Litigii de munca. Incadrarea in grupa de munca

Litigii de munca. Incadrarea in grupa de munca. Exista o serie de conditii atat de ordin procedural, cat si de ordin formal, ce trebuie in mod cumulativ indeplinite in vederea incadrarii in grupele I si II de munca a categoriilor de personal care au lucrat efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2 ale Ordinului nr. 50/1990.
Sectia civila, sentinta nr. 111 din 4 februarie 2015 Reclamantul S.I a chemat in judecata pe parata SC G. SA, societate in insolventa reprezentata prin lichidator judiciar CII BD, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa constate ca a fost angajat la parata in grupa a II-a de munca in perioada 1975-1989 si sa i se reconstituie vechimea in munca.
Prin sentinta civila nr. 111 din 4 februarie 2015 instanta a respins actiunea ca nefondata.
S-a retinut ca, avand in vedere perioada cu privire la care se solicita incadrarea in grupa a II-a de munca de catre reclamant, in speta este aplicabil Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale. al Ministerului Sanatatii si al Comisiei Nationale pentru Protectia Muncii.
Potrivit dispozitiilor art. 2, 3, 6, 7, 8 si 13 din Ordinul nr. 50/1990, pentru a se putea retine ca munca prestata de reclamant se incadra in conditiile grupei a II-a de munca era necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii: locul de munca sa se inscrie in una din ipotezele prevazute in Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; reclamantul sa fi lucrat cel putin 70% din programul de lucru intr-un astfel de loc de munca;  sa se fi platit cota de contributie de asigurari sociale in cuantumul specific grupei a II a de munca.
Conform art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa a II-a de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 2. In anexa nr. 2, meseria de tamplar nu este cuprinsa printre cele care se incadreaza in grupa a II-a de munca. Ordinul nr.50/1990 nu face referire, deci, la meserii ci la diverse activitati, iar stabilirea cu exactitate a activitatilor desfasurate de reclamant in perioada 1975-1989 s-ar fi putut face cu ajutorul fisei postului salariatului.
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori. ingineri. subingineri. maistri. tehnicieni. personal de intretinere si reparatii. controlori tehnici de calitate. precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2. Beneficiaza, de asemenea, de aceleasi drepturi personalul muncitor din constructii-montaj sau din alte activitati. care realizeaza lucrari de extinderi, modernizari sau reparatii ale capacitatilor de productie si care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu personalul beneficiarului incadrat in grupele I si II de munca.
S-a constat ca reclamantul nu se incadreaza nici in prevederile alineatului 1 ale acestui articol intrucat, ca tamplar, nu a lucrat la locurile de munca si in activitatile mentionate in anexa a 2-a a Ordinului si nici in alineatul al 2-lea. Or, in lipsa indicarii activitatii prestate efectiv de catre reclamant, respectiv a individualizarii procentului, apare ca nefondata sustinerea privitoare la incadrarea activitatii reclamantului in grupa a II a de munca.
Conform art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, incadrarea in grupele I si II de munca se va face in situatia in care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea conditiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitatile, meseriile, functiile) prevazute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis prevazut in Normele republicane de protectie a muncii.
In speta nu exista nicio dovada sau referire la existenta unui nivel de noxe ridicat la locul de munca al reclamantului.
In privinta activitatii desfasurate de reclamant, s-a retinut  ca era necesar ca reclamantul sa faca dovada ca a lucrat in aceleasi conditii de munca cu persoanele nominalizate, atat sub aspectul locului de munca, precum si al timpului efectiv de munca, nefiind suficiente doar indicarea unor elemente generice.
Totodata, avand in vedere si ca nu s-a dovedit ca s-au platit de catre angajator cotele de contributii de asigurari sociale in cuantumul corespunzator grupei a II-a de munca, instanta a respins actiunea ca nefondata.