata rezerva succesorala avand in vedere ca parata este singura mostenitoare a defunctului P.G., de pe urma acestuia a ramas suprafata de 6,9488 ha teren, rezerva succesorala a acesteia este 1/2 din masa succesorala iar suprafata donata este de 1,0 ha, astfel ca prin donatia facuta reclamantilor nu s-au incalcat dispozitiile art. 897 Cod civil.
     Nu sunt intemeiate nici sustinerile paratei in sensul ca donatia a fost lipsita de o cauza, lipsind anirms donandi".
     Din aceste considerente a fost respinsa cererea reconventionala si sub acest aspect, avand in vedere ca la incheierea contractului de donatie ce face obiectul cauzei au fost respectate dispozitiile prevazute de art. 801 si urmatoarele Cod civil.
     Avand in vedere ca actul de donatie a fost intocmit cu respectarea conditiilor prevazute de lege, reclamantii fiind proprietarii terenului mentionat in contractul de donatie, nu s-a impus rectificarea Cartii funciare nr.1752 si nici radierea dreptului de proprietate al reclamantilor, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.33 si urmatoarele din Legea nr.70/1996 republicata neexistand o hotarare judecatoreasca irevocabila care sa desfiinteze dreptul reclamantilor.
     In ceea ce priveste opozitia paratei cu privire la renuntarea reclamantilor la judecata, prima instanta a observat ca reclamantii au depus la dosarul cauzei cererea de renuntare la data de 26 februarie 2007, in sedinta publica, cerere ce a fost comunicata si paratei.
     La primirea cererii parata, nu a formulat obiectiuni si nu a precizat ca se opune la renuntarea la judecata a reclamantilor.
     Totodata, instanta a apreciat ca la momentul in care a fost formulata cererea reclamantilor de renuntare la judecata, nu se intrase in dezbaterea fondului cauzei.
     Pe de alta parte, instanta a apreciat ca situatia juridica a contractului de donatie a fost clarificata prin solutionarea cererii reconventionale, fara sa fie influentata de renuntarea reclamantilor la judecata. In concluzie instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 246 alin. 4 Cod procedura civila.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta - parata U.S., cerere inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV a Civila, sub nr. 711/174812008, la data de 23 iulie 2008, solicitand admiterea apelului, schimbarea hotararii criticate si, pe fond, admiterea cererii reconventionale.
     Prin decizia civila nr.207 A din 11 februarie 2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV a Civila a admis apelul declarat de apelanta - parata U.S. si a schimbat, in parte, sentinta apelata in sensul ca i-a obligat pe reclamanti la plata sumei de 1.500 lei, catre reclamanta, reprezentand cheltuieli de judecata; au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate si au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate in faza procesuala a apelului.
     Astfel, instanta de apel a retinut ca primul motiv de apel este neintemeiat avand in vedere ca, dupa cum rezulta din actele dosarului, contractul de donatie autentificat sub nr. 29494 din 03 august 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti s-a incheiat intre P.G. in calitate de donator si numitii B.T. impreuna cu B.P.B. ambii in calitate de donatari iar actul de vanzare - cumparare sub semnatura privata din data de 18 ianuarie 1992, s-a incheiat intre P.G. in calitate de vanzator si numitii B.E. impreuna cu B.T. in calitate de cumparatori.
     De esenta simulatiei este dovedirea intelegerii dintre parti in sensul ca intre parti produce efecte actul secret, or cum sa se vorbeasca de o astfel de intelegere cand contractul de donatie a fost incheiat la mai bine de doi ani dupa incheierea asa zisului act secret si nu cu B.E. si B.T. ci cu B.P.B. si B.T..
     Deci, nu exista identitate intre partile din cele doua inscrisuri, neavand relevanta in aceasta materie calitatea de succesor, ci dovedirea intelegerii dintre partile din actul aparent in sensul ca, de fapt, s-a incheiat o vanzare - cumparare, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
     Mai mult actul sub semnatura privata nu produce efectele unei vanzari intre partile stipulate in acesta, nefiind intocmit in forma prevazuta de lege, fiind doar o promisiune de vanzare - cumparare. Pentru toate aceste considerente nu ne aflam in prezenta unei simulatii, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1175 Cod civil.
     Pe de alta parte nu poate fi retinuta existenta simulatiei din faptul ca intimatii ar fi ascuns existenta promisiunii de vanzare - cumparare. Tribunalul a constatat ca nu sunt intemeiate nici sustinerile paratei in ceea ce priveste aplicarea principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".
     Astfel, desi titlul de proprietate cu nr. 8975 din 20 mai 1994 care este mentionat in actul de donatie a fost anulat prin Hotararea nr. 03 din 14 ianuarie 2004 emisa de Comisia Judeteana Ilfov, a fost emis un nou titlu dar care nu a afectat dreptul de proprietate al numitului P.G., nefiind afectat nici terenul ce a facut obiectul donatiei, aceasta suprafata de teren regasindu-se in noul titlu de proprietate cu nr. 68255 din 16 ianuarie 2004, respectiv terenul in suprafata de 1,0 ha, situat in tarlaua 37.
     Anularea titlului de proprietate nr. 8975/1994 a fost justificata de comiterea unei erori cu ocazia intocmirii acestuia, fara a afecta dreptul de proprietate al titularului dreptului, astfel ca principiul invocat de parata nu isi gaseste aplicarea in prezenta speta.
     Aplicarea pur formala a principiului enuntat nu s-a impus avand in vedere ca dreptul de proprietate a fost confirmat din nou in patrimoniul donatorului, instanta fiind tinuta sa asigure si securitatea raporturilor juridice. Mentiunea la care face trimitere apelantul nu valoreaza interdictie legala care sa afecteze validitatea contractului. In ceea ce priveste cel de-al treilea motiv de apel tribunalul a constatat ca actele medicale la care face trimitere apelanta (filele 125 - 126 dosar de fond) sunt emise la 20 martie 2007, deci dupa introducerea actiunii principale, ridicandu-se serioase intrebari cum un medic a putut sa constate ca din 1970 P.G. suferea de boli care ii afectau auzul in conditiile in care la data eliberarii respectivelor acte medicale respectiva persoana era decedata.
     Pe de alta parte, din declaratiile martorilor audiati rezulta ca defunctul nu folosea intotdeauna aparatul auditiv, astfel ca nu s-a putut retine ca la data incheierii actului de donatie acesta suferea de surzenie care sa fi afectat 100% auzul acestuia pentru a se putea vorbi de nerespectarea art. 25 din Regulamentul de aplicare a Decretul nr.377/1960 aprobat prin HCM nr.1518/1960.
     Pe de alta parte, nu exista si alte motive medicale sau juridice la data incheierii actului de donatie care sa constituie impedimente in privinta donatorului referitor la incheierea unui asemenea act, nefiind necesara nici asistarea acestuia de catre un curator si nici de catre parata.
     De asemenea, tribunalul a constatat ca nu sunt intemeiate nici sustinerile paratei in sensul ca ar fi fost incalcata rezerva succesorala avand in vedere ca parata este singura mostenitoare a defunctului P.G., de pe urma acestuia i-a ramas suprafata de 6,9488 ha teren, rezerva succesorala a acesteia este 1/2 din masa succesorala iar suprafata donata este de 1,0 ha, iar potrivit art. 847 Cod civil reductiunea liberalitatilor excesive intervine doar in cazul incalcarii rezervei si nu a oricarei micsorari a patrimoniului. In ceea ce priveste motivul de apel referitor la incalcarea dispozitiilor art. 966 si 968 Cod civil tribunalul a constatat ca acesta este neintemeiat avand in vedere donatia este definitiva fiind un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit, prin care donatorul, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept, marind patrimoniul donatarului cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb, iar apelanta nu a rasturnat prezumtia existentei cauzei, eventualele bune relatii dintre apelanta si defunct neputand fi considerata drept o prezumtie a lipsei cauzei. In ceea ce priveste criticile referitoare la neradierea dreptului din cartea funciara tribunalul a constatat ca nu s-a putut retine ca prima instanta a motivat generic respingerea acestei cererii ci din contra a retinut elementele esentiale ce au condus la o astfel de solutie, respectiv mentinerea validitatii contractului de donatie si lipsa unei alte hotarari irevocabile care sa desfiinteze dreptul intimatilor. Mai mult prezenta situatie de fapt este defavorabila apelantei prin prisma articolelor invocate chiar de acesta. In ceea ce priveste motivul de apel referitor la neacordarea cheltuielilor de judecata tribunalul a constatat ca este intemeiat.
     Astfel, potrivit art. 246 alin. 3 Cod de procedura civila daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta va obligat, la cererea paratului, pe reclamant la plata cheltuielilor de judecata, trebuind sa se faca distinctie intre acordarea cheltuielilor de judecata si acordul cerut de alineatul 4 pentru a se putea lua act de renuntare.
     Avand in vedere ca onorariul a fost acordat atat in considerarea actiunii introductive cat si a cererii reconventionale, tribunalul in temeiul art. 246 alin. 3 a obligat reclamantii la plata catre parata a sumei de 1.500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
     Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila, recurenta - parata U.S., solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei recurate in sensul admiterii apelului, iar, pe fond, admiterea cererii reconventionale.
     In dezvoltarea motivelor de recurs, intemeiate in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod de procedura civila recurenta - parata a aratat ca intimata - reclamanta B.T. nu a facut dovada calitatii sale procesuale intrucat nu a depus acte de stare civila si dovada decesului defunctului B.T..
     De asemenea, a sustinut recurenta - parata ca in mod gresit instanta de apel a retinut ca nu exista identitate de parti intre cele doua inscrisuri cu referire la care a solicitat sa se constate simulatia avand in vedere ca intimatii nu au contestat sau negat existenta promisiunii de vanzare - cumparare incheiata sub semnatura privata la data de 18 ianuarie 1992 semnata de P.G., B.E., B.T. si B.P., astfel ca erau aplicabile dispozitiile art.1176 si 1177 Cod civil; imprejurarea ca actul de donatie este semnat numai de B.T. si B.P. nu conduce, in opinia recurentei - parate, la concluzia ca nu a existat identitate de persoane avand in vedere si relatia existenta intre defuncti si intimati.
     A aratat recurenta - parata ca existenta primului act sub semnatura privata a fost ascunsa instantei, ca a luat act de existenta contractului de donatie la data chemarii in judecata si ca intimatii au incercat sa acrediteze ideea ca aceasta si-ar fi dat acordul la incheierea contractului de donatie; nu au fost probate sustinerile intimatilor in sensul ca P.St.G. a incheiat contractul de donatie in contul unor sume de bani imprumutate de la intimati si nu sunt reale afirmatiile intimatilor prin care s-a aratat ca donatia ar fi fost executata voluntar atat de defunctul P.G. cat si de recurenta - parata.
     In cadrul aceluiasi motiv de recurs s-a aratat ca neexecutarea voluntara a donatiei a fost probata cu inscrisuri privind rolul fiscal, achitarea obligatiilor fiscale, dosarul cadastral si cele vizand inscrierea in Cartea funciara; in plus, din actele aflate in dosarul notarial nu rezulta ca s-a tinut seama de varsta inaintata a defunctului P.St.G., ca acesta ar fi fost asistat de o persoana calificata ori ca acesta a citit actul de donatie. De asemenea, nu exista cererea acestuia pentru intocmirea contractului de donatie si s-a facut mentiune doar in sensul ca acesta a consimtit la semnarea actului.
     Printr-o alta critica, recurenta - parata a aratat ca, desi nu s-a cerut, instanta de apel s-a pronuntat asupra efectelor contractului de vanzare - cumparare incheiat prin act sub semnatura privata si a apreciat, contrar dispozitiilor art. 1179 Cod civil, ca acesta nu produce efecte intrucat nu a fost incheiat in forma ceruta de lege.
     Cu referire la principiul de drept "resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis", recurenta - parata a aratat ca instanta de apel a facut o interpretare gresita a acestuia avand in vedere ca titlul de proprietate mentionat in contractul de donatie a fost anulat prin Hotararea nr. 3 din 14 ianuarie 2004 emisa de Comisia Judeteana iar prin adresa nr. 1/ADE/188/2004 a fost instiintata ca se va emite un nou titlu de proprietate pentru modificare amplasament si pentru ca au fost efectuate mentiuni pe titlul initial de o persoana neautorizata; mentiunea inscrisa pe aceasta adresa "nu se vinde" a fost confirmata si de martorul I.E..
     In ceea ce priveste actele medicale referitoare la starea sanatatii defunctului P.G. la data incheierii contractului de donatie, recurenta - parata a aratat ca in mod gresit au fost inlaturate de instanta de apel care, daca avea dubii privitoare la modul in care au fost obtinute, putea solicita relatii suplimentare.
     S-au mai aratat ca din dosarul notarial nu rezulta ca notarul a tinut cont de aceasta imprejurare, cum de altfel nu rezulta varsta inaintata sau ca a fost asistat de un curator special sau ca s-a cerut prezenta unei rude. Mai mult din acelasi dosar nu rezulta existenta cererii formulata de defunctul P.G. pentru redactarea actului de donatie.
     Art. 25 din Decretul nr. 377/1960 prevedea ca in cazul surdului, mutului sau a surdomutului declaratia de vointa se va da in scris in fata notarului de catre partea care va insera in scris inaintea semnaturii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit". In cazul de fata, nu exista o astfel de declaratie, nu exista mentiunea ca defunctului i s-a citit actul.
     Aceeasi dispozitie este preluata prin art. 61 din Legea nr. 36/1995.
     Cei doi martori audiati de tribunal au recunoscut faptul ca defunctul nu auzea si nu purta aparat auditiv intrucat nu-l suporta asa incat este eronata aprecierea tribunalului ca nu au fost incalcate dispozitiile Decretului nr.377/1960.
     Astfel gresit apreciaza tribunalul ca varsta donatorului - peste 80 ani si boala de care suferea surzenie totala - nu pot constitui impedimente la incheierea donatiei.
     Reitereaza recurenta faptul ca nu a ratificat contractul de donatie sau executat voluntar - art. 1167 alin. 3 Cod civil, ci a luat la cunostinta in momentul la care a fost chemata in judecata, intrucat aceasta a avut si are posesia si folosinta, si a facut acte de dispozitii cu privire la aceasta suprafata de teren.
     Contractul de donatie s-a redactat si autentificat de catre Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, cand pe raza fostului Sector Agricol Ilfov exista notariat teritorial sau de ce nu s-a incheiat actul pe raza sectorului de domiciliu al intimatilor - reclamanti respectiv sectorul 5 si 6, imprejurare ce confirma coniventa dintre notar si intimati.
     Pe de alta parte, intimatii - reclamantii au formulat cerere de chemare in judecata dupa decesul defunctului sau tata respectiv la 04 ianuarie 2007, evident fiind faptul ca la aceasta data defunctul nu mai putea da raspunsurile pe care instanta i le-ar fi pus intr-o alta situatie.
     In mod gresit a retinut instanta ca in cauza nu s-au incalcat dispozitiile art. 847 Cod civil.
     Recurenta a solicitat a se avea in vedere dispozitiile art. 847 Cod civil intrucat actul de donatie a micsorat masa succesorala fiindu-i incalcat dreptul la mostenire asupra intregii mase succesorale si nu a cotei de 1/2.
     Cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 966 si 968 Cod civil gresit s-a apreciat ca nu sunt intemeiate sustinerile recurentei. Aceasta a sustinut si dovedit ca donatia nu a avut o cauza reala, din cuprinsul acestuia nu rezulta intentia de a-i gratifica pe donatari - art. 948 Cod civil.
     Donatia este un act solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care donatorul isi micsoreaza patrimoniul sau, marind patrimoniul celeilalte parti, si care se incheie in considerarea unei relatii deosebite intre parti, ori in cazul de fata intre autorul recurentei si donatari nu a existat nici o relatie deosebita care sa determine pe acesta sa faca donatia. Nu a existat nici un motiv sau o cauza care sa determine incheierea donatiei.
     Intre recurenta si defunctul sau tata a existat o relatiei deosebita, foarte apropiata, a fost permanent ingrijit si inconjurat de afectiune atat din partea recurentei cat si a familiei. Prin urmare defunctul nu a fost abandonat, nu a fost nevoit sa apeleze la terte persoane pentru a-i acorda ajutorul si orice ar fi avut nevoie, singurul motiv pentru care probabil a semnat contractul de donatie este existenta contractului de vanzare - cumparare, in atare situatie lipseste intentia de a gratifica, adevarata cauza a carei reprezentare a avut-o a fost vanzarea - cumpararea.
     Data fiind varsta inaintata a acestuia, nu i-a facut cunoscuta incheierea contractului de donatie intrucat nu si-a dat seama ce a semnat, a uitat ca a fost pus sa semneze, intrucat nu se justifica incheierea acestui act ci trebuia perfectat in forma autentica vanzarea - cumpararea asa cum a existat initial invoiala partilor; reclamantii au evitat sa perfecteze vanzarea - cumpararea intrucat cunosteau ca au stat in pasivitate si trebuiau sa completeze pretul de vanzare - cumparare.
     Avand in vedere lipsa de interes a reclamantilor in a perfecta contractul de vanzare - cumparare si data fiind varsta inaintata a autorului recurentei a depus diligente pentru obtinerea titlului de proprietate, care a fost emis la data de 16 ianuarie 2004, a facut demersuri pentru intocmirea dosarului cadastral si inscrierea in Cartea funciara, diligente care au necesitat cheltuieli deosebite, care pe de alta parte au reprezentat obligatii legale.
     Prin urmare donatia trebuie sa aiba o cauza (scopul sau motivul) pentru care s-a realizat, trebuie sa existe vointa de a da "animus donandi" si motivul ce a determinat donatia intrucat potrivit art. 966 Cod civil obligatia fara cauza fondata pe o cauza falsa, ilicita nu poate avea efect. In mod gresit s-a facut trimitere la dispozitiile art. 801 si 803 Cod civil.
     Intimatii au incercat sa motiveze incheierea donatiei pretinzand pe de o parte, existenta unor relatii apropiate intre acestia si defunct iar pe de alta parte, existenta unui imprumut datorat de defunct. Nici una din aceste teze nu a fost dovedita. Singura proba subiectiva pe care a solicitat-o a fi inlaturata a fost declaratia martorului I.E. audiat in apel, care s-a dovedit a fi subiectiva si nesincera, declaratie ce nu s-a coroborat cu celelalte probe.
     Martorul a recunoscut ca pretinsele relatii apropiate dintre defunct si intimati le cunoaste din ceea ce i-a relatat intimatul B.P..
     Defunctul avea o situatie foarte buna, dovada fiind probele administrate, coroborate si cu declaratia martorei audiata in apel F.E. care a aratat ca il cunostea foarte bine pe defunct, nu cunostea ca acesta sa aiba vreo relatie cu familie cu B. sau B., nu-i cunoaste, relatiile defunctului cu terte persoane erau foarte restransa, ca defunctul avea capacitatea auditiva afectata de 100% ca nu purta aparatul auditiv intrucat nu-l suporta. A mai declarat ca a cunoscut ca defunctul a intentionat sa vanda la un moment dat o suprafata de teren, vanzare nefinalizata.
     La data incheierii contractului de donatie, data fiind natura proprietatii era interzis transferul dreptului de proprietate. Prin actul de donatie s-a realizat un veritabil transfer al dreptului de proprietate, transfer interzis, prin urmare a fost incalcata legea. Chiar si martorul I.E. a recunoscut existenta actului secret incheiat sub semnatura privata si ca la momentul anului 1994 era interzis transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
     Recurenta a solicitat sa se aiba in vedere si adresa nr. 1/ADE/188/2004 prin care a fost instiintata ca se va emite un nou titlu de proprietate, care pe partea de sus a paginii dreapta purta mentiunea ce nu a fost analizata "nu se vinde".
     Cu privire la radierea dreptului de proprietate instanta a apreciat generic ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 7/1996.
     Instanta de fond a omis faptul ca dreptul de proprietate al recurentei asupra acestei suprafete de teren a fost primul inscris, reclamantii si-au inscris dreptul pretins in cursul litigiului. Prin urmare instanta ar fi trebuit sa admita cererea de radiere, intrucat in cazul de fata se putea nota cel mult existenta litigiului, urmand a se inscrie dreptul numai dupa solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului.
     Dreptul de proprietate al recurentei, odata inscris in Cartea funciara devine opozabil fata de terti - art. 26 din Legea nr. 7/1996 republicata, iar potrivit art. 44 din acelasi act normativ nu pot fi inscrisi mai multi proprietari decat daca s-ar afla in coproprietate.
     Intimatii - reclamanti au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului, prin care au solicitat, in principal, constatarea nulitatii recursului, in temeiul dispozitiilor art. 306 alin. 1 Cod de procedura civila pentru neincadrarea criticilor in ipotezele prevazute la art. 304 Cod de procedura civila, iar in subsidiar, ca nefondat.
     Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 14 lei achitata cu chitanta nr. 1087676 din 08 septembrie 2009 eliberata de Consiliul Local Sector 1 Bucuresti - Directia Generala Impozite si Taxe Locale; s-au aplicat timbre judiciare in valoare de 0,3 lei.
     Intimata - reclamanta B.T. a depus la dosar, in fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, in combaterea criticii prin care s-a sustinut ca nu are legitimare procesuala, certificatul de mostenitor nr. 236 din 10 iulie 1998 eliberat de Biroul Notarului Public "I.D.", ca urmare a decesului lui B.T. survenit la data de 29 aprilie 1998, certificatul de deces nr. 1322 din 30 aprilie 1998, copie de pe cartea de identitate si certificatul de casatorie nr. 1711 din 04 decembrie 1970.
     Fata de continutul acestor inscrisuri administrate in faza procesuala a recursului in conditiile art. 305 Cod de procedura civila, din care rezulta ca B.T. a decedat la 29 aprilie 1998 iar unica sa mostenitoare, in calitate de sotie supravietuitoare este intimata - reclamanta B.T., Curtea retine ca este nefondata critica recurentei - parate prin care s-a sustinut lipsa legitimarii procesuale a intimatei - reclamante.
     In ceea ce priveste criticile aduse deciziei recurate sub aspectul interpretarii si aplicarii dispozitiilor art. 1176, 1177 si 1175 Cod civil, Curtea retine ca sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
     Institutia juridica a simulatiei presupune existenta concomitenta, intre aceleasi parti, a doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulat si altul secret, denumit contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor si prin care acestea anihileaza, in tot sau in parte, aparenta juridica creata prin actul public simulat; de asemenea, este necesar ca actul secret (contrainscrisul) sa se fi incheiat concomitent sau, eventual, inainte de incheierea contractului aparent.
     Simulatia poate imbraca mai multe forme respectiv: contractul aparent poate fi fictiv, contractul poate fi deghizat (cand se urmareste a se ascunde insasi natura actului secret sau a fi ignorate anumite elemente ale contractului secret) sau se poate apela la interpunerea de persoane.
     Recurenta - parata a sustinut ca actul public este contractul de donatie incheiat in forma autentica iar actul secret este reprezentat de contractul de vanzare - cumparare incheiat prin act sub semnatura privata la data de 18 ianuarie 1992.
     Curtea apreciaza ca instanta de apel a facut corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 1175 Cod civil in sensul ca nu sunt indeplinite conditiile simulatiei avand in vedere lipsa identitatii totale a partilor din cele doua acte juridice, si intervalul mare de timp scurs intre cele doua operatiuni juridice.
     Curea retine, de asemenea, ca desi institutia simulatiei nu este incompatibilila cu identitatea partiala de parti in operatiunile juridice analizate, in cauza nu s-a facut dovada existentei unei intelegeri intre partile din contrainscris (din actul secret care trebuie sa fie anterior celui public daca operatiunile nu sunt concomitente) sub aspectul deghizarii naturii juridice a contractului de vanzare - cumparare in donatie si nici sub aspectul interpunerii unor persoane.
     Relatia de filiatie intre B.E. si B.P.B. nu creeaza automat prezumtia de interpunere de persoane, intrucat indiferent de relatia de rudenie sunt subiecte de drept distincte.
     Imprejurarea ca intimatii - reclamanti nu s-au prevalat in cererea lor de existenta inscrisului sub semnatura privata incheiat la 18 ianuarie 1992, nu are relevanta juridica sub aspectul aplicarii dispozitiilor art. 1175 Cod civil, reclamantii au dorit sa valorifice actul de donatie care este translativ de proprietate si nu era contestat, in vederea inscrierii dreptului real in Cartea funciara.
     De asemenea sunt lipsite de relevanta juridica atat sub aspectul simulatiei cat si sub aspectul conditiilor de validitate ale contractului de donatie, acceptul recurentei - parate la incheierea actului ori executarea voluntara a acesteia de catre recurenta - parata ori de autorul sau avand in vedere ca donatia estre un act juridic solemn care a fost incheiat in forma ceruta de lege de titularul dreptului de proprietate.
     In ceea ce priveste interpretarea si aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 1176 si 1177 Cod civil, Curtea retine ca intimata - reclamanta nu a contestat valabilitatea actului sub semnatura privata (in calitate de succesor al promitentului - cumparator B.T.) astfel ca inscrisul sub semnatura privata indicat de recurenta - parata poate produce, de principiu, efectele juridice specifice insa vizand transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren este necesara incheierea actului de vanzare - cumparare in forma autentica; inscrisul incheiat la 18 ianuarie 1992 are valoarea unui antecontract de vanzare - cumparare imprejurarea care nu are relevanta juridica intrucat operatiunea juridica a simulatiei nu a fost dovedita, iar defunctul B.T. nu a inteles sa valorifice acest antecontract de vanzare - cumparare.
     Ca urmare a incheierii actului de donatie nici succesoarea acestuia B.T. nu a inteles sa valorifice acest antecontract (eventual sub aspectul restituirii sumei de bani achitata cu titlu de pret).
     In ceea ce il priveste pe intimatul - reclamant B.P.B. acesta nu a avut calitatea de parte in antecontractul de vanzare - cumparare astfel ca nu putea valorifica nici un drept din acest act juridic; acesta a semnat doar in calitate de martor.
     Prin urmare dispozitiile art. 1176 si 1177 Cod civil nu pun in discutie legalitatea deciziei recurate.
     Cu referire la critica circumscrisa aplicarii dispozitiilor art. 1179 Cod civil, Curtea retine ca instanta de apel, analizand motivele de apel si apararile intimatilor - reclamanti a analizat efectele pe care le poate produce antecontractul de vanzare - cumparare in limitele investirii si a apreciat, in mod corect, ca, acesta nu este translativ de proprietate, avand valoarea unui antecontract de vanzare - cumparare. Desigur ca acest act juridic poate produce, asa cum s-a aratat deja, efectele specifice unei promisiuni de vanzare - cumparare dar nu valoreaza act translativ de proprietate, prin urmare nu se retine vreun aspect de nelegalitate a deciziei recurate decurgand din interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1179 Cod civil; valabilitatea antecontractului de vanzare - cumparare din punctul de vedere al numarului de exemplare intocmite nici nu a facut obiectul judecatii.
     De asemenea, sunt nefondate si criticile care vizeaza nevalabilitatea actului de donatie ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale legate de starea personala a donatorului, la incheierea contractului.
     Pe baza situatiei de fapt retinute de instantele de fond care nu poate face obiect de analiza in recurs, Curtea retine ca donatorul, desi avea deficienta de auz avea aparat auditiv si era alfabetizat astfel ca nu se impunea sa se dea eficienta dispozitiilor art. 25 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 377/1960 aprobat prin HCM nr. 1518/1960; nu s-a facut dovada ca acesta nu purta aparatul auditiv la data autentificarii actului de donatie ori ca se afla intr-o situatie care sa necesite asistarea de catre o alta persoana ori instituirea curatelei.
     In ceea ce priveste inlaturarea de catre instanta de apel a inscrisurilor medicale depuse de apelanta - parata cu privire la starea de surzenie a autorului sau Curtea retine ca interpretarea probatorului de catre instanta de apel vizeaza temeinicia iar nu legalitatea deciziei recurate iar tribunalul nu a dat eficienta acestor inscrisuri motivand aceasta masura, intrucat judecatorii din apel si-au format convingerea cu referire la situatia de fapt pe baza celorlalte probe administrate. Nu constituie motiv de nulitate lipsa cererii de intocmire/autentificare a actului din dosarul notarial iar dispozitiile art. 61 din Legea nr. 36/1995 - nu sunt aplicabile in speta intrucat actul de donatie a fost autentificat anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ.
     In faza procesuala a recursului nu se poate analiza valoarea probatorie a declaratiilor de martori; asa cum s-a aratat deja, pe baza situatiei de fapt retinute de instanta de apel, Curtea a apreciat ca varsta si deficienta de auz a donatorului nu impunea respectarea dispozitiilor art. 25 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.377/1960.
     Momentul la care recurenta - parata a luat cunostinta de existenta contractului de donatie nu influenteaza valabilitatea acestuia si nici imprejurarea daca a fost de acord cu acest act juridic ori daca l-a ratificat sau executat voluntar.
     Este de mentionat ca sunt supuse ratificarii doar actele juridice  anulabile situatie care nu se regaseste in speta iar problema executarii voluntare a acestui contract de catre recurenta - parata este o critica lipsita de orice fundament avand in vedere ca efectul translativ de proprietate s-a produs la momentul incheierii actului de donatie iar recurenta - parata nu avea nici o calitate cu privire la acest bun de vreme ce, fiind in viata autorul sau, acesta putea dispune de bunurile sale.
     Autentificarea actelor juridice translative de proprietate cum este cel in speta nu atrage norme de competenta teritoriala imperative iar data formularii cererii de chemare in judecata nu constituie prin ea insasi o dovada a nerespectarii conditiilor de valabilitate ale contractului de donatie.
     Nefondate sunt si criticile privitoare la desfiintarea actului de donatie pentru considerentul ca titlul de proprietate al donatorului mentionat in act a fost anulat.
     Curtea retine ca sanctiunea nulitatii absolute sau relative este exclusiv judiciara astfel ca dupa intrarea in circuitul civil a unui act juridic institutia care l-a emis nu poate sa-l anuleze.
     In speta, retinandu-se efectuarea unor mentiuni pe titlul de proprietate al defunctului P.G. s-a procedat la eliberarea unui nou titlu prin  hotarare a consiliului local, cu date initiale. Aceasta rectificare a titlului de proprietate nu influenteaza valabilitatea actului de donatie intrucat, dreptul de proprietate al donatorului nu a fost afectat prin eliberarea unui act inscris doveditor al acestui drept.
     Imprejurarea ca pe adresa nr. 1/ADE/188/2004 emisa de Prefectura judetului Ilfov s-a facut o mentiune olografa in sensul ca "nu se vinde" nesemnata, este total nerelevanta intrucat restrangerea dreptului de dispozitie nu se poate face decat in cadrul prevazut de lege; in plus la data de 15 ianuarie 2005 contractul de donatie era incheiat iar interdictiile de vanzare nu se probeaza cu martori ci cu inscrisuri.
     Asa cum s-a aratat insa, in speta nu a fost vorba de o desfiintare a titlului de proprietate al donatorului ci de eliberarea unui nou inscris doveditor al dreptului de proprietate cu datele din titlul initial ca urmare a efectuarii unor modificari de catre o persoana neautorizata.
     Curtea mai retine ca potrivit dispozitiilor art. 847 Cod civil pot fi reduse libertatile care trec peste cotitatea disponibila; potrivit dispozitiilor art. 841 Cod civil defunctul P.G. putea dispune prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte de 1/2 din bunurile sale intrucat a lasat ca mostenitor un singur descendent, respectiv pe recurenta - parata.
     Recurenta - parata sustine ca dispozitiile art. 847 Cod civil i-au fost incalcate pentru ca i-a fost afectat dreptul la mostenire asupra intregii mase succesorale, sustinere nefondata intrucat art. 847 Cod civil ocroteste doar rezerva succesorala care in cazul sau a fost respectata intrucat autorul sau a donat 1 ha din cele 6,94 ha pe care le detinea; prin urmare si aceasta critica este nefondata.
     In ceea ce priveste criticile referitoare la nevalabilitatea contractului de donatie sub aspectul lipsei cauzei Curtea retine urmatoarele:
     Potrivit art.948 Cod civil existenta unei cauze licite este o conditie esentiala pentru validitatea unei conventii. Conform dispozitiilor art.967 Cod civil existenta si valabilitatea cauzei se prezuma pana la dovada contrarie.
     Recurenta - parata a sustinut ca nu a existat intentia donatorului de a gratifica si ca nu s-a facut dovada existentei unei datorii banesti a autorului sau catre donatari.
     Curtea retine ca in mod corect instanta de apel a apreciat nefondate criticile apelantei sub aspectul lipsei cauzei contractului de donatie avand in vedere natura juridica a acestui contract a carui cauza juridica este intentia de a gratifica prin micsorarea patrimoniului propriu, fara a urmari sa primesti ceva in schimb.
     Prin urmare nu era necesar ca intimatii - reclamanti sa faca dovada existentei unor relatii apropiate cu defunctul donator, a abandonului acestuia de catre familie dupa cum este lipsit de relevanta sub aspectul cauzei daca donatorul a instiintat-o despre acest act juridic pe fiica sa. Aceasta nu a rasturnat prezumtia de existenta si valabilitate a cauzei astfel ca si aceasta critica va fi respinsa.
     Nefondata este si critica prin care s-a sustinut ca in mod gresit s-a respins cererea de radiere din Cartea funciara a dreptului de proprietate al intimatilor - parati.
     Curtea retine ca intimatii - reclamanti sunt succesori cu titlu particular al defunctului P.G. cu privire la suprafata de teren ce a facut obiectul contractului de donatie autentificat sub nr.29494 din 03 august 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti astfel ca potrivit dispozitiilor art.22 si 23 din Legea nr.7/1996 au dreptul la inscrierea dreptului lor de proprietate in evidentele de publicitate imobiliara.
Pentru toate aceste considerente in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si art.304 pct.9 Cod de procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta - parata U.S., ca nefondat.