Gresita retinere a circumstantei atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal in raport de conduita de ansamblu a inculpatilor.

Retinerea unor imprejurari drept circumstante atenuante judiciare trebuie raportata la circumstantele reale de comitere a faptei, asa incat conduita de ansamblu a inculpatului raportat la conduita generatoare a activitatii infractionale sa conduca la o periculozitate scazuta a inculpatului, pentru ca acesta sa poata beneficia in conditiile art. 72 C. pen. de imprejurarile care atenueaza raspunderea penala.
Avand in vedere ca inculpatului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru savarsirea unei contraventii care punea in pericol real siguranta circulatiei pe drumurile publice, pentru ca la un interval relativ scurt de timp, prin savarsirea infractiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, dar si prin incalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice referitor la efectuarea manevrei de depasire, sa produca un accident de circulatie cu urmari grave, nu se justifica retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., dat fiind conduita imprudenta pe care o manifesta in conducerea autoturismelor pe drumurile publice. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normala a unei persoane si nu poate justifica retinerea vreunei circumstante atenuante judiciare, nicidecum conformarea la valorile sociale ocrotite de legea penala nefiind un merit al persoanei.
Circumstanta atenuanta judiciara prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. poate fi retinuta in raport de atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. Cele trei ipostaze care exprima atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenta unei circumstante atenuante judiciare. Doar prezenta inculpatului in fata organelor judiciare, in conditiile in care nu a avut o comportare sincera, nu a inlesnit descoperirea ori arestarea participantilor (nefiind cazul in speta), raportat si la circumstantele reale de comitere a faptei, nu impune retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.

Prin sentinta penala nr. 1085/P/10.06.2009 a Judecatoriei Medgidia s-au dispus urmatoarele:
In baza prev. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicat[, a fost condamnat inculpatul O.R., domiciliat in Medgidia, la pedeapsa de 1 an inchisoare.
In baza art. 71 Cod Penal a interzis condamnatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c Cod Penal.
In baza art. 81 alin. 2 Cp:
A suspendat conditionat executarea pedepsei aplicate pe perioada termenului de incercare de 3 ani.
In baza prev. art. 71 alin 5 Cp, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 359 Cpp cu referire la art. 83 Cp, a atras atentia condamnatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii executarii conditionate a pedepsei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca in data de 10.12.2008, inculpatul O.R., conducand autoturismul marca Cielo, a produs un accident auto in urma caruia au fost vatamate doua persoane, fiind implicate patru autovehicule.
Inculpatul a condus autovehiculul proprietatea sa, dupa ce in data de 12.10.2008 acestuia i s-a suspendat dreptul de a conduce dupa ce a fost depistat conducand cu o viteza mai mare decat viteza maxima legala, respectiv cu 128 km/h pe bdul A.V. din mun., Constanta. Intrucat inculpatul nu a avut/a declarat ca nu are asupra sa permisul de conducere, prin procesul verbal incheiat la acea data in prezenta martorului asistent G.N. i s-a adus acestuia la cunostinta ca are obligatia de a se prezenta la sediul Serviciului Politiei Rutiere in termen de 5 zile.
Din adresa nr. 57517/18.03.2009, emisa de Serviciul Politiei Rutiere Constanta, rezulta ca, la data de 10.12.2008, inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe perioada 28.10.2008 - 25.01.2009.
Urmare celor de mai sus, coroborate cu declaratiile martorilor audiati si cu declaratia inculpatului care recunoaste faptul condusului, instanta a retinut ca la data de 10.12.2008 inculpatul a condus pe drum public autovehiculul proprietatea sa personala.
Despre pretinsa confuzie cu privire la dreptul sau de a conduce la care face referire inculpatul, instanta a retinut ca aceasta nu exista. Aceasta deoarece inculpatul nu a probat ca a facut nici un demers care sa conduca la schimbarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce care i-a fost aplicata prin procesul verbal din data de 12.10.2008. Faptul ca a ramas in posesia permisului de conducere nu schimba concluzia, ci confirma faptul ca inculpatul nu a dat curs obligatiei despre care a luat la cunostinta prin primirea procesului verbal din data de 10.12.2008 care este semnat si de el. Apare astfel ca inculpatul a actionat cu intentie atunci cand s-a suit la volanul masinii sale si a condus-o pe un drum public pe care a avut loc si un accident. Despre faptul ca inculpatul ar fi incercat sa predea permisul, dar i-a fost returnat, instanta constata ca aceasta sustinere a ramas la stadiul de simpla afirmatie.
La stabilirea starii de fapt au fost avute in vedere urmatoarele mijloace de proba administrate in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti: proces-verbal de constatare a evenimentului rutier si plansa foto anexa, proces-verbal din data de 12.10.2008 incheiat de organele de politie, depozitiile martorilor D.S.N., I.C., C.E., D.S.I., I.C., adresa nr.57517/18.03.2009 emisa de Serviciul Politiei Rutiere Constanta, din care rezulta ca inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe perioada 28.10.2008- 25.01.2009, rezultate etilotest ale soferilor implicati in accidentul auto, polita R.C.A. si alte inscrisuri (acte auto si de identitate ale numitilor C.E. si I.C. si ale inculpatului).
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel inculpatul O.R., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1336/256/2009 a fost admis apelul declarat de catre inculpatul O.R. impotriva sentintei penale nr.1085/ P/ 10.06.2009 pronuntata de Judecatoria Medgidia in dosar penal nr.1336/256/2009.
A fost micsorata cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1 an inchisoare la 2 (doua) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 86 al. 2  din OUG nr. 195 / 2002, cu aplic. art. 74 al.1 lit. a, c, al.2 in ref. la art. 76 al. 1 lit. e Cod pen..
In baza art. 82 Cod pen. a fost fixat termen de incercare de 2 (doi) ani si 2 (doua) luni.
Au fost inlaturate dispozitiile contrare prezentei decizii si au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art.192 al.3 Cod procedura pen. cheltuielile  judiciare avansate de  stat au ramas in sarcina acestuia.
  Tribunalul a retinut, in ceea ce priveste pedeapsa aplicata, coroborand pericolul social al faptei, apreciat prin prisma tuturor imprejurarilor cauzei, lipsa unor urmari negative grave asupra participantilor la traficul rutier, limitele speciale de pedeapsa, datele privind persoana inculpatului, varsta tanara, calificarea in meseria de sudor, nu poseda antecedente penale, a avut o atitudine in general cooperanta in cursul procesului penal, ca o pedeapsa in cuantum situat sub minimul special prevazut de norma de incriminare, este suficienta si de natura a asigura realizarea scopului prevazut de art.52 Cod penal, de reeducare si prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Impotriva deciziei penale nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1336/256/2009 a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, invocand cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C. Pr. Pen. In motivele de recurs se arata ca instanta de apel a acordat o mai mare greutate circumstantelor personale ale inculpatului, fara a tine seama de circumstantele reale de comitere a faptei; instanta de apel ar fi trebuit sa tina seama de imprejurarea ca inculpatul a fost implicat intr-un accident rutier soldat cu victime, de atitudinea nesincera a inculpatului, de cresterea alarmanta a infractiunilor privind circulatia rutiera; s-a solicitat casarea deciziei penale recurate si mentinerea hotararii primei instante.
Examinand legalitatea si temeinicia deciziei penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, precum si din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2 C. Pr. Pen., curtea constata ca recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta este fondat.
Instanta de apel a retinut ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, constand in aceea ca in data de 10.12.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de inmatriculare CT_, desi avea suspendata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule in perioada 28.10.2008-25.01.2009. Retinand vinovatia inculpatului, instanta apel a apreciat ca in favoarea inculpatului a se impune  a fi retinute circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., fiindu-i redusa pedeapsa acestuia de la 1 an inchisoare la 2 luni inchisoare, prin efectul circumstantelor atenuante, in conditiile art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.
Conform art. 72 C. pen., la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Criteriile mentionate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia in concret pedeapsa ce trebuie aplicata in vederea atingerii scopului si functiilor pedepsei, potrivit art. 52 C. Pen. Stabilirea circumstantelor de comitere a faptelor si a urmarilor produse, precum si a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate si analizate judicios, pentru a se stabili in ce masura se justifica retinerea unor imprejurari drept circumstante atenuante judiciare.
Aprecierea instantei de apel asupra imprejurarilor ce au fost considerate ca pot atrage circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. este neintemeiata, in raport de circumstantele reale de comitere a faptei si conduita procesuala a inculpatului.
Astfel, in data de 10.12.2008 inculpatul O.R. a plecat din mun. Medgidia catre mun. Constanta la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare B_, iar intre localitatile Castelu si Poarta Alba inculpatul a intrat in depasirea autovehiculului care se deplasa in fata sa. Intrucat din sens opus se deplasau alte autovehicule, inculpatul ignorand flagrant regulile de circulatie aplicabile in cazul manevrei de depasire, numitul C.E., ce se deplasa regulamentar la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare CT_, pentru a evita un impact frontal cu inculpatul, a virat dreapta si a iesit in afara partii carosabile, rasturnandu-se pe camp.
In spatele autoturismului cu nr. de inmatriculare CT_ se deplasa autocamionul cu nr. de inmatriculare CT_, condus de numitul D.S., care nu a mai putut evita impactul cu autoturismul condus de inculpat, desi a virat dreapta si in final s-a oprit intru-un copac.
Autoturismul condus de inculpat a fost proiectat pe sensul pe care se deplasa initial, unde s-a mai lovit de autoturismul cu nr. de inmatriculare B_, condus de I.C.
In urma accidentului rutier au fost avariate cele 4 autovehicule implicate in accident si au fost ranite 2 persoane (inculpatul si numitul D.S.I., care se afla in autoturismul condus de inculpat).
Imprejurarile de fapt in care a condus inculpatul si a avut loc accidentul rutier au fost descrise de curte pentru a releva gravitatea faptei inculpatului, care a avut urmari deosebit de importante, in conditiile in care au fost avariate 4 autovehicule si au fost ranite 2 persoane, ceea ce contrazice cu evidenta sustinerea instantei de apel ca nu au fost urmari negative grave asupra participantilor la traficul rutier, demonstrand eroarea in aprecierea urmarilor faptei inculpatului, criteriu esential in alegerea si aplicarea pedepsei.
Inculpatul demonstreaza ca are o conduita imprudenta in conducerea autovehiculelor, dat fiind ca suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule in perioada 28.10.2008-25.01.2009 a fost urmarea depistarii acestuia in mun. Constanta, in timp ce conducea un autoturism cu viteza de 128 Km/h, valoare extrem de ridicata si care constituie un pericol pentru siguranta traficului rutier, in special in interiorul localitatii .
Pe parcursul procesului penal inculpatul s-a prezentat in fata organelor judiciare, dar aceasta conduita nu este suficienta pentru a considera ca se impune retinerea vreunei circumstante atenuante, avand in vedere ca inculpatul nu a avut  atitudine sincera.
Inculpatul a recunoscut faptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice, aspect care rezulta cu evidenta din mijloacele de proba administrate, insa a sustinut ca a fost in eroare asupra suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, aparare corect inlaturata de prima instanta si instanta de apel.
Inculpatul a sustinut ca, dupa ce in data de 12.10.2008  a fost depistat conducand cu viteza de 128 Km/h, si a fost instiintat ca incepand cu data de 28.10.2008 i se suspenda pentru 90 zile exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform procesului verbal din data de 12-10-2008, a mai fost implicat intr-un accident rutier in data de 13.10.2008, de  a carui producere nu era vinovat, organele de politie nu i-au retinut permisul de conducere, asa incat a considerat ca poate conduce in continuare pe drumurile publice.
Apararea inculpatului nu este intemeiata, intrucat neretinerea permisului de conducere pentru accidentul rutier din data de 13.10.2008 este justificata prin aceea ca nu s-a retinut culpa sa, insa nu influenta in nici un fel existenta sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, urmare a contraventiei savarsita in data de 12.10.2008.
Drept urmare, inculpatul nu a avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal, ci a incercat sa contureze o stare de fapt care sa-l exonereze de raspundere penala pentru infractiunea prev. de art.  86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002.
Instanta de apel a retinut in favoarea inculpatului O.R. circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. fara a individualiza ce imprejurari atrag incidenta dispozitiilor art.  74 alin. 1 lit. a C. pen. si care sunt cele care justifica aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C. Pen. Din enumerarea facuta de instanta de apel se deduce ca circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. este justificata de varsta tanara a inculpatului, calificarea in meseria de sudor, lipsa antecedentelor penale, iar circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. este justificata de atitudinea in general cooperanta in cursul procesului penal.
Retinerea unor imprejurari drept circumstante atenuante judiciare trebuie raportata la circumstantele reale de comitere a faptei, asa incat conduita de ansamblu a inculpatului raportat la conduita generatoare a activitatii infractionale sa conduca la o periculozitate scazuta a inculpatului, pentru ca acesta sa poata beneficia in conditiile art. 72 C. pen. de imprejurarile care atenueaza raspunderea penala.
Avand in vedere ca inculpatului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru savarsirea unei contraventii care punea in pericol real siguranta circulatiei pe drumurile publice, pentru ca la un interval relativ scurt de timp, prin savarsirea infractiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, dar si prin incalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice referitor la efectuarea manevrei de depasire, sa produca un accident de circulatie cu urmari grave, nu se justifica retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., dat fiind conduita imprudenta pe care o manifesta in conducerea autoturismelor pe drumurile publice. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normala a unei persoane si nu poate justifica retinerea vreunei circumstante atenuante judiciare, nicidecum  conformarea la valorile sociale ocrotite de legea penala nefiind un merit al persoanei.
Circumstanta atenuanta judiciara prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. poate fi retinuta in raport de atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. Cele trei ipostaze care exprima atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenta unei circumstante atenuante judiciare. Doar prezenta inculpatului in fata organelor judiciare, in conditiile in care nu a avut o comportare sincera, nu a inlesnit descoperirea ori arestarea participantilor (nefiind cazul in speta), raportat si la circumstantele reale de comitere a faptei, nu impune retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.
In consecinta, curtea apreciaza ca inculpatul nu poate beneficia de circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., retinute de instanta de apel, care a aplicat inculpatului un tratament penal mult prea bland,  urmand a fi mentinuta pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata de prima instanta, in conditiile art. 81 C. pen., pedeapsa ce poate asigura realizarea scopului si functiilor pedepsei.
Pentru aceste considerente, in baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta impotriva deciziei penale nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1336/256/2009.
In baza art. 385 ind. 17 alin. 1 C. Pr. Pen. se va casa decizia penala nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1336/256/2009 si se va mentine hotararea primei instante, respectiv sentinta penala nr. 1085/P/10.06.2009 a Judecatoriei Medgidia.
In baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.