Legea nr. 10/2001. Restituirea pretului de piata catre proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti. Conditii

Legea nr. 10/2001. Restituirea pretului de piata catre proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti. Conditii
      
      Legea nr. 10/2001, republicata, art. 501 alin. (1)
      
      Potrivit art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, "proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare".
      Din economia textului precitat rezulta doua conditii care trebuie sa fie indeplinite cumulativ pentru restituirea pretului de piata, si anume: contractul sa fie incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995; contractul sa fie desfiintat prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
      
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 296 din 23 martie 2011, G.O.
      
      Prin Decizia civila nr. 379 din 3 noiembrie 2010, pronuntata in dosarul nr. 14893/55/2009, Tribunalul Arad a respins apelul declarat de parata Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Arad, in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice, impotriva Sentintei civile nr. 6377 din 28.06.2010, pronuntata de Judecatoria Arad, in contradictoriu cu reclamanta intimata N.M.
Astfel, instanta de apel a mentinut hotararea primei instante, care a admis actiunea civila formulata de reclamanta N.M in contradictoriu cu paratul Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, avand ca obiect pretentii, obligand paratul sa plateasca reclamantei suma de 24.945 euro cu titlu de pretentii si suma de 704,11 lei cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria Arad a retinut in fapt ca reclamanta ocupa imobilul in litigiu din anul 1985, initial in baza contractului de inchiriere incheiat cu S.C. RECONS S.A. iar ulterior ca urmare a contractului de vanzare-cumparare nr. 1173/1998 incheiat cu Statul Roman prin efectul Legii nr. 112/1995.
      La data la care reclamanta a cumparat apartamentul, in CF Arad era inscris dreptul de proprietate in favoarea Statului Roman, conform Certificatului de vacanta succesorala nr. 1177/1964/2.07.1965 eliberat de Notariatul de Stat Arad si a unui act de partaj voluntar.
      Prin Decizia civila nr. 2422/8.10.2002 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara s-a constatat nulitatea certificatului de vacanta succesorala, urmand ca prin Decizia civila nr. 2152/8.11.2006 a aceleiasi Curti sa se constate nulitatea actului de partaj si a contractului de vanzare-cumparare amintit mai sus. In consecinta, s-a dispus restabilirea situatiei anterioare prin inscrierea paratei in CF ca unic proprietar, cu titlu de mostenire si dota.
      S-a retinut in considerente ca Statul Roman a fraudat legea civila, dobandind in anii 1965 si 1967 un titlu grav viciat. Dispozitiile art. 30 si art. 36 din Legea nr. 7/1996 nu protejeaza tertul dobanditor, chiar de buna credinta si cu titlu oneros, in ipoteza in care persoana fizica sau juridica de la care a dobandit a fost de rea credinta.
      Astfel devine pe deplin aplicabil principiul resoluto jure dantis, resoltivur jus accipientis respectiv quod nullum est, nullum producit efectum, in conditiile in care reclamantul actioneaza impotriva tertilor dobanditori cu buna-credinta si cu titlu oneros, intr-un interval de 3 ani de la data pronuntarii hotararii prin care s-a constatat frauda si viciile titlului vanzatorului, cum este si cazul in speta.
      Prin urmare, buna sau reaua credinta a cumparatorilor apartamentelor in litigiu nu prezinta relevanta din punctul de vedere al normelor legale mentionate.
      Prin Sentinta civila nr. 1306/27.02.2008, pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr. 2256/55/2007, s-a dispus obligarea persoanei careia i-a fost retrocedat bunul sa incheie cu reclamanta contract de inchiriere privind imobilul situat in Arad, inscris in CF Arad, pe perioada 27.02.2008-27.02.2009, cu o chirie lunara in suma de 105,75 lei.
      Prin aceeasi sentinta reclamanta a dobandit dreptul asupra sumei de 5100 Euro reprezentand sporul de valoare adus imobilului in conditiile art. 48 din Legea nr. 10/2001.
      Prin expertiza efectuata in cauza s-a stabilit valoarea de circulatie a imobilului, fara investitii, la suma de 24.945 Euro.
      Legea nr. 10/2001 confera proprietarilor ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor stabilit conform standardelor internationale de evaluare, iar valoarea despagubirilor se stabileste prin expertiza.
      Potrivit art. 50 alin. (21) si (3) din aceeasi Lege, cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru, iar restituirea pretului se face de catre Ministerul Finantelor din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
      Reclamanta este indreptatita sa obtina de la Statul Roman prin Ministerul de Finante reprezentat prin D.G.F.P. Arad suma de 24.945 Euro reprezentand valoarea de circulatie a imobilului, fara investitiile deja restituite, deoarece indeplineste conditiile prevazute de lege in situatia in care a cumparat, in calitate de chiriasa, un imobil nationalizat, iar ulterior acestei dobandiri, titlul Statului a fost desfiintat fara ca aceasta sa fi fost de rea credinta la cumparare ori sa nu fi fost respectat cerintele impuse de Legea nr. 112/195 atunci cand a incheiat contractul.
      Pe cale de consecinta, actiunea reclamantei a fost admisa cu aceasta motivare, paratul fiind obligat in baza art. 274 Cod procedura civila inclusiv la plata cheltuielilor de judecata in suma de 704,11 lei reprezentand onorariu achitat pentru expertiza.
In calea de atac a apelului, paratul apelant a sustinut interpretarea si aplicarea gresita de  catre prima instanta a dispozitiilor art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, intrucat contractul de vanzare-cumparare nu a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Tribunalul a apreciat ca este nefondat apelul paratului, pe baza considerentelor mai jos redate.
      Din probatoriul administrat in dosar rezulta ca intimatul cumparator a fost de buna credinta la cumpararea apartamentului, precum si faptul ca prin hotararile judecatoresti, prin care a fost anulat dreptul lui de proprietate, nu s-a constatat ca fiind incalcate, la cumpararea apartamentului, prevederile Legii nr. 112/1995.
      In considerentele acestor hotarari s-a retinut ca Statul Roman a fraudat legea civila, dobandind in anii 1965 si 1967, cu un titlu grav viciat apartamentul care este obiectul litigiului.
      Prima instanta in mod temeinic si legal a aplicat prevederile art. 501 alin.(1) si (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece intimata este indreptatita sa obtina de la Stat prin reprezentantul sau legal, Ministerul Finantelor, reprezentat de D.G.F.P. Arad, suma de 24.945 Euro, care reprezinta valoarea de circulatie a imobilului, fara investitiile deja restituite, deoarece intimata a cumparat, in calitate de chiriasa, un imobil nationalizat iar ulterior dobandirii, titlul Statului a fost desfiintat fara a se statua in sensul ca intimata ar fi fost de rea-credinta la cumparare ori ca nu s-ar fi respectat cerintele impuse de Legea nr. 112/1995 in momentul contractarii.
Fata de aceste considerente, Tribunalul a respins apelul declarat de parata D.G.F.P. Arad, in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice impotriva hotararii primei instante.
Impotriva  deciziei Tribunalului a declarat recurs parata D.G.F.P. Arad, in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice, solicitand admiterea recursului si modificarea deciziei in sensul admiterii apelului sau cu consecinta respingerii actiunii reclamantei.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 6,7 si 9 C. proc. civ., aratand ca instanta de fond a formulat o hotarare impotriva unei persoane care nu a fost parte in proces (Statul Roman), iar Tribunalul a mentinut aceasta solutie in mod gresit.
Parata recurenta a mai aratat ca ambele hotarari sunt netemeinice si nelegale, fiind date cu interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor  art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc doua conditii: contractele de vanzare-cumparare sa fie incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995; contractele de vanzare-cumparare sa fi fost desfiintate prin hotarari judecatoresti irevocabile.
Astfel, recurenta a retinut ca buna sau reaua credinta a intimatei reclamante nu are nicio relevanta in speta, singurul criteriu de admisibilitate a actiunii fiind acela daca contractul de vanzare-cumparare nr. 1773/1998 a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, ceea ce nu s-a intamplat.
Totodata, a sustinut ca instanta de apel a omis ca ea insasi era obligata sa cerceteze daca contractul in litigiu a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si nu sa-si bazeze motivarea deciziei pe ceea ce a retinut o alta instanta.
In fine, a invederat ca din considerentele deciziei civile nr. 2422/2002 a Curtii de Apel Timisoara, rezulta ca imobilul in litigiu a intrat fara titlu valabil in proprietatea statului, iar potrivit art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 11/1997, locuintele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale in vigoare la data respectiva nu intra sub incidenta Legii nr. 112/1995, asa incat contractul de vanzare-cumparare nu a fost incheiat cu respectarea prevederilor acestei legi.
      Prin Decizia civila nr. 296 din 23 martie 2011, pronuntata in dosarul nr. 14893/55/2009, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de paratul Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Arad in nume propriu si ca reprezentant al Statului Roman impotriva Deciziei civile nr. 379 din 3 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Arad.
      Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut considerentele mai jos enuntate.
      In primul rand, nu poate fi primita sustinerea recurentului ca instanta de fond a pronuntat o hotarare  impotriva unei persoane care nu a fost parte in proces (Statul Roman), iar Tribunalul a mentinut aceasta solutie gresit, deoarece, pe de o parte, Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Arad a stat in proces in nume propriu, el avand obligatia potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de a restitui pretul de piata din fondul extrabugetar constituit in baza art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, iar pe de alta parte a stat in proces in calitate de reprezentant al Statului Roman, care a preluat imobilul in litigiu, conform art. 25 din Decretul nr. 11/1954, astfel incat in mod corect prima instanta a obligat paratul Statul Roman la plata pretului imobilului.
In al doilea rand, Curtea are in vedere ca, intr-adevar, art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instituie doua conditii pentru restituirea pretului de piata al imobilului (contractul sa fie incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si sa fie desfiintat prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila), dar, contrar sustinerilor paratului recurent, in speta aceste conditii sunt indeplinite, asa cum corect au stabilit ambele instante.
Astfel, Curtea retine ca la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare nr. 1773/1997 dintre reclamanta si SC Recons, in CF Arad era intabulat dreptul de proprietate al Statului Roman, in baza Certificatului de vacanta succesorala nr. 1177/1964, iar dupa incheierea acestui contract, prin Decizia civila nr. 2422/8.10.2002 a Curtii de Apel Timisoara s-a constatat nulitatea absoluta a certificatului de vacanta succesorala.
De asemenea, Curtea retine ca prin Decizia civila nr. 2152/8.11.2006 a Curtii de Apel Timisoara, s-a constatat nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr. 1773/1997, retinandu-se in considerente ca Statul Roman a fraudat legea civila, dobandind un titlu grav viciat in anul 1965, iar din considerentele hotararii nu rezulta sustinerile recurentei, potrivit carora reclamanta N.M a incalcat prevederile Legii nr. 112/1995.
Aceasta interpretare se impune a fi corecta si pentru aceea ca reclamanta intimata nu avea cum sa prevada la data incheierii contractului de vanzare-cumparare nr. 1773/1997 ca titlul statului, dobandit in baza unui certificat de vacanta succesorala, in anul 1965, urmeaza sa fie desfiintat.
Pe de alta parte, din considerentele Deciziei civile nr. 2152/2006 a Curtii de Apel Timisoara rezulta ca nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare s-a constatat in virtutea principiilor "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis" si "quod nullum est, nullum producit efectum", iar nu pentru ca s-ar fi incalcat prevederile Legii nr. 112/1995 sau pentru ca reclamanta ar fi fost de rea credinta.
      Prin urmare, ambele instante au apreciat corect ca reclamanta indeplineste cerintele prevazute de art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001- republicata privind restituirea pretului de piata al imobilului, astfel ca, in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins ca neintemeiat recursul  paratului.