Litigii cu profesionistii

Litigii cu profesionistii. O.U.G. nr.34/2006, H.G. nr.925/2006. Conditiile in care poate fi modificat pretul din contractele de achizitii publice.

Potrivit art.97 alin.2-6 din HG nr.925/2006 privind normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica din OUG nr.34/2006, ajustarea/modificarea pretului contractului poate avea loc doar in cazurile expres si limitativ prevazute de lege. Orice modificare a pretului contractului trebuie facuta in scris (prin act aditional), potrivit regulii simetriei formelor, intrucat insusi contractul de achizitie publica trebuie incheiat in scris, potrivit definitiei legale cuprinse in art.3 lit.f) din OUG nr.34/2006.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 12 din 07.01.2013)

I. Prin Sentinta civila nr. 9163/26.06.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 62113/3/2011 completata prin Sentinta civila nr. 13752/09.10.2012, a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta SC F C SRL in contradictoriu cu paratul MMP, a fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 210.505,03 lei reprezentand debit, precum si penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% din debitul neachitat, incepand cu data de 18.10.2008 si pana la achitarea debitului; a fost respins capatul de cerere referitor la plata dobanzii legale; a mai fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 576 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In baza contractului de lucrari nr. 2009 AK din 13.06.2008, a dispozitiei de santier nr. 4/15.09.2008 si a actului aditional la contractul de lucrari inregistrat de parat sub nr. 33842 din data de 29.09.2008, reclamanta a executat lucrarile suplimentare de demolare a pavilionului Romaniei la expozitia „Apa si dezvoltare durabila”, Zaragoza 2008, Spania, potrivit „antemasuratorii de lucrari suplimentare” intocmita de proiectantul achizitorului - parat, S.C. E P 2006 S.R.L., antemasuratoare anexata dispozitiei de santier nr. 4/15.09.2008.
Tribunalul a apreciat ca lucrarile de demolare au fost comandate de parat in doua etape succesive, primele lucrari de demolare au facut obiectul facturii nr. 124 din 14.10.2008, factura inregistrata la parat sub nr. 33904/AD/14.10.2008, iar lucrarile suplimentare de demolare ce fac obiectul prezentei au fost executate in baza contractului de lucrari, a dispozitiei de santier nr. 4/15.09.2008, a actului aditional la contractul de lucrari, a „antemasuratorii de lucrari suplimentare si a devizului intitulat „lista cuprinzand cantitatile de lucrari suplimentare” „formularul C 5”, toate acestea nefiind contestate de parat.
S-a apreciat ca, prin raspunsurile date la interogatoriu, paratul recunoaste ca prin dispozitia de santier nr. 4/15.09.2008 a comandat lucrarile suplimentare de demolare constand in demolari pereti, compartimentari pardoseli, tavane false, conform antemasuratorii facute de S.C. E, anexa la dispozitia de santier mentionata - intrebarea nr. 2, ca a cerut reclamantei „intocmirea devizului oferta in vederea aprobarii” si ca a aprobat acest deviz denumit „Formularul C 5 Lista cuprinzand cantitatile de lucrari suplimentare” in valoare de 210.505,03 lei - intrebarea nr. 3.
Avand in vedere ca paratul nu a pretins si nu a facut dovada ca din cauza neexecutarii de catre reclamanta a lucrarilor suplimentare de demolare nu a putut preda amplasamentul pavilionului expozitional organizatorului expozitiei sau ca a executat aceste lucrari cu altcineva, tribunalul a considerat ca aceste lucrari au fost executate in mod complet si de calitate de catre reclamanta, aceasta conducand la predarea in buna regula a amplasamentului pavilionului. Astfel, lucrarile al caror pret il cere reclamanta sunt lucrari suplimentare fata de lucrarile initiale de demolare, iar executarea acestora era strict necesara pentru ca paratul sa poata preda amplasamentul autoritatilor spaniole.
In ce priveste penalitatile de intarziere, tribunalul a apreciat intemeiat si acest capat de cerere, avand in vedere pct. 11.2  si 16.1 din contractul de lucrari, paratul datorand penalitati de 0,1% din valoarea lucrarilor, pe fiecare zi de intarziere, incepand cu data de 18.10.2008, data la care reclamanta trebuia sa emita factura.
II. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul MMP, invocand urmatoarele motive:
1. Contractul analizat in cauza a fost incheiat potrivit legii privind achizitiile publice, fiind astfel un contract administrativ (act administrativ asimilat). Potrivit Legii nr. 554/2004, competenta de judecare a cauzei revenea Curtii de Apel Bucuresti – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
2. Pe fondul cauzei, s-a sustinut ca modificarea contractului nr. 2009 AK din 13.06.2008 se putea face doar prin act aditional si numai in cazul aparitiei unor circumstante care lezeaza interesele comerciale ale partilor si care nu au putut fi prevazute la data incheierii contractului. Prin dispozitia de santier nu se puteau face modificari ale contractului. Atat incheierea contractului, cat si modificarea lui sunt supuse dispozitiilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
III. La data de 28.12.2012, intimata-reclamanta SC FC SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 16-18).
In ceea ce priveste competenta materiala a Tribunalului, a invocat dispozitiile art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006 astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 76/2010, in vigoare la momentul sesizarii instantei – septembrie 2011 si a aratat ca normele Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu sunt aplicabile in cauza, in virtutea principiului „specialia generalibus derogant”.
Criticile recurentului privitoare la modificarea contractului printr-o dispozitie de santier au fost considerate de intimata ca nefondate, pe motiv ca la data de 29.09.2008 s-a semnat intre parti un act aditional prin care a fost completat obiectul principal al contractului cu demolarea lucrarilor de constructie realizate si a fost suplimentat pretul.
S-a mai aratat ca achizitorul a emis o comanda prin dispozitia de santier din 15.09.2008, ce a fost urmata de executare, astfel ca in temeiul art. 36 Cod Comercial, exista o conventie de modificare a contractului de achizitie publica.
IV. Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate si a normelor legale incidente in cauza, Curtea apreciaza fondat recursul, in limitele si pentru urmatoarele considerente:
1. Primul motiv de recurs (art. 304 pct.3 C.pr.civ.), referitor la necompetenta materiala a tribunalului – sectia civila (fosta comerciala), este nefondat.
Pretentiile banesti ale reclamantei privesc executarea contractului de achizitie publica de lucrari nr. 2009 AK din 13.06.2008, incheiat in temeiul OUG nr. 34/2006.
Potrivit art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 76/2010 aprobata prin Legea nr. 278/2010, in vigoare la momentul sesizarii instantei – septembrie 2011, procesele si cererile privind executarea contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia comerciala a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.
Fata de aceste norme speciale de competenta, nu erau aplicabile normele generale prevazute in Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
2. In ceea ce priveste al doilea motiv de recurs, Curtea reaminteste ca, potrivit art. 3041 C.pr.civ., prezentul recurs este declarat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel (potrivit art. 28716 din OUG nr. 34/2006), astfel ca instanta de control judiciar poate sa examineze cauza sub toate aspectele, verificarea nefiind limitata la motivele de casare prevazute de art. 304 C.pr.civ.
Nulitatea invocata de intimata in temeiul art. 306 alin.1 C.pr.civ. nu poate fi primita.
Motivarea sumara a recursului nu inseamna lipsa motivelor, pentru a fi sanctionata cu nulitatea. Paratul a criticat solutia pronuntata de prima instanta pe fondul cauzei, aratand in esenta ca modificarea unui contract de achizitie publica se poate face numai in conditiile legii speciale, prin act aditional, iar nu prin dispozitie de santier. Desi nu s-a facut referire expresa in cererea de recurs la Sentinta civila nr. 797/20.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila, Curtea observa ca acest inscris a fost incuviintat si depus la prima instanta, iar prin intampinare si concluziile scrise paratul si-a formulat aparari prin raportare la aceasta hotarare. In conditiile in care a fost respectat principiul contradictorialitatii, iar intimata a avut cunostinta de aceasta proba, nu reprezinta o motivare tardiva a recursului dezvoltarea orala a motivului invocat in cererea scrisa.
3. In fapt, Curtea retine ca intre parti s-a incheiat, in temeiul OUG nr. 34/2006, contractul de achizitie publica de lucrari nr. 2009 AK din 13.06.2008, avand ca obiect executarea de catre intimata-reclamanta SC Flora Central SRL a Pavilionului Romaniei din cadrul Expozitiei „Zaragoza 2008” (art. 4.1), in schimbul unui pret de 1.926.000 lei plus TVA (art. 5.1).
Conform Regulamentului transmis de catre organizatorii expozitiei (autoritatile spaniole), s-a constatat ca este necesara suplimentarea lucrarilor, astfel ca dirigintele de santier si proiectantul lucrarii au emis dispozitia de santier nr. 4 din 15.09.2008, prin care au aprobat lucrari suplimentare constand in: demolari pereti compartimentari, pardoseli, tavane false, conform antemasuratorii anexate, si au solicitat executantului intocmirea devizului oferta in vederea aprobarii (fila 14 dosar fond).
Ulterior, la data de 29.09.2008, sub nr. 33842, s-a incheiat actul aditional la contractul de lucrari, prin care partile au convenit modificarea art. 4.1 si art. 5.1 din contract, in sensul completarii obiectului cu demolarea pavilionului si suplimentarii pretului cu suma de 70.000 plus TVA, in total pretul final devenind 1.996.000 plus TVA (fila 54 dosar fond).
Astfel cum rezulta din notificarea trimisa de intimata-reclamanta (fila 21 dosar fond), in temeiul actului aditional a fost emisa factura nr. 124/14.10.2008 in valoare de 83.300 lei, reprezentand contravaloare lucrari suplimentare de demolare Pavilion Zaragoza. Paratul achizitor a fost obligat la plata acestei facturi prin Sentinta civila nr. 797/20.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 77308/3/2011, in procedura ordonantei de plata reglementate de OUG nr. 119/2007 (filele 58-59 dosar fond).
Reclamanta pretinde in cauza contravaloarea lucrarilor suplimentare de demolare pretins executate in plus fata de cele deja facturate, invocand devizele aflate la filele 17-20 dosar fond.
In cuprinsul notificarii mentionate anterior, reclamanta recunoaste ca nu a fost semnat un act aditional la contractul de achizitie publica, cu privire la lucrarile suplimentare nefacturate, pretinse in cauza.
4. In drept, potrivit art. 97 alin.2-6 din HG nr. 925/2006 privind normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica din OUG nr. 34/2006, ajustarea / modificarea pretului contractului poate avea loc doar in cazurile expres si limitativ prevazute de lege. In orice situatie, pretul contractului nu poate fi majorat decat in masura strict necesara pentru acoperirea cresterii costurilor pe baza carora s-a fundamentat pretul contractului. De asemenea, orice modificare a pretului contractului trebuie facuta in scris (prin act aditional), potrivit regulii simetriei formelor, intrucat insusi contractul de achizitie publica trebuie incheiat in scris, potrivit definitiei legale cuprinse in art. 3 lit.f din OUG nr. 34/2006. Or, pentru lucrarile suplimentare a caror contravaloare o pretinde reclamanta nu a fost incheiat un act aditional scris, iar devizele de lucrari nici macar nu au fost aprobate de M, prin secretarul de stat delegat, ci au fost semnate doar de dirigintele de santier, persoana care nu poate angaja autoritatea publica achizitoare la plata unor sume de bani.
Relevant este, in opinia Curtii, si faptul ca dispozitia de santier nr. 4 este datata 15.09.2008, iar actul aditional care prevede suplimentarea obiectului contractului cu lucrarile de demolare, fara a detalia aceste lucrari, a fost semnat ulterior, la 29.09.2008, de unde se naste prezumtia ca partile au convenit in actul aditional pretul pentru toate lucrarile suplimentare de demolare, cu atat mai mult cu cat acestea trebuiau finalizate pana la 30.09.2008.
De aceea, apare ca plauzibila apararea paratului conform careia reclamanta incearca sa obtina in mod nejustificat obligarea M la plata sumelor mentionate in devizul initial, deviz care a constituit baza de la care s-a pornit negocierea privind pretul lucrarilor de demolare, dar care nu a fost acceptat integral de achizitor, actul aditional prevazand doar suma de 70.000 lei plus TVA. Or, cu privire la aceasta creanta, reclamanta a obtinut deja un titlu executoriu - Sentinta civila nr. 797/20.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 77308/3/2011.
Instanta de fond a facut o gresita apreciere a valorii probatorii a inscrisurilor si a raspunsurilor paratului la interogatoriu. Paratul nu a lasat necontestate inscrisurile depuse de reclamanta (in special devizul  intitulat formularul C5), ci dimpotriva, prin intampinare, a sustinut ca prin dispozitia de santier nu se putea modifica contractul, dirigintele de santier neavand puterea de a angaja juridic achizitorul. De asemenea, prin raspunsurile de la intrebarile 2 si 3 din interogatoriul formulat de reclamanta, paratul nu a facut nicio recunoastere, ci doar a aratat ca anumite imprejurari rezulta din inscrisuri.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin.1-3 si art. 3041 C.pr.civ., art. 28716 din OUG nr. 34/2006, Curtea a admis recursul, a modificat in tot hotararea atacata, in sensul ca a respinge cererea de chemare in judecata ca neintemeiata