Interdictia prevazuta de art. 1309 din vechiul Cod civil. Sfera de aplicare. Contracte si antecontracte de vanzare-cumparare
(Decizie nr. 688 din data de 07.05.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Articolul 1309 din vechiul Cod civil stipuleaza ca "judecatorii (_), membrii ministerului public si avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competinta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze si daune-interese".
Interdictia de mai sus opereaza atat in cazul contractelor de vanzare-cumparare, cat si in cazul antecontractelor de vanzare-cumparare, intrucat textul de lege de mai sus nu face distinctie intre contractul si antecontractul de vanzare-cumparare, iar sintagma "drepturi litigioase" se refera atat la drepturi de creanta, cat si la drepturi reale.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 688 din 7 mai 2013, G.O.
Prin Decizia civila nr. 5 din 24 ianuarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 181/210/2012, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de paratele B.L. si B.F. impotriva Sentintei civile nr. 689 din 20 septembrie 2012, pronuntata de Judecatoria Chisineu Cris, pe care a schimbat-o in totalitate, in sensul ca a respins actiunea precizata, exercitata de reclamantul M.A. impotriva paratelor, pentru obligatie de a face si prestatie tabulara.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:
Tribunalul considera ca actiunea in prestatie tabulara, prin care reclamantul urmareste valorificarea in nume personal si nu in calitate de continuator al SC "A.&R." SRL a dreptului de proprietate derivat din conventia de vanzare-cumparare incheiata la 06.04.2002 cu defunctul H.I., nu poate fi admisa, deoarece promisiunea sinalagmatica pe care se sprijina si care a fost constatata prin inscrisul sub semnatura privata intocmit de parti nu intruneste exigentele de legalitate pentru a putea fi considerata valabila si a fi generatoare de efecte juridice valabile. Aspectul de nelegalitate decurge din incalcarea de catre ambele parti contractante - la momentul incheierii conventiei antecontract - a dispozitiei cuprinsa in art. 1309 Cod civil de la 1864, care instituie incapacitatea speciala a judecatorilor, procurorilor si avocatilor de a se face cesionari de drepturi litigioase, ce sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze si daune-interese. Faptul ca paratele au incasat diferenta de pret nu poate conduce la concluzia ratificarii actului nul in conditiile in care acestea l-au contestat si il contesta in justitie. De asemenea, (re)confirmarea dreptului de proprietate al paratelor inscris cu titlu de mostenire nu reprezinta o recunoastere a incasarii licite a pretului platit de reclamant caruia, in urma unei astfel de solutii, ii este deschisa calea recuperarii unei plati efectuate nedatorat pentru terenul in litigiu.
Astfel, conventia antecontract de vanzare-cumparare privind terenul in intindere de 12,15 ha a fost incheiata la 06.04.2002, adica anterior datei de 20 iunie 2002 cand Judecatoria Chisineu-Cris a pronuntat sentinta civila nr. 532 din dosarul nr. 432/2002, ce a fost format la data de 10.04.2002, prin care a fost solutionata plangerea formulata de H.I., prin avocat M.A., impotriva Hotararii nr. 360/2001 a Comisiei Judetene de fond funciar Arad, plangere care a fost sustinuta exclusiv de reclamant in calitate de avocat al petentului H.I. si care a fost admisa prin anularea mentionatei hotarari a Comisiei judetene, care stabilea in favoarea petentului despagubiri pentru terenul de 12,15 ha, si obligarea acesteia la predarea terenului in natura.
Asadar, la data semnarii conventiei de vanzare-cumparare, defunctul H.I. nu se afla in posesia unui titlu de proprietate asupra terenului, acesta fiind eliberat in anul 2003 in baza hotararii Judecatoriei Chisineu-Cris prin care s-a dispus restituirea in natura a terenului, aceasta situatie neputand fi evaluata decat in sensul existentei incapacitatii sus aratate, reclamantul devenind cesionar de drepturi litigioase fiind in acelasi timp cumparator al terenului de la H.I. si avocat al acestuia pentru terenul asupra caruia s-a purtat procesul, ceea ce atrage nulitatea actului de vanzare-cumparare potrivit sanctiunii prevazute de art. 1309 Cod civil.
In ce priveste sanctiunea nulitatii, Tribunalul reaminteste faptul ca aceasta este prevazuta de art. 1309 Cod civil prin expresia "sub pedeapsa de nulitate" si deriva din ratiunea incapacitatilor prevazute de acest text, respectiv din necesitatea de a se prezerva prestigiul de care trebuie sa se bucure in randul cetatenilor cei care sunt implicati in infaptuirea actului de justitie - judecatori, procurori, avocati - pentru inlaturarea suspiciunilor ca ar profita abuziv de pozitia si influenta lor. Incapacitatea analizata se fondeaza pe ratiuni de moralitate publica si se aplica atat drepturilor asupra carora exista un proces pe rol, cat si celor in privinta carora la data cesiunii exista doar o posibilitate inca neefectiva, dar decelabila, de a fi contestate in justitie la o instanta de fond. In speta de fata, Tribunalul constata ca la momentul la care a fost incheiata conventia - antecontract de vanzare-cumparare, defunctul H.I. se afla in plina procedura de reconstituire a dreptului de proprietate privata.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul M.A., iar Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia civila nr. 688 din 07.05.2013, pronuntata in dosarul nr. 181/210/2010, a respins cu majoritate de voturi, recursul declarat de reclamant.
Pentru a hotari astfel, Curtea a avut in vedere considerentele mai jos redate.
Intr-adevar, asa cum corect a constatat si instanta de apel, efectele Sentintei civile nr. 21/2003 a Judecatoriei Chisineu-Cris [invocate de reclamant ca temei al actiunii in prestatie tabulara prevazuta de art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 si pentru compararea titlurilor partilor, in acest din urma caz, pentru prima data in recurs, cu incalcarea dispozitiilor art. 294 alin. (1) C. pr. civ.] au fost evaluate in litigiile anterioare, prin hotarari judecatoresti irevocabile, intrand in puterea lucrului judecat ca nici S.C. "A.&R." S.R.L. si nici recurentul nu detin un titlu de proprietate asupra terenului.
Astfel, prin Decizia civila nr. 445/22.02.2006 (irevocabila), pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, in dosarul nr. 417/C/2006, s-a respins cererea de intabulare formulata de S.C. "A.&R." S.R.L. in baza Sentintei civile nr. 21/2003 a Judecatoriei Chisineu-Cris; prin Decizia civila nr. 1242/20.11.2007 (irevocabila), pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2203/55/2007, s-a retinut ca "(...) societatea nu este in posesia unui titlu de vanzare-cumparare valabil incheiat cu mostenitoarele vanzatorului (...)"; prin Sentinta civila nr. 105/19.02.2008 a Judecatoriei Chisineu-Cris (ramasa irevocabila) s-a retinut ca paratele sunt proprietarele terenului in suprafata de 12,15 ha si nu societatea S.C. "A.&R." S.R.L.; prin Decizia civila nr. 387/08.02.2012 (irevocabila), pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 3311/108/2011, s-a stabilit, de asemenea, ca societatea nu este in posesia unui titlu valabil asupra celor 12,15 ha teren.
Prin urmare, cata vreme prin aceste hotarari judecatoresti irevocabile s-a stabilit ca sentinta civila nr. 21/2003 a Judecatoriei Chisineu-Cris nu poate constitui un titlu de proprietate al societatii sau reclamantului, aceasta hotarare nu mai poate fi invocata ca temei al actiunii in prestatie tabulara reglementata de dispozitiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 si nici pentru compararea titlurilor partilor, decurgand in mod necesar concluzia logica, asa cum a retinut si Tribunalul, ca reclamantul isi poate intemeia pretentiile numai pe conventia antecontract de vanzare-cumparare incheiata la data de 06.04.2002.
Insa, pentru a putea constitui temei al actiunii in prestatie tabulara intemeiata pe dispozitiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, conventia (antecontractul de vanzare-cumparare) mai sus mentionata trebuie sa fie un act juridic valabil, intrucat, potrivit art. 969 din vechiul Cod civil, numai conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
In speta, in mod justificat Tribunalul a retinut, contrar sustinerilor recurentului, ca sunt aplicabile dispozitiile art. 1309 din vechiul Cod civil potrivit carora: "judecatorii (...), membrii ministerului public si avocatii nu se pot face cesionarii de drepturi litigioase, care sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile, sub pedeapsa de nulitate speze si daune interese".
Aceasta, pentru ca insusi reclamantul M.A. sustine prin actiunea de fata ca este adevaratul proprietar al celor 12,15 ha teren, aspect constatat si prin Sentinta civila nr. 1109/14.11.2005, pronuntata de Judecatoria Chisineu-Cris in dosarul nr. 1205/2005, prin care s-a retinut ca toate terenurile cu privire la care a contractat S.C. "A.&R." S.R.L. sunt proprietatea recurentului M.A., conventiile de vanzare-cumparare fiind incheiate prin interpunere de persoane.
Aceeasi imprejurare reiese si din actul aditional nr. 327/06.07.2005 la contractul de arendare nr. 155/26.03.2004, depus in recurs.
Or, la data incheierii conventiei de vanzare-cumparare (06.04.2002) intre S.C. "A.&R." S.R.L. si defunctul H.I., autorul paratelor, dreptul de proprietate asupra celor 12,15 ha teren indeplinea conditiile pentru a fi calificat "un drept litigios", conform art. 1403 C. civ., intrucat era in plina desfasurare procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv incepuse sa curga termenul de 30 de zile de atacare a hotararii comisiei judetene prin care s-au aprobat doar despagubiri.
Asadar, contrar afirmatiilor recurentului, dreptul era unul litigios intrucat viza dreptul de proprietate asupra terenului (fondul acestui drept) ce a facut si obiectul antecontractului de vanzare-cumparare, iar confirmarea acestui drept s-a realizat ulterior, prin pronuntarea Sentintei civile nr. 532/2002 a Judecatoriei Chisineu-Cris.
De asemenea, nu poate fi primita nici teza ca interdictia prevazuta de art. 1309 din vechiul Cod civil nu se aplica in cazul antecontractelor de vanzare-cumparare, intrucat acest text de lege nu face distinctia intre contractul si antecontractul de vanzare - cumparare, iar sintagma "drepturi litigioase" se refera atat la drepturi de creanta cat si la drepturi reale.
In plus, Curtea retine ca, in baza conventiei din 06.04.2002, in realitate, a avut loc o vanzare-cumparare, in conditiile in care recurentul a intrat in posesia celor 12,15 ha teren si s-a platit pretul de 60.000.000 lei vechi, aspect recunoscut si de intimate insa sub rezerva ca aceasta suma a fost primita cu titlu de despagubiri pentru lipsa de folosinta asupra terenului.
Prin urmare, in mod legal instanta de apel a retinut ca este lovit de nulitate absoluta conventia mai sus mentionata si ca se impune respingerea actiunii in prestatie tabulara a reclamantului.
In virtutea tuturor acestor considerente, Curtea a retinut ca sunt neintemeiate toate criticile aduse de recurent hotararii recurate din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ., astfel ca in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. a respins recursul reclamantului.
Prin opinia separata, s-a apreciat ca recursul reclamantului este intemeiat si ca se impune casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecarea apelului de catre Tribunalul Arad, fata de dispozitiile art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., pentru urmatoarele considerente:
Retinand ca antecontractul de vanzare-cumparare intervenit la 06.04.2002 intre defunctul antecesor al paratelor si reclamant cu privire la imobilul in litigiu este lovit de nulitate, instanta de apel a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1309 Codul civil de la 1864 potrivit carora avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi desfasoara activitatea "sub pedeapsa nulitatii ..."
Dispunand ca pot "cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege", art. 1306 C. civ. instituie regula capacitatii in sensul art. 948 pct. 1 C. civ.. In consecinta, incapacitatile (inclusiv cea stabilita de art. 1309 C. civ.) sunt expres si limitativ prevazute de lege si sunt de stricta interpretare.
In cauza, astfel cum a si retinut instanta de apel, intre antecesorul paratelor si reclamant nu a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare ci un antecontract, bunul vizat de acesta (terenul) neputand fi valabil instrainat decat in forma autentica, potrivit art. 1, 2 alin. (1), art. 14 alin. (1) din Legea nr. 50/1998 in vigoare la data incheierii conventiei, iar promitentul-vanzator nefiind proprietarul terenului.
Corespunde realitatii ca, la acea data, dreptul de proprietate al promitentului vanzator era litigios si ca acest drept a intrat in patrimoniul antecesorului paratelor ca urmare a finalizarii unui proces in care promitentul-vanzator a fost reprezentat in calitate de avocat de reclamantul din prezenta cauza (promitentul - cumparator), insa aceasta situatie nu este de natura a atrage incidenta dispozitiilor art. 1309 C. civ.
Aceasta, pentru ca prin antecontractul incheiat la 06.04.2002 nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, ci s-a nascut un raport obligational.
Este adevarat ca, astfel, in patrimoniul reclamantului din prezenta cauza s-a nascut un drept de creanta, insa acest drept nu era litigios la acel moment in sensul art. 1309 C. civ.
Nu se contesta ca si un drept de creanta poate avea caracter litigios, insa, in cauza, partile nu au convenit in sensul transmiterii unui astfel de drept (cum ar fi fost in situatia unei cesiuni de creanta) ci al unui drept de proprietate, fara insa ca acest drept sa fi fost dobandit (in sensul art. 1294, 1295 C. civ.) de reclamantul din prezenta cauza pentru a se pune problema caracterului litigios al dreptului.
In consecinta, dispozitiile art. 1309 C. civ. nu sunt incidente in cauza astfel ca, retinand nulitatea conventiei si solutionand pricina in baza acestei exceptii, tribunalul nu a mai intrat in cercetarea fondului cauzei, hotararea impunandu-se a fi casata cu trimitere spre rejudecare.
Interdictia de mai sus opereaza atat in cazul contractelor de vanzare-cumparare, cat si in cazul antecontractelor de vanzare-cumparare, intrucat textul de lege de mai sus nu face distinctie intre contractul si antecontractul de vanzare-cumparare, iar sintagma "drepturi litigioase" se refera atat la drepturi de creanta, cat si la drepturi reale.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 688 din 7 mai 2013, G.O.
Prin Decizia civila nr. 5 din 24 ianuarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 181/210/2012, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de paratele B.L. si B.F. impotriva Sentintei civile nr. 689 din 20 septembrie 2012, pronuntata de Judecatoria Chisineu Cris, pe care a schimbat-o in totalitate, in sensul ca a respins actiunea precizata, exercitata de reclamantul M.A. impotriva paratelor, pentru obligatie de a face si prestatie tabulara.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:
Tribunalul considera ca actiunea in prestatie tabulara, prin care reclamantul urmareste valorificarea in nume personal si nu in calitate de continuator al SC "A.&R." SRL a dreptului de proprietate derivat din conventia de vanzare-cumparare incheiata la 06.04.2002 cu defunctul H.I., nu poate fi admisa, deoarece promisiunea sinalagmatica pe care se sprijina si care a fost constatata prin inscrisul sub semnatura privata intocmit de parti nu intruneste exigentele de legalitate pentru a putea fi considerata valabila si a fi generatoare de efecte juridice valabile. Aspectul de nelegalitate decurge din incalcarea de catre ambele parti contractante - la momentul incheierii conventiei antecontract - a dispozitiei cuprinsa in art. 1309 Cod civil de la 1864, care instituie incapacitatea speciala a judecatorilor, procurorilor si avocatilor de a se face cesionari de drepturi litigioase, ce sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze si daune-interese. Faptul ca paratele au incasat diferenta de pret nu poate conduce la concluzia ratificarii actului nul in conditiile in care acestea l-au contestat si il contesta in justitie. De asemenea, (re)confirmarea dreptului de proprietate al paratelor inscris cu titlu de mostenire nu reprezinta o recunoastere a incasarii licite a pretului platit de reclamant caruia, in urma unei astfel de solutii, ii este deschisa calea recuperarii unei plati efectuate nedatorat pentru terenul in litigiu.
Astfel, conventia antecontract de vanzare-cumparare privind terenul in intindere de 12,15 ha a fost incheiata la 06.04.2002, adica anterior datei de 20 iunie 2002 cand Judecatoria Chisineu-Cris a pronuntat sentinta civila nr. 532 din dosarul nr. 432/2002, ce a fost format la data de 10.04.2002, prin care a fost solutionata plangerea formulata de H.I., prin avocat M.A., impotriva Hotararii nr. 360/2001 a Comisiei Judetene de fond funciar Arad, plangere care a fost sustinuta exclusiv de reclamant in calitate de avocat al petentului H.I. si care a fost admisa prin anularea mentionatei hotarari a Comisiei judetene, care stabilea in favoarea petentului despagubiri pentru terenul de 12,15 ha, si obligarea acesteia la predarea terenului in natura.
Asadar, la data semnarii conventiei de vanzare-cumparare, defunctul H.I. nu se afla in posesia unui titlu de proprietate asupra terenului, acesta fiind eliberat in anul 2003 in baza hotararii Judecatoriei Chisineu-Cris prin care s-a dispus restituirea in natura a terenului, aceasta situatie neputand fi evaluata decat in sensul existentei incapacitatii sus aratate, reclamantul devenind cesionar de drepturi litigioase fiind in acelasi timp cumparator al terenului de la H.I. si avocat al acestuia pentru terenul asupra caruia s-a purtat procesul, ceea ce atrage nulitatea actului de vanzare-cumparare potrivit sanctiunii prevazute de art. 1309 Cod civil.
In ce priveste sanctiunea nulitatii, Tribunalul reaminteste faptul ca aceasta este prevazuta de art. 1309 Cod civil prin expresia "sub pedeapsa de nulitate" si deriva din ratiunea incapacitatilor prevazute de acest text, respectiv din necesitatea de a se prezerva prestigiul de care trebuie sa se bucure in randul cetatenilor cei care sunt implicati in infaptuirea actului de justitie - judecatori, procurori, avocati - pentru inlaturarea suspiciunilor ca ar profita abuziv de pozitia si influenta lor. Incapacitatea analizata se fondeaza pe ratiuni de moralitate publica si se aplica atat drepturilor asupra carora exista un proces pe rol, cat si celor in privinta carora la data cesiunii exista doar o posibilitate inca neefectiva, dar decelabila, de a fi contestate in justitie la o instanta de fond. In speta de fata, Tribunalul constata ca la momentul la care a fost incheiata conventia - antecontract de vanzare-cumparare, defunctul H.I. se afla in plina procedura de reconstituire a dreptului de proprietate privata.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul M.A., iar Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia civila nr. 688 din 07.05.2013, pronuntata in dosarul nr. 181/210/2010, a respins cu majoritate de voturi, recursul declarat de reclamant.
Pentru a hotari astfel, Curtea a avut in vedere considerentele mai jos redate.
Intr-adevar, asa cum corect a constatat si instanta de apel, efectele Sentintei civile nr. 21/2003 a Judecatoriei Chisineu-Cris [invocate de reclamant ca temei al actiunii in prestatie tabulara prevazuta de art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 si pentru compararea titlurilor partilor, in acest din urma caz, pentru prima data in recurs, cu incalcarea dispozitiilor art. 294 alin. (1) C. pr. civ.] au fost evaluate in litigiile anterioare, prin hotarari judecatoresti irevocabile, intrand in puterea lucrului judecat ca nici S.C. "A.&R." S.R.L. si nici recurentul nu detin un titlu de proprietate asupra terenului.
Astfel, prin Decizia civila nr. 445/22.02.2006 (irevocabila), pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, in dosarul nr. 417/C/2006, s-a respins cererea de intabulare formulata de S.C. "A.&R." S.R.L. in baza Sentintei civile nr. 21/2003 a Judecatoriei Chisineu-Cris; prin Decizia civila nr. 1242/20.11.2007 (irevocabila), pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2203/55/2007, s-a retinut ca "(...) societatea nu este in posesia unui titlu de vanzare-cumparare valabil incheiat cu mostenitoarele vanzatorului (...)"; prin Sentinta civila nr. 105/19.02.2008 a Judecatoriei Chisineu-Cris (ramasa irevocabila) s-a retinut ca paratele sunt proprietarele terenului in suprafata de 12,15 ha si nu societatea S.C. "A.&R." S.R.L.; prin Decizia civila nr. 387/08.02.2012 (irevocabila), pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 3311/108/2011, s-a stabilit, de asemenea, ca societatea nu este in posesia unui titlu valabil asupra celor 12,15 ha teren.
Prin urmare, cata vreme prin aceste hotarari judecatoresti irevocabile s-a stabilit ca sentinta civila nr. 21/2003 a Judecatoriei Chisineu-Cris nu poate constitui un titlu de proprietate al societatii sau reclamantului, aceasta hotarare nu mai poate fi invocata ca temei al actiunii in prestatie tabulara reglementata de dispozitiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 si nici pentru compararea titlurilor partilor, decurgand in mod necesar concluzia logica, asa cum a retinut si Tribunalul, ca reclamantul isi poate intemeia pretentiile numai pe conventia antecontract de vanzare-cumparare incheiata la data de 06.04.2002.
Insa, pentru a putea constitui temei al actiunii in prestatie tabulara intemeiata pe dispozitiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, conventia (antecontractul de vanzare-cumparare) mai sus mentionata trebuie sa fie un act juridic valabil, intrucat, potrivit art. 969 din vechiul Cod civil, numai conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
In speta, in mod justificat Tribunalul a retinut, contrar sustinerilor recurentului, ca sunt aplicabile dispozitiile art. 1309 din vechiul Cod civil potrivit carora: "judecatorii (...), membrii ministerului public si avocatii nu se pot face cesionarii de drepturi litigioase, care sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile, sub pedeapsa de nulitate speze si daune interese".
Aceasta, pentru ca insusi reclamantul M.A. sustine prin actiunea de fata ca este adevaratul proprietar al celor 12,15 ha teren, aspect constatat si prin Sentinta civila nr. 1109/14.11.2005, pronuntata de Judecatoria Chisineu-Cris in dosarul nr. 1205/2005, prin care s-a retinut ca toate terenurile cu privire la care a contractat S.C. "A.&R." S.R.L. sunt proprietatea recurentului M.A., conventiile de vanzare-cumparare fiind incheiate prin interpunere de persoane.
Aceeasi imprejurare reiese si din actul aditional nr. 327/06.07.2005 la contractul de arendare nr. 155/26.03.2004, depus in recurs.
Or, la data incheierii conventiei de vanzare-cumparare (06.04.2002) intre S.C. "A.&R." S.R.L. si defunctul H.I., autorul paratelor, dreptul de proprietate asupra celor 12,15 ha teren indeplinea conditiile pentru a fi calificat "un drept litigios", conform art. 1403 C. civ., intrucat era in plina desfasurare procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv incepuse sa curga termenul de 30 de zile de atacare a hotararii comisiei judetene prin care s-au aprobat doar despagubiri.
Asadar, contrar afirmatiilor recurentului, dreptul era unul litigios intrucat viza dreptul de proprietate asupra terenului (fondul acestui drept) ce a facut si obiectul antecontractului de vanzare-cumparare, iar confirmarea acestui drept s-a realizat ulterior, prin pronuntarea Sentintei civile nr. 532/2002 a Judecatoriei Chisineu-Cris.
De asemenea, nu poate fi primita nici teza ca interdictia prevazuta de art. 1309 din vechiul Cod civil nu se aplica in cazul antecontractelor de vanzare-cumparare, intrucat acest text de lege nu face distinctia intre contractul si antecontractul de vanzare - cumparare, iar sintagma "drepturi litigioase" se refera atat la drepturi de creanta cat si la drepturi reale.
In plus, Curtea retine ca, in baza conventiei din 06.04.2002, in realitate, a avut loc o vanzare-cumparare, in conditiile in care recurentul a intrat in posesia celor 12,15 ha teren si s-a platit pretul de 60.000.000 lei vechi, aspect recunoscut si de intimate insa sub rezerva ca aceasta suma a fost primita cu titlu de despagubiri pentru lipsa de folosinta asupra terenului.
Prin urmare, in mod legal instanta de apel a retinut ca este lovit de nulitate absoluta conventia mai sus mentionata si ca se impune respingerea actiunii in prestatie tabulara a reclamantului.
In virtutea tuturor acestor considerente, Curtea a retinut ca sunt neintemeiate toate criticile aduse de recurent hotararii recurate din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ., astfel ca in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. a respins recursul reclamantului.
Prin opinia separata, s-a apreciat ca recursul reclamantului este intemeiat si ca se impune casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecarea apelului de catre Tribunalul Arad, fata de dispozitiile art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., pentru urmatoarele considerente:
Retinand ca antecontractul de vanzare-cumparare intervenit la 06.04.2002 intre defunctul antecesor al paratelor si reclamant cu privire la imobilul in litigiu este lovit de nulitate, instanta de apel a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1309 Codul civil de la 1864 potrivit carora avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi desfasoara activitatea "sub pedeapsa nulitatii ..."
Dispunand ca pot "cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege", art. 1306 C. civ. instituie regula capacitatii in sensul art. 948 pct. 1 C. civ.. In consecinta, incapacitatile (inclusiv cea stabilita de art. 1309 C. civ.) sunt expres si limitativ prevazute de lege si sunt de stricta interpretare.
In cauza, astfel cum a si retinut instanta de apel, intre antecesorul paratelor si reclamant nu a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare ci un antecontract, bunul vizat de acesta (terenul) neputand fi valabil instrainat decat in forma autentica, potrivit art. 1, 2 alin. (1), art. 14 alin. (1) din Legea nr. 50/1998 in vigoare la data incheierii conventiei, iar promitentul-vanzator nefiind proprietarul terenului.
Corespunde realitatii ca, la acea data, dreptul de proprietate al promitentului vanzator era litigios si ca acest drept a intrat in patrimoniul antecesorului paratelor ca urmare a finalizarii unui proces in care promitentul-vanzator a fost reprezentat in calitate de avocat de reclamantul din prezenta cauza (promitentul - cumparator), insa aceasta situatie nu este de natura a atrage incidenta dispozitiilor art. 1309 C. civ.
Aceasta, pentru ca prin antecontractul incheiat la 06.04.2002 nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, ci s-a nascut un raport obligational.
Este adevarat ca, astfel, in patrimoniul reclamantului din prezenta cauza s-a nascut un drept de creanta, insa acest drept nu era litigios la acel moment in sensul art. 1309 C. civ.
Nu se contesta ca si un drept de creanta poate avea caracter litigios, insa, in cauza, partile nu au convenit in sensul transmiterii unui astfel de drept (cum ar fi fost in situatia unei cesiuni de creanta) ci al unui drept de proprietate, fara insa ca acest drept sa fi fost dobandit (in sensul art. 1294, 1295 C. civ.) de reclamantul din prezenta cauza pentru a se pune problema caracterului litigios al dreptului.
In consecinta, dispozitiile art. 1309 C. civ. nu sunt incidente in cauza astfel ca, retinand nulitatea conventiei si solutionand pricina in baza acestei exceptii, tribunalul nu a mai intrat in cercetarea fondului cauzei, hotararea impunandu-se a fi casata cu trimitere spre rejudecare.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Antecontracte; Vanzari-Cumparari
Hotarare care sa tina loc de act autentic. Antecontract incheiat dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Civil. Conditii - Hotarare nr. 10236 din data de 03.07.2013Nulitatea absoluta antecontract de vanzare-cumparare; cauza ilicita si frauda; netemeinicie. - Decizie nr. 493 din data de 25.10.2010
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014
Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014
Contract de asigurare "CASCO". Producerea evenimentului asigurat. Regimul juridic al efectelor contractului asupra obligatiei de despagubire, intinderii daunei si exonerarii asiguratorului de plata despagubirii. Lipsa dovezii privind intentia asiguratu - Decizie nr. 232 din data de 09.04.2014