Potrivit art.13 si 15 din Regulamentul pentru Organizarea si Functionarea Cimitirelor Parohiale si Manastiresti din cuprinsul Eparhiilor Bisercii Ortodoxe Romane, este interzisa vanzarea locurilor concesionate, dreptul de concesiune putand fi doband...

     Dosar nr.32570/3/2006
     Hotararea nr.1400/12.09.2007
     
     
     
     Potrivit  art.13 si 15 din Regulamentul pentru Organizarea si Functionarea Cimitirelor Parohiale si Manastiresti din cuprinsul Eparhiilor Bisercii Ortodoxe Romane, este interzisa vanzarea locurilor concesionate, dreptul de concesiune putand fi dobandit numai prin donatie si succesiune legala sau testamentara, orice conventie contrara fiind nula.
     Renuntarea la dreptul de concesiune se poate face numai prin act scris, acesta fiind cerut de lege ad probationem
     
     
     
     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea sub nr.8406/14.11.2005, reclamantii M.C. si M.G.E. in contradictoriu cu paratii Administratia Cimitirelor, C. I., B. T. si B. M. au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actului de concesiune nr.507/23.11.2002 emis de Parohia Bisericii..., prin preotul paroh C.I., avand ca obiect concesiunea unui loc de veci, figura 1, randul 3 in suprafata de 6,25 mp., parcela 120, compus din doua gropi cu cripta, in favoarea paratilor B.T. si B.M.; sa se constate ca reclamantii sunt singurii titulari ai dreptului de concesiune sus-mentionat ca urmare a succesiunii legale; sa fie obligati la plata sumei de 30.000.000 lei (ROL) reprezentand lipsa de folosinta a locurilor de veci.
     In fapt, reclamantii au aratat ca, potrivit  certificatelor de mostenitori nr.41/05.04.2005 si nr.48/07.04.2005, sunt mostenitori atat ai defunctilor lor parinti M.A. si M.G. cat si ai defunctilor T. R. si T.I., parintii mamei lor.
     Au mai precizat reclamantii ca, in incercarea lor de a intra in drepturile de mostenitori legali ai locurilor de veci susmentionate, au aflat ca acestea figureaza pe numele paratilor B. T. si B. M. inca din anul 2002 ca urmare a unei donatii facute acestora de defuncta T.R..
     Reclamantii au aratat ca actul de concesiune susmentionat a fost incheiat cu fraudarea legii, prin favorizarea paratilor, persoane care nu puteau avea calitatea de concesionari, precum si pentru o cauza ilicita, pentru obtinerea de foloase injuste.
     In drept au fost invocate dispozitiile art.948, 960, 969 si 1084 Cod civil.
     Prin sentinta civila nr.2735/12.06.2006, Judecatoria Buftea a respins actiunea formulata de reclamantii M. C. si M.G.E. in contradictoriu cu paratul C. I., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a respins exceptia prescrierii dreptului la transcriere a concesiunii ca neintemeiata, a respins actiunea formulata de reclamantii M. in contradictoriu cu paratii Administratia Cimitirului, B.T. si B. M.,ca neintemeiata si a respins cererea paratilor B. privind obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
     Instanta a retinut ca prin actul de concesiune nr.507/25.05.2002 Parohia Bisericii concesioneaza paratilor B. un loc de veci format din doua morminte in suprafata de 6,25 mp., 2,50/2,50 situat in parcela 120/R3/fig.1 in valoare de 6.000.000 lei ROL ce a apartinut defunctei T. R. care si-a exprimat acordul ca cele doua morminte sa fie concesionate nepotului B.T. si sotiei acestuia B. M. Mai mult, la momentul incheierii actului de concesiune al paratilor, respectiv anul 2002, numita T. R. era in viata, astfel ca putea dispune liber de bunurile si drepturile aflate in patrimoniul sau, nefiind necesar consimtamantul reclamantilor, care la acel moment nu puteau avea calitatea de mostenitori legali ai acesteia.
     Instanta de fond a avut in vedere si dispozitiile art.15 alin.2 din regulament potrivit  carora dreptul de concesiune asupra locurilor atribuite in folosinta vesnica, cum este cazul celor in speta, se poate transmite prin donatie catre rude pana la gradul IV si succesiune legala sau testamentara, apreciind ca nu este exclusa situatia in care concesionarul T. R. a renuntat la dreptul sau in favoarea paratului B. T., nepot.
     Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, cerere inregistrata pe rolul Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr.32570/3/2006, la data de 27.09.2006.
     Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.65/23.10.2007.
     Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca:
     Potrivit  certificatelor de mostenitor depuse la dosar, paratii nu pot pretinde drepturi succesorale de pe urma defunctilor T. R., T. I. si M.  T. A.
      Potrivit Regulamentului pentru organizarea si functionarea cimitirelor parohiale si manastiresti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Romane, dreptul de concesiune asupra locurilor de veci atribuite in folosinta vesnica se poate transmite prin donatie si succesiune legala sau testamentara, iar donatia se poate face intre soti si rudele pana la gradul al IV-lea; art.13 interzice vanzarea locurilor de veci, fiind nula orice conventie privind transmiterea sau incalcarea regulamentului a locurilor concesionate.
     Autoarea T.R. putea dispune de bunurile si drepturile aflate in patrimoniul sau, nefiind necesar consimtamantul reclamantilor, insa referitor la transmiterea dreptului de concesiune acesta nu se putea realiza decat cu respectarea regulamentului in ceea ce priveste forma manifestarii de vointa.
     Impotriva acestei decizii au formulat recurs paratii B. T. si B.M.
     Prin motivele de recurs se arata ca hotararea este nelegala si netemeinica, deoarece:
     Prin actul de concesiune nu au fost cu nimic stirbite drepturile apelantilor - recurenti in calitatea lor de mostenitori, deoarece a fost instrainata numai cota legala ce-i apartinea defunctei T.R., iar instrainarea a fost facuta in timpul vietii. In consecinta, reclamantii nu pot invoca un drept cu privire la aceasta fractiune din masa succesorala.
     Asa cum in mod corect a retinut instanta de fond, incheierea actului de concesiune fiind facuta cand autoarea era in viata, aceasta putea dispune liber de bunurile aflate in patrimoniul sau; astfel ca aceasta si-a exprimat acordul ca 2 morminte din cele 8, corespunzator cote sale legale (5/12) sa fie concesionate nepotilor sai (recurentii - parati), ca o compensare pentru ajutorul material si moral acordat, fiind respectate astfel implicit dispozitiile art.15 alin.2 din Regulament.
     Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie prin decizia civila nr.1400 din 12.09.2007 a respins ca nefondat recursul.
     Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca:
     Potrivit  art.13 si 15 din Regulamentul pentru Organizarea si Functionarea Cimitirelor Parohiale si Manastiresti din cuprinsul Eparhiilor Bisercii Ortodoxe Romane, este interzisa vanzarea locurilor concesionate, dreptul de concesiune putand fi dobandit numai prin donatie si succesiune legala sau testamentara, orice conventie contrara fiind nula.
     De asemenea, potrivit art.35 alin.2 din Regulament anularea actului de concesiune are loc si in conditiile in care titularul a renuntat in scris la dreptul sau de concesiune.
     Prin motivele de recurs s-a aratat ca instanta de apel nu a tinut seama de faptul ca  autoarea T. R. a renuntat la dreptul sau de concesiune in timpul vietii, intentionand totodata, sa il doneze recurentilor - parati pentru sprijinul moral si material acordat, dar asa cum rezulta din dispozitiile art.35 alin.2 lit.a, aceasta renuntare trebuia sa fie facuta in scris.
     Prin urmare, dovada acestei renuntari nu poate fi facuta cu martori, actul scris fiind cerut de lege ad probationem.
     In consecinta, nefiind depusa aceasta dovada, sustinerile recurentilor parati nu au fost dovedite.
     Totodata, nu se poate retine nici existenta donatiei intrucat potrivit  art.813 Cod civil "toate donatiile se fac prin act autentic".
     Instanta de apel nu a retinut ca recurentii ar pretinde drepturi succesorale de pe urma acestei defuncte, ci a analizat in ce masura ar fi indreptatiti sa fie concesionarii locului de veci, pe cale succesorala.
     Fata de cele retinute, Curtea a constatat ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a legii, respectiv a Regulamentului pentru organizarea si functionarea cimitirelor parohiale si manastiresti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Romane.



- 2 -