DENUNT CALOMNIOS. NEDOVEDIREA RELEI CREDINTE IN FORMULAREA PLANGERII PENALE

Printr-o plangere penala, petentul O.A. a solicitat organelor de urmarire penala declansarea unei anchete penale si tragerea la raspundere penala a intimatei O.O. sub aspectul savarsirii infractiunilor de calomnie, insulta si denuntare calomnioasa prev. de art. 205, 206, 259 alin. 1 Cod penal, constand in aceea ca intimata l-ar fi reclamat in mod mincinos la organele de urmarire penala ca ar fi lovit-o si strans-o de gat, aceasta producand in acest sens chiar proba cu  un certificat medico-legal.
La data de 13.01.2012, printr-o rezolutie s-a dispus neinceperea urmarii penale a intimatei  sub aspectul savarsirii infractiunii denuntare calomnioasa prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal, cu motivarea ca fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective, nefiind suficient ca invinuirea sa nu corespunda realitatii si ci ca faptuitorul sa fi cunoscut acest caracter al invinuirii, adica sa fi actionat cu rea credinta.
Impotriva acestei ordonante petentul  a  formulat plangere la prim-procuror, plangere care a fost respinsa, mentinandu-se solutia initiala.
Impotriva rezolutiilor de mai sus petentul a formulat plangere la instanta. Petentul a motivat oral in fata instantei plangerea sustinand ca intimata a actionat in mod evident cu rea credinta, ca nu a existat nici un fel de agresiune din partea sa asupra intimatei, ca insasi intimata in plangerea si declaratiile formulate sustine lucruri contradictorii privitoare la modalitatea in care ar fi fost agresata, de unde rezulta cu claritate reaua credinta.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine din probatoriul administrat in cursul urmarii penale urmatoarele:
Petentul si intimata au fost casatoriti pana in anul 2010 cand a survenit o hotarare de divort urmata de un partaj, in prezent cele doua parti impartind acelasi imobil, motiv pentru care deseori intre ei apar conflicte.
Intimata a depus la organele de urmarire penala in data de 19.08.2011 o plangere penala sustinand ca in data de 13.08.2011 a fost lovita de petent cu palmele peste corp. In acest sens intimata a depus la dosar si un certificat medico-legal ale carui concluzii mentionau ca intimata ,,nu prezinta semne de violenta corporala, ceea ce insa nu exclude o lovire activa la data de 13.08.2011 daca aceasta va fi dovedita prin ancheta’’.
In lipsa oricarui alt mijloc de proba, a vreunui martor care sa fi asistat la incident, in contextul negarii de catre petent a comiterii faptei (acesta a sustinut doar ca s-au imbrancit), s-a dispus fata de petent neinceperea urmaririi penale.
Aceasta solutie insa nu duce de plano la concluzia diametral opusa, aceea a certitudinii inexistentei oricarui incident si a  relei credinte a intimatei in formularea plangerii, mai ales in contextul in care petentul a recunoscut ca a existat o imbrancire. Nici concluziile certificatului medico-legal nu pot fi suficiente pentru a aprecia cu certitudine asupra relei credinte a intimatei in formularea plangerii, mai ales ca aceste concluzii nu exclud posibilitatea existentei unei loviri active.
Criteriul stabilirii unei fapte penale este acela al certitudinii dincolo de orice indoiala rezonabila. Orice dubiu trebuie sa profite celui acuzat, la fel cum insusi petentul a beneficiat de pe urma unui astfel de dubiu sub aspectul comiterii infractiunii de lovire sau alte violente. Nici in cazul comiterii infractiunii de denunt calomnios organele de urmarire penala si instanta nu au avut elemente certe incriminatoare, simplele deductii si presupuneri nefiind suficiente pentru a interveni o condamnare penala.
In aceste conditii instanta apreciaza ca in mod corect procurorul a considerat nu se impune inceperea urmaririi penale a intimatei, plangerea petentului nefiind fondata.