Marturie mincinoasa. Aprecierea imprejurarilor esentiale.

La 04.07.2006 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 7862/2006 plangerea formulata de petenta C.F. impotriva  solutiei dispuse de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina in dosarul nr. 2405/P/2006  la 26.04.2006 prin care s-a dispus scoaterea  de sub  urmarire penala pentru savarsirea  infractiunii prev. de art. 260 alin. 1 C.p. si aplicarea amenzii administrative in cuantum de 450 RON. In esenta, in actul de sesizare al instantei, a fost criticata solutia pronuntata sub aspectul  temeiniciei sale invederandu-se ca nu au fost avute in vedere  toate probele  administrate, cu referire in special la declaratiile martorilor C.A., V.V. si V.I..
La 05.07.2006 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 7890/2006 plangerea formulata de petentul D.I. impotriva aceleiasi solutii pronuntate de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina in dosarul nr. 2405/P/2005, criticata in special  sub aspectul  temeiniciei sale aratandu-se in concret ca fapta prezinta pericol social si se impunea  trimiterea in judecata a invinuitei.
La termenul din 16.10.2006, instanta a dispus  reunirea celor doua cauze, avand in vedere ca  ambele  plangeri sunt formulate  impotriva aceleiasi solutii.
Au fost depuse la dosar dovezi cu privire la respectarea  termenului de 20 de zile prevazut de dispoz. art. 278/1 C.p.p.
Din oficiu, instanta a dispus  atasarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 2405/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina si de asemenea a dosarului numarul 12438/2004 al Judecatoriei Slatina.
 Analizand actele si lucrarile dosarului, in conformitate cu dispoz. art. 278/1 alin. 7 C.p.p. instanta retine cala 09.06.2006 petentul D.I. a formulat plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina impotriva numitilor C.F. si B.G. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 260 C.p. (marturie mincinoasa).
Prin ordonanta data la data de 4.11.2005 in dosarul nr. 2405/P/2005 Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina a dispus  scoaterea de sub urmarire penala a  invinuitilor C.F. si B.G.-A. sub aspectul savarsirii infractiunii de marturie mincinoasa prev. de art. 260 alin. 1 C.p. si aplicarea unei amenzi in cuantum, de 950 RON fiecare.
Prin rezolutia data de prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina, s-a admis ca  intemeiata plangerea  formulata de C.F. si B.G. - A. si s-a infirmat solutia adoptata de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina  la data de 4.11.2005 in dosarul nr. 2405/P/2005.
In urma reluarii urmaririi penale, Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina a dispus prin  ordonanta din 26.04.2006 - scoaterea de sub  urmarire penala sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 260 alin. 1 C.p. in ceea ce-l priveste pe invinuitul B.G.-A., deoarece nu sunt intrunite  elementele constitutive ale  acestei infractiuni; - aplicarea unei sanctiuni administrative, respectiv amenda in cuantum de 450 RON, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 260 alin. 1 C.p. in ceea ce o priveste  pe invinuita C.F. deoarece faptei ii lipseste pericolul social.
Impotriva acestei solutii a formulat plangere la prim-procuror, plangere care a fost respinsa si face obiectul prezentei cauze.
In fapt, prin ordonanta nr. 2405/P/2005 din 26.04.2006 Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina a retinut ca invinuita C.F. nu a asistat la incidentul dintre partea vatamata si inculpati la 12.09.2004, de la ora 11,00, intrucat din  probele administrate rezulta cu certitudine ca intre ora 11,00 - 14,30 in acea zi desfasura munci agricole, neaflandu-se  langa locul savarsirii faptelor, aspect confirmat prin declaratiile martorilor A.M., A.E. si D.L..
In urma analizei materialului probator administrat in cauza, instanta apreciaza ca plangerea petentei C.F. este intemeiata si urmeaza sa fie  admisa pentru urmatoarele considerente:
Conform dispoz. art. 260 alin. 1 C.p. constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani "fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martorii face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie privitor la  imprejurari esentiale asupra carora a fost intrebat".
Din analiza acestui text de lege rezulta ca sub aspectul laturii obiective existenta infractiunii de marturie mincinoasa presupune cu necesitate  intrunirea  cumulativa a mai multor conditii, respectiv existenta unor afirmatii necorespunzatoare adevarului  facute de  un martor  ascultat intr-o cauza penala, civila disciplinara, afirmatii care sa priveasca imprejurari esentiale ale cauzei, asupra carora martorul  sa fi fost intrebat.
Asadar, pentru a putea fi antrenata raspunderea penala a martorului este necesar ca declaratia  mincinoasa a  acestuia sa priveasca imprejurari esentiale, prin aceasta intelegandu-se imprejurari care pot servi la stabilirea  adevarului si la justa  solutionare a cauzei.
Pentru definirea acestei notiuni instanta este datoare sa se raporteze si la dispozitiile art. 317 C.p.p. ("judecata se margineste la fapta si persoana aratata in actul de sesizare, a instantei) urmand ca  utilitatea si concludenta declaratiei martorului, aptitudinea acesteia de a  dezvalui imprejurari de  fapt esentiale in solutionarea cauzei sa fie analizate in stransa legatura cu obiectul judecatii.
In speta, cauza in cadrul careia a fost  ascultata in calitate de martora petenta - intimata C.F. a fost  inregistrata sub nr. 12438/2004 pe rolul Judecatoriei Slatina la 16.11.2004. Prin plangerea prealabila inregistrata sub  acest numar partea vatamata D.I. a solicitat tragerea la raspundere penala a inculpatilor T.M., T.C., T.M. si T.I. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 180, 193 si 205 C.p. fapte savarsite la 12.09.2004 in jurul orei 11,00 dupa amiaza,  astfel cum rezulta din pagina 2 a plangerii prealabile  si din  declaratiile atasate in dosar.
Petenta din prezenta cauza a fost propusa ca martor la termenul din 18.05.2006 de  catre inculpatii T.M. si T.C., fiind ascultata la 8.06.2005 (declaratie consemnata si atasata la fila 72, in fotocopie la  fila 73 din dosarul de urmarire  penala). In declaratia data de acesta in fata instantei martora a relatat ca in toamna anului 2004 (fara alte precizari cu privire la data), in jurul orei 14,30 a asistat la un incident in cursul caruia a observat ca de fapt partea vatamata ar fi agresat inculpatii fara a fi fost lovita de catre acestia. In  cuprinsul aceleiasi declaratii martora mai arata ca nu are  cunostinta de existenta unui alt  incident intre parti in aceeasi zi.
Or, in raport de obiectul judecatii  (o agresiune indreptata impotriva partii vatamate, savarsita la 12.09.2004 la ora 11,00)  declaratia acesteia martore, chiar  falsa, nu poate fi considerata ca privind  imprejurari esentiale, existenta sau  inexistenta unui incident in toamna anului 2004, la o alta ora decat cea  precizata in actul de sesizare, intre aceleasi parti, neprezentand nici o importanta pentru justa  solutionare a cauzei nr. 12438/2004.
In sustinerea acestei  argumentatii instanta retine  in principal ca declaratia martorei este atat de vaga in privinta  datei la care se presupune ca ar fi  avut loc  incidentul  pe care il relateaza (toamna anului 2004, fara a se indica luna si ziua, sau macar cu aproximatie in care perioada a anotimpului) incat  efectiv nu putea fi avuta in vedere la solutionarea pricinii si implicit nu putea privi nici imprejurari esentiale ale acesteia. Mai mult, caracterul general al declaratiei  nu poate fi  imputat martorei, atat timp cat instanta in fata careia a fost  ascultata nu a facut alte demersuri in vederea  stabilirii cu certitudine a faptului ca martora se refera la fapta pentru care s-a formulat plangere prealabila.
Chiar daca se admite ideea ca prin  coroborarea tuturor probelor  ar rezulta ca martora se refera intr-adevar la data de 12.09.2004 (desi nu exista in dosarul de fond nici o dovada ca a existat un singur incident de aceasta natura intre parti), nu se poate face abstractie de faptul ca aceasta precizeaza in mod expres  ca se refera la un incident petrecut in jurul orei 14,30, la mai mult de  trei ore dupa ora indicata de partea vatamata si chiar continutul plangerii si confirmata de toate celelalte declaratii.
Aceasta inadvertenta  este subliniata  si mai mult de  toate declaratiile date in  faza de urmarire penala D.I., D.M., D.F., D.M., S.G. si I.M., toate aceste persoane indicand in mod expres ca incidentul a avut loc la ora 11,00.
Or, in declaratia data in calitate de martora C.F., nu face absolut nici o referire la un astfel de incident, precizand fara echivoc ca faptele relatate de ea au avut loc  la ora 14,30, si ca nu are cunostinta de existenta altor incidente in aceeasi zi.
Chiar daca ulterior, pe parcursul urmaririi penale  desfasurate impotriva  sa petenta in declaratiile date precizeaza ca s-a referit la un incident  din 12.09.2004 de la ora 12,00, acest lucru nu poate prezenta relevanta juridica, intrucat nu se poate completa  declaratia sa de martora cu declaratiile  ulterioare in calitate de  invinuita, pentru a se suplini caracterul lacunar al primeia si pentru a se angaja  raspunderea sa penala.
In argument in plus in acest sens il constituie si faptul ca art. 260 C.p. incrimineaza numai  fapta martorului de a face afirmatii necorespunzatoare adevarului si nu fapta invinuitului, si in plus, infractiunea se consuma in momentul in care  martorul  semneaza declaratia, orice precizari ulterioare (inclusiv in calitate de invinuit pentru marturie mincinoasa), nemaiputand constitui elementul material al infractiunii, caracterul general si imprecis al declaratiei presupus necorespunzatoare adevarului profitandu-i petentei.
Pentru a putea fi considerate imprejurari esentiale aspectele relatate in declaratia data de petenta in fata instantei in calitate de martora ar fi trebuit sa  fie circumscrise unui interval orar apropiat cel putin orei indicate ca fiind momentul  savarsirii faptelor judecate (ora 11,00) si nu la aproximativ 4 ore dupa acest moment, si ar fi trebuit de asemenea  stabilita de catre instanta prin intrebari si data la care  martora a facut referire,  fiind surprinzator  din acest punct de vedere ca la  numai doua luni dupa ce a fost  ascultata in instanta, in fata organelor de cercetare penala petenta C.F. precizeaza cu acuratete atat data cat si ora la care  s-ar fi petrecut faptele (desi anterior  se referise la aceste  aspecte in termeni mai mult decat  generali "in toamna  anului 2004, nu-mi amintesc data [_..]").
Tot cu referire la ora indicata in declaratia martorei (singura care  prezinta  semnificatie juridica), respectiv ora 14,30, se remarca ca  aceiasi martori care confirma  pe parcursul  cercetarii penale  ca la ora 11,00, ora faptelor reclamate prin plangerea prealabila, petenta nu s-ar fi  aflat la domiciliul sau, confirma totodata ca aceasta era acasa in jurul orei 15,00 in aceeasi zi - declaratiile martorilor V.I., D.L., V.V..
In raport de toate  considerentele expuse pe larg in paragrafele anterioare instanta apreciaza ca  solutia dispusa  de procuror in cauza este gresita, impunandu-se  concluzia ca fapta petentei nu intruneste  elementele constitutive  sub aspectul laturii obiective (10 lit. d) motiv pentru care, in considerarea  dispozitiilor art. 278/1 alin. 8 lit. c C.p.p., si vazand  totodata ca probele existente la dosar sunt suficient pentru judecarea cauzei urmeaza ca prin incheiere sa admita plangerea  si sa retina cauza spre solutionare.
Cat priveste plangerea petentului D.I., privind aceeasi solutie a Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina dispusa in ceea ce o priveste pe C.F., pentru a se asigura o judecata unitara a cauzei sub acest aspect se impune si admiterea acesteia.
Referitor la solutia dispusa cu privire la  B.G. celalalt intimat in cauza instanta apreciaza ca este legala si temeinica, bazata pe o justa interpretare a probelor administrate, cu referire in special la declaratiile  martorilor P.M., P.A. si C.D., care confirma integral apararile acestui intimat.
In consecinta, instanta va pune in miscare actiunea  penala impotriva inculpatei C.F. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 260 C.p., urmand a se cita  aceasta in calitate de inculpata si D.I. in calitate de parte vatamata. Avand in vedere  dispoz. art. 171 C.p.p. si limitele  de pedeapsa stabilite de art. 260 C.p. se va emite adresa la Baroul Olt pentru desemnarea unui aparator din oficiu.