Rectificare act de stare civila. Competenta. Obiect. Admisibilitatea probei testimoniale in cadrul acestor litigii.

          Dispozitia primarului prin care aceasta autoritate administrativa solutioneaza cererea de rectificare a unui act de stare civila are caracterul unui act administrativ unilateral in sensul art. 2 alin. 1 lit. c din legea 554/2004, astfel ca determinarea competentei materiale in solutionarea cauzei se impune a fi facuta potrivit regulilor specifice contenciosului administrativ respectiv art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedura civila si art. 10 alin. 1 din legea 554/2004, competenta apartinand potrivit dispozitiilor legale mai sus citate tribunalului ca prima instanta de contencios administrativ.
          Obiectul cererii de rectificare il constituie actul de stare civila iar nu certificatul emis in baza acestuia.
          Potrivit art. 10 din legea 119/1996, proba cu martori in situatia litigiilor avand ca obiect acte de stare civila este limitata expres la situatiile reglementate de aceasta dispozitie legala.
          
     Prin sentinta nr. 779 din 10 noiembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 3019/104/2009 s-a admis cererea formulata de reclamanta Ma. E. si s-a dispus anularea dispozitiei emisa de Primarul mun. C. si rectificarea certificatului de nastere al reclamantei, in sensul de a se mentiona la rubrica "prenumele mamei" acela de "R." in loc de "L.", cum gresit s-a mentionat la intocmirea actului.
Pentru a se pronunta prima instanta a retinut din analiza actelor aflate la dosarul cauzei coroborate cu declaratiile martorilor ca actiunea este intemeiata din urmatoarele considerente:
In certificatul de nastere al reclamantei la rubrica "mama" s-a trecut numele de familie ca fiind Ma. iar prenumele L. in conditiile in care din certificatul de nastere al altui copil al mamei reclamantei, a fost trecut prenumele corect ca fiind R.
Martorii audiati in cauza au precizat ca mama reclamantei purta prenumele de R. insa atunci cand a fost eliberat certificatul de nastere s-a strecurat o eroare cu privire la prima litera a prenumelui.
De altfel, din certificatul de casatorie al mamei reclamantei casatorita ulterior cu D. Ghe,, rezulta ca aceasta purta prenumele R..
In aceste conditii s-a constatat ca in mod gresit a fost emisa dispozitia in sensul respingerii cererii reclamantei.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata in termen si motivat.
     In motivarea recursului s-a evidentiat ca exista vadite neconcordante intre extrasul dupa actul de nastere si extrasul dupa actul de casatorie al persoanei retinute de prima instanta ca fiind mama reclamantei.
     S-a sustinut si ca, din toate actele existente nu rezulta ca mama reclamantei, asa cum aceasta este trecuta in actul de nastere al reclamantei este una si aceeasi persoana cu persoana despre care instanta de fond a retinut ca este mama reclamantei.
     Pe parcursul judecarii recursului s-a pus in discutia partilor si competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta.
     Analizandu-se recursul formulat in cauza Curtea a retinut ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
     In prealabil, relativ la problema competentei instantei de fond in solutionarea cauzei s-a retinut ca potrivit art. 61 alin. 3 din legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila, dispozitia primarului prin care se solutioneaza cererea de rectificare a actelor de stare civila sau a mentiunilor inscrise pe marginea acestora poate fi contestata la instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala isi are sediul autoritatea emitenta, in conditiile legii.
     Dispozitiile legale mai sus citate nu fac nici o referire la competenta materiala de solutionare a cauzei astfel ca pentru delimitarea instantei competente material trebuie facuta aplicarea dispozitiilor generale de competenta.
     In acest sens s-a constata ca spre deosebire de actiunea in anulare, completare sau modificare a actului de stare civila unde art. 60 din legea 119/1996 reglementeaza neechivoc competenta materiala a judecatoriei in solutionarea cauzei, dispozitiile art. 61 nu cuprind nici o referire in acest sens.
     In aceste conditii trebuie facuta diferentierea intre actiunea in anulare completare sau modificare a actului de stare civila, unde obiectul actiunii il constituie actul de stare civila, act de natura civila, si unde legiuitorul a indicat competenta materiala in solutionarea cauzei conform regulilor generale de determinare a competentei materiale, aratand ca aceasta revine judecatoriei, instanta careia potrivit art. 1 pct. 1 din codul de procedura civila ii revine plenitudinea de competenta in solutionarea cauzelor de natura civila si actiunea indreptata impotriva dispozitiei primarului privind rectificarea unui act de stare civila, in care obiectul actiunii nu il mai constituie actul de stare civila, ci dispozitia autoritatii administrative data in solutionarea cererii de rectificare.
     Aceasta dispozitie s-a aratat ca are caracterul unui act administrativ unilateral in sensul art. 2 alin. 1 lit. c din legea 554/2004 astfel ca determinarea competentei materiale in solutionarea cauzei se impune a fi facuta potrivit regulilor specifice contenciosului administrativ respectiv art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedura civila si art. 10 alin. 1 din legea 554/2004, competenta apartinand potrivit dispozitiilor legale mai sus citate tribunalului ca prima instanta de contencios administrativ.
     Dat fiind distinctia dintre natura juridica a actului de stare civila si natura actului administrativ prin care se solutioneaza o cerere referitoare la un act de stare civila s-a retinut ca dispozitiile art. 60 din legea 119/1996 nu sunt incidente si in situatia rectificarii actului de stare civila, deoarece daca o astfel de analogie s-ar fi impus a fi facuta, ar fi putut fi facuta in mod expres de legiuitor care ar fi putut arata in dispozitiile art. 61 alin. 3 din legea 119/1996, ca urmeaza a se stabili competenta materiala in solutionarea cauzelor reglementate de aceasta dispozitie legala in conditiile prezentei legi, iar nu in conditiile legii, exprimare ce in mod clar trimite la delimitarea competentei materiale in solutionarea cauzei potrivit naturii actului ce constituie obiectul litigiului.
     Prin urmare s-a aratat ca instanta de fond a solutionat competent litigiul dedus judecatii.
     Referitor la obiectul litigiului s-a retinut ca solutia instantei de fond este pronuntata insa cu incalcarea dispozitiilor art. 129 alin. 6 cod procedura civila, in sensul ca aceasta nu s-a pronuntat asupra obiectului contestatiei cu care fusese investita.
     In acest sens s-a aratat ca actiunea formulata de reclamanta are ca temei de drept dispozitiile art. 61 alin. 3 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila, republicata, temei de drept in baza caruia, reclamanta in mod clar si conform dispozitiilor legale incidente, a solicitat anularea deciziei primarului prin care s-a solutionat cererea de rectificare a actului de nastere al reclamantei, ca urmare a anularii deciziei contestate in principal reclamanta solicitand si rectificarea actului sau de nastere.
     Instanta de fond, desi a admis actiunea reclamantei si a anulat dispozitia primarului ce avea ca obiect actul de stare civila, a anulat certificatul de stare civila al reclamantei acordand astfel ceea ce nu s-a cerut.
     Solutia instantei de fond in aceste coordonate s-a aratat ca are la baza confuzia dintre actul de stare civila definit de art. 1 din Legea 119/1996 si certificatul de stare civila (art. 13 din Legea 119/1996).
     Curtea a subliniat ca in sistemul reglementarii actelor de stare civila nu se poate concepe rectificarea certificatului de stare civila, atunci cand acesta corespunde actului de stare civila in baza caruia a fost intocmit, ceea ce poate fi pus in discutie fiind rectificarea actului iar nu a certificatului.
     Certificatul de stare civila ce nu corespunde actului de stare civila in baza caruia a fost emis nu se impune a fi rectificat ci anulat si emis in concordanta cu actul de stare civila.
     Referitor la fondul cauzei s-a constat ca prima instanta l-a solutionat cu incalcarea dispozitiilor art. 16 din Legea 119/1996, care reglementeaza strict situatiile in care starea civila poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba in afara de actele de stare civila.
     Astfel, s-a retinut ca in speta nu s-a invocat si nu exista situatia reglementata de art. 10 din legea 119/1996, respectiv aceea a refuzului ofiterului de stare civila sa intocmeasca un act sau sa inscrie o mentiune ce intra in atributiile sale si nici aceea a reconstituirii actelor de stare civila.
     In aceste conditii s-a aratat ca instanta de fond in mod gresit a incuviintat probatoriul testimonial si si-a intemeiat solutia pronuntata pe acesta in conditiile in care din actele de stare civila a caror extrase au fost depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca pe mama reclamantei o chema in realitate R. asa cum sustine reclamanta in loc de L. asa cum este trecut in actul de nastere al reclamantei.
     Cercetarile privind pe numita Mu. R. nu au nici o relevanta in cauza in conditiile in care din extrasul de nastere al acestei persoane nu rezulta ca aceasta s-ar fi numit vreodata Ma. ci dimpotriva aceasta s-a numit Mu., adoptand la casatorie numele sotului sau acela de D., de unde rezulta ca nu exista identitate intre mama reclamantei si numita Mu. R., de natura sa confirme faptul ca mama acesteia s-ar fi numit R.
     In consecinta, s-a aratat ca dispozitia a carei anulare se solicita in prezenta cauza este legala si temeinica, motiv pentru care potrivit art. 312 alin. 1 - 4 cod procedura civila si art. 20 din legea 554/2004 s-a admis recursul declarat de parata si s-a modificat sentinta instantei de fond in sensul ca s-a respins actiunea promovata de reclamanta.