Recurs. Gresita apreciere a probelor, cu consecinte asupra starii de fapt si incadrarii juridice conform art.385/9 alin. 1 pct. 17/1 Cod proc. penala.

Recurs.  Gresita apreciere a probelor, cu consecinte asupra starii de fapt si incadrarii juridice conform art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 Cod procedura penala
(decizia penala nr. 211/R din 13 aprilie 2006 a Curtii de Apel Galati)

           Prin decizia penala nr. 211/R din 13 aprilie 2006 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati impotriva deciziei penale nr. 523/7.10.2005 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 716/2005, privind pe inculpatul B.I.
           A fost casata decizia penala nr. 523/A/7.10.2005 a Tribunalului Galati si sentinta penala nr. 1434/23.12.2004 a Judecatoriei Tecuci si in rejudecare:
            In baza prev. art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei de lipsire de libertate in mod ilegal, din infractiunea prev. de art. 189 alin. 2 cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, in infractiunea prev. de art. 189 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal.
            In baza prev. art. 189 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal a fost condamnat inculpatul B.I.la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
            In baza prev. art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal a fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare.
            In baza prev. art. 33 lit. - 34 lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.I., acesta urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.
           Au fost interzise inculpatului B.I.  drepturile civile prev. de art. 64 lit. a,b,c, e Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
           S-a admis in parte actiunea civila formulata de partea vatamata S.S., si a fost obligat inculpatul la plata catre partea vatamata a sumei de 250.000 lei (ROL) cu titlu de despagubiri materiale si 1.500.000 lei (ROL) cu titlu de daune morale.
           A fost obligat inculpatul B.I. la plata catre partea vatamata S.S. a sumei de 3.000.000 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
          A fost obligat inculpatul B.I. la plata catre stat a sumei de 2.000.000 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
 Suma de 1.000.000 lei reprezentand onorariu avocati din oficiu la fond s-a dispus sa fie avansata din fondul Ministerului Justitiei catre Baroul Galati.
            Pentru a decide astfel, s-a retinut ca prin decizia penala nr. 523/07.10.2005 a Tribunalului Galati, pronuntata in dosar 716/2005 au fost respinse ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci si de partea vatamata S.S. impotriva sentintei penale nr. 1434/23.12.2004 a Judecatoriei Tecuci.
            A fost obligata apelanta-parte vatamata S.S. la plata catre stat si catre inculpatul Barbu Ionel a cheltuielilor judiciare.
             Pentru a pronunta aceasta decizie penala instanta de apel, Tribunalul Galati, a avut in vedere ca   prin sentinta penala nr. 1434/23.12.2004 pronuntata de Judecatoria Tecuci in dosar nr. R/2293/2004 in baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala comb. cu art. 10 lit. a Cod procedura penala a fost achitat inculpatul B.I. pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
             In baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala combinat cu art. 10 lit. a Cod procedura penala a fost achitat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de tentativa de viol prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
          In baza disp. art. 346 alin. 3 Cod procedura penala s-a constatat ca nu pot fi acordate despagubiri civile.
          A fost obligata partea vatamata S.S. la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 600.000 lei reprezinta onorariu aparator din oficiu.
           Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
           Prin rechizitoriul nr. 1498/P/2002 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tecuci a fost trimis in judecata inculpatul B.I. pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal si tentativa de viol prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal si art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal.
           Pentru aceasta trimitere in judecata s-a retinut ca inculpatul locuieste in comuna Ghidigeni, sat Talpigi si este vecin cu partea vatamata S.S.
           In seara de 30.04.2002, in jurul orelor 21,00 inculpatul s-a intalnit pe drum cu partea vatamata, pe care a luat-o cu forta si a dus-o cu forta in locuinta sa in vederea intretinerii unui raport sexual.
          S-a  mai aratat ca dupa ce a lovit-o pe partea vatamata, inculpatul a dezbracat-o, i-a legat mainile de piciorul patului si al sobei. Astfel, partea vatamata a fost imobilizata pana la sosirea mamei sale S.Z. si a martorilor B.F., S.V. si NM care, la strigatele de ajutor ale partii vatamate, au patruns in imobilul inculpatului, iar apoi au transportat-o pe partea vatamata la domiciliul parintilor sai.
          In rechizitoriu s-a mai aratat ca la venirea persoanelor mentionate, inculpatul a fugit, sarind pe fereastra.
           Judecatoria Tecuci, prin sentinta penala nr. 90/14.02.2003, a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 7 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal si la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
          Conform art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare.
          S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
        A fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 250.000 lei despagubiri materiale si suma de 1.500.000 lei daune morale, de asemenea suma de 3.000.000 lei reprezentand cheltuieli judiciare.
        A mai fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 1.000.000 lei reprezentand cheltuieli judiciare.
        Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a apreciat ca s-a dovedit vinovatia inculpatului cu declaratiile martorilor SZ, NM, BF, CV, procesul verbal de cercetare la fata locului.
         Impotriva acestei sentinte penale a declarat apel inculpatul, care a sustinut ca nu se face vinovat de comiterea infractiunilor retinute in sarcina sa.
         Prin decizia penala nr. 1022/17.09.2003 a Tribunalului Galati a fost respins ca nefondat apelul  declarat de inculpatul B.I. impotriva sentintei penale nr. 90/14.02.2003 a Judecatoriei Tecuci, sustinandu-se ca instanta de fond a retinut corect vinovatia inculpatului sub aspectul comiterii celor doua infractiuni pe baza unei analize complete a materialului probator si ca sustinerile de nevinovatie ale inculpatului nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba administrate in cauza.
         S-a mai apreciat si ca pedepsele aplicate inculpatului sunt legale si temeinice.
         Impotriva celor doua hotarari a declarat recurs inculpatul B.I., criticandu-le ca nelegale si netemeinice.
         In dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a reiterat criticile formulate in fata instantei de apel, in sensul ca nu a savarsit faptele pentru care a fost trimis in judecata si ca este victima unei inscenari pusa la cale de partea vatamata si de rudele acesteia, cu care se afla in dusmanie datorita faptului ca unchiul partii vatamate a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni de vatamare corporala grava asupra bunicului inculpatului.
          Prin decizia penala nr. 256/R/22.03.2004 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de inculpatul B.I. impotriva deciziei penale nr. 1022/17.09.2003 a Tribunalului Galati, a fost casata aceasta decizie penala, precum si sentinta penala nr. 90/14.02.2003 a Judecatoriei Tecuci si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond - Judecatoria Tecuci.
          S-a apreciat ca apararile inculpatului nu au fost luate in considerare sau inlaturate motivat si ca neanalizarea unor cereri esentiale pentru garantarea dreptului la aparare al inculpatului si neclarificarea unor contradictii importante intre probele administrate echivaleaza cu nerezolvarea fondului cauzei.
       Instanta de fond, in rejudecare, verificand materialul probator administrat in cauza, in faza de urmarire penala si in faza cercetarii judecatoresti, a retinut urmatoarele:
        Desi partea vatamata impreuna cu martorii propusi de ea au aratat ca usa de la locuinta inculpatului a fost fortata,  din procesul verbal de cercetare la fata locului rezulta la aceasta usa nu au fost descoperite urme de fortare de niciun fel.
         Pe de alta parte, martora S.Z. a declarat ca partea vatamata avea urme de vanatai pe spate, pe picioare, pe maini, buzele erau umflate, iar fata ciupita de unghii, insa a doua zi, dupa presupusul conflict, cand partea vatamata a venit la postul de politie, martorul A.M.  nu a constatat la fata partii vatamate urme de lovire.
        De asemenea, din certificatul medico-legal nr. 765 din 9.05.2002 rezulta ca la data examinarii partii vatamate si anume 9.05.2002, aceasta nu prezenta urme de violenta pe cap, corp si membre.
        Partea vatamata si martorii propusi de ea au declarat ca partea vatamata a fost legata cu o mana de pat si cu o mana de piciorul sobei, dar configuratia camerei in care s-ar fi produs incidentul nu permite a fi imobilizata o persoana, in sensul ca pe dusumea nu este posibil a fi imobilizata o persoana intre pat si soba, pentru ca asa cum a rezultat de la cercetarea locala efectuata de instanta, intre aceasta este o distanta de aproximativ 30 cm. Mai mult, soba de fonta are picioare detasabile, nu este un obiect foarte stabil, in caz de zbatere sau de miscari bruste aceasta soba poate fi miscata din loc, poate fi deplasata.
        S-a apreciat ca declaratiile martorilor partii vatamate sunt pline de contraziceri, nu sunt pertinente.
        Astfel, martora N.M. a declarat ca a auzit-o pe partea vatamata tipand, dar ajungand la poarta inculpatului i-a gasit pe B.F.,S.Z. si S.V. asteptand. Abia dupa sosirea martorei s-a intrat in curtea imobilului, s-a fortat usa si s-a intrat in casa, unde martora s-a izbit de inculpat, care era dezbracat si care insa a fugit apoi pe un geam.
       S-a aratat ca in aceasta declaratie sunt cel putin doua inadvertente. In primul rand, mama partii vatamate a afirmat ca fiica sa, care era sechestrata de inculpat, a inceput sa tipe, dar statea la poarta si asteapta sa-i vina ajutoarele pentru a patrunde in locuinta. Mai apoi, desi mama partii vatamate provoaca larma si impreuna cu ceilalti martori forteaza usa, inculpatul nu a fugit decat in momentul in care usa locuintei a cedat, mai mult a fugit dupa ce martora N.M. a patruns in camera.
        Martorul B.F. a declarat initial ca auzind tipetele mamei partii vatamate a mers la locuinta inculpatului, pentru ca apoi, intr-o alta declaratie, sa arate ca dupa ce martora S.Z. a facut cercetari pentru a afla unde este fiica sa si dupa ce a descoperit-o, s-a intors la locuinta martorului si a anuntat rezultatul cercetarilor, adica partea vatamata se afla in casa inculpatului
         Desi toti martorii propusi de partea vatamata au declarat ca in curtea si camera inculpatului era intuneric, martorul B.F., cu un simt deosebit, a constatat ca fortand usa nu a stricat-o, dar a indoit zavorul cu care era asigurata usa.
         Aceasta precizare a intarit convingerea instantei ca declaratia este nesincera.  S-a apreciat ca nici martora S.Z. nu este sincera in depunerea marturiei si aceasta deoarece a afirmat ca a descoperit-o pe fiica sa la domiciliul inculpatului, s-a alarmat, a tipat, a cerut ajutor, a provocat agitatie care nu a fost insa de natura a-l speria pe inculpat decat in momentul in care martorii au intrat in camera sa. Pana in acel moment inculpatul a conversat cu martora S.Z. si abia in momentul cand usa camerei a cedat, inculpatul a inteles sa fuga pe geam.
           Pe de alta parte, instanta a mai retinut si alte inadvertente, cum ar fi modalitatea in care a fost sechestrata partea vatamata. Aceasta  a declarat ca sub amenintarea unui cutit i-a fost restransa libertatea de miscare de catre inculpat, fiind amenintata ca daca va tipa o va taia. Totusi martorii partii vatamate au declarat ca au auzit-o pe partea vatamata tipand din casa inculpatului. S-a aratat ca este greu de crezut ca daca inculpatul ar fi sechestrat-o pe partea vatamata sub amenintare si ar fi impiedicat-o sa tipe, odata aflata in casa lui, inculpatul ar fi lasat-o sa tipe si sa provoace larma.
          S-a apreciat ca toate aceste declaratii ale martorilor propusi de partea vatamata trebuie inlaturate ca nesincere, cu atat mai mult nu poate fi retinuta nici sustinerea ca inculpatul a fugit pe un geam din debara. Acel geam nu are dimensiuni pentru a putea asigura trecerea unui om, ci eventual a unui copil. Aceste aspecte au rezultat din procesul verbal intocmit de instanta la cercetarea la fata locului si din schita atasata procesului verbal.
        Inlaturand aceste declaratii, s-a aratat ca raman valabile declaratiile martorilor R.M.L., R.I.M , S.T, M.I., care au declarat ca nu s-a produs niciun incident la locuinta inculpatului.
         Impotriva sentintei penale sus mentionate, in termen legal au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci si partea vatamata S.S.
          Parchetul de pe langa Judecatoria Tecuci a apreciat ca hotararea instantei de fond este nelegala intrucat motivarea se intemeiaza pe aspecte formale si nu esentiale pentru fondul cauzei .
          A mai aratat ca instanta de rejudecare a ajuns la  concluzia eronata a inexistentei faptelor reclamate, facand o gresita apreciere a probelor si punand temei in principal pe cele administrate in cursul judecatii. S-a sustinut ca probele administrate in cursul urmaririi penale se coroboreaza cu declaratiile martorilor.
         Partea vatamata a criticat sentinta penala apelata pentru motive de nelegalitate, sustinand ca probele administrate in cauza au dovedit pe deplin vinovatia inculpatului.
            Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate de apelanti si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, tribunalul a apreciat ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica.
            Intrucat in cauza nu s-au administrat probe care sa dovedeasca pe deplin savarsirea faptelor si vinovatia inculpatului, s-a apreciat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca faptele imputate inculpatului nu exista, dispunand achitarea lui.
           Impotriva deciziei penale nr. 523/A/07.10.2005 a Tribunalului Galati, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, criticand solutia instantelor de fond si apel pentru nelegalitate si netemeinicie, aratandu-se ca, pe de o parte, contradictiile invocate de instanta de judecata se datoreaza in mare parte faptului ca administrarea unora din probe a avut loc la mult timp dupa comiterea faptei si, pe de alta parte, aceste contradictii nu sunt de natura a conduce la concluzia nevinovatiei inculpatului, prin coroborarea existentei lor cu starea conflictuala dintre parti, in baza careia, in mod subiectiv au fost inlaturate mijloacele probatorii esentiale in cauza.
             Analizand recursul formulat din prisma motivelor de recurs, dar si din oficiu sub toate aspectele, potrivit prev. art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca acesta este fondat, din urmatoarele considerente:
           Pornind de la persoana inculpatului s-a constatat ca potrivit fisei de cazier judiciar acesta are mai multe condamnari la activ, la data savarsirii faptei acesta aflandu-se in stare de recidiva postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) Cod penal.
          Departe de a constitui un element absolut asupra savarsirii faptei, s-a constatat ca inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea penala, fiind o persoana care cunoaste procedura de probare a faptelor si probele prin care se poate demonstra savarsirea unei infractiuni.
          Probele administrate in cursul urmaririi penale erau concordante in dovedirea vinovatiei inculpatului si situate la un nivel rezonabil de apreciere a situatiei de fapt. Astfel, desi se retine ca partea vatamata a sustinut constant ca a fost violata de catre inculpat, in lipsa probelor relevante sub acest aspect, si potrivit principiului "in dubio pro reo", acuzarea a retinut in sarcina inculpatului doar savarsirea infractiunii de tentativa de viol, avand in vedere si restul probelor.
          Aspectele neconcordante sesizate de instanta de recurs si care au condus la casarea cu trimitere a cauzei erau menite sa contribuie la elucidarea aspectelor neconcordante ivite cu ocazia urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti in vederea aflarii adevarului si pentru probarea in mod complet a vinovatiei inculpatului.
        Aceste aspecte, au fost lamurite pe deplin, cu prilejul cercetarii judecatoresti in cel de-al doilea ciclu de judecata.
         In schimb, linia de aparare a inculpatului merge pe o idee straina dreptului penal, anume aceea ca din dorinta de a se razbuna pe el familia partii vatamate a inscenat existenta faptelor.
         Desi prin decizia penala nr. 256/R/22.03.2004 Curtea de Apel Galati a dispus audierea unor martori in favoarea inculpatului, aceste aspecte urmau a fi avute in vedere pentru aflarea adevarului si pentru circumstantierea imprejurarilor in care s-au produs faptele.
         Aceste elemente au fost insa dezvoltate exagerat de catre instanta de fond.
         Pe langa audierea martorelor R.M.L. si R.I.M. (concubina inculpatului si respectiv fiica acesteia), persoane care erau evident interesate in cauza, a fost audiata si martora M.I., propusa de inculpat in aparare, ale carei declaratii privitoare la momentul prezentei sale la locuinta inculpatului si imprejurarile producerii faptelor vin in contradictie cu declaratiile martorelor RML si RIM
       Mai mult, cadrul procesual a fost extins nejustificat de mult la rudele si familiile ambelor parti, cautandu-se justificarea faptelor inculpatului in conflicte mai vechi existente intre familiile largite ale partilor.
         Departe de a constitui elemente ce trebuiau avute in vedere la circumstantierea imprejurarilor in care s-au produs faptele, aceste elemente au fost avute in vedere de instante in mod gresit, ca elemente care justificau ideea ca faptele pentru care este cercetat inculpatul reprezinta in fapt o inscenare a familiei victimei, care a dorit sa se razbune in acest mod pe inculpat si pe familia sa.
        Aceasta idee apare nejustificata in mod logic, deoarece este greu de acceptat ca o familie sa sacrifice in mod voit onoarea si demnitatea fiicei sale, atragand asupra acesteia dispretul public, prin inscenarea unui viol, numai din dorinta de a se razbuna asupra inculpatului si familiei sale.
         Mai justificata apare ideea ca familia partii vatamate, auzind cele intamplate, s-a unit si a patruns fara drept in locuinta inculpatului pentru a o salva pe partea vatamata, aspect care nu s-ar fi produs daca  nu ar fi existat o cauza determinanta puternica si un pericol iminent.
         Imbratisand acest punct de vedere se constata ca sustinerile partii vatamate se coroboreaza cu declaratiile martorilor S.Z., B.F., N.M, cu concluziile procesului verbal de cercetare la fata locului, cu procesele verbale de confruntare, cu declaratiile martorului A.M. cu certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei, etc.
          De remarcat ca desi inculpatul a sustinut ca declaratiile date de martorii audiati in favoarea partii vatamate nu corespund adevarului, pana in prezent nu exista probe ca vreunul dintre acesti martori ar fi fost definitiv condamnati pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa in prezenta cauza.
           Se constata astfel ca acuzarea si-a exercitat rolul activ in administrarea probelor si aflarea adevarului, pana la un nivel rezonabil menit sa rastoarne prezumtia de nevinovatie stabilita in sarcina inculpatului prev. de art. 66 Cod procedura penala, facand sa joace in privinta acestuia prezumtia de vinovatie.
           Trebuie avut in vedere si faptul ca declaratiile martorilor  acuzarii sunt luate imediat dupa savarsirea faptelor, cand imprejurarile comiterii acestora sunt mai vii in constiinta martorilor si se prezuma ca declaratiile acestora corespund adevarului.
           Analizand linia de aparare folosita de inculpat in dovedirea nevinovatiei sale s-a constatat ca aceasta apare ca nejustificata.
           Inculpatul a largit nejustificat cadrul procesual, in baza unor presupuse relatii de dusmanie dintre familiile celor doua parti, in esenta adevarate clanuri, pentru a justifica ideea unei inscenari a faptelor retinute in sarcina sa.
           Apararile sale sunt confirmate integral de catre concubina sa si fiica acesteia, persoane evident interesate in cauza, si partial de catre martora M.I., declaratiile acesteia continand, asa cum am aratat contradictii cu privire la imprejurarile esentiale ale faptelor.
            Nici cercetarea locala facuta de instanta de judecata, in cel de-al doilea ciclu procesual nu poate constitui o proba indubitabila in aflarea adevarului avand in vedere  timpul scurs de la savarsirea faptelor si pana la data efectuarii cercetarii locale, timp in care locul faptei putea suferi numeroase modificari, avand in vedere si trecutul infractional al inculpatului si experienta sa in materia cercetarilor penale.
           Analizand toate aceste elemente si pe baza intimei convingeri, Curtea si-a format convingerea ca punctul de vedere exprimat de catre acuzare este cel mai pertinent si corespunde realitatii.
           Asa fiind s-a constatat ca faptele au existat in realitate si ca ele au fost comise cu vinovatie de catre inculpat, iar apararile acestuia s-au dovedit nefondate si ca atare au fost inlaturate.
          Cu privire la incadrarea juridica data faptelor s-a constatat ca in mod gresit acuzarea si instantele de judecata au retinut cu privire la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, in sarcina inculpatului dispozitiile art. 189 alin. 2 Cod penal, considerand ca fapta a fost savarsita prin rapire. Fata de imprejurarile concrete ale savarsirii faptelor, rezulta ca partea vatamata a fost luata cu forta de pe drum, in timp ce se ducea la un cafe bar dupa tatal ei, de catre inculpat si dusa in locuinta acestuia. 
          Curtea a apreciat ca aceasta situatie nu este echivalentul laturii obiective a "rapirii" prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, care presupune in esenta un plan elaborat, prin care unul sau mai multi inculpati actioneaza in mod concentrat, victima fiind imobilizata si dusa rapid intr-un alt loc decat cel din care a fost luata.
          Este adevarat ca in esenta orice lipsire de libertate comisa printr-o actiune presupune o rapire, dar intre cele doua situatii de fapt nu se poate pune semnul egalitatii.
          In aceasta situatie Curtea a apreciat ca fata de fapta de lipsire de libertate savarsita de inculpat incadrarea juridica corecta este cea prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal, aceasta incadrare juridica fiind si mai favorabila inculpatului, raportat la limitele de pedeapsa prevazute de lege.