Individualizarea pedepselor. Retinerea de circumstante atenuante judiciare in cazul infractiunilor concurente.

Individualizarea pedepselor. Retinerea de circumstante atenuante judiciare in cazul infractiunilor concurente.


Circumstanta atenuanta prevazuta de articolul 74 lit.a din Codul Penal referitoare la conduita buna a infractorului anterior comiterii faptei se rasfrange asupra tuturor infractiunilor retinute in sarcina inculpatului , intrucat nu se poate retine ca doar  in raport cu una dintre infractiuni acesta a avut o conduita corespunzatoare, iar in raport cu celelalte nu.

Sectia penala - Decizia  penala nr. 877/05 septembrie 2011

     Prin sentinta penala nr. 519/2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 2898/176/2009 s-a dispus:
     - in baza art. 208 al. 1 si 4 si art. 209 al. 1 lit. g, i Cp cu aplicarea art. 74 lit. a, b Cp, condamnarea inculpatului R.E. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat;
     - in baza art. 86 al. 1 din OUG nr.195/2002, republicata, condamnarea aceluiasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, de o persoana fara permis de conducere;
     - in baza art. 87 al. 1 din OUG nr.195/2002, republicata, condamnarea aceluiasi inculpat la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de o persoana cu o alcoolemie peste limita legala;
     - in baza art. 89 al. 1 din OUG nr.195/2002, republicata, condamnarea inculpatului R.E. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului.
     S-a constatat ca infractiunile savarsite de inculpat sunt concurente conform art. 33 lit. a Cp, astfel ca, in baza art. 34 Cp, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate in pedeapsa de 2 ani inchisoare.
     In baza art. 71 Cp i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cp.
     In baza art. 81-82 Cp s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare pe durata unui termen de incercare de 4 ani si in baza art. 71 al. 5 Cp, suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
     I s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.
     In baza art. 191 al. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare catre stat.
     In adoptarea acestei solutii, instanta de fond a retinut pe baza probelor aflate la dosarul cauzei ca in seara de 23.05.2008 inculpatul a consumat in Sard, impreuna cu numitul C.C., bauturi alcoolice, apoi cei doi au revenit in Alba Iulia, la sediul SC A.SA unde inculpatul a ramas sa doarma iar numitul C.C., administratorul firmei, a lasat autoturismul Audi A6, proprietatea firmei.
     In jurul orei 05.00 inculpatul, fiind inca sub influenta alcoolului, s-a urcat la volanul autoturismului si desi nu avea permis de conducere a plecat cu el prin Alba Iulia iar cand a ajuns in apropierea cinematografului Dacia, a pierdut controlul masinii si a acrosat cinci autoturisme parcate in zona, dupa care a abandonat masina si a plecat.
     Dupa identificarea sa inculpatul a fost dus la spital pentru recoltarea de probe biologice si pe baza acestora s-a constatat o alcoolemie de 1,25 g‰.
     Intrucat inculpatul a avut anterior o conduita buna si a depus staruinta in repararea prejudiciului cauzat, instanta a apreciat ca in ceea ce priveste infractiunea de furt se justifica aplicarea art. 74 lit. a, b Cp.
Impotriva sentintei primei instante a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Alba Iulia pentru netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, pedepse prea mici, in opinia Parchetului, prin raportare la imprejurarile concrete in care au fost savarsite faptele.
Prin decizia penala nr. 69/A/11.04.2011 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia penala a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Alba, iar in baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. a lasat in sarcina statului cheltuielile judiciare avansate in apel.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
     In ceea ce priveste infractiunile la regimul circulatiei, instanta de fond a aplicat inculpatului pedepse corect individualizate, orientate spre minimul special, dat fiind faptul ca inculpatul era la prima confruntare cu legea penala.
In ceea ce priveste infractiunea de furt, chiar daca a fost savarsita in conditiile art. 209 al. 1 lit. g, i Cp, instanta de fond a avut in vedere ca a fost totusi vorba de un furt de folosinta, pe care inculpatul l-a regretat si a inlaturat consecintele faptei sale, reparand prejudiciul in intregime.
Prin urmare, daca ulterior inculpatul a constientizat ceea ce a facut si a avut o conduita care a demonstrat ca regretul nu este doar formal, din moment ce a inlaturat si consecintele faptei sale, s-a considerat ca nu exista motiv pentru a se aprecia ca pedeapsa aplicata nu corespunde scopului prevazut de art. 52 Cp.
In ceea ce priveste modalitatea de executare stabilita de prima instanta, Tribunalul a apreciat ca neintemeiata cererea Parchetului de schimbare in detentie sau cel putin in suspendare sub supraveghere.
Din moment ce erau intrunite cerintele art. 81 Cp s-a considerat excesiv sa i se dea detentie unui om aflat la prima confruntare cu legea penala, fara sa i se acorde o sansa pe care legea o prevede.
De asemenea, in ceea ce priveste inlocuirea suspendarii conditionate cu suspendarea sub supraveghere, Tribunalul a apreciat ca nu se justifica deoarece instanta de fond a apreciat corect ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia.
Nici critica Parchetului privind neaplicarea unui spor urmare a contopirii pedepselor, a fost considerata neintemeiata, deoarece potrivit art. 34 lit. b Cp dupa contopirea in pedeapsa cea mai grea aceasta poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la 5 ani; or din moment ce nu se justifica sporirea pedepsei celei mai grele de 2 ani pana la maximul special de 15 ani,  s-a considerat ca nu este  justificata adaugarea unui spor de pedeapsa.
Fata de cele expuse, Tribunalul a respins, in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, ca nefondat prezentul apel si in baza art. 192 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare au fost lasate in sarcina statului.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs, in termenul legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, aducandu-i critici de netemeinicie, sustinand ca instanta de apel a aplicat inculpatului pedepse gresit individualizate in raport de prevederile art. 72 C.pen.
Astfel, s-a aratat ca in mod gresit s-au retinut circumstante atenuante in favoarea inculpatului, atitudinea anterioara comiterii faptei si recuperarea prejudiciului putand constitui doar criterii pentru aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special. De asemenea, in mod gresit s-au retinut circumstante atenuante doar pentru infractiunea de furt, deoarece circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. a C.pen. ar fi trebuit retinuta pentru toate infractiunile, neputandu-se considera ca doar in raport cu parte din ele inculpatul ar fi avut un comportament bun anterior.
Hotararea a mai fost criticata sub aspectul omisiunii aplicarii unui spor de pedeapsa potrivit regulilor de la concursul de infractiuni, instantele nemotivand de ce nu se impune aplicarea acestuia.
Examinand decizia atacata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, in limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3 C.pr.pen., Curtea constata ca recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Alba este fondat.
Primele instante au stabilit in mod corect starea de fapt dedusa judecatii si incadrarea juridica data faptelor inculpatului, aspecte de altfel necontestate in prezenta cale de atac.
In ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor aplicate, Curtea constata ca in mod corect s-a dat eficienta criteriilor generale prev. de art. 72 C.pen., pentru infractiunile prev. de art. 86 al. 1, 87 al. 1 si 89 al. 1 din OUG 195/2002 fiind aplicate pedepse in cuantumul minim prevazut de lege, avand in vedere atitudinea sincera a inculpatului pe parcursul procedurilor, conduita anterioara corespunzatoare si regretul manifestat.
Raportat la aceste imprejurari, avand in vedere si faptul ca in prezent inculpatul este incadrat in munca, nu a mai avut conflicte cu legea penala, dand dovezi temeinicie de indreptare, Curtea apreciaza ca nu se impune majorarea pedepselor aplicate si nici schimbarea modalitatii de executare in suspendare sub supraveghere.
In acest sens, Curtea retine ca de la data comiterii faptei si pana in prezent inculpatul nu a avut nevoie de supraveghere specializata pentru a-si corija conduita, actele dosarului conducand la concluzia ca intrarea in campul infractional a avut un caracter izolat, astfel ca impunerea obligatiilor prev. de art. 86 ind. 3 C.pen. apare excesiva.
In ceea ce priveste retinerea circumstantei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. b C.pen. la infractiunea de furt de folosinta, prev. de art. 208 al. 1 si 4, 209 al. 1 lit. g si i C.pen., Curtea apreciaza ca a fost corespunzator aplicata, intrucat inculpatul a efectuat demersuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat, reparand integral pagubele.
Situatia este insa diferita in ceea ce priveste circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. a C.pen. retinuta doar la infractiunea de furt. Conduita buna a infractorului anterior comiterii faptei, retinuta drept circumstanta atenuanta in acord cu dispozitiile art. 74 lit. a C.pen., se rasfrange asupra tuturor infractiunilor retinute in sarcina inculpatului, avand in vedere ca ele au fost comise cu aceeasi ocazie. Astfel, nu se poate considera ca doar in raport cu una dintre infractiuni a avut anterior o conduita corespunzatoare, iar in raport cu celelalte nu, pentru a fi aplicata aceasta circumstanta atenuanta judiciara doar uneia dintre infractiuni.
Fata de aceste considerente, constatand ca deja s-a dat eficienta conduitei corespunzatoare a inculpatului in societate, atunci cand s-au aplicat pedepse indreptate spre minimul special prevazut de lege, Curtea constata ca, pe de o parte, retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 lit. a C.pen. doar la infractiunea de furt este nelegala, iar pe de alta parte aplicarea acesteia la toate infractiunile comise de inculpat nu este justificata.
Sub acest aspect, Curtea constata ca sunt fondate criticile Parchetului de pe langa Tribunalul Alba.
In ceea ce priveste aplicarea unui spor de pedeapsa ca urmare a regulilor concursului de infractiuni, Curtea constata ca in acord cu dispozitiile art. 33 lit a rap. la art. 34 lit. b C.pen. aplicarea acestuia este facultativa, instantele avand obligatia de a motiva necesitatea aplicarii acestuia, iar nu neaplicarea lui.
Raportat la circumstantele concrete ale spetei, Curtea apreciaza ca in mod corect primele instanta au considerat ca nu este necesara majorarea pedepsei prin aplicarea unui spor, o sanctiune in cuantum de 2 ani inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii, fiind suficienta pentru realizarea scopului preventiv si coercitiv prev. de art. 52 C.pen.
     In consecinta, pentru toate considerentele expuse, in baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., Curtea a admis recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe langa Tribunalul Alba impotriva deciziei penale nr. 69/A din  11 aprilie  2011 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia penala, a casat hotararea penala atacata, precum si sentinta penala nr. 516/2010 a Judecatoriei Alba Iulia numai sub aspectul retinerii circumstantei atenuante prevazuta de art. 74 lit. a  din Codul  penal la infractiunea de furt calificat  si, rejudecand cauza in aceste limite,  a inlaturat circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 lit. a)   din Codul  penal de la infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 si 4 , art. 209 alin. 1, lit. g, i din Codul penal. 
A mentinut  celelalte dispozitii ale hotararilor penale atacate.