Art. 80 alin.(2) Cod penal - concurs intre circumstantele agravante si atenuante. Posibilitatea coborarii pedepsei sub minimul special prevazut de lege.

Prin sentinta penala nr. 266/04.02.2013 a Judecatoriei Botosani, au fost condamnati inculpatii:
 1. Z. E.-R.( fiul lui D., ns la 21.07.1992 in B., domiciliat in  B. str. P. T. nr 14, et. 2, ap. 36 jud. B, necasatorit, studii 3 clase, fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,e,g, i din Codul penal cu aplicarea art.74 lit. c, art.76 din Codul penal, art.75 lit.c si art.80 alin.2 din Codul penal la pedeapsa de 1 (un) an si 6 (sase) luni inchisoare.
In temeiul art.81 din Codul penal, a fost suspendata conditionat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 3 ani si 6 luni ce constituie termen de incercare, conform art.82 din Codul penal.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal, privind consecintele nerespectarii termenului de incercare si art.84 din Codul penal privind consecintele neachitarii, cu rea credinta, a daunelor stabilite prin prezenta sentinta sentinta pana la expirarea termenului de incercare.
In baza art.71 alin.1,2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a) teza - a doua, lit. b) din Codul penal iar in temeiul alin.5 al aceluiasi articol, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii.
S-a constatat ca inculpatul Z. E.-R. a fost retinut pentru 24 ore la data de 14 martie 2011.
 2. C. I.-V.(fiul lui R. si T. ns la 20.12.1990 in B., domiciliat in  B. str.  I. E. nr 16 bl. 135 sc A ap. 2  jud. B, necasatorit, studii 8 clase, fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g, i din Codul penal cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 din Codul penal, art.75 lit.c si art.80 alin.2 din Codul penal la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare.
S-a constata ca infractiunea din prezentul dosar este concurenta cu infractiunea de furt calificat (comisa in cursul lunii aprilie 2010) pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala nr.588/11 martie 2011 a Judecatoriei Botosani (definitiva la 23.03.2011, prin neapelare) la 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii.
In baza art.85 din Codul penal, a fost anulata suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare stabilita prin sentinta mentionata.
In temeiul art.36 alin.1 din Codul penal raportat la art.33 lit.a, art.34 lit.b din Codul penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani inchisoare stabilita prin prezenta sentinta cu pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 588/11 martie 2011 a Judecatoriei Botosani si s-a stabilit o pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani inchisoare.
In baza art.85 alin.3 din Codul penal raportat la art.81, art.82 din Codul penal, a fost suspendata conditionat executarea pedepsei pe o durata de 4 ani ce constituie termen de incercare.
In conformitate cu art.71 alin.1,2 din Codul penal, i-a fost aplicata inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal, iar in temeiul alin.5 al aceluiasi articol, a fost suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art.36 alin.3 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa duratele retinerii inculpatului din data de 8 aprilie 2010 si respectiv 14 martie 2011.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal, privind consecintele nerespectarii termenului de incercare si art.84 din Codul penal, privind consecintele neachitarii, cu rea credinta, a daunelor stabilite prin prezenta sentinta sentinta pana la expirarea termenului de incercare.
A fost admisa actiunea civila formulata in cauza de B. D. si obligati inculpatii Z. E.-R., C. I.-V. si C. L. ( fiul lui C. si M., domiciliat in  B. str. P. T. nr 14 et. 2 ap. 36 jud. B, cel din urma in solidar cu partea responsabila civilmente C. C., sa achite partii civile daune materiale in suma de 5000 lei.
S-a respins, ca nefondata, cererea partii civile B. D. de acordare a cheltuielilor judiciare.
In temeiul art.191 din Codul de procedura penala, au fost obligati inculpatii Z. E.-R. si C. I.-V. sa achite statului cheltuieli judiciare in suma de cate 800 lei fiecare si inculpatul C. L., in solidar cu partea responsabila civilmente C. C., suma de 330 lei cu acelasi titlu.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca la data de 01.03.2011 partea vatamata B. D. a sesizat faptul ca in noaptea de 28.02/01.03.2011 persoane necunoscute au sustras din autoutilitara marca Dacia, parcata in spatele blocului in care locuieste, marfuri alimentare si nealimentare in valoare de 7.000 lei. A mentionat partea vatamata ca efectueaza acte de comert la targurile din judet si obisnuieste sa pastreze o parte din marfuri in interiorul autoutilitarei.
In urma cercetarilor efectuate  au fost identificati ca autori ai faptei inculpatii C. I.-V., Z. E.-R. si C. L..
Din declaratiile acestora rezulta ca in noaptea de 28.02/01.03.2011, cei trei inculpati care sunt  prieteni de cartier, au convenit de comun acord sa sparga autoutilitara partii vatamate pentru a sustrage bunurile din interior. Dupa ce au indepartat lacatul, au constatat ca nu pot intra in interior, autoturismul fiind parcat foarte aproape de altul, motiv pentru care au spart geamul din stanga fata, au scos masina din viteze si au impins-o aproximativ un metru. Au patruns apoi in interior, au scos toata marfa care era ambalata in cutii de carton si saci de rafie si au transportat-o la blocul nr.135 in care locuieste inculpatul  C. I. - V., ascunzand-o intr-o incapere parasita. A doua zi, inculpatul  Z. E.-R.
s-a intalnit cu C. C., tatal minorului C. L., caruia i-a spus ca are de vanzare mai multe marfuri aduse de mama sa din strainatate.
Inculpatul C. C. a fost de acord sa-l ajute pentru vanzarea marfurilor. Astfel, in ziua de 03.03.2011, in timp ce se afla in zona pietei centrale a municipiului Botosani, s-a intalnit cu martorul A.P. pe care l-a intrebat daca nu este interesat in a cumpara mai multe produse la un pret avantajos. Acesta a fost de acord si i-a oferit 600 lei pentru intreaga marfa.
Conform declaratiei martorului A.P., in ziua de 03.03.2011, aflandu-se in Piata centrala l-a intalnit pe inculpatul C. C. cu care a discutat despre cumpararea unei cantitati mai mari de marfa oferita la vanzare de o cunostinta de a sa. Dupa ce s-au inteles asupra pretului, s-au deplasat la locul la care produsele se aflau depozitate si l-a contactat telefonic pe martorul B.I., cerandu-i sa vina impreuna cu concubina sa, A. A. pentru a-l ajuta la incarcarea marfurilor. La incarcarea marfurilor au participat si inculpatii.
Marfurile sustrase au fost astfel transportate in orasul F. si in data de 06.03.2011 martorul A.V., fratele martorului A.P., a expus la vanzare, in targ o parte dintre acestea. Partea vatamata care efectua acte de comert la o taraba invecinata, si-a recunoscut produsele si a sesizat organele de politie.
Pe parcursul cercetarilor organele de politie au ridicat de la martorul A.P. o parte din marfurile sustrase si le-au restituit partii vatamate care s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei, valoarea marfii sustrase si nerecuperate.
Impotriva sentintei judecatoriei, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Botosani, criticand-o pentru nelegalitate, motivele invocate fiind consemnate in partea introductiva a deciziei de fata.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate cat si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu disp. art.385/6 alin.(3) Cod procedura penala, instanta constata recursul neintemeiat.
Ansamblul probator administrat in cauza, respectiv: declaratiile inculpatilor, ce se coroboreaza cu depozitiile partii vatamate, procesul verbal de cercetare la fata locului si declaratiile martorilor A.P., A.V. si B.I., confirma situatia de fapt retinuta de prima instanta, fiind real faptul ca, in noaptea de 28.02/01.03.2011 cei doi inculpati din prezenta cauza, impreuna cu coinculpatul C. L.( care s-a prevalat intr-un alt dosar de dispozitiile art. 320 ind. 1 Cod procedura penala),  au patruns prin efractie in autoutilitara Dacia apartinand partii vatamate B. D., ce era parcata in spatele blocului in care locuieste partea vatamata pe str. Parcul T. nr. 54 din B., de unde  au sustras din interior produse alimentare si nealimentare in valoare de 7.000 lei.
In drept, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, fapta inculpatilor intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1 , art. 209 alin. 2 lit a , e , g si i Cod penal. Totodata, in mod corect a retinut prima instanta ca in cauza este aplicabila si circumstanta agravanta prev de art 75 lit. c) Cod penal constand in savarsirea faptei cu un minor avand in vedere ca la comiterea furtului a participat si numitul C. L. care nu avea varsta de 18 ani, aspect cunoscut de ceilalti doi participanti.
Cat priveste individualizarea judecatoreasca a pedepselor, in mod legal instanta de fond a avut in vedere criteriile prevazute la art. 72 Cod penal, in conformitate cu care, la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana inculpatului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
 In speta, s-a avut in vedere in mod temeinic  valoarea prejudiciului rezultat si care nu a fost recuperat integral, limitele de pedeapsa prev. de textul de lege incriminator, dispozitiile legale referitoare la stabilirea pedepsei in caz de retinere a circumstantei agravante si nu in ultimul rand circumstantele personale ale autorilor.
Astfel, inculpatul Z. E. R. are varsta de 20 de ani, a absolvit doar 3 clase, nu este casatorit si nu are o ocupatie. Acesta este la primul contact cu legea penala, iar in cursul procesului a avut o atitudine corecta concretizata in colaborarea cu organele de ancheta si recunoasterea invinuirilor . Avand in vedere lipsa antecedentelor penale si varsta inculpatului, pozitia sa procesuala care denota regret pentru fapta savarsita, in mod just instanta de fond a apreciat ca se impune retinerea in favoarea acestui inculpat si circumstanta atenuanta prevazuta la art. 74 alin.(1) lit. c) Cod penal si ca pentru reeducarea lui este suficienta aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, cu suspendarea conditionata a executarii.
Referitor la inculpatul C. I. V., corect a retinut instanta de fond ca acesta nu este la prima abatere, inculpatul suferind o condamnare definitiva pentru o infractiune de acelasi gen. Astfel, prin sentinta penala nr. 588 din 11.03.2011 pronuntata de Judecatoria Botosani, inculpatul a fost condamnat la 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pentru o infractiune de furt calificat in forma continuata savarsita in intervalul 30.03.2010- 3.04.2010. Din compararea datelor comiterii acestei infractiuni cu data savarsirii faptei deduse judecatii, a rezultat ca infractiunea pentru care a fost sanctionat penal inculpatul prin sentinta 588 /2011 este concurenta cu cea din prezenta cauza, fiind indeplinite conditiile art. 33 lit. a din Codul penal. Infractiunea de furt calificat ce face obiectul judecatii in prezentul dosar a fost savarsita in noaptea de 28.02/ 1.03.2011 , inainte de a se pronunta sentinta penala 588/2011.
De asemenea, in mod judicios a retinut prima instanta ca circumstanta atenuanta, potrivit art 74 lit. c) din Codul penal, conduita procesuala corespunzatoare a inculpatului concretizata in colaborarea cu organele de urmarire penala, recunoasterea faptei savarsite si exprimarea acordului de a despagubi partea civila.
Cat priveste solutia de coborare a pedepselor sub minimul special prevazut de lege, aspect criticat de parchet, prin aceea ca, atata timp cat, existand un concurs intre circumstantele atenuante si cele agravante, si cat timp prima instanta a facut aplicarea art. 80 alin.(2) Cod penal, situatie care nu permitea, in opinia parchetului, aceasta coborare, curtea constata ca prima instanta a procedat in mod legal.
Astfel, potrivit acestui text de lege, " In caz de concurs intre circumstantele agravante si atenuante, coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie".
Ori, din cuprinsul acestui text de lege, rezulta, fara echivoc, ca, desi nu este obligatorie coborarea pedepsei sub minimul special, nici nu este interzisa o astfel de operatiune, dispozitiile legale mai sus citate lasand la latitudinea judecatorului daca sa procedeze sau nu la coborarea pedepsei sub minimul special.
Mai sustine parchetul ca, daca instanta a dorit sa coboare pedeapsa sub minimul special prevazut de lege, acest lucru il putea face numai daca facea aplicarea art. 80 alin.(1) Cod penal, doar acest text de lege permitand o astfel de operatiune.
Curtea nu poate fi de acord nici cu aceasta interpretare, din urmatoarele considerente:
In conformitate cu dispozitiile art. 80 alin.(1) Cod penal, " In caz de concurs intre cauzele de agravare si cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileste tinandu-se seama de circumstantele agravante, de circumstantele atenuante si de starea de recidiva".
Faptul ca in cuprinsul acestui text de lege nu se stipuleaza in mod expres ca si in cazul alineatului (2), ca nu este obligatorie coborarea pedepsei sub minimul special, nu poate fi interpretat ca legiuitorul a dorit ca in acest caz coborarea sa fie obligatorie.
Mai mult decat atat, daca s-ar da interpretarea pe care a dat-o parchetul acestor dispozitii legale, ar insemna sa se dea eficienta dispozitiilor art. 76 Cod penal, intr-o situatie mai defavorabila inculpatului( circumstante agravante si stare de recidiva in cazul alineatului 1) si sa nu se dea eficienta acestor dispozitii intr-o situatie mai putin defavorabila, ca in cazul alineatului 2, unde sunt prevazute doar circumstantele agravante, nu si starea de recidiva.
Prin urmare, curtea apreciaza ca cele doua texte trebuie interpretate in sensul invers interpretarii date de parchet, si anume, ca atunci cand se retin in concurs: circumstante agravante, circumstante atenuante si starea de recidiva( art. 80 alin.1), sa nu se poata da eficienta dispozitiilor art. 76 Cod penal, iar cand se retin in concurs doar circumstante agravante si atenuante( art. 80 alin.2), abia atunci judecatorul are latitudinea sa posibilitatea de a cobori sau nu pedeapsa sub minimul special, deoarece, asa cum s-a aratat mai sus, cazul de la alineatul 2 prevede mai putine imprejurari care nu-l avantajeaza pe inculpat( doar circumstante agravante) spre deosebire de alineatul 2, care, pe langa circumstantele agravante prevede si starea de recidiva, stare care constituie o cauza de agravare a pedepsei, neconfundandu-se cu circumstantele agravante.
Cum in speta, in favoarea dar si in sarcina celor doi inculpati s-a retinut atat circumstanta atenuanta prevazuta la art. 74 alin.(1) cat si circumstanta agravanta prevazuta la art. 75 alin.(1) lit. c), in mod legal prima instanta a retinut incidenta dispozitiilor art. 80 alin.(2) Cod penal, care permite, asa cum s-a aratat mai sus, coborarea pedepsei sub minimul special prevazut de lege, si nu art. 80 alin.(1), intrucat inculpatii nu sunt recidivisti, imprejurare care, daca ar fi existat, nu ar mai fi permis aplicarea disp. art. 76 Cod penal, din considerentele expuse anterior.