Infractiunea de marturie mincinoasa prevazuta de art. 260 C.pen.

Drept penal. Partea speciala. Infractiunea de marturie mincinoasa prevazuta de art. 260 C.pen.
      C.pen., art. 260, art. 51 alin. (1)
      Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, art. 77 alin. (1)
      
      Latura obiectiva a infractiunii de marturie mincinoasa savarsita de inculpata consta in consemnarea unor declaratii mincinoase in fata notarului public cu ocazia dezbaterii unei mosteniri, aceasta fiind o cauza in care se asculta martori, potrivit art. 260 alin. (1) C.pen. coroborat cu dispozitiile ce reglementeaza procedura succesorala, in continutul Cap. I, Sectiunea a III-a din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala. Latura subiectiva a aceleiasi infractiuni consta in intentia indirecta a inculpatei de a contribui prin atestarile sale la stabilirea altei stari de fapt decat cea corespunzatoare realitatii. Nu se poate retine indoiala sub care s-ar fi aflat inculpata cu prilejul consemnarii declaratiilor in fata notarului public, pentru a da eficienta juridica erorii de fapt, cu titlu de cauza care inlatura caracterul penal al faptei, deoarece potrivit art. 51 alin. (1) C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei. Or, inculpata a avut reprezentarea, deci cunostea ca prin declaratiile sale s-ar putea produce rezultatul denaturarii devolutiunii succesorale. De asemenea, prevederile art. 170 si 948 C.proc.pen. statueaza ca, daca nu exista constituire de parte civila in cauza penala, instanta se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si dispune restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii rezulta in mod vadit din infractiune, iar restabilirea este posibila. O atare restabilire poate conduce nu numai la anularea actului principal declarat fals, ci si la actul subsecvent acestuia, fara deosebire ca unul dintre actele desfiintate are caracter contractual.
      
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, decizia penala nr. 1142/R din 11 decembrie 2008 (judecator dr. Marian Bratis)
      
      Prin sentinta penala nr. 265/03.06.2008 pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosar nr. 950/252/2008, s-a dispus condamnarea inculpatei A.E., pentru savarsirea infractiunii de fals in declaratii  prevazuta si pedepsita de art. 292 C.pen., la 6 luni inchisoare.
      In baza art. 71 alin. (2) C.pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a) si b) C.pen.,  in conditiile prevazute de art. 71 C.pen.
      In baza art. 81 si 82 C.pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei  principale si a celei accesorii, pe o durata de 2 ani si 6 luni, reprezentand termen de incercare.
      S-a dispus condamnarea inculpatei B.T., pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa  prevazuta si pedepsita de art. 260 C.pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C.pen., la 6 luni inchisoare.
      In baza art.  71 alin. (2) C.pen. s-au interzis inculpatei  drepturile prevazute de art. 64 lit. a) si b) C.pen.,  pe durata si in conditiile  prevazute de art. 71 C.pen.
      In baza art. 81 si 82 C.pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii  pedepsei principale si a celei accesorii pe o durata de 2 ani si 6 luni, reprezentand termen de incercare.
      S-a dispus anularea Certificatului de mostenitor  nr. 82/06.07.2007 eliberat de BNP S.G. si a contractului de vanzare-cumparare autentificat  sub nr. 1272/06.07.2007 de acelasi BNP.
      Din actele si probele de la dosar instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
      La data de 6 iunie 2007 la BNP G.S. s-a eliberat Certificatul de mostenitor  nr. 82/06.07.2007 in dosarul 100/2007 din care rezulta ca invinuita A.E. este unica mostenitoare dupa defunctul  M.T., dobandit prin mostenire, asupra imobilului situat in  C. nr. 239. Pentru deschiderea procedurii succesorale inculpata A.E., a dat o declaratie, sub sanctiunea art. 292 C.pen., din care rezulta ca in afara sa nu mai sunt alti  mostenitori. De asemenea, inculpata a facut in fata notarului o depozitie de martor sub juramant, din care rezulta ca defunctul a avut un singur copil pe A.E. In realitate defunctul a avut patru copii si anume pe  R.M.,  B.A., M.I. si A.E. si patru nepoti: B.V. si B.I. , fii lui B.A., I.E. si G.R. ( fiicele lui M.I.).
      Posibil ca inculpatele sa fi dat aceste declaratii in scopul de a obtine certificatul de mostenitor si a vanzarii catre B.T. a imobilului sus-mentionat, deoarece in aceiasi zi, la acelasi notar s-a perfectat si contractul de vanzare-cumparare prin care inculpata A.E., in calitate de vanzator a vandut imobilul inculpatei B.T.
      Inculpatele au recunoscut ca au mers impreuna la notar la data sus-mentionata, inculpata A.E. precizand ca nu a aratat in fata notarului ca ceilalti frati ai sai in prezent decedati au copii, considerand ca acestia si-au primit partea lor de mostenire si ca ea este singura mostenitoare a defunctului M.T., iar inculpata B.T. a semnat declaratia  notariala prin care a afirmat ca singurul mostenitor al defunctului M.T. este  inculpata A.E.
      In drept, fapta inculpatei A.E., de a da o declaratie necorespunzatoare adevarului in fata notarului, asa cum s-a retinut mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals in declaratii prevazuta si pedepsita de art. 292 C.pen., text prevazut de lege in baza caruia a fost condamnata inculpata, la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
      In drept fapta inculpatei B.T. de a face afirmatii mincinoase, in fata notarului, in conditiile aratate mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 C.pen., text de lege in baza caruia a fost condamnata inculpata la  6 luni inchisoare.
      Fata de aceasta inculpata s-au aplicat dispozitiile art. 74 si 76 lit. d) C.pen. privind circumstantele atenuante fata de faptul ca aceasta nu este recidivista si fata de pozitia sa procesuala.
      La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor s-a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen., de gradul de pericol social, imprejurarile in care s-au savarsit faptele si de datele personale ale fiecarei inculpate.
      In baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatelor drepturile prevazute de art. 64 lit. a) si b) C.pen.
      Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins fara executare efectiva, prin privare de libertate, astfel ca s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 81 si 82 C.pen. si s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor aplicate inculpatelor, atat a pedepsei principale cat si a celei accesorii stabilindu-se termen de incercare de 2 ani si 6 luni pentru fiecare inculpata.
      In baza art. 170 C.proc.pen. si art. 245 lit. e) C.proc.pen. s-a dispus  restabilirea situatiei anterioare incheierii actelor respectiv anularea Certificatului de mostenitor nr. 82/06.07.2007 eliberat de BNP S.G. si a Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1272/06.07.2007 de BNP S.G.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpata B.T., inregistrat pe rolul Tribunalului Timis la data de 07.07.2008, sub acelasi numar de dosar, respectiv, 950/252/2008, solicitand admiterea acestuia, intrucat sentinta primei instante este netemeinica si nelegala, avand in vedere ca exista o eroare de fapt.
      Tribunalul Timis prin decizia penala nr. 263/A din 10 octombrie 2008, pronuntata in dosar nr. 950/252/2008 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata B.T., impotriva sentintei penale nr. 265/03.06.2008 pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosar nr. 950/252/2008.
      Analizand apelul de fata, tribunalul a  constatat ca acesta este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
      La data de 06.07.2007 apelanta inculpata B.T. a dat o declaratie, in fata notarului public G.F., in cuprinsul careia a aratat ca l-a cunoscut pe defunctul M.T., decedat in anul 1940, si ca acesta a avut un singur copil, si anume pe A.E., inculpata si ea prin acelasi rechizitoriul al Parchetului de pe langa Judecatoria Lugoj.
      In baza declaratiei aratate, precum si a mentiunilor facute de cea din urma inculpata, acelasi notar a emis, la data de 06.07.2007, Certificatul de mostenitor nr. 82, in cuprinsul caruia mentiona ca inculpata A.E. este unica mostenitoare a defunctului M.T.
      In realitate, defunctul a avut patru copii, prin declaratiile celor doua inculpate  trei succesibili fiind omisi de la dezbaterea succesorala.
      In declaratiile date pe parcursul procesului penal inculpata apelanta a recunoscut ca avea cunostinta de faptul ca defunctul a mai avut cel putin un copil si ca ar fi comunicat acest aspect notarului public. Ea a mai aratat ca nu a citit declaratia pe care i-a prezentat-o notarul, fiind convinsa ca aceasta reproduce exact cele declarate de ea.
      Apararea apelantei inculpate nu poate fi primita, deoarece aceasta avea obligatia de a citi declaratia inainte de a proceda la semnarea ei.
      De altfel, avand in vedere ca, in aceeasi zi, inculpata A.E. i-a vandut apelantei un imobil inclus in masa succesorala, s-a putut trage concluzia ca aceasta din urma a avut tot interesul ca vanzatoarea sa fie considerata unica mostenitoare, in caz contrar aceasta neputand perfecta vanzarea.
      Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca, raportat la probele administrate in cauza, judecatoria a retinut o corecta stare de fapt.
      In ceea ce priveste pedeapsa aplicata, avand in vedere ca inculpata a avut o comportare pozitiva inainte de comiterea faptei, concretizata in lipsa antecedentelor penale, si ca a fost sincera in cursul cercetarilor, tribunalul  a considerat ca, raportat la prevederile art. 72 C.pen., Judecatoria a facut o corecta individualizare a sanctiunii aplicate. Aceleasi considerente determina si solutia Judecatoriei de suspendare a executarii pedepsei inchisorii.
      In ceea ce priveste latura civila a cauzei, vazand ca la emiterea certificatului de mostenitor nu au fost avuti in vedere toti succesibilii, ale caror interese au fost fraudate, in mod justificat Judecatoria a dispus anularea certificatului de mostenitor intocmit pe baza declaratiilor mincinoase ale celor doua inculpate. Asa fiind, s-a impus si anularea actului subsecvent, ca urmare a anularii actului principal, deoarece inculpata A.E. nu mai putea vinde de vreme ce calitatea ei de unica mostenitoare, recunoscuta prin certificatul de nastere anulat, a incetat.
      Fata de toate considerentele mai sus aratate, observand ca Judecatoria a pronuntat o hotarare temeinica si legala, tribunalul a respins apelul formulat de apelanta B.T.
      Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs in termenul legal inculpata B.T., inregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara sub nr. 950/252/2008 din 17.11.2008, prin care a solicitat modificarea in tot a hotararilor pronuntate in prima instanta si in apel in sensul achitarii sale conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.proc.pen. cu aplicarea art. 51 C.pen. pentru eroare de fapt si a mentinerii certificatului de mostenitor si a contractului de vanzare-cumparare.
      Recursul nu a fost motivat.
      Inculpata a depus prin aparator concluzii scrise, prin care a aratat ca: declaratia sa a fost rastalmacita, deoarece in continutul deciziei penale nr. 263/A/10.10.2008 nu a fost redata in intregime, iar din cele mentionate reiese ca ea l-ar fi cunoscut pe defunctul M.T., decedat in anul 1940, lucru care nu este posibil; s-a prezentat la notar pentru a incheia un contract de vanzare-cumparare cu A.E., si nicidecum sa dea alte declaratii; notarul avea pregatite mai multe inscrisuri si a pus-o sa semneze, unele scrise si altele in alb, paralel cu o discutie prin care a intrebat-o daca o cunoaste pe vanzatoare, pe sora acesteia si pe tatal inculpatei A.E., raspunzandu-i ca nu l-a cunoscut pe acesta dar fiica lui i-a spus ca el mai are in viata un singur copil, pe A.E.; daca ar fi cunoscut ca individul care a aparut dupa cumpararea imobilului de catre ea si sotul ei si a intrat in casa, devenit martor ulterior, era mostenitor, nu ar fi depus plangere penala impotriva acestuia - nu s-a facut dezbaterea succesorala si nici dovada ca acesta ar fi acceptat succesiunea in termenul legal de 6 luni de la decesul lui M.T.; declaratia semnata de ea a facut referire la cele spuse de A.E., dar acest lucru nu a fost luat in seama; sentinta penala nu este opozabila sotului ei privitor la latura civila, acesta nefiind introdus in cauza.
      Curtea de Apel Timisoara examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si a celor analizate din oficiu, a constataat ca recursul inculpatei B.T. este nefondat pentru considerentele ce urmeaza.
      Potrivit art. 260 alin. (1) C.pen., infractiunea de marturie mincinoasa consta in fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
      In cauza, cu ocazia dezbaterii succesiunii dupa defunctul M.T., in baza art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, notarul public a ascultat-o ca martor pe inculpata recurenta B.T., aceasta declarand ca l-a cunoscut pe defunctul M.T., decedat in 1940, din spusele partii, dar nu a avut contacte cu acesta si ca stie ca a avut un singur copil, pe coinculpata A.E.
      Din probatoriul administrat rezulta, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpata recurenta B.T. a facut o afirmatie mincinoasa in fata notarului public cand a declarat ca stie ca defunctul a avut un singur copil, pe coinculpata A.E.
      In acest sens este declaratia martorului B.V., nepotul de fiica al defunctul M.T. si nepotul de sora al numitei R.M. si al inculpatei A.E., care arata ca a locuit in imobilul litigios din 1990-1991 si pana la momentul declaratiilor sale in procesul penal, iar inculpata B.T. era vecina de casa cu imobilul ocupat de matusa lui, A.E.
      De asemenea, martorul B.I., fratele martorului B.V., a declarat ca a mers de cateva ori in vizita la fratele sau in imobilul in discutie, unde a intalnit-o si pe inculpata B.T., despre care banuieste ca stia ca el este nepotul lui R.M. din moment ce fratele lui era acolo si stia ca el este fratele celui care locuieste in casa respectiva.
      Aceste declaratii se coroboreaza si cu faptul ca, in aceeasi zi in care s-a emis certificatul de mostenitor pe numele inculpatei A.E., s-a incheiat intre vanzatoarea A.E. si cumparatoarea B.T. si contractul de vanzare-cumparare a cotei indivize de 24/56 parti din constructii si 3977/9280 mp. teren. Din aceasta imprejurare reiese interesul pe care l-a avut inculpata recurenta B.T. in darea declaratiei mincinoase, in lipsa careia nu se putea emite certificatul de mostenitor doar pe numele inculpatei A.E. si, in consecinta, nu se putea perfecta contractul de vanzare-cumparare intre vanzatoarea A.E. si cumparatoarea B.T.
      Asadar, latura obiectiva a infractiunii consta in actiunea inculpatei B.T. de a face declaratii mincinoase in fata notarului public cu ocazia dezbaterii unei mosteniri, aceasta fiind o cauza in care se asculta martori in sensul art. 260 alin. (1) C.pen., asa cum prevede si procedura succesorala reglementata in Capitolul I, Sectiunea a III-a din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala.
      Latura subiectiva consta in intentia recurentei de a da declaratii mincinoase in vederea crearii unei stari periculoase pentru infaptuirea justitiei.
      Instanta de recurs va inlatura sustinerile inculpatei recurente B.T. conform carora s-a aflat in eroare de fapt si astfel se impune achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.proc.pen. cu aplic. art. 51 C.pen.
      Conform art. 51 alin. (1) C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
      Probele administrate confirma ca inculpata B.T. s-a aflat, daca nu in deplina cunostinta de cauza ca ceea ce declara nu corespunde adevarului, cel putin in indoiala cu privire la imprejurarea daca inculpata A.E. este sau nu unicul mostenitor al defunctului M.T.
      Eroarea nu se confunda cu indoiala, care presupune ca inculpata este constienta ca nu poate sa-si reprezinte realitatea, caz in care ar trebui sa nu treaca la actiune.
      Cand in pofida acestei indoieli inculpata a trecut la executarea actiunii, raspunde pentru fapta comisa, deoarece a acceptat producerea unui rezultat socialmente periculos.
      Rezulta ca inculpata B.T. a actionat cel putin cu intentie indirecta, realizand astfel si latura subiectiva a infractiunii de marturie mincinoasa.
      Referitor la sustinerea aparatorului inculpatei recurente ca sentinta penala nu este opozabila sotului ei privitor la latura civila deoarece acesta nu a fost introdus in cauza si nimeni nu s-a constituit parte civila, Curtea a constatat ca este nefondata, instanta de fond facand o corecta aplicare a dispozitiilor art. 170 coroborate cu art. 348 C.proc.pen. care prevad ca instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.
      In privinta sanctiunii, s-a observat ca au fost corect individualizate atat pedeapsa aplicata (inchisoarea, in cuantum inferior minimului prevazut de lege, cu retinerea unor circumstante atenuante) cat si modul de executare a acesteia (suspendarea conditionata), avand in vedere gradul de pericol social concret al infractiunii (fata de modul de savarsire si consecintele acesteia) si persoana inculpatei (care nu are antecedente penale).
      Avand in vedere aceste considerente, in baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.pen. a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpata.