Infractiunea de vatamare corporala grava. Stabilirea formei de vinovatie. Incadrare juridica. Consecinte
(Decizie nr. 1486/R din data de 04.12.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Infractiunea de vatamare corporala grava. Stabilirea formei de vinovatie. Incadrare juridica. Consecinte
-Codul penal: art. 184, art. 182
Fapta inculpatului de a lovi cu pumnul partea vatamata, agresiune in urma careia partea vatamata s-a dezechilibrat, a cazut si s-a lovit cu capul de un cui de remorcare, ceea ce i-a cauzat vatamari corporale ce au necesitat un numar de 80 de zile de ingrijiri medicale, cu consecinta producerii unei infirmitati fizice permanente, constituie infractiunea de vatamare corporala grava, continand forma vinovatiei a praeterintentiei, in incadrarea juridica a faptei prevazute de art. 182 alin. (1) si alin. (2) Cod penal, iar nu a celei prevazute de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si alin. (2) Cod penal.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 1486/R din 4 decembrie 2013, dr. M.B.
Prin sentinta penala nr. 227/29.04.2013 pronuntata de Judecatoria Caransebes in dosarul nr. 1267/208/2012, prin schimbarea incadrarii juridice din art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, in art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.P., la o pedeapsa de 2 (doua) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din momentul ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art. 81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei de 2 luni inchisoare pe un termen de incercare de 2 ani si 2 luni, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 alin. (5) Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala prima instanta a retinut ca, in noaptea de 13/14 mai 2010 in incinta Caminului cultural din localitatea A. se organizase discoteca, iar pe platoul din fata acestuia petrecere cu muzica populara - ambele manifestari cu ocazia sarbatorii hramului bisericii. Pe fondul consumului de alcool a izbucnit un scandal intre martorii N.A. si N.S. pe de-o parte, si martorii S.P. si J.N. pe de alta parte. Desi inculpatul M.P. era prieten cu ultimii doi, acesta nu a intervenit in altercatie, ci a preferat sa stea pe platoul din fata caminului cultural alaturi de martorii J.Z. si J.F. Acesta a fost contextul in care a aparut inculpatul N.I. care, fiind in stare avansata de ebrietate, l-a lovit fara motiv pe M.P. cu pumnul in zona fetei. Acest lucru ca de altfel si celelalte evenimente ulterioare au fost percepute de martorii J., care se aflau impreuna cu inculpatul M. De mentionat ca martorii N. nu puteau sa vada nimic intrucat se aflau la 22,40 m de locul in care se aflau cei doi inculpati [proces-verbal de cercetare locala, fila 61 dosar], martorul D.I. nu a vazut nimic din incident, martorul S.P. l-a vazut doar pe M.P. cu urme de sange, martorul J.N. nu stie nimic, iar martorul V.I. a declarat ca a auzit ca N.I. a fost impins de M.P. Revenind, dupa ce M.P. a fost lovit de N.I. (cei doi nu se cunosteau), acesta nu a reactionat initial insa la o a doua incercare de lovitura, l-a impins pe N.I. Fiind foarte beat, N.I. s-a dezechilibrat, a mai parcurs cativa pasi in directia inapoi (aprox 2,50 m) si a cazut lovindu-se cu capul de cuiul de remorcare al unei masini parcate pe platou. In acest fel, a suferit leziuni pentru care a necesitat si interventie chirurgicala.
Instanta a retinut o stare de fapt diferita decat cea din rechizitoriu, considerand ca nici o proba din cele administrate nu poate duce la concluzia ca intr-o prima faza M.P. l-a lovit pe N.I. cu pumnul in zona fetei si abia mai apoi l-a impins. Este adevarat ca in raportul medico-legal (fila 25 dosar de urmarire penala) sunt evidentiate o serie de leziuni, dar acestea sunt localizate cu precadere in partea din spate a cutiei craniene si simetric in zona retroauriculara (a urechii), fiind greu de crezut ca M.P. ar fi putut lovi in acest fel cu pumnul, o persoana aflata in fata sa. Intrucat nu exista niciun martor care sa confirme lovitura lui M.P., concluzia noastra este aceea ca toate leziunile lui N.I. s-au produs ca urmare a caderii si lovirii de un plan dur (bara de protectie a masinii parcate, respectiv, cuiul de remorcare).
Concluzia desprinsa din analiza anterioara are un efect decisiv asupra incadrarii juridice a faptei pentru care M.P. a fost trimis in judecata, sub aspectul laturii subiective a infractiunii.
Impingandu-l pe N.I., inculpatul M.P. putea sa prevada ca acesta va cadea in locul in care a avut loc actiunea de impingere (datorita starii avansate de ebrietate a lui N.I), dar nu putea prevede ca acesta va mai parcurge inca o distanta de 2,50 m, si mai ales faptul ca in cadere se va lovi de cuiul de remorcare al unei masini. Convingerea instantei este ca in mod obiectiv inculpatul M.P. nu putea sa constate existenta acelui cui de remorcare intrucat, asa cum am aratat, faptele nu s-au derulat la lumina naturala ci pe timp de noapte, pe un platou intesat de persoane.
In aceste conditii se impune schimbarea incadrarii juridice in privinta lui M.P. intrucat acesta nu a actionat cu intentie, forma vinovatiei sale fiind aceea a culpei cu prevedere - element constitutiv al infractiunii prevazute de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termenul legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes si inculpatul M.P.
Procurorul a criticat sentinta sub aspectul gresitei schimbari a incadrarii juridice, apreciind ca fapta comisa de inculpatul M.P. constituie infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal si nu infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. (2) Cod penal (cum a retinut prima instanta).
Recursul declarat de procuror este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Situatia de fapt, ce rezulta din probele administrate atat in faza de urmarire penala cat si in fata primei instante, este urmatoarea: in noaptea de 14/05.2010, in timp ce se afla in apropierea caminului cultural din localitatea A., numitul N.I. (aflat in mod vadit sub influenta bauturilor alcoolice, posibil in stare de ebrietate) l-a lovit, fara motiv, cu pumnul in zona fetei pe inculpatul M.P. Acesta din urma a ripostat si l-a imbrancit pe N.I., gest in urma caruia N.I. a cazut pe spate si s-a lovit cu capul de cuiul de remorcare al unui autovehicul parcat in apropiere. Impactul a fost foarte puternic, generand leziuni traumatice care au necesitat 80 de zile de ingrijiri medicale, au pus in primejdie viata victimei si au determinat o infirmitate fizica permanenta (prin voletul cranian dupa interventia neurochirurgicala de necesitate), aspecte consemnate in raportul de expertiza medico-legala nr. 1519/2011/2012 intocmit de IML Timisoara.
Situatia de fapt expusa contureaza elementele constitutive ale infractiunii praeterintentionate prevazute de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal (vatamare corporala grava) savarsita sub imperiul circumstantei atenuante a provocarii [art. 73 lit. b) Cod penal].
Actul de agresiune (imbrancirea) a fost comis cu intentie, iar rezultatul mai grav (leziunile traumatice care au necesitat 80 de zile de ingrijiri medicale, au pus in primejdie viata victimei si au determinat o infirmitate fizica permanenta) este rezultatul culpei cu prevedere. Astfel, in momentul in care inculpatul M.P. l-a imbrancit pe N.I., acesta (inculpatul M.) avea reprezentarea faptului ca persoana vatamata este in stare de ebrietate (in declaratia de invinuit data in fata procurorului si in prezenta avocatului ales, M.P. afirma "dupa ce l-am impins pe N.I. acesta a cazut pe spate fiind foarte beat") si, prin urmare, era usor de dezechilibrat. De altfel, modul de agresiune adoptat de inculpatul M.P. (imbrancirea, desi avea alternativa unei riposte identice cu cea folosita initial de persoana vatamata - lovitura cu pumnul) reflecta tocmai imprejurarea ca M.P. si-a dat seama ca N.I. este nesigur pe picioare (datorita starii de ebrietate). In acest context este evident ca inculpatul M.P. a prevazut rezultatul potential al gestului sau (dezechilibrarea si caderea partii vatamate, cu consecinta provocarii unor leziuni), insa nu a acceptat sa provoace partii vatamate leziuni grave de natura celor mentionate in actul medico-legal, socotind fara temei ca acest rezultat nu se va produce.
In concluzie, solutia adoptata de prima instanta este gresita, recursul procurorului urmand sa fie admis sub acest aspect.
Curtea a casat partial sentinta recurata, numai in privinta inculpatului M.P. (sub aspectul laturii penale) si rejudecand, in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatul M.P. din infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 alin. (1) lit. d) Cod penal.
In baza art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 alin. (1) lit. d) Cod penal, a condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa principala de 1 (unu) an si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava.
-Codul penal: art. 184, art. 182
Fapta inculpatului de a lovi cu pumnul partea vatamata, agresiune in urma careia partea vatamata s-a dezechilibrat, a cazut si s-a lovit cu capul de un cui de remorcare, ceea ce i-a cauzat vatamari corporale ce au necesitat un numar de 80 de zile de ingrijiri medicale, cu consecinta producerii unei infirmitati fizice permanente, constituie infractiunea de vatamare corporala grava, continand forma vinovatiei a praeterintentiei, in incadrarea juridica a faptei prevazute de art. 182 alin. (1) si alin. (2) Cod penal, iar nu a celei prevazute de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si alin. (2) Cod penal.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 1486/R din 4 decembrie 2013, dr. M.B.
Prin sentinta penala nr. 227/29.04.2013 pronuntata de Judecatoria Caransebes in dosarul nr. 1267/208/2012, prin schimbarea incadrarii juridice din art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, in art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.P., la o pedeapsa de 2 (doua) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din momentul ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art. 81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei de 2 luni inchisoare pe un termen de incercare de 2 ani si 2 luni, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 alin. (5) Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala prima instanta a retinut ca, in noaptea de 13/14 mai 2010 in incinta Caminului cultural din localitatea A. se organizase discoteca, iar pe platoul din fata acestuia petrecere cu muzica populara - ambele manifestari cu ocazia sarbatorii hramului bisericii. Pe fondul consumului de alcool a izbucnit un scandal intre martorii N.A. si N.S. pe de-o parte, si martorii S.P. si J.N. pe de alta parte. Desi inculpatul M.P. era prieten cu ultimii doi, acesta nu a intervenit in altercatie, ci a preferat sa stea pe platoul din fata caminului cultural alaturi de martorii J.Z. si J.F. Acesta a fost contextul in care a aparut inculpatul N.I. care, fiind in stare avansata de ebrietate, l-a lovit fara motiv pe M.P. cu pumnul in zona fetei. Acest lucru ca de altfel si celelalte evenimente ulterioare au fost percepute de martorii J., care se aflau impreuna cu inculpatul M. De mentionat ca martorii N. nu puteau sa vada nimic intrucat se aflau la 22,40 m de locul in care se aflau cei doi inculpati [proces-verbal de cercetare locala, fila 61 dosar], martorul D.I. nu a vazut nimic din incident, martorul S.P. l-a vazut doar pe M.P. cu urme de sange, martorul J.N. nu stie nimic, iar martorul V.I. a declarat ca a auzit ca N.I. a fost impins de M.P. Revenind, dupa ce M.P. a fost lovit de N.I. (cei doi nu se cunosteau), acesta nu a reactionat initial insa la o a doua incercare de lovitura, l-a impins pe N.I. Fiind foarte beat, N.I. s-a dezechilibrat, a mai parcurs cativa pasi in directia inapoi (aprox 2,50 m) si a cazut lovindu-se cu capul de cuiul de remorcare al unei masini parcate pe platou. In acest fel, a suferit leziuni pentru care a necesitat si interventie chirurgicala.
Instanta a retinut o stare de fapt diferita decat cea din rechizitoriu, considerand ca nici o proba din cele administrate nu poate duce la concluzia ca intr-o prima faza M.P. l-a lovit pe N.I. cu pumnul in zona fetei si abia mai apoi l-a impins. Este adevarat ca in raportul medico-legal (fila 25 dosar de urmarire penala) sunt evidentiate o serie de leziuni, dar acestea sunt localizate cu precadere in partea din spate a cutiei craniene si simetric in zona retroauriculara (a urechii), fiind greu de crezut ca M.P. ar fi putut lovi in acest fel cu pumnul, o persoana aflata in fata sa. Intrucat nu exista niciun martor care sa confirme lovitura lui M.P., concluzia noastra este aceea ca toate leziunile lui N.I. s-au produs ca urmare a caderii si lovirii de un plan dur (bara de protectie a masinii parcate, respectiv, cuiul de remorcare).
Concluzia desprinsa din analiza anterioara are un efect decisiv asupra incadrarii juridice a faptei pentru care M.P. a fost trimis in judecata, sub aspectul laturii subiective a infractiunii.
Impingandu-l pe N.I., inculpatul M.P. putea sa prevada ca acesta va cadea in locul in care a avut loc actiunea de impingere (datorita starii avansate de ebrietate a lui N.I), dar nu putea prevede ca acesta va mai parcurge inca o distanta de 2,50 m, si mai ales faptul ca in cadere se va lovi de cuiul de remorcare al unei masini. Convingerea instantei este ca in mod obiectiv inculpatul M.P. nu putea sa constate existenta acelui cui de remorcare intrucat, asa cum am aratat, faptele nu s-au derulat la lumina naturala ci pe timp de noapte, pe un platou intesat de persoane.
In aceste conditii se impune schimbarea incadrarii juridice in privinta lui M.P. intrucat acesta nu a actionat cu intentie, forma vinovatiei sale fiind aceea a culpei cu prevedere - element constitutiv al infractiunii prevazute de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termenul legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes si inculpatul M.P.
Procurorul a criticat sentinta sub aspectul gresitei schimbari a incadrarii juridice, apreciind ca fapta comisa de inculpatul M.P. constituie infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal si nu infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. (2) Cod penal (cum a retinut prima instanta).
Recursul declarat de procuror este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Situatia de fapt, ce rezulta din probele administrate atat in faza de urmarire penala cat si in fata primei instante, este urmatoarea: in noaptea de 14/05.2010, in timp ce se afla in apropierea caminului cultural din localitatea A., numitul N.I. (aflat in mod vadit sub influenta bauturilor alcoolice, posibil in stare de ebrietate) l-a lovit, fara motiv, cu pumnul in zona fetei pe inculpatul M.P. Acesta din urma a ripostat si l-a imbrancit pe N.I., gest in urma caruia N.I. a cazut pe spate si s-a lovit cu capul de cuiul de remorcare al unui autovehicul parcat in apropiere. Impactul a fost foarte puternic, generand leziuni traumatice care au necesitat 80 de zile de ingrijiri medicale, au pus in primejdie viata victimei si au determinat o infirmitate fizica permanenta (prin voletul cranian dupa interventia neurochirurgicala de necesitate), aspecte consemnate in raportul de expertiza medico-legala nr. 1519/2011/2012 intocmit de IML Timisoara.
Situatia de fapt expusa contureaza elementele constitutive ale infractiunii praeterintentionate prevazute de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal (vatamare corporala grava) savarsita sub imperiul circumstantei atenuante a provocarii [art. 73 lit. b) Cod penal].
Actul de agresiune (imbrancirea) a fost comis cu intentie, iar rezultatul mai grav (leziunile traumatice care au necesitat 80 de zile de ingrijiri medicale, au pus in primejdie viata victimei si au determinat o infirmitate fizica permanenta) este rezultatul culpei cu prevedere. Astfel, in momentul in care inculpatul M.P. l-a imbrancit pe N.I., acesta (inculpatul M.) avea reprezentarea faptului ca persoana vatamata este in stare de ebrietate (in declaratia de invinuit data in fata procurorului si in prezenta avocatului ales, M.P. afirma "dupa ce l-am impins pe N.I. acesta a cazut pe spate fiind foarte beat") si, prin urmare, era usor de dezechilibrat. De altfel, modul de agresiune adoptat de inculpatul M.P. (imbrancirea, desi avea alternativa unei riposte identice cu cea folosita initial de persoana vatamata - lovitura cu pumnul) reflecta tocmai imprejurarea ca M.P. si-a dat seama ca N.I. este nesigur pe picioare (datorita starii de ebrietate). In acest context este evident ca inculpatul M.P. a prevazut rezultatul potential al gestului sau (dezechilibrarea si caderea partii vatamate, cu consecinta provocarii unor leziuni), insa nu a acceptat sa provoace partii vatamate leziuni grave de natura celor mentionate in actul medico-legal, socotind fara temei ca acest rezultat nu se va produce.
In concluzie, solutia adoptata de prima instanta este gresita, recursul procurorului urmand sa fie admis sub acest aspect.
Curtea a casat partial sentinta recurata, numai in privinta inculpatului M.P. (sub aspectul laturii penale) si rejudecand, in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatul M.P. din infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. (2) Cod penal raportat la art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 alin. (1) lit. d) Cod penal.
In baza art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal si art. 76 alin. (1) lit. d) Cod penal, a condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa principala de 1 (unu) an si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Infractiuni; Loviri si alte vatamari
Infractiunea de vatamare corporala grava. Restabilirea situatiei anterioare a victimei prejudiciului prin acordarea de despagubiri civile, materiale si morale - Sentinta penala nr. 85 din data de 04.04.2008vatamare corporala(art.194 NCP). - Sentinta penala nr. 5475 din data de 20.11.2014
Vatamare corporala - art. 181 C.p.- Elemente constitutive. Inculpat minor. Criterii de apreciere a modului de individualizare a pedepsei - Sentinta penala nr. 2081 din data de 18.06.2013
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014
Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014