Despagubiri accident de circulatie. Asigurare de raspundere civila auto. Daune morale

- Codul civil din 1864 - art. 998-999
- Legea nr. 136/1995 - art. 42 si 54
- Ordinul C.S.A. nr. 5/2010

Stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanta de judecata trebuind sa aiba in vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Chiar daca instanta procedeaza la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare a cauzei, relativ la suferintele fizice si psihice ale victimelor unui accident de circulatie, precum si la consecintele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viata lor, acordarea unor sume de bani cu titlu de despagubiri morale nu trebuie sa depaseasca sfera unor compensatii destinate a alina suferinta psihica si nici sa conduca la imbogatirea fara just temei a persoanelor indreptatite la reparatie.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 11 din 30 ianuarie 2013

Prin sentinta civila nr. 1901 din 18 septembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 3300/108/2012 Tribunalul Arad a admis in parte actiunea formulata de reclamantii R.I. R.J., R.A. si B.I impotriva paratei S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti, in calitate de reprezentanta de despagubire in Romania a S.C. A Hungaria, obligand parata sa plateasca urmatoarele sume: reclamantei R.I. - 2.200 lei daune materiale si 100.000 euro daune morale, reclamantului R.J. - 2.200 lei daune materiale si 100.000 euro daune morale, reclamantului R.A. - 20.000 euro daune morale si reclamantei B.I. - 20.000 euro daune morale. Tribunalul a mai obligat asiguratorul S.C. A Hungaria Budapesta, prin reprezentanta de despagubire S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti, la plata unei penalitati de intarziere de 0,1%/zi de intarziere, raportat la sumele acordate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si pana la achitarea despagubirilor, respingand restul pretentiilor reclamantilor.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti, solicitand schimbarea ei in parte, in sensul diminuarii cuantumului daunelor acordate reclamantilor, a penalitatilor de intarziere si a cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 11 din 30 ianuarie 2013 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul declarat de parata S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 1901 din 18 septembrie 2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 3300/108/2012, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a obligat asiguratorul S.C. A Hungaria, prin reprezentanta de despagubire S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti, sa plateasca reclamantilor intimati R.I. R.J., R.A. si B.I, despagubiri materiale si morale, reducand, totodata, daunele morale acordate reclamantilor R.I. si R.J. la cate 50.000 euro catre fiecare, mentinand-o in rest.
Pentru a hotari astfel, instanta de control judiciar a retinut ca, in esenta, apelanta a solicitat diminuarea (fara a arata, insa, la ce nivel) sumele acordate de prima instanta reclamantilor cu titlu de daune si cheltuieli de judecata, precum si determinarea curgerii penalitatilor de intarziere doar din a 11-a zi de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care acestea au fost stabilite si nu de la data ramanerii ei definitive, cum a stabilit prima instanta. Cu toate acestea, principala critica formulata vizeaza cuantificarea sumelor acordate cu titlu de daune morale, despre care se sustine ca ar fi in discordanta cu jurisprudenta instantelor de judecata si nejustificat de mari.
Curtea, analizand ansamblul probator administrat in cauza, constata ca judecatorul fondului nu a facut o corecta evaluare a dovezilor propuse si nu a apreciat in mod judicios asupra cuantumului despagubirilor morale pe care le-a acordat reclamantilor intimati R.I. si R.J.
Astfel, este cunoscut faptul ca, spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se determina pe baza evaluarii instantei de judecata. Dauna morala consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care pagubitului i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
In cazul decesului unui membru al familiei ca urmare a unui accident de circulatie, la evaluarea despagubirilor cuvenite rudelor acestuia cu titlu de daune morale, in scopul de a nu fi una pur subiectiva sau pentru a nu tinde catre o imbogatire fara just temei, trebuie sa se tina seama nu numai de gradul de rudenie dintre persoana decedata si reclamant (aspect avut in vedere fara dubiu de tribunal, din moment ce despagubirile acordate fratilor victimei au fost net inferioare celor stabilite pe seama parintilor acestuia) si de legaturile de afectiune dintre respectivele persoane (din declaratia martorului audiat si din biletul de iesire eliberat de Spitalul Judetean Sfantu Gheorghe in data de 20.12.2011 rezultand ca victima isi ajuta familia, acestia locuiau si se gospodareau impreuna, fiul oferind parintilor sai un efectiv sprijin financiar si moral, relatiile dintre acestia fiind unele foarte apropiate, dupa accident, tatal suferind un soc psihic cauzat de decesul copilului), ci si de imprejurarea ca acordarea unor sume de bani cu titlu de despagubiri morale nu trebuie sa depaseasca sfera unor compensatii destinate a alina suferinta psihica si nici sa conduca la imbogatirea fara just temei a persoanelor indreptatite la reparatie.
Se poate afirma ca exista o prezumtie absoluta a unei stranse legaturi afective intre victima accidentului si parinti, respectiv frati, asa cum rezulta si din Rezolutia nr. 75-7 a Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei, iar prejudiciul moral suferit de acestia este inestimabil si nu poate fi evaluat in concret si reparat pecuniar, prin acordarea unor despagubiri banesti rudele decedatului putandu-se distanta de grijile financiare cotidiene si obtine un climat placut in camin si satisfactii de ordin moral, susceptibile de a le alina suferintele incontestabile, fiind vorba de rude de gradul I, respectiv gradul II.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale trebuie sa se urmareasca ca acestea sa nu aiba caracter pur simbolic, ci sa fie in masura sa amelioreze efectiv conditiile de viata ale reclamantilor intimati (cu atat mai mult cu cat decedatul isi ajuta in gospodarie si cu bani parintii), prin procurarea unor satisfactii morale, urmand a se avea in vedere si gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii si valoarea protejata, respectiv dreptul la viata al persoanei.
Este fara putinta de tagada ca intimatii au suferit traume psihice accentuate, ca urmare a accidentului rutier in care a decedat un membru al familiei lor. Suferinta parintilor reclamanti generata de pierderea fiului a determinat si o veritabila modificare a coordonatelor vietii cotidiene, prin mentinerea unei traume psihice cu caracter de permanenta, astfel ca sumele de bani acordate trebuie sa le ofere satisfactii compensatorii in masura a le usura reala conditie morala, mai ales ca situatia anterioara este imposibil de restabilit. Dar, cu toate acestea, se impune mentinerea unei proportionalitati intre suferintele provocate, care, desi nu pot fi cuantificate, trebuie cel putin estimate, raportat la criteriile mai sus indicate, si sarcina impusa societatii de asigurare de a suporta efectiv plata despagubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Tocmai de aceea, Curtea, tinand seama si de practica judiciara relevanta depusa la dosar de parti, apreciaza ca se impune reducerea despagubirilor morale acordate reclamantilor R.I. si R.J. la cate 50.000 euro catre fiecare, despagubirile acordate de prima instanta cu acest titlu fiind nejustificat de mari, suma stabilita in calea de atac constituind o satisfactie echitabila, despagubirile initiale reprezentand o sarcina disproportionata si excesiva ce i-ar reveni societatii de asigurare.
Atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, atunci cand acorda despagubiri morale, nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, adica procedeaza la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare a cauzei, relativ la suferintele fizice si psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulatie, respectiv rudele persoanelor decedate, precum si la consecintele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viata lor particulara, astfel cum acestea sunt evidentiate prin probele administrate. Ca atare, in materia daunelor morale, atat jurisprudenta nationala, cat si hotararile Curtii de la Strasbourg pot furniza judecatorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despagubiri si, respectiv, pot evidentia limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar fata de argumentele prezentate mai sus instanta de control judiciar apreciaza ca sumele acordate de judecatorul fondului cu acest titlu sunt exagerat de mari in cazul parintilor victimei, nefiind in concordanta cu dispozitiile legale in materie, dar nici cu solutiile jurisprudentiale la care partile au facut trimitere. Spre exemplu, desi intimatii au aratat ca intr-o speta identica, prin decizia nr. 924/2012 pronuntata in dosarul nr. 45827/3/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a acordat parintilor victimei decedate daune morale pentru traumele psihice produse de moartea fiului lor in cuantum de 100.000 euro, aceasta suma este una globala (adica, cate 50.000 euro fiecarui parinte), dupa cum rezulta in mod clar din considerentele hotararii. De asemenea, prin decizia nr. 4182/2012 instanta suprema nu a acordat rudelor defunctului cate 100.000 euro cu titlu de daune morale, cum au sustinut intimatii prin notele de sedinta depuse la termenul din 30 ianuarie 2013, ci doar a anulat ca netimbrat recursul declarat in cauza de o alta societate de asigurare.
Un alt motiv pentru care se impune admiterea apelului pendinte vizeaza si gresita obligare a paratei S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti la plata despagubirilor, desi, este de necontestat, ca apelanta nu participa in proces in nume propriu, ci in calitate de mandatar (corespondent) al asiguratorului strain - S.C. A Hungaria, singurul care poate fi tinut sa raspunda civil in baza Conventiei Carte Verde, S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti doar gestionand dosarul de dauna pentru mandant. De altfel, contrar afirmatiilor partilor, actiunea introductiva de instanta nu a fost formulata in sensul ca societatea de asigurare din Romania sa fie obligata la plata despagubirilor, ci ca asiguratorul strain S.C. A Hungaria, prin reprezentanta de despagubire S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti, sa fie obligat la repararea prejudiciului. In acelasi sens, alin. (2) al art. 54 din Legea nr. 136/1995, modificata, statueaza ca drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse pe teritoriul Romaniei de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in strainatate se exercita impotriva asiguratorului prin reprezentantele de despagubiri sau prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania, dupa caz, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 48 alin. (2) din acelasi act normativ.
Celelalte critici din cererea de apel, referitoarea la nedovedirea intinderii prejudiciului material acordat reclamantilor intimati R.I. si R.J., respectiv la gresita determinare a curgerii penalitatilor de intarziere sunt neintemeiate, motiv pentru care vor fi inlaturate de Curte, intrucat, din probele administrate (chitantele de plata emise de Eparhia Reformata din Ardeal, factura si bonul fiscal aferent de achizitie a sicriului de la S.C. I S.R.L. Sfantu Gheorghe, chitanta eliberata de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Arad, factura emisa de S.C. P S.R.L. Coseni, bonurile fiscale de achizitie a celor necesare inmormantarii crestinesti a persoanei decedate, precum si declaratia martorului K.L. privind sumele avansate de parintii victimei) rezulta cu certitudine atat realitatea acestor cheltuieli, cat si cuantumul lor, iar penalitatile de intarziere, raportat la prevederile Ordinului C.S.A. nr. 5/2010, in vigoare la data producerii accidentului, in mod corect au fost stabilite in sarcina societatii parate de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti cu privire la suma de despagubire pe care este obligata sa o plateasca, intrucat din acest moment asiguratorul este in culpa.
Nici critica privitoare la cheltuielile de judecata stabilite de prima instanta nu poate fi retinuta, sumele acordate cu acest titlu reclamantilor intimati fiind nu numai justificate, ci si absolut rezonabile, raportat la valoarea obiectului cererii, complexitatea litigiului si la munca depusa de aparator, neexistand niciun text de lege care sa interzica unui avocat, ca in cazul in care exista mai multi reclamanti, sa pretinda si sa primeasca un onorariu distinct de la fiecare dintre acestia, sumele acordate pentru faza anterioara inregistrarii cererii de chemare in judecata fiind de asemenea cuvenite, de vreme ce procedura concilierii prealabile este una obligatorie, si in aceasta faza avocatul prestand servicii clientului. Nu in ultimul rand, cheltuielile de constituire a dosarului au fost justificate prin contractele de prestari-servicii incheiate de fiecare reclamant cu S.C. A S.R.L. Arad, la care au fost atasate si bonurile fiscale aferente.
Fata de solutia la care a ajuns, Curtea, vazand dispozitiile art. 274, 276 si 277 din Codul de procedura civila, la cererea paratei S.C. A Asigurari S.A. Bucuresti, va obliga intimatii R.I. si R.J. la plata catre apelanta a sumei de 713,5 lei, compensand restul cheltuielilor de judecata, pentru ca si acestia au justificat, prin notele depuse la termenul din 12 decembrie 2012, cheltuieli proprii in suma totala de 3.532 lei, in comparatie cu apelanta, care a achitat taxe de timbru in cuantum de 8.382,5 lei, iar sentinta tribunalului va fi schimbata numai in parte.
Intrucat apelul va fi admis numai in ceea ce priveste daunele morale acordate parintilor reclamanti, Curtea considera ca apelanta a cazut in pretentii fata de intimatii R.A. si B.I., astfel ca acestia au dreptul sa-si recupereze cheltuielile de judecata avansate cu purtarea prezentului litigiu, in cuantum de cate 1.736 lei, astfel cum au fost ele justificate potrivit notelor mentionate.