Cerere de redeschidere a procesului penal

Prin s.p. nr. 161/09.04.2015 pronuntata de Tribunalul Galati a fost respinsa, ca inadmisibila, cererea de redeschidere a procesului penal, formulata de petentul-condamnat C.V. cu privire la sentinta penala nr.212/10.05.2013 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr.xxxxxx.
In esenta s-a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. xxxxx, petentul-condamnat CV a solicitat redeschiderea procesului penal finalizat cu sentinta penala nr. 212 pronuntata de Tribunalul Galati la data de 10.05.2013.
  Tribunalul a retinut ca redeschiderea procesului penal are ca scop garantarea dreptului persoanei care a fost judecata si condamnata in lipsa, la un proces echitabil si, in principal, exercitarea dreptului sau la aparare intr-un nou ciclu procesual, ceea ce presupune posibilitatea acesteia de a fi audiata, de a interoga martorii sau partile din proces si de a administra probe in apararea sa, atat cu privire la situatia de fapt, cat si in circumstantiere.
Potrivit art.32 alin.1 din Legea nr.302/2004, noua procedura de judecata are ca scop salvgardarea drepturilor la aparare ale persoanei care, judecata si condamnata in lipsa, nu a avut cunostinta de procesul pornit impotriva sa si, prin urmare, nu a fost in masura sa-si faca apararile.
 In consecinta, dreptul persoanei judecate in lipsa de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restrictionat nu numai in situatia in care persoana condamnata a fost prezenta la unul din termenele de judecata sau la pronuntarea hotararilor, ci si cand rezulta ca a avut cunostinta, in alt mod, despre desfasurarea judecatii. In ipoteza in care o persoana a avut cunostinta despre desfasurarea judecatii si cu toate acestea nu s-a prezentat in fata instantelor, este vorba despre o conduita procesuala culpabila a persoanei extradate care nu poate fi invocata in sustinerea cererii de rejudecare, conduita neprotejata de prevederile art. 32 alin.1 din Legea nr.302/2004, republicata, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
  Caracterul conform cu cerintele impuse de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale al unei judecati desfasurate in lipsa inculpatului, in conditiile in care acesta a renuntat la dreptul de a se prezenta la judecata, a fost deja constatat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauze precum Mihaies impotriva Frantei (decizia din 25 mai 1998), Poitrimol impotriva Frantei (hotararea din 23 noiembrie 1993), Colozza impotriva Italiei (hotararea din 12 februarie 1985).
  Posibilitatea solutionarii cauzei in lipsa inculpatului este recunoscuta si prin Rezolutia nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate in cazul in care o persoana este judecata in lipsa. Astfel, in criteriul nr. 9 se statueaza ca persoana condamnata in lipsa ar trebui sa aiba dreptul de a fi judecata din nou daca dovedeste faptul ca absenta sa de la judecata initiala este datorata unor cauze independente de vointa sa si ca nu a avut posibilitatea de a instiinta instanta.
  In consecinta, nici reglementarile internationale si nici cele interne nu impun admiterea unei cereri de rejudecare in cazul unei persoane condamnate in lipsa, impunandu-se verificarea faptului daca aceasta s-a sustras sau nu de la judecata. A interpreta altfel dispozitiile legale, ar insemna a recompensa sustragerea de la solutionarea cauzei si a da posibilitatea condamnatului sa se prevaleze de propria sa culpa, legitimand astfel un abuz de drept procesual.
 In urma analizarii actelor dosarului, instanta considera ca, in speta, se regaseste situatia descrisa mai sus - a sustragerii petentului-condamnat de la judecata dosarelor nr. _. si nr__ ale Tribunalului Galati - cu consecinta inadmisibilitatii cererii de redeschidere a procesului penal.
Instanta a apreciat ca frecventele schimbari de domiciliu ale condamnatului s-au realizat in scopul sustragerii acestuia de la judecata.
Absenta inculpatului de la judecarea cauzei in prima instanta s-a datorat plecarii sale in strainatate din motive particulare, plecare ce nu i-a afectat dreptul la aparare, intrucat a fost reprezentat de aparator din oficiu.
            Prin urmare, dreptul la aparare al celui condamnat a fost asigurat in cauza prin aparator desemnat din oficiu, pe parcursul intregii proceduri penale pana la definitivarea acesteia.  
Fata de cele de mai sus, instanta a apreciat ca, desi petentul a fost condamnat in lipsa, nu a fost judecat fara sa aiba cunostinta de procedurile derulate impotriva sa, avand in vedere si imprejurarea ca si tatal sau a fost condamnat in aceeasi cauza, astfel ca cererea de redeschidere a procesului penal nu poate fi primita.