Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei. Marturia mincinoasa.

Fapta inculpatului care a fost cercetat ca invinuit in cursul urmaririi si fata de care s-a dispus, prin rechizitoriu scoaterea de sub urmarire penala si care a fost citat ca martor in fata instantei, nefiind audiat in calitate de martor de catre procuror si care a incunostintat instanta ca nu va depune marturie, nu constituie infractiunea de marturie mincinoasa.

    Decizia penala nr.59/R/29.01.2010, pronuntata in dosarul nr.6736/233/2008
                                 Speta comentata de domnul judecator Liviu Herghelegiu
Asupra recursului penal de fata ;
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 6736/233/2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Galati a formulat recurs impotriva deciziei penale nr. 350/A din 5.10.2009 a Tribunalului Galati, pronuntata in dosarul nr. 6736/233/2008.
Prin decizia penala nr. 350/A din 5.10.2009 a Tribunalului Galati, pronuntata in dosar nr. 6736/233/2008 a fost respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Galati impotriva sentintei penale nr. 2209/15.12.2008 a Judecatoriei Galati, pronuntata in dosarul nr. 6736/233/2008.
Pentru a hotari astfel instanta de apel, Tribunalul Galati, a avut in vedere ca prin sentinta penala nr. 2209/14.12.2008 a Judecatoriei Galati s-a dispus,  in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penala, in referire la art. 10 alin. 1 lit. d Cod proc. penala, achitarea inculpatului B. M., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 260 alin. 1 Cod penal, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod proc. penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lasate  in sarcina acestuia, iar potrivit art. 189 Cod proc. penala, onorariul aparatorului din oficiu, in suma de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justitiei, in contul Baroului de avocati Galati.
Pentru a hotari astfel, Judecatoria  Galati a retinut  urmatoarele :
La data de 30.05.2003, inculpatul B. M. a fost audiat, in prezenta unui avocat desemnat din oficiu, cu privire la faptul ca in cursul lunilor februarie - martie 2003, l-ar fi ajutat pe numitul D. N. sa valorifice o combina muzicala sustrasa de acesta din locuinta unui vecin al sau.
Ulterior, la data de 17.07.2003 s-a dispus, in temeiul art. 228 alin. 1 Cod proc. penala, inceperea urmaririi penale fata de numitul D. N. si de inculpatul B. M. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 - 209 Cod penal.
La data de 05.11.2003 s-a adus la cunostinta inculpatului B. M. ca este invinuit de savarsirea infractiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a si i Cod penal, constand in aceea ca, la data de 25.02.2003, impreuna cu numitul D. N. au patruns in locuinta numitului N. N. de unde au sustras o combina muzicala marca Philips.
Inculpatul B. M. a refuzat sa semneze procesul verbal prin care i se aducea la cunostinta invinuirea si sa dea declaratie in calitate de invinuit.
Prin rechizitoriul nr. 5624/P/2003 al Parchetului de pe langa Judecatoria Galati  s-a dispus punerea in miscarea a actiunii penale si  s-a sesizat instanta de judecata cu privire la fapta savarsita de numitul D. N., prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului B. M. pentru infractiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, acesta fiind mentionat in citativul actului de inculpare inculpatul ca martor.
La termenul de judecata din data de 05.04.2005, in dosarul nr. 3484/P/2003 al Judecatoriei Galati, inculpatul B. M., aflat in stare de arest, a fost adus in fata instantei de judecata pentru a fi audiat in calitate de martor din lucrari.
La acel moment, inculpatul B. M. a aratat ca nu a dat si nu a semnat nici o declaratie in cursul urmaririi penale si a refuzat sa depuna juramantul de martor si sa depuna marturie.
Prin rechizitoriul nr.2462/P/2005 din data de 29.12.2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Galati s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului B. M. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal  - ce face obiectul prezentei judecati - constand in aceea ca, la data de 05.04.2005, inculpatul B. M., in calitate de martor, a refuzat sa declare tot ce cunoaste "despre combina muzicala furata de catre numitul D. N.".
Prima instanta a retinut ca, pentru dobandirea calitatii procesuale de martor (calitate acordata inculpatului B. M. in momentul sesizarii instantei judecatoresti prin rechizitoriul nr. 5624/P/2003 al Parchetului de pe langa Judecatoria Galati), este necesara indeplinirea a trei conditii: sa existe un proces in curs de desfasurare in fata organelor judiciare, sa existe o persoana fizica ce cunoaste fapte sau imprejurari de natura a contribui la aflarea adevarului in cauza, iar aceasta persoana sa fie ascultata de catre organele judiciare.
Inculpatul B. M. a fost audiat in faza actelor premergatoare, anterior inceperii urmaririi penale impotriva sa si a numitului D. N., la data de 30.05.2003, iar ulterior inceperii urmaririi penale, la data de 17.07.2003,  inculpatul B. M. a refuzat sa fie audiat in calitate de invinuit pentru a nu contribui la propria incriminare.
Faza actelor premergatoare constituie o activitate de investigare pentru identificarea mijloacelor de proba, inclusiv a persoanelor care pot fi audiate in calitate de martor, persoane care nu sunt audiate sub prestare de juramant, momentul ce declanseaza procesul penal constituindu-l inceperea urmaririi penale.
Prin urmare, pana la data de 05.04.2005, cand inculpatul B. M. a fost adus in fata instantei de judecata, acesta nu fusese audiat de un organ judiciar in cadrul unui proces penal, astfel ca nu dobandise calitatea de martor.
   Prin refuzul de a depune juramantul de martor, prev. de art. 85 Cod procedura  penala, inculpatul B. M. nu a dobandit nici ulterior calitatea procesuala de martor.
Din declaratia inculpatului B. M. (file 9, 10 dosar instanta) reiese faptul ca instanta de judecata, luand act de refuzul sau i-a aplicat o amenda judiciara, aspect care nu reiese insa din continutul incheierii de sedinta din data de 05.04.2005, dar care  este posibil sa fi fost avut in vedere de instanta de judecata pentru a-l determina pe inculpatul B. M. sa declare tot ce cunoaste in legatura cu cele ce urma sa fie intrebat.
Dispozitiile procedurale cu privire la astfel de situatii, in care o persoana, desi are cunostinta despre imprejurari ale unor fapte penale refuza sa depuna juramantul de martor, fara a se afla in vreuna din situatiile de exceptie cand legea permite refuzul depunerii marturiei, sunt lacunare.
  Instanta apreciaza ca o astfel de situatie este similara celei in care persoana care poate contribui la aflarea adevarului refuza sa se prezinte in instanta, chiar in conditiile in care suporta consecinte pecuniare.
Instanta observa ca inculpatul B. M. nu s-a prezentat la termenul de judecata din data de 05.04.2005 de buna voie, ci a fost adus,  intrucat era arestat in alta cauza, astfel ca si-a precizat in mod expres refuzul de a participa in procesul penal ca martor.
Daca acesta s-ar fi aflat in stare de libertate si nu s-ar fi prezentat in fata instantei de judecata, lipsa acestuia ar fi fost echivalenta pozitiei exprimate la termenul de judecata, situatie in care, dat fiind reglementarile actuale, nu ar fi aparut elemente specifice infractiunilor care impiedica infaptuirea justitiei.
Prima instanta nu a retinut apararea inculpatului, in sensul achitarii in temeiul art. 10 lit. a Cod procedura  penala, dispozitie care se refera la inexistenta faptei in materialitatea sa si nu la o calificare juridica gresita data unei stari de fapt existente.
Pentru motivele aratate  mai sus, prima instanta  a dispus  achitarea  inculpatului B. M. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura  penala in ref. la art. 10 lit. d Cod procedura  penala.
Impotriva acestei  sentinte a declarat apel in termen Parchetul de pe langa Judecatoria Galati solicitand desfiintarea acesteia pentru motive de nelegalitate.
Astfel, Parchetul a invocat faptul ca poate fi subiect al infractiunii de marturie mincinoasa si persoana care nu a depus juramantul, intrucat dispozitiile art. 260 Cod penal nu prevad  expres obligatia indeplinirii acestei forme.
In cazul intimatului B. M. nu exista nici o interdictie legala pentru ascultarea acestuia ca martor, iar din materialul probator administrat a rezultat ca acesta a refuzat sa depuna declaratie ca martor desi avea cunostinta despre imprejurari ale unei fapte penale cu privire la care a fost intrebat.
Audiat de catre instanta de apel, intimatul inculpat B. M. a recunoscut ca a refuzat sa depuna declaratie ca martor intr-o cauza in care in care fusese si el cercetat pentru savarsirea infractiunii de furt.
Prin concluziile depuse la dosar de catre aparatorul sau, intimatul inculpat B. M. a solicitat respingerea apelului ca nefondat intrucat el nu indeplinea conditiile pentru audierea sa ca martor, reiterand o parte din considerentele primei instante.
Tribunalul Vrancea a retinut ca apelul este nefondat pentru urmatoarele  considerente:
Refuzul inculpatului de a participa in procesul penal ca martor, in conditiile in care cunostea aspecte in legatura cu fapta numitului D. N., este de necontestat, existand  in materialitatea sa .
Astfel, din declaratiile martorilor O. L. si P. V., audiati in mod nemijlocit in cursul cercetarii judecatoresti de catre prima instanta, reiese ca inculpatul B. M. il cunostea pe  numitul D. N., iar din declaratia martorului F L reiese faptul ca inculpatul B. M. era impreuna cu numitul D. N. la momentul cand acesta a vandut martorului F. A. combina muzicala sustrasa de la martorul N. N. Cu privire la refuzul de a depune declaratie in fata instantei, acesta nu este contestat nici de catre intimat, ci doar justificat de imprejurarea ca fusese si el cercetat  ca invinuit pentru aceeasi infractiune de furt.
In art.14 pct.3 lit.g din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, pact ratificat de Romania prin Decretul nr.212/31.12.1974 si  care  face parte din dreptul nostru intern potrivit art.20 pct.1 din Constitutie, se prevede ca orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva ei insasi sau sa se recunoasca vinovata, deci un veritabil drept la tacere. Tribunalul a apreciat ca aceasta dispozitie confera martorului dreptul de a nu fi obligat sa declare ceva prin care indirect s-ar recunoaste si el vinovat.
De altfel solutia de scoaterea de sub urmarire penala a  intimatului B. M. pentru infractiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal dispusa  prin rechizitoriul nr. 5624/P/2003 al Parchetului de pe langa Judecatoria Galati  nu este definitiva, ea putand fi ulterior infirmata de catre procurorul ierarhic superior.
Cat priveste privilegiul impotriva auto-incriminarii sau dreptul la tacere, Curtea europeana a drepturilor omului  a stabilit  ca acestea sunt in general recunoscute de standardele internationale, care le leaga de continutul procedurii echitabile. Scopul lor este sa il protejeze pe acuzat de actiunile necorespunzatoare ale autoritatilor si astfel, sa se evite erorile judiciare. Dreptul la absenta auto-incriminarii vizeaza, in primul rand, respectarea vointei persoanei acuzate de a pastra tacerea si presupune ca, in cauzele penale, acuzarea sa faca dovada impotriva acuzatului, fara a obtine probe prin metode coercitive sau opresive impotriva vointei acuzatului.
Tribunalul a apreciat ca martorul, care risca prin declaratia sa sa se puna in miscare impotriva sa o procedura penala, are un drept la tacere cum ar fi in cazul sotului si rudelor apropiate precum si in alte situatii cand nu este obligat in mod expres de lege sa  depuna marturie, sa denunte sau sa sesizeze.
De altfel in alte legislatii europene , cum ar fi  Codul de procedura penala  austriac, prin art. 152, este stabilit expres ca nu sunt obligate sa depuna ca martori  persoanele care risca prin declaratia lor de martor sa se puna in miscare impotriva lor o procedura penala .
Intrucat intimatului B. M. nu-i poate fi atribuita calitatea de martor in cauza penala aratata mai sus impotriva vointei sale, Tribunalul a apreciat  ca acesta nu indeplineste conditiile privind calificarea subiectului activ al infractiunii prev. de art. 260 Cod penal.
In consecinta, solutia data de catre prima instanta de achitare in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penala, in referire la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedura  penala, a inculpatului B. M.,  pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 260 alin. 1 Cod penal, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii este legala.
Tribunalul a inlaturat  motivarea primei instante, in sensul ca inculpatul B. M. nu intruneste conditiile pentru a fi subiectul activ calificat al infractiunii de marturie mincinoasa, intrucat nu dobandise calitatea de martor nici pana la data de 05.04.2005, cand a fost adus in fata instantei de judecata, nefiind  audiat de un organ judiciar in cadrul unui proces penal, si nici ulterior datorita  refuzului de a depune juramantul de martor, prev. de art. 85 Cod procedura  penala.
Astfel dispozitiile cuprinse in Codul de procedura penala nu impun obligatia ca martorul sa fi fost audiat obligatoriu in cursul urmaririi penale inainte de a fi audiat de catre instanta, iar depunerea juramantului nu este o conditie obligatorie prev.  de dispozitiile art. 260 Cod penal, pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prin varianta refuzului de a declara tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
Pentru considerentele de mai sus, Tribunalul a confirmat hotararea apelata pe baza propriei motivari ce vine sa inlocuiasca motivarea  primei instante  si a dispus in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura  penala, respingerea ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Galati .
Impotriva deciziei penale nr. 350/A din 5.10.2009 a Tribunalului Galati, in termen legal a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, criticand solutia instantei de apel pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele de recurs s-a aratat ca se constata ca instanta de apel a inlaturat motivarea instantei de fond care a stat la baza solutiei de achitare, in sensul ca inculpatul nu putea fi subiect activ calificat al infractiunii de marturie mincinoasa intrucat nu dobandise calitatea de martor la 5.04.2005 cand a fost adus in fata instantei de judecata, nefiind audiat de un organ judiciar in cadrul unui proces penal si nici ulterior datorita refuzului de a depune juramantul de martor prevazut de art. 85 Cod penal.
A avut in vedere instanta de apel, in mod corect, sub acest aspect, faptul ca dispozitiile din Codul de procedura penala nu impun obligatia ca martorul sa fie audiat in cursul urmaririi penale inainte de a fi audiat de instanta de judecata, iar depunerea juramantului nu este o conditie obligatorie prevazuta de art. 260 Cod penal pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prin varianta refuzului de a declara tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
Nu sunt insa de acord cu mentinerea solutiei de achitare a inculpatului B. M. si motivarea pe care a facut-o instanta de apel in sustinerea acestei solutii.
A considerat instanta de apel ca refuzul inculpatului B. M. de a depune declaratie in fata instantei este justificat de imprejurarea ca fusese si el cercetat ca invinuit pentru aceeasi infractiune.
A aratat ca martorul care risca ca prin declaratia sa sa puna in miscare impotriva sa o procedura penala are un drept la tacere si ca aceasta apreciere a instantei este una incorecta.
Martorul, conform art. 260 Cod penal, este persoana care are cunostinta de o fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-o cauza si este ascultata in acea cauza.
Cunoscand direct imprejurarile de fapt care fac obiectul cauzei, martorul este cel  care prin depozitiile pe care le face contribuie la aflarea adevarului si la solutionarea justa a cauzei.
Pentru aceasta este necesar ca martorul sa aiba o atitudine corecta, sa dea declaratii, sa manifeste sinceritate si sa nu ascunda nimic din ceea ce stie in legatura cu imprejurarile in privinta carora a fost intrebat.
Ratiunea incriminarii infractiunii de marturie mincinoasa este aceea de a determina martorii pe de o parte sa faca declaratii si pe de alta parte sa declare adevarul.
Motivarea instantei cum ca acesta ar beneficia de un drept la tacere este in afara pre vederilor legale in vigoare.
Codul de procedura penala a prevazut situatiile in care martorul nu este obligat sa depuna marturie, respectiv persoana care are obligatia de a pastra secretul profesional (art.79), sotul si rudele apropiate (art. 80).
Legiuitorul a instituit si incompatibilitatea intre calitatea de parte in proces si cea de martor.
Ratiunea acestea consta insa in aceea ca partile sunt ascultate in aceasta calitate iar declaratiile lor constituie mijloace de proba.
Daca o persoana pierde sau renunta la calitatea de parte ea poate deveni martor. In cauza de fata, chiar daca inculpatul B. M. a fost initial cercetat alaturi de D. N. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, fata de el s-a dat solutie de scoatere de sub urmarire penala (a se vedea filele 17-19 din dosarul nr. 2462/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Galati ).
Fiind scos de sub urmarire penala, B. M. a pierdut calitatea de parte in cauza.
Datorita acestui fapt procurorul, prin rechizitoriu, i-a stabilit calitatea de martor si l-a propus in citativ in aceasta calitate.
Impotriva solutiei de scoatere de sub urmarire penala nu s-a facut plangere. Totodata aceasta solutie nu a fost infirmata, fiind una definitiva.
Pe cale de consecinta, calitatea lui B. M. in fata instantei de judecata investita cu solutionarea cauzei privind pe D. N. era aceea de martor care avea obligatia sa declare tot  ceea ce stie cu privire la activitatea infractionala a celui trimis in judecata.
Instanta de judecata i-a adus la cunostinta ca va fi audiat in calitate de martor, i-a cerut sa depuna juramantul si sa faca declaratii iar inculpatul B. M. a refuzat .
Din declaratiile pe care le-a dat in fata instantelor rezulta in mod clar ca inculpatul B. M. a inteles ca are doar calitatea de martor cu privire la fapta retinuta in sarcina lui D. N..
Chiar in fata instantei de apel inculpatul a aratat ca a stiut calitatea pe care o are si nu a putut indica nici un motiv pentru care a refuzat sa faca marturie.
Ca urmare, inculpatul a constientizat ca fata de el, ca parte, procesul penal s-a incheiat, a cunoscut ca depozitiile sale vizau stabilirea adevarului referitor la faptele inculpatului D. N. si nu urmareau propria incriminare.
Dreptul la tacere pentru a nu se autoincrimina la care face referire instanta de apel este recunoscut doar invinuitului sau inculpatului, conform art. 70 alin. 2 Cod procedura  penala.
Ori, B.M. pierduse calitatea de invinuit ca urmare a scoaterii de sub urmarire penala, calitatea sa fiind de martor, aceste dispozitii legale nu-i sunt aplicabile.
Si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie este in sensul ca persoanele fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala dobandesc calitatea de martori ( decizia penala nr. 249/13.01.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie ).
Refuzul inculpatului de a participa ca martor in conditiile in care cunostea aspecte in legatura cu fapta lui D. N. este de necontestat, fapt de altfel retinut de instanta de apel.
Din declaratiile martorilor O. L. si P. V., audiati nemijlocit de prima instanta, rezulta ca inculpatul B. M. il cunostea pe D. N. iar din declaratia lui F. L. reiese ca inculpatul B. M.  era cu D. N. la momentul cand acesta i-a vandut martorului F. A. combina muzicala pe care o sustrasese de la N. N..
In concluzie inculpatului B. M. i-a fost atribuita legal calitatea de martor iar acesta, desi cunostea calitatea sa, a refuzat sa depuna juramantul de martor, sa faca declaratii si sa indice imprejurarile importante pe care le stia cu privire la fapta inculpatului D. N.
In acest mod a inteles sa lipseasca instanta de judecata de un mijloc de proba esential in stabilirea adevarului cu privire la activitatea infractionala a lui D. N..
Tacerea sa constituie o modalitate de realizare a infractiunii de marturie mincinoasa, fiind de natura a impiedica aflarea adevarului.
Fata de toate cele precizate se considera ca s-ar fi impus condamnarea inculpatului pentru infractiunea de marturie mincinoasa.
Analizand motivele de recurs, Curtea de Apel Galati a apreciat ca recursul este nefondat, fiind respins ca atare.
Considerentele invocate de instantele de fond si de apel sunt pe deplin valabile si Curtea si le-a insusit.
In mod corect, procurorul de la urmarirea penala ar fi trebuit sa dispuna, prin ordonanta, scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului B. M. si audierea acestuia, in calitate de martor, cu respectarea dispozitiilor legale.
Abia in aceasta situatie refuzul inculpatului de a depune marturie in fata instantei de judecata ar fi putut constitui infractiunea de  marturie mincinoasa, prev. de art. 260 Cod penal.
Este adevarat ca in fata instantei de judecata pot fi audiati ca martori persoane care cunosc despre savarsirea unei infractiuni dar care insa nu au fost cunoscuti la urmarirea penala si care nu au fost audiati in calitate de martori, necesitatea audierii acestora rezultand din probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti.
In toate cazurile trebuie avuta in vedere relevanta marturiei, in sensul daca organul de urmarire penala si instanta de judecata nu pot afla adevarul decat numai in baza acelei marturii sau declaratia martorului poate fi inlaturata din materialul probator, aflarea adevarului fiind posibila in baza altor probe, coroborate intre ele.
La acestea se adauga si faptul ca procurorul ar fi putut, in faza judecatii, sa procedeze, in baza art. 337 Cod procedura  penala la extinderea procesului penal fata de inculpatul B. M., care prin declaratia sa s-ar fi autoincriminat, fapt interzis, asa cum a aratat si instanta de apel, de prevederile tratatelor internationale asupra drepturilor omului la care Romania este parte.
Curtea a mai avut in vedere si pozitia subiectiva a inculpatului B. M., care a avertizat instanta ca refuza sa depuna juramantul si sa faca declaratii, instanta putand stabili adevarul in baza celorlalte probe administrate in cauza, in speta declaratiile inculpatului  D. N., ale martorilor O. L., P. V., F. L., N. N., F. A., C. I., C. B., C. M..
Asa fiind si vazand si prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod proc. penala, prin decizia penala nr. 59/R/29.01.2010, pronuntata in dosarul nr.6736/233/2008, Curtea de Apel Galati a respins ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati impotriva deciziei penale nr. 350/A din 05.10.2009 a Tribunalului Galati.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedura  penala cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs au ramas in sarcina statului.