CAUZA ILICITA. NULITATE CONTRACT DONATIE. -Art. 948, 966, 968 Cod civil

DREPT CIVIL

CAUZA ILICITA.  NULITATE CONTRACT DONATIE.

Art. 948, 966, 968 Cod civil

  Cauza sau scopul actului juridic reprezinta o conditie esentiala de valabilitate si generala a actului juridic, care consta in obiectivul urmarit  de parti la incheierea actului. Actul are o cauza ilicita  daca scopul urmarit de parti contravine dispozitiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de convietuire sociala.

Decizia civila nr.  3696/2012-R
pronuntata la data de 26 septembrie 2012 (dosar nr. 151/187/2006)
  Prin sentinta civila nr. 172/3.02.2011, pronuntata de Judecatoria Beius instanta a respins actiunea reclamantei E.O. R. A O. SI S., impotriva S.R.reprezentat prin C. L. B..
               Pentru  a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
  La data de 28 mai 1952 a fost incheiat contractul autentic de donatiune cu nr.1662/1952, anterior incheindu-se procesul verbal nr.871/9dec.1952,intre E. O.R.din O.,reprezentata prin E. V.Z. si S. P.R. B. reprezentat prin Presedintele Comitetului Executiv. Acest contract a fost un contract de donatiune sub conditie,prevazandu-se  ca donatarul "sa destineze imobilele donate pentru spitalizarea oamenilor din campul muncii." La punctul 3 din contract se arata de asemenea ca, inainte de reforma baneasca din 1952, s-a achitat suma de 3.000.000 lei de catre donatar donatorului ,suma ce reprezenta contravaloarea materialelor de constructie ce se gaseau depozitate in corpurile de cladire deja existente.
            In conformitate cu prevederile art.813.c.civ. "toate donatiunile se fac prin act autentic",ori si in acest caz s-a respectat conditia impusa de lege,dar si conditia impusa prin contract in sensul ca din momentul donatiei si pana in prezent toate imobilele au fost si sunt folosite cu destinatia de policlinica si spital municipal,aceste institutii primind si o titulatura care sa aminteasca si sa omagieze donatorul respectiv  "Episcop Nicolae Popovici retine prima instanta.
            Reclamanta a invocat cauza ilicita a contractului de donatie sustinand ca exista interdictia legala expresa de instrainare a imobilelor prin donatie. Aceasta interdictie este cuprinsa in  art.55 din Regulamentul  pentru administrarea averilor bisericesti din Patriarhia Romana,act pe care reclamanta il considera cu putere de lege fiind aprobat prin Decizia nr.32-234/29.09.1950 si prin Decretul nr.37/1948.
            Aceasta sustinere nu poate fi luata in considerare arata prima instanta,orice regulament avand aplicabilitate in cadrul institutiei a carei functionare si administrare o reglementeaza dispozitiile sale neputand fi aplicabile si opozabile tertilor.
            In ce priveste lipsa elementelor esentiale a cauzei contractelor,respectiv intentia de a gratifica si consimtamantul,invocate de asemeni de catre reclamanta ,instanta de fond a apreciat urmatoarele:
           In ce priveste intentia de a gratifica ,aceasta intentie rezulta din insasi conditia impusa prin contractul de donatie,respectiv "sa destineze imobilele donate pentru spitalizarea oamenilor din campul muncii.",conditie care s-a respectat intru totul si care este in deplina concordanta si cu menirea insasi  a bisericii,respectiv cea de iubire si intrajutorare a semenilor si de venire in sprijinul comunitatii,care si la a cea data si in prezent era majoritatea  de religie ortodoxa.
          Un astfel de act a avut probabil si un avantaj prin cresterea prestigiului  bisericii ortodoxe in fata enoriasilor sai,prin donarea acestor imobile avandu-se in vedere  necesitatile de ordin cetatenesc  si obstesc al cetatenilor din intreaga zona a Beiusului,nu numai a celor din oras. 
           Mai mult,potrivit art.967 al.2 cod. civil,cauza este prezumata a exista pana la dovada contrara,astfel ca cel ce o invoca este dator a o dovedi. Reclamanta nu a adus nici o proba in acest sens.
            Lipsa consimtamantului invocata de reclamanta nu poate fi luata in considerare din moment ce  donatia s-a facut prin act autentic fiind semnat in fata notarului  de insusi episcopul V. Z.  si Presedintele Comitetului Executiv.
            Reclamanta a mai sustinut ca aceasta donatie a fost un act de expropriere fara dreapta si legala despagubire,fara sa aiba in vedere ca din insusi actul de donatie rezulta ca s-a platit anterior incheierii actului autentic suma de 3.000.000 lei,cu toate ca art.801 cod civil defineste donatia ca fiind "act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste.",iar in conformitate cu art.800 cod civil este cu titlu gratuit
  Fata de considerentelor mai sus expuse, instanta de fond a respins cererea reclamantei E.O.R. A O. SI S. ca neintemeiata.
  Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat apel E. O.  R.A O., solicitand admiterea apelului, schimbarea in totalitate a hotararii atacate in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
  Prin Decizia civila nr. 111/A/23 martie 2012 s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta  E. O.  R.A O,  in contradictoriu cu intimatii  Statul Roman prin C.L. B. si P. M. B., impotriva sentintei civile nr. 172/3.02.2011, pronuntata de Judecatoria Beius pe care a mentinut-o in intregime.
   Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste critica apelantei referitoare la gresita retinere de catre instanta de fond a existentei cauzei contractului de donatie, respectiv a intentiei de a gratifica si a consimtamantului  tribunalul a constatat ca este nefondata si apreciaza ca in mod corect prima instanta a retinut ca nu subzista nici un motiv de nulitate a donatiei.
  Astfel a retinut ca, prin "contractul de donatiune incheiat in Beius la data de 28.05.1952" cu nr. 1662/1952, reclamanta a "donat" Statului Roman, imobilele inscrise in: Cf nr. 1848 Beius - nr. top. 121, 122; Cf nr. 2036 Beius - nr. top. 109,2; Cf nr. 31 Beius - nr. top. 123, 124; Cf nr. 2246 Beius - nr. top. 120/2, reprezentand in natura Spitalul Municipal "Nicolae Popovici" Beius si Policlinica Beius (cladiri si teren aferent).     
  Acest contract a fost un contract de donatiune sub conditie, incheiat in forma autentica ,prevazandu-se  ca donatarul "sa destineze imobilele donate pentru spitalizarea oamenilor din campul muncii." La punctul 3 din contract se arata de asemenea ca, inainte de reforma baneasca din 1952, s-a achitat suma de 3.000.000 lei de catre donatar donatorului ,suma ce reprezenta contravaloarea materialelor de constructie ce se gaseau depozitate in corpurile de cladire deja existente.
   Ca atare forma autentica ceruta de disp. art.813.c.civ. a fost indeplinita, iar contractul a fost semnat din partea E. O.  R.A O din Oradea, de Episcopul V.Z., donatoarea fiind autorizata de catre Adunarea Eparhiala cu Deciziunea numarul 3441/1952 si avand avizul favorabil al Ministerului Cultelor  dat prin adresa nr. 5185/305/1951, aspecte consemnate in cuprinsul contractului de donatie depus la dosarul cauzei.
  Prin urmare sustinerile apelantei ca exista interdictia legala expresa de instrainare de imobile prin donatie, decat in cazuri exceptionale si numai catre biserici sau institutii bisericesti, prevazute de art. 55 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericesti din Patriarhia Romana nu a fost  primita cata vreme a existat acordul pentru instrainare dat de organele abilitate in acest sens din partea apelantei.
           Ca atare lipsa consimtamantului invocata de apelanta nu a fost luata in considerare din moment ce  donatia s-a facut prin act autentic fiind semnat in fata notarului  de insusi episcopul V.Z.  si avand si avizul Adunarii Eparhiala prin Deciziunea numarul 3441/1952 cum corect a retinut de altfel si instanta de fond.
  In ceea ce priveste lipsa intentiei de gratificare apelanta considera ca acest aspect nu poate fi analizat decat tinand cont de contextul politic al vremii respective, cand datorita presiunilor exercitate de catre reprezentatii statului, direct sau indirect, un mare numar de proprietari au inteles sa vina in sprijinul comunitatii, diminuandu-si considerabil patrimoniul prin "donatii" in favoarea Statului Roman.
  In acelasi context invocat de apelanta a fi luat in considerare Tribunalul retine ca este de notorietate faptul ca biserica ortodoxa nu a fost supusa in nici un caz presiunilor exercitate de autoritatile comuniste ci dimpotriva si astfel este absurd sa se creada ca este vorba de un abuz comunist cum sustine apelanta si nu de o dorinta a sa de intrajutorare a semenilor.
   Totodata s-a apreciat ca trebuie retinut faptul ca, in ce priveste intentia de a gratifica ,aceasta intentie rezulta din insasi conditia impusa prin contractul de donatie,respectiv "sa destineze imobilele donate pentru spitalizarea oamenilor din campul muncii.",conditie care s-a respectat in imobil functionand Spitalul Municipal "Nicolae Popovici" Beius si Policlinica Beius (cladiri si teren aferent).     
Potrivit art.967 al.2 cod. civil,cauza este prezumata pana la dovada contrara, astfel ca cel ce o invoca este dator a o dovedi ori apelanta nu a produs nici o proba in acest sens
  Cu privire la ultima critica adusa de apelanta si anume ca in realitate a fost vorba de o expropriere nici aceasta nu a fost primita reclamanta neaducand nici o dovada in sprijinul afirmatiilor sale
  Pentru toate considerentele de mai sus, constatand legalitatea hotararii de fond si netemeinicia criticilor aduse acesteia, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.
  Impotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta  - reclamanta  E. O.  R.A O, solicitand admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate si a sentintei civile apelate si, rejudecand cauza in fond, admiterea actiunii introductive asa cum a fost aceasta formulata si precizata si urmand sa se constate nulitatea absoluta a "contractului de donatiune  dat in Beius la 28 mai 1952" autentificat sub nr. 871/9 decembrie 1952 la  Notariatul de Stat Beius, si a incheierii de intabulare nr. 7/19 ianuarie 1953 a Judecatoriei Beius - sectia CF.
  Examinand recursul declarat in cauza, prin prisma criticilor invocate, instanta a constatat a fi nefondat:
  Prin cererea dedusa judecatii reclamanta E.O.R. a O. si S. a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie incheiat la data de 28 mai 1952 autentificat de Notariatul de Stat Raional Beius, cu nr. 1662/1952, reclamanta invocand ca si cauza de nulitate, pe de o parte existenta unei cauze ilicite, data fiind interdictia legala de instrainare de imobile prin donatie, prevazuta de art. 55 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericesti din Patriarhia Romana, iar pe de alta parte, s-a sustinut inexistenta consimtamantului si lipsa intentiei de gratificare.
  Criticile reclamantei aduse hotararii recurate nu au fost primite, argumentele invocate neputand fundamenta solutia de constatare a nulitatii absolute a contractului de donatie, cum se sustine prin intermediul recursului.
  Astfel, in ceea ce priveste cauza ilicita invocata este de precizat ca, cauza sau scopul actului juridic reprezinta o conditie esentiala de valabilitate si generala a actului juridic, care consta in obiectivul urmarit de parti la incheierea actului.
  Reglementarea cauzei o regasim in art. 948 din fostul Cod civil si art. 966 din acelasi cod (aplicabil raportului juridic dedus judecatii), care dispune ca obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau ilicita, nu poate avea nici un efect.
  Referitor la caracterul ilicit al cauzei, art. 968 Cod civil prevede ca, cauza este ilicita cand e prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri sau ordinii publice.
  Asadar, actul are o cauza ilicita numai daca scopul urmarit de parti contravine dispozitiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de convietuire sociala.
  In speta, s-a apreciat ca nu se poate retine caracterul ilicit al cauzei, in conditiile in care scopul urmarit la incheierea contractului de donatie a fost acela de gratificare a paratei, rezultat tocmai din conditia impusa in cuprinsul contratului de donatie si anume aceea ca imobilele sa foloseasca pentru spitalizarea oamenilor din campul muncii, si in nici un caz  incalcarea vreunei dispozitii legale, cum eronat sustine recurenta, astfel ca existenta interdictiei legale exprese de instrainare de imobile prin donatie prevazuta de art. 55 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericesti nu este in masura sa dovedeasca caracterul ilicit al cauzei.
  Nu s-a retinut asadar nici inexistenta elementului "animus dovandi"  argumentele istorice invocate cu referire la caracterul notoriu al opresiunii comuniste impotriva cultelor religioase, in lipsa altor dovezi, nu sunt de natura sa dovedeasca lipsa intentiei de gratificare, in conditiile in care cultul ortodox a fost cultul recunoscut si care a functionat in toata perioada regimului comunist.
  In privinta consimtamantului, s-a precizat ca incheierea valabila a contractului de donatie presupune acordul de vointa a celor doua parti contractante si anume vointa animus dovandi a donatorului si vointa de a accepta donatia, a donatarului.
  In cauza, consimtamantul partilor in sensul incheierii unui contract de donatie a fost exprimat in forma autentica, realizarea simultana a acordului de vointa s-a facut prin prezenta ambelor parti in fata notarului de stat, prin persoanele care le-au reprezentat, din partea E.O. semnand E.V.Z., donatia fiind autorizata de catre Adunarea Eparhiala prin Deciziunea nr. 3441/1952, avand Avizul Favorabil al Ministerului Cultelor, dat prin adresa nr. 5185/305/1951.
  Sustinerile recurentei legate de inexistenta hotararii C. E. si a A. E., ca autoritati deliberative a Episcopiei, nu pot influenta valabilitatea consimtamantului, esentiala fiind manifestarea de vointa, actul de donatie fiind ratificat de Biserica Ortodoxa Romana, aspectele invocate constituind astfel elemente exterioare conditiilor de valabilitate prevazute de art. 948 Cod civil.
  Cat priveste practica judiciara invocata, s-a retinut ca starea de fapt din speta de fata difera de cea din cauzele invocate, situatiile nefiind asadar analoage si comparabile, asa incat nici critica invocata sub acest aspect nu a fost primita.
  Nefiind retinute prin urmare, in cauza niciuna din criticile invocate la adresa hotararii recurate, in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila raportat la art. 304 Cod procedura civila  s-a respins recursul ca nefondat.