Restrangerea dreptului la libera circulatie - Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate

       Restrangerea dreptului la libera circulatie - Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
       Legislatie relevanta:
       - art. 17 din Tratatul CE: orice persoana care detine cetatenia unui stat membru este cetatean al Uniunii,
       - art. 18 din Tratatul CE: fiecare cetatean al Uniunii are dreptul de a se deplasa si de a-si stabili resedinta in mod liber pe teritoriul statelor membre.
       - art. 3 din Directiva 2004/38/CE: ea se aplica tuturor cetatenilor Uniunii care se deplaseaza sau isi stabilesc resedinta intr-un alt stat membru decat cel de origine.
       - art. 4 din Directiva 2004/38/CE: toti cetatenii Uniunii care detin o carte de identitate sau pasaport valabil au dreptul de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a calatori catre un alt stat membru.
       - capitolul VI din Directiva 2004/38/CE (art. 27) reglementeaza restrictiile in ceea ce priveste dreptul de a intra si de a-si stabili resedinta pe teritoriul unui stat membru, pentru motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica.
       Masurile luate pe motiv de ordine publica si securitate publica vor respecta principiul proportionalitatii si vor fi bazate exclusiv pe comportamentul persoanei in cauza. Condamnarile penale anterioare nu vor constitui in sine insele motive pentru a adopta asemenea masuri. Comportamentul personal al individului implicat trebuie sa reprezinte o amenintare reala, actuala si suficient de serioasa, care sa afecteze unul din interesele fundamentale ale societatii. Consideratii de preventie generala nu vor fi acceptate.
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A-IV-A CIVILA
                                       DECIZIA CIVILA  NR. 421A/14.06.2010

Actiunea formulata de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti privind restrangerea exercitarii dreptului paratului T.V. la libera circulatie in Franta pentru o perioada de cel mult 3 ani, in temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, a fost respinsa prin sentinta civila nr.334F/16.02.2010 pronuntata de Tribunalul Ialomita, pentru considerentul ca Legea nr. 248/2005 nu stabileste ca prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetatean roman trebuie sa se dispuna restrangerea exercitarii dreptului acestuia la libera circulatie.
      Impotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta, in sustinerea caruia a aratat ca din interpretarea coroborata a declaratiei intimatului si a documentelor emise de autoritatile franceze, rezulta ca paratul a fost judecat si condamnat la 2 luni de inchisoare, facandu-se vinovat de furt in grup si era cunoscut inca din anul 2007 pentru savarsirea altor astfel de fapte.
       Din inscrisurile depuse la dosarul Tribunalului, si anume copia inscrisului denumit "Talon", decizia Prefecturii Saone et Loire, rezulta ca paratul a fost returnat din Franta, masura fiind luata intrucat acesta a fost prins in delict flagrant de furt.
       In urma analizei mijloacelor de proba administrate in cauza, Curtea a respins apelul ca nefundat, pentru urmatoarele considerente:
       Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, paratul se bucura de statutul de cetatean al Uniunii in baza art. 17 din Tratat si, de la acea data, beneficiaza de drepturile conferite de acest statut, inclusiv impotriva statului membru de origine, respectiv, Romania.
       In acest sens, art. 17 din Tratatul CE prevede ca orice persoana care detine cetatenia unui stat membru va fi cetatean al Uniunii, calitate in care se va bucura de drepturile conferite de tratat.
       In ceea ce priveste dreptul la libera circulatie, art. 18 din Tratatul CE prevede ca fiecare cetatean al Uniunii va avea dreptul de a se deplasa si de a-si stabili resedinta in mod liber pe teritoriul statelor membre, fiind supus limitarilor si conditiilor stabilite de tratat si de masurile adoptate pentru a asigura eficienta acestuia.
       In ceea ce priveste exercitarea dreptului la libera circulatie, Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si Consiliului din 29 aprilie 2004 stabileste conditiile care guverneaza exercitarea dreptului de a se deplasa si a-si stabili resedinta in mod liber pe teritoriul statelor membre de catre cetatenii Uniunii si membrii de familie ai acestora si se aplica, conform art. 3 tuturor cetatenilor Uniunii care se deplaseaza sau isi stabilesc resedinta intr-un alt stat membru decat cel de origine.
       Conform art. 4 din aceasta directiva, toti cetatenii Uniunii care detin o carte de identitate sau pasaport valabil au dreptul de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a calatori catre un alt stat membru.
       In ceea ce priveste posibilitatea restrangerii dreptului mentionat, capitolul VI din directiva reglementeaza restrictiile in ceea ce priveste dreptul de a intra si de a-si stabili resedinta pe teritoriul unui stat membru, pentru motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica. Astfel, conform art. 27, statele membre pot sa restranga libertatea de deplasare si de a-si stabili resedinta a cetatenilor Uniunii pe motiv de ordine publica, securitate publica si sanatate publica. Masurile luate pe motiv de ordine publica si securitate publica vor respecta principiul proportionalitatii si vor fi bazate exclusiv pe comportamentul persoanei in cauza. Condamnarile penale anterioare nu vor constitui in sine insele motive pentru a adopta asemenea masuri. Comportamentul personal al individului implicat trebuie sa reprezinte o amenintare reala, actuala si suficient de serioasa, care sa afecteze unul din interesele fundamentale ale societatii. Consideratii de preventie generala nu vor fi acceptate.
       Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate stabileste, la art. 3, ca limitarea exercitarii dreptului cetatenilor romani la libera circulatie in strainatate se poate face numai temporar, in cazurile si in conditiile prevazute in prezenta lege, si consta in suspendarea sau, dupa caz, restrangerea exercitarii acestui drept. Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate reprezinta interdictia temporara de a calatori in anumite state, dispusa de autoritatile competente romane, in conditiile prezentei legi.
       Exercitarea dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi restransa, in temeiul art. 38 din aceasta lege, pentru o perioada de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
       Regulile nationale mentionate trebuie apreciate in lumina art. 4 din Directiva 2004/38 care reglementeaza dreptul cetatenilor Uniunii de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a calatori catre alt stat membru. Art. 4 din directiva 2004/38 acorda cetatenilor Uniunii care detin o carte de identitate sau un pasaport valabil dreptul de a parasi teritoriul oricaruia din statele membre, inclusiv al statului de origine, pentru a calatori catre alt stat membru. Conform aceluiasi articol, viza de iesire sau o formalitate echivalenta nu poate fi impusa cetatenilor Uniunii si statele membre sunt obligate sa emita si reinnoiasca o carte de identitate sau pasaport care sa mentioneze nationalitatea. Astfel, in absenta unei justificari temeinice, art. 18 din tratat si art. 4 din directiva nu permit ca legislatia nationala sa prevada restrictii ale dreptului cetatenilor Uniunii sa paraseasca statul membru de origine pentru a calatori catre alt stat membru.
       In consecinta, fata de dispozitiile mentionate din dreptul comunitar, aplicabile in cauza, Curtea a constatat ca limitarea care poate fi impusa asupra paratului de a parasi statul al carui national este pentru a intra pe teritoriul altui stat membru constituie un obstacol in ceea ce priveste dreptul de a se deplasa liber prevazut de art. 18 din tratat. Dreptul de a se deplasa liber in cadrul teritoriilor statelor membre garantat de art. 18 din tratat ar fi lipsit de continut daca statul membru de origine ar putea, fara o justificare temeinica, sa interzica propriilor nationali sa paraseasca teritoriul sau pentru a intra pe teritoriul altui stat membru.
       In ceea ce priveste existenta unei justificari temeinice pentru a se putea dispune restrangerea dreptului la libera circulatie, fata de dispozitiile capitolului VI al Directivei 2004/38 care reglementeaza circumstantele in care statele membre pot sa restranga dreptul cetatenilor Uniunii de a se deplasa liber pe teritoriul statelor membre, drept care presupune si dreptul de parasi teritoriul unui stat membru pentru a calatori catre alt stat membru, Curtea a constatat ca motivele invocate de reclamanta nu pot constitui o asemenea justificare.
       Pentru a fi justificate, masurile luate din motive de ordine publica sau de siguran?a publica trebuie sa se intemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza, neputand fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considera?ii de preventie generala.
       Mai mult, o masura prin care se limiteaza exercitarea dreptului de libera circula?ie trebuie adoptata in lumina unor considera?ii care ?in de protec?ia ordinii publice sau a siguran?ei publice a statului membru care adopta masura respectiva. A?adar, aceasta nu s-ar putea intemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat in scopul de a justifica o decizie de expulzare a unui resortisant comunitar de pe teritoriul acestui din urma stat. Acele motive au fost avute totusi in vedere de prima instanta in cadrul aprecierii, in cauza, a circumstantelor care pot justifica masura de restrangere a liberei circula?ii.
       Conceptul de ordine publica presupune existenta, pe langa perturbarea ordinii sociale implicate de orice incalcare a legii, a unei amenintari reale si suficient de serioase asupra ordinii publice, care afecteaza unul din interesele fundamentale ale societatii, aspecte care nu rezulta din circumstantele spetei. Astfel cum s-a aratat mai sus, condamnarile penale anterioare nu pot constitui in sine insele motive pentru a adopta asemenea masuri.