Imposibilitatea justificarii pre?ului neobi?nuit de scazut de catre un operator economic participant la o procedura de achizi?ie publica. Legalitatea deciziei de respingere a ofertei ca inacceptabila.
(Hotarare nr. 1486 din data de 19.05.2017 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Imposibilitatea justificarii pre?ului neobi?nuit de scazut de catre un operator economic participant la o procedura de achizi?ie publica. Legalitatea deciziei de respingere a ofertei ca inacceptabila.
CJUE a interpretat art. 55 Directiva 2004/18/CE (anterioara Directivei 2014/24) in C-599/10 subliniind ca legiuitorul Uniunii a inteles sa oblige autoritatea contractanta sa verifice elementele ofertelor care prezinta un caracter anormal de scazut impunandu-i obliga?ia de a solicita candida?ilor sa furnizeze dovezile necesare pentru a demonstra ca aceste oferte sunt serioase, aceasta din urma constituind o cerin?a a Directivei in vederea evitarii arbitrariului din partea autorita?ii contractante si a garantarii unei concuren?e sanatoase (paragrafele 28, 29).
Curtea europeana a stabilit, cu toate acestea, ca numai instan?a na?ionala are competen?a sa verifice daca solicitarea de clarificare a permis ofertan?ilor sa explice suficient elementele ofertei, ?inand seama de ansamblul inscrisurilor din dosar (paragraful 32).
Din jurispruden?a CJUE reiese a?adar ca, astfel, caracterul anormal de scazut al ofertei trebuie apreciat in raport de compozi?ia ofertei si in raport de presta?ia in cauza trebuind sa ia in considerare nu doar imprejurarile enun?ate de norma na?ionala ci si toate elementele relevante cu presta?ia in cauza ( prin analogie, Hot din 18.12.2004 C 568/13, paragraful 50).
Contrar sus?inerii recurentei, niciuna din retetele betoanelor de ciment nu poate fi apreciata ca secret comercial asa cum acesta este definit de art. 2 al. 1 Directiva 943/2016, iar in privinta costului utilajelor inchiriate, nu este suficienta depunerea contractelor de inchiriere intrucat solicitarea autorita?ii contractante viza justificarea tarifelor orare – analiza pret pe elemente de cost, justificarea consumului de carburant orar, etc., detalii care nu pot razbate din contractul de inchiriere dar care sunt esen?iale pentru fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului.
Sectia de contencios administrativ si fiscal –Decizia nr. 1486/19 mai 2017.
Prin sentinta nr…/CAF/17.02.2017 Tribunalul Alba - Sec?ia a II-a civila de contencios administrativ ?i fiscal a admis excep?ia tardivita?ii doar cu privire la precizarea de ac?iune formulata de reclamanta la termenul din 07.02.2017, a respins ca tardiva precizarea de ac?iune si a respins ca neintemeiata ac?iunea in contencios administrativ formulata si precizata la 17.01.2017 de reclamanta SC N.A. SRL in contradictoriu cu parata Primariei Comunei P.V.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta SC N.A. SRL la data de 20.02.2017.
La data de 02.03.2017 recurenta depune motivele de recurs solicitand casarea in intregime a sentin?ei recurate si rejudecand cauza, sa se pronun?e o hotarare de admitere a contesta?iei.
In motivarea recursului se arata, in esen?a, dupa prezentarea starii de fapt, urmatoarele:
Sentin?a recurata cuprinde, pe de o parte, motive contradictorii – art.488 al.1 pct. 6, iar pe de alta parte, aceasta a fost data cu aplicarea gre?ita a normelor de drept material – art. 488 al. 1 pct. 8 noul Cod de procedura civila.
Apreciaza ca sentin?a cuprinde motive contradictorii sens in care instan?a recunoa?te obliga?ia intimatei de publicare a tuturor cerin?elor in documenta?ia de atribuire raportat la art. 3 al. 1 lit. z din lege insa nu apreciaza ca solicitarea informa?iilor in prezenta cauza ar fi supusa obliga?iei de publicare. Sustine ca textul de lege nu face distinc?ie intre cerin?ele ce se impun a fi publicate si cerin?e ce nu ar cadea sub o atare obliga?ie, ci men?ioneaza in mod expres ca tocmai in vederea restrangerii sau denaturarii concuren?ei toate cerin?ele se impun a fi publicate ab initio prin documenta?ia de atribuire, tocmai pentru a asigura egalitate de tratament cu privire la ofertan?i si a inlatura arbitrariul autorita?ilor contractante in evaluarea ofertelor.
Apreciaza, de asemenea, ca sentin?a a fost data si cu gre?ita aplicare a normelor de drept material sens in care art.210 al.1 si 2 din lege nu exclude aplicabilitatea prevederilor legale invocate de catre recurenta prin contesta?ie, ci din contra, se completeaza cu acestea.
Recunoa?te ca art.210 al.1 da posibilitatea autorita?ii contractante de a solicita clarificari cu privire la fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului, posibilitate pe care nu a contestat-o niciun moment, insa a apreciat ca s-a conformat solicitarilor atat prin punerea la dispozi?ie a contractelor incheiate cu furnizorii cat si prin punerea la dispozi?ie a raspunsurilor date de catre ace?tia cu privire la lamuririle cerute.
A?adar, aprecierea juste?ei sau suficien?ei raspunsurilor oferite in acest sens trebuia sa se faca de catre intimata prin raportare exclusiva la posibilitatea de a oferi informa?ii si nu cum injust s-a procedat la inlaturarea din procedura pe motiv ca ter?e persoane nu doresc sa-si divulge propriile re?ete de preparare.
Arata ca instan?a nu a motivat, prin prisma principiului propor?ionalita?ii invocat prin contesta?ie, daca posibilitatea intimatei de a solicita clarificari a respectat acest principiu, sens in care se impunea a fi analizat daca, pre?ul considerat aparent neobi?nuit de scazut, in conditiile in care legea noua nu mai prevede un prag pentru aceasta no?iune a fost stabilit in baza unui raport obiectiv de evaluare a ofertei reclamantei in acest sens, diferen?ele de pre? intre toate ofertele propuse in procedura de atribuire au fost semnificative sau nu, experien?a si capacitate profesionala a reclamantei ?inand cont ca a depus la dosarul cauzei licita?ii ca?tigate si finalizate cu calificativul „foarte bun” pe un pre? inferior fata de pre?ul din prezentul contract.
Arata ca in mod gresit si in vadita contradic?ie cu probatoriul administrat a retinut instan?a de fond ca a refuzat sa depuna clarificarile solicitate, cand in realitate a raspuns la ambele clarificari si ca refuzul prestatorilor de servicii de a comunica re?etele de fabrica?ie (practic secret comercial) nu poate fi asimilat abuzului reclamantei de a pune la dispozi?ie documente ce nu ii apar?in si care nu provin de la reclamanta. Motivarea instan?ei ca articolul 34 HG nr.395/2016 nu se aplica prin prisma refuzului de a depune clarificari reprezinta o aplicare gre?ita a dreptului material.
In privinta aplicarii art.31 al.1-3 HG nr.395/2016, arata ca prin cea de-a doua clarificare solicitata autoritatea contractanta a modificat in realitate obiectul licita?iei din pre?ul cel mai scazut in oferta cea mai avantajoasa – pe criterii de cost si ca inciden?a acestui articol este strans legata de obliga?ia de publicare a cerin?elor in documenta?ia de atribuire, obliga?ie ce nu a fost respectata. Sustine ca art.31 HG si art.210 nu se exclud ci se completeaza in sensul de a verifica daca obliga?ia pusa in sarcina recurentei nu era in realitate un subcriteriu de atribuire si nu o simpla cerin?a de justificare a unui pre?.
Apreciaza ca nu se putea ajunge la concluzia ca acestea ar fi de natura sa prezinte un risc de neindeplinire a contractului.
Subliniaza ca si-a indeplinit obliga?ia si a depus contracte si raspunsul de la furnizori.
Se impunea a fi analizat exclusiv motivul pentru care decizia nu a fost motivata, aceasta facand obiectul cauzei si nu comunicarile anterioare.
Este contradictorie motivarea ca oferta a fost respinsa in conditiile art.136 al. 3 HG nr.395/2016, respectiv ca nu a prezentat dovezi concludente prin care sa justifice pre?ul aparent neobi?nuit de scazut, in conditiile in care instan?a de fond apreciaza ca sa avut in vedere tocmai procentul de 62,53% din valoarea contractului.
Sustine ca aprecierea unui pre? ca nefiind rezultatul unei libere concuren?e are la baza alte criterii decat fundamentarea economica a pre?ului, sens in care trebuia sa existe o in?elegere anticoncuren?iala intre ceilal?i participan?i la procedura de achizi?ie, aspect care nu a fost invocat de catre intimata.
Instan?a de fond a facut o gre?ita aplicare a normelor de drept material cu privire la art. 172,174,175 din Lege apreciind ca obliga?ia de a lua in considerare capacitatea tehnica si profesionala a subcontractan?ilor s-ar aplica prin analogie si prestatorilor de servicii, in realitate legisla?ia delimitandu-i clar. Articolele men?ionate prevad ca autoritatea contractanta nu poate stabili cerin?e de participare suplimentare nici macar pentru subcontractan?i, cerin?e care sa nu fi fost aduse la cuno?tin?a in documenta?ia de atribuire.
In mod gresit a retinut instan?a de fond ca intimata nu a incercat prin clarificarile impuse sa ob?ina informa?ii de la ter?e entita?i si ca nu a facut dovada ca prin clarificarile solicitate de catre intimata acesta a determinat apari?ia unui avantaj evident in favoarea unui alt ofertant. Dovada acestei afirma?ii a fost facuta de intimata depunand raportul procedurii in care ofertantul ca?tigator a propus un pre? de 252 lei/tona mai mult ca celelalte oferte. In concluzie, sustine ca autoritatea a selectat pre?ul cel mai mare.
Sustine ca daca pre?ul este bun, in sensul de scazut, inseamna ca acesta nu mai poate fi considerat aparent neobi?nuit de scazut si prin urmare nu se mai impune a fi justificat.
Invoca prevederile art.136 al. 1 si 2 HG nr.395/2016 care reglementeaza doua situa?ii distincte: elementele prevazute de art.210 al.1 din Lege si, dupa caz, documente privind preturile ce pot fi ob?inute de la furnizori iar clarificarile se pot referi special la fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului prin raportare la procesul de produc?ie, serviciile furnizate sau metodele de construc?ie utilizate.
Distinge situa?ia in care ofertantul nu este producatorul bunurilor in care trebuie solicitata fundamentarea acestor preturi de la ter?i prestatori, sens in care ofertantul va depune diligen?e in acest sens si va depune documentele pe care le poate ob?ine de la ace?tia, aratand ca o interpretarea per a contrario ar goli de con?inut textul de lege si ar fi facut inutila separarea celor doua situa?ii.
Cu toate acestea, chiar intr-o interpretare contrara, sustine ca trebuie remarcat faptul ca art. 136 din HG distinge intre documentele ce pot fi puse la dispozi?ia autorita?ii contractante si care provin de la ter?i furnizori si cele care nu pot fi puse la dispozi?ia acesteia .
Apreciaza ca raportat la obiectul licita?iei, solicitarile de clarificari nu puteau viza pre?ul betonului si ma?inile inchiriate intrucat obiectul licita?iei nu viza produc?ia/furnizarea de beton si nici inchirierea de vehicule.
In final, tot raportat la art.136 HG apreciaza ca nu se putea conchide de autoritatea contractanta/intimata ca documentele furnizate nu sunt suficiente pentru executarea lucrarilor in conditiile de calitate prevazute in documenta?ia de atribuire avand in vedere, pe de o parte, documenta?ia da atribuire insa?i cat si faptul ca ofertantul a achizi?ionat betonul de la prestatori de servicii pe baza de contract.
Invoca prevederile art. 3 al.1 lit. g, j, w, q din Lege prin care legiuitorul a dorit sa distinga in func?ie de obiectul licita?iei, adica lucrari de construc?ii sau prestari de servicii etc. si nu in mod cumulativ iar in sus?inerea celor men?ionate si ca o continuitate a legiuitorului in aplicarea acestei distinc?ii, invoca si textul art. 210 din Lege care prevede tot alternativ si nu cumulativ obliga?ia ofertantului de a justifica propriul pre?, in situa?ia unui pre? aparent neobi?nuit de scazut cu referire exclusiva a lucrarile ofertate a fi executate si nu cu referire la produse sau servicii aflate in legatura cu aceasta oferta insa contractate in baza unor contracte de prestari servicii incheiate de catre ofertant cu furnizori.
Sustine ca s-a aflat in situatia in care documentele solicitate nu au putut fi obtinute de la terti insa nu s-a motivat care sunt limitele unor atare solicitari din partea intimatei sau ce obligatii a incalcat in concret.
Apreciaza ca punerea in sarcina sa a unei obliga?ii de a preciza defalcat pretul fiecarui compus ce intra in procesul de fabricatie a betonului este o cerin?a imposibil de indeplinit exclusiv prin prisma faptului ca este lasata la libera apreciere si dorinta tertilor prestatori care cunosc aceste detalii.
Nu crede ca intentia legiuitorului in redactarea prevederilor legale a fost sa se deschida calea pentru autoritatea contractanta de a face abuzuri si de a inlatura ofertan?ii de la licita?ii, ci mai degraba s-a urmarit protec?ia de arbitrariu pentru toate par?ile.
Gresit s-a apreciat de instan?a de fond ca nu suntem in prezenta unui secret comercial motivand prin prisma faptului ca eventuale informa?ii confiden?iale daca ar fi fost furnizate s-ar afla incluse in lista documentelor confiden?iale si tratate ca atare.
Roaga Curtea sa observe ca no?iunea de secret comercial este stabilita prin Directiva CEE 943/2016 care are prioritate fata de dreptul intern, ca dobandirea unui secret comercial fara consim?amantul de?inatorului este considerata ilegala iar statele membre sunt tinute sa adopte masuri pentru a preveni dobandire, divulgarea si utilizarea unor secrete comerciale, ca acest caz se regase?te in spe?a si nu se poate sustine ca nu exista un secret comercial pe care ter?ele persoane refuza sa-l divulge si ca instan?a de fond nu a facut referire la jurispruden?a europeana invocata de reclamanta.
In privinta excep?iei tardivita?ii cererii precizatoare apreciaza ca in mod gresit a fost admisa avand in vedere ca s-au acordat trei termen de judecata iar la primul s-a amanat cauza pentru concediul de odihna al avocatei L.D. Arata ca al doilea termen a fost la data de 17.02.2017 si apreciaza ca, raportat la excep?ia invocata se impunea a fi analizate ca si temeiuri de drept art. 185 si 186 noul cod de procedura civila.
Apreciaza ca putea fi repusa in termen sens in care arata ca intarzierea in depunerea cererii precizatoare a avut la baza motive temeinic justificate , respectiv durata concediului de odihna a avocatei si ca impiedicarea motivata de concediu a incetat ulterior datei de 21.01.2017, respectiv la data de 24.01.2017, condi?ii in care s-a aflat sub inciden?a articolului 186 noul cod de procedura civila fiind inauntru termenului de 15 zile raportat la data la care a fost depusa cererea precizatoare, respectiv la termenul din 07.02.2017.
In sfar?it apreciaza ca precizarea nu putea duce la tergiversarea judecarii cauzei aceasta vizand documente care se aflau depuse la dosarul cauzei odata cu intampinarea, respectiv raportul procedurii.
In drept, s-au invocat textele de lege men?ionate in cuprinsul motivelor de recurs iar in proba?iune se invoca inscrisurile aflate la dosarul cauzei si se depune sentin?a …/CAF/2017 pronun?ata in dosar …/107/2017.
Recurenta a formulat cerere de ajutor public privind taxa judiciara de timbru, cerere respinsa prin incheierea din 12.04.2017.
Recurenta a achitat taxa de timbru de 6989 lei.
Intimata Comuna P.V. prin Primar a formulat intampinare solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei instantei de fond, sus?inand temeinicia si legalitatea hotararii.
In esen?a, intimata arata, contrar sus?inerilor recurentei, ca prin solicitarea de clarificare a pre?ului nu s-a impus un subcriteriu de atribuire/selec?ie prin care a urmarit restrangerea/denaturarea concuren?ei si nici nu s-a incalcat pre vederea art. 30 HG nr.395/2016.
Sustine ca si-a exercitat dreptul prevazut de art.210 al.1 Legea nr.98/2016 in contextul in care valoarea ofertei paratei reprezenta 62,53 % din valoarea estimata a lucrarilor.
Cu privire la inciden?a art. 31 al. 1-3 HG nr.395/2016 roaga instan?a sa retina ca in mod practic aceasta a pus autoritatea in imposibilitatea de a verifica daca oferta recurentei prin prisma prevederilor art. 210, in conditiile in contradictoriu cu are, pe de o parte, aceasta sustine ca nu putea ajunge la o concluzie fiabila si legala asupra faptului ca documentele constand in contracte prezentate de reclamanta nu ar fi de natura sa justifice sustenabilitatea pre?ului propus sau ca ar fi de natura sa prezinte un risc de neindeplinire a contractului, iar pe de alta parte, accepta ca nu a pus la dispozi?ia paratei acele documente si justificari solicitate tocmai pentru a putea decide daca exista sau nu un risc contractual.
Oferta a fost respinsa in conditiile art. 136 al. 3 HG nr.395/2016 pentru ca prin raspunsuri la clarificari nu prezinta dovezi concludente prin care sa justifice pre?ul aparent neobi?nuit de scazut.
Prin prisma art. 174,175,176 Legea nr.98/20163 autoritatea nu are posibilitatea de a stabili cerin?e de participare nici cel pu?in pentru subcontractan?i, deci cu atat mai pu?in pentru simpli prestatori de servicii.
Invoca art. 4 Legea nr.98/2016 avand obliga?ia sa ia in considerare capacitatea tehnica si profesionala a subcontractan?ilor propu?i pentru partea lor de implicare in contractul care urmeaza sa fie indeplinit, daca documentele prezentate sunt relevante in acest sens.
Totodata apreciaza ca nu se poate considera ca unui ofertant i se pune in sarcina o cerin?a imposibil de indeplinit atunci cand i se solicita fundamentarea pre?ului pentru produse achizi?ionate ca pentru orice participant la procedura de atribuire a contractelor de achizi?ie publica.
In drept, s-au invocat prevederile art.201 Cod de procedura civila, Legea nr.101/2016, Legea nr.98/2016.
Recurenta SC N.A. SRL a formulat si o cerere de pronun?are a unei hotarari preliminare, apreciind ca se impune in legatura cu justa solu?ionare a litigiului adresarea urmatoarelor intrebari preliminare in fa?a Cur?ii Europene de Justi?ie si suspendarea judecatii pana la deferirea hotararii CJUE in acest sens:
Intrebarea nr. 1:
Art. 18 alin. (1) si alin. (2), art. 35 alin. (5) paragraf 3, art. 56 alin. (1) si (3), art. 58 alin. (1) si (3), art. 60 alin. (1) paragraf 2 si alin. (3), art. 67 alin. (3) si 4, art. 69 alin. (1), alin. (2) si alin. (3) din Directiva 2014/24/UE privind achizitiile publice trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tip „off - line”avand ca obiect „modernizare strazi/drumuri comunale” deci lucrari de constructii, inlatura din procedura un ofertant, declarand oferta acestuia ca fiind neconforma, apreciind ca oferta acestuia prezinta un pret aparent neobisnuit de scazut prin raportare exclusiva la pretul de productie al betonului (detaliat pe fiecare component in parte) si la consumul de combustibil pentru utilajele ce urmau sa execute lucrari, utilaje inchiriate de catre ofertant de la ter?i prestatori, solicitand clarificari in legatura cu aceste preturi, clarificari care nu au fost publicate ab intio in documentatia de atribuire. Cu alte cuvinte daca art. 67 alin. (3) si art. 69 alin. (1) si (2) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta intr-o procedura de tipul celei mentionate mai sus, sa aprecieze ca o oferta prezinta un pret aparent neobisnuit de scazut prin raportare la alte elemente decat cele care formeaza obiectul contractului de achizitii publice, obiectul contractului constand in executie lucrari de drumuri iar pretul aparent neobisnuit de scazut a fost estimat prin raportare la pretul de productie al betonului si consumul de combustibil pentru toate utilajele ce urmau sa execute lucrari, utilaje inchiriate in integralitatea lor de catre ofertant de la ter?i prestatori?
Intrebarea nr. 2:
Art. 18 si art. 35 alin. (2) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa solicite clarificari in prezenta unui pret aparent neobisnuit de scazut astfel cum acesta a fost prezentat la intrebarea nr.1 de mai sus prin care practic urmareste obtinerea unor atare informatii legate de pret de la ter?i - I prestatori de servicii ai ofertantului (deci nu subcontractan?i) in conditiile in care atare cerinte nu au fost publicate in prealabil in documentatia de atribuire si pe cale de consecinta ofertantul, la data la care a incheiat contractele de prestari servicii cu 1 acestia avand ca obiect cumparare beton si inchiriere masini si utilaje nu a putut sa prevada faptul ca autoritatea contractanta va solicita justificarea preturilor practicate de catre acesti ter?i si pe cale de consecinta nu a putut include in contractele incheiate cu acestia obligatia de furnizare a unui atare pret?
Intrebarea nr. 3:
Art. 60 alin.(1) paragraf 2 si alin.(3) si art.69 alin.(3) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa solicite clarificari conform celor mentionate la intrebarile 1 ?i 2 de mai sus ca ?i mijloace de proba in justificarea capacita?ii financiare a ofertantului de a executa contractul? Cu alte cuvinte se opun unei practici nationale conform careia autoritatea contractanta solicita prestatorilor de servicii ai ofertantului sa i?i justifice propriile cheltuieli ?i profitul aferent bunurilor sau serviciilor prestate?
Intrebarea nr. 4:
Art.18 alin. (1) ?i art. 69 alin. (3) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa considere ca raspunsurile ofertantului la solicitarile de pret astfel cum au fost precizate la intrebarile nr.1 ?i 2 de mai sus, raspunsuri constand in prezentarea de contracte de prestari servicii incheiate cu ter?i prestatori de servicii ?i raspunsurile acestor prestatori constand in refuzul de a furniza detaliat pretul betonului pe motiv ca aceasta reprezinta o re?eta comerciala, deci un secret comercial, dar ca i?i mentin oferta la pretul inclus in oferta, ca fiind nesatisfacatoare ?i pe cale de consecinta sa respinga oferta ca neconforma exclusiv din acest considerent?
Intrebarea nr. 5:
Art. 69 alin. (3) din Directiva si art. 2 pct. 1 si art. 4 alin. (2) din Directiva CEE 943/2016 privind secretul comercial trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa respinga o oferta exclusiv pe considerentul ca pretul al carei lamurire il solicita provine de la un ter? prestator de servicii al ofertantului care intelege sa se prevaleze de secretul comercial si refuza practic sa ofere autorita?ii re?eta de fabricatie a betonului?
Intrebarea nr. 6:
Art. 24 din Directiva trebuie interpretat in sensul ca se opune unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta desi primind o declaratie de incompatibilitate a subscrisei cu privire la inginer B.T. nu a comunicat subscrisei nicio informatie cu privire la eventuale masuri luate in acest sens?
Cu privire la cererea de sesizare a Cur?ii de Justi?ie a Uniunii Europene curtea constata ca, in ceea ce prive?te obligativitatea sesizarii CJUE, art.267 (fost art.234 din Tratatul de instituire a Comunita?ilor Europene - ex art. 177) paragraful 3 din Tratatul de Func?ionare a Uniunii Europene prevede ca „In cazul in care o asemenea chestiune se invoca intr-o cauza pendinte in fa?a unei instan?e na?ionale ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, aceasta instan?a este obligata sa sesizeze Curtea.”
In jurisprudenta sa - cauza CILFIT, C-283/81 - CJUE a interpretat aceasta dispozitie in sensul ca „un organ jurisdic?ional de drept intern ale carui decizii nu pot face obiectul unei cai de atac in dreptul intern trebuie, atunci cand in fa?a ei se pune o chestiune de drept comunitar, sa se conformeze obliga?iei sale de sesizare a Cur?ii de Justi?ie, cu excep?ia cazului in care constata ca intrebarea formulata nu este pertinenta sau dispozi?ia comunitara in cauza a facut deja obiectul unei interpretari din partea Cur?ii sau aplicarea corecta a dreptului comunitar se impune cu o asemenea eviden?a incat nu mai lasa loc de nici o indoiala rezonabila; existen?a unei astfel de eventualita?i trebuie evaluata in func?ie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificulta?ile specifice pe care le pune interpretarea sa ?i de riscul apari?iei divergen?elor de jurispruden?a in cadrul Comunita?ii.”
In cauza, pricina se afla in recurs, decizia ce urmeaza a fi pronun?ata fiind definitiva, astfel ca exista obliga?ia de sesizare a instan?ei unionale in baza prevederilor tratatului insa, aceasta este condi?ionata de inexisten?a niciunuia din cazurile de exceptare.
Cu alte cuvinte, Curtea poate trimite cererea numai atunci cand apreciaza ca dezlegarea intrebarilor formulate legate de interpretarea dreptului Uniunii ii este necesara pentru a solu?iona litigiul iar in sens negativ, dezlegarea intrebarilor nu este necesara daca „indiferent care ar fi raspunsul la acestea intrebari, el nu poate avea nicio influen?a asupra solu?ionarii litigiului” (cauza CILFIT ).
Repetat a subliniat in jurispruden?a sa CJUE ca instan?a na?ionala de trimitere este cea care decide daca chestiunea de drept a Uniunii este pertinenta in cauza.
Cu privire la pertinen?a intrebarilor, Curtea costata ca actele ce se cer a fi interpretate au inciden?a in spe?a insa raspunsul dat de Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene la aceste intrebari nu este determinant pentru solu?ia ce urmeaza a se pronun?a.
Directiva 2014/24/UE prive?te achizi?iile publice, abroga Directiva 2004/18/CE si se aplica procedurilor de achizi?ie utilizate de catre autorita?ile contractante in legatura cu contractele de achizi?ii publice, de lucrari, de produse sau de servicii ?i concursurile de proiecte, fiind transpusa in legisla?ia na?ionala prin Legea nr.98/2016, act care este aplicabil spe?ei.
Directiva 943/2016 privind secretul comercial nu este aplicabila in cauza prin raportare la faptul ca informa?iile invocate nu se incadreaza in no?iunea de secret comercial, asa cum se va arata in continuare.
In ce prive?te caracterul determinant al eventualului raspuns pentru solu?ionarea cauzei, curtea re?ine ca recurenta urmare?te, pe de o parte, sa se lamureasca posibilitatea autorita?ii contractante de a solicita justificarea pre?ului neobi?nuit de scazut inclusiv prin raportare la calificarea pre?ului ca neobi?nuit de scazut iar, pe de alta parte, lamurirea posibilita?ii de raspunde la solicitarea autorita?ii contractante in acest sens fata de caracterul de secret comercial si refuzul ter?ilor de a da informa?ii le solicitate.
Curtea reaminte?te faptul ca principiul cooperarii presupune ca adresarea intrebarii catre instan?a unionala sa fie realizata numai atunci cand circumstan?ele factuale sunt suficient de bine lamurite incat sa permita Cur?ii de Justi?ie sa formuleze un raspuns care sa aiba un efect concret cu privire la solu?ionarea cauzei. Ca atare este necesar ca instan?a na?ionala sa fie in masura sa poata stabili starea de fapt relevanta, din probele administrate, pe baza careia sa poata justifica pertinen?a intrebarilor pentru solu?ionarea litigiului.
Nu este admisibil a fi adresata o intrebare atunci cand solu?ia prefigurata nu poate fi influen?ata in nici un mod de catre raspunsul Cur?ii de Justi?ie.
In concret, autoritatea contractanta a derulat o procedura de atribuire a unui contract de execu?ie lucrari de modernizare strazi in comuna P.V. aplicand procedura prevazuta de Legea nr.98/2016.
Ofertantului N.A. SRL i s-au solicitat clarificari prin adresa nr… din ...2016, intrucat oferta financiara depusa de contestatoare avea valoarea de 1.775.170,04 lei fara TVA, valoare ce reprezenta 62,53 % din valoarea estimata a lucrarilor.
Reclamanta a raspuns la aceasta adresa prin adresa nr… din ...2016, transmise prin intermediul SEAP in data de ...2016 ora 12:12.
Pentru justificarea pretului pentru materialele din oferta i-a prezentat paratei oferta de pret nr… din ...2016 a furnizorului SC N.C. SRL ?i oferta de pret nr… din ...2016 a furnizorului SC N.D. SRL. Pentru justificarea pretului pentru betoane si mixturi asfaltice, a fost inaintat contractul de furnizare nr…/...2016, incheiat cu SC N.C. SRL, pentru justificarea pretului la manopera, a fost inaintat nivelul de salarizare al fortei de munca a societatii SC N.A. SRL, pentru justificarea tarifelor orare pentru mijloacele de transport, a fost inaintat contractul de inchiriere nr…/...2016, incheiat cu SC N.D. SRL, iar pentru justificarea tarifelor orare pentru utilaje, a fost inaintat contractul de inchiriere nr. …/...2016, incheiat cu N.D. SRL).
La data de 23.11.2016, prin adresa nr…/2016, in temeiul art.210 alin.1 din Legea nr.98/2016 ?i art.5 lit.f din Legea nr.21/1996, autoritatea contractanta a solicitat ca ofertantul sa transmita re?eta de preparare certificata de un organism specializat pentru beton de ciment C25/30 (B400) ?i beton de ciment C30/37, in conformitate cu Codul de Practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat (Indicativ NE012 - l:2007) ?i reteta de preparare certificata de un organism specializat pentru mixtura asfaltica BA 16 ?i mixtura asfaltica tip BADPS20, in conformitate cu Normativul pentru mixturi asfaltice executate la cald (Indicativ AND 605 - Revizuire AND 605-2013).
Totodata, s-a solicitat sa se transmita pretul unitar pentru fiecare resursa inclusa in retetele de preparare specificate mai sus.
Cu privire la contractul de inchiriere nr…/...2016, incheiat cu N.D. SRL, s-a solicitat reclamantei sa se transmita documente din care sa rezulte cel putin consumul de carburant pentru fiecare utilaj si mijloc de transport mentionat in contractul de inchiriere nr. …/...2016.
Ca raspuns la solicitarea paratei, reclamanta a emis adresa nr… /...2016, prin care i-a adus acesteia la cuno?tin?a ca societa?ile cu care a incheiat contractul de furnizare betoane si mixturi asfaltice, respectiv contractul de inchiriere utilaje ?i mijloace de transport, nu sunt de acord sa-?i justifice propriile cheltuieli ?i profitul fa?a de societatea reclamanta, anexand in acest sens, adresele nr…/...2016 ?i nr…/...2016 ale acestor societa?i.
La data de ...2016, prin adresa nr…/...2016, parata a informat-o pe reclamanta ca oferta sa este considerata inacceptabila in conformitate cu art.136 alin.3 din HG nr.395/2016.
Raportat la aceasta stare de fapt, Curtea constata ca solicitarea de justificare a pre?ului ofertei aparent neobi?nuit de scazut nu a fost contestata in termen, astfel ca, la acest moment, o astfel de critica nu mai poate fi adusa.
Orice critica care vizeaza cerin?a de clarificare nu mai poate fi analizata in cadrul contesta?iei impotriva respingerii ofertei ca inacceptabila, fiind incidente prevederile art.136 al. 3 H.G. nr.395/2016 potrivit carora:
„ (1) In situatia in care comisia de evaluare constata ca elemente de pret ale unei oferte sunt aparent neobisnuit de scazute, prin raportare la preturile pietei, utilizandu-se ca referinta in acest sens informatii cum ar fi buletine statistice, sau cotatii ale burselor de marfuri, comisia de evaluare va solicita ofertantului care a depus oferta in cauza explicatii cu privire la posibilitate indeplinirii contractului in conditiile de calitate impuse prin documentatia de atribuire.
(2) Explicatiile aduse de ofertant conform prevederilor alin. (1) vor fi insotite de dovezi concludente privind elementele prevazute la art. 210 alin. (2) din Lege, precum si, dupa caz, documente privind preturile ce pot fi obtinute de la furnizori, situatia stocurilor de materii prime si materiale, modul de organizare si metodele utilizate in cadrul procesului de lucru, nivelul de salarizare al personalului ofertantului, performantele si costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru.
(3) In cazul in care ofertantul nu prezinta comisiei de evaluare informatiile si/sau documentele solicitate sau acestea nu justifica in mod corespunzator nivelul scazut al pretului sau al costurilor propuse, oferta va fi considerata inacceptabila.”
Cerinta de justificare a pretului ofertei aparent neobi?nuit de scazut putea face obiectul unei notificari prealabile in temeiul art. 6 Legea nr.101/2016 intrucat prin notificare prealabila se intelege „cererea prin care se solicita autorita?ii contractante reexaminarea unui act al autorita?ii contractante, in sensul revocarii sau modificarii acestuia”, asa cum prevede art. 3 al.1 lit.e Legea nr.101/2016. In accep?iunea legiuitorului, orice act emis de autoritatea contractanta poate fi notificat prealabil si apoi contestat in fa?a CNSC ori instan?ei de judecata.
Curtea constata ca sunt inadmisibile urmatoarele critici privind cerin?a de justificare a pretului:
- Necunoasterea motivelor care au format convingerea ofertarii unui pre? aparent neobi?nuit de scazut si aspectul privind imposibilitatea contestarii in lipsa publicarii ab initio a cerintelor de clarificare;
- Critica privind solicitarea de clarificari cu privire la juste?ea materialelor componente la B150, B250, B300, B400 care nu ar putea fi indeplinita decat de ofertan?ii care de?in in proprietate o sta?ie de betoane si critica privind ofertan?ii care ar fi trebuit sa inregistreze cheltuieli cu materialele componente producerii betoanelor;
- Solicitarea de prezentare a re?etelor betoanelor care ar creea un avantaj concuren?ial intrucat ofertan?ii care participa la procedura si care nu de?in sta?ii de betoane sunt obliga?i sa se adreseze furnizorilor/producatorilor ca sa le puna la dispozi?ie re?ete de preparare, situa?ie de discriminare si de tratament neegal;
- Sus?inerea modului de interpretare a prevederilor art. 3 al. 1 lit gg, jj, w, q din Lege prin care legiuitorul ar fi dorit sa distinga in func?ie de obiectul licita?iei, adica lucrari de construc?ii sau prestari de servicii etc. si nu in mod cumulativ, art. 210 din Lege care ar prevedea tot alternativ si nu cumulativ obliga?ia ofertantului de a justifica propriul pre?, in situa?ia unui pre? aparent neobi?nuit de scazut cu referire exclusiva a lucrarile ofertate a fi executate si nu cu referire la produse sau servicii aflate in legatura cu aceasta oferta insa contractate in baza unor contracte de prestari servicii incheiate de catre ofertant cu furnizori.
In concluzie, toate aceste critici vizeaza legalitatea solicitarii de justificare a pre?ului si calificarea pre?ului ca aparent neobi?nuit de scazut, critici inadmisibile in cadrul contesta?iei impotriva respingerii ofertei intrucat cerin?a de justificare a pre?ului a devenit definitiva, nefiind contestata.
Analizand pertinenta intrebarilor din pespectiva acestor concluzii, curtea re?ine ca actul administrativ contestat, in masura sa produca efecte juridice de natura sa lezeze interesele contestatorului N.A., este adresa de solicitare de clarificari.
Ca atare, actul prin care s-a stabilit ca oferta este nejustificat de redusa este adresa de solicitare de clarificari privind pretul iar recurenta reclamanta a consim?it in mod explicit la aceasta concluzie prin faptul ca nu a atacat aceasta solicitare alegand sa raspunda si sa-si asume incidenta art. 136 al. 3 H.G. nr. 395/2016.
Astfel, intre efectul pretins vatamator ?i actul atacat nu exista legatura iar din perspectiva acestei concluzii, intrebarile 1-3 din cererea de pronun?are a unei hotarari prealabile sunt considerate nepertinente solu?ionarii cauzei, acestea vizand exclusiv cerin?a de justificare a pre?ului neobi?nuit de scazut.
In privinta Directivei 943/2016 invocata de petenta, Curtea constata ca „Secret comercial" inseamna acele informatii care indeplinesc toate cerintele urmatoare:
(a) sunt secrete in sensul ca nu sunt, ca intreg sau astfel cum se prezinta sau se articuleaza elementele acestora, cunoscute la nivel general sau usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa, in mod normal, de tipul de informatii in cauza;
(b) au valoare comerciala prin faptul ca sunt secrete;
(c) au facut obiectul unor masuri rezonabile, in circumstantele date, luate de catre persoana care detine in mod legal controlul asupra informatiilor respective, pentru a fi pastrate secrete;”
Ori, raportat la aceasta definitie, concluzia ca informatiile refuzate de terti in cauza nu se incadreaza in aceasta notiune este mai mult decat evidenta. Betonul de ciment B150, B250, B300, B400, precum si celelalte materiale pentru care s-au solicitat clarificari nu se incadreaza in notiunea de secret comercial fiind usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa, in mod normal, de tipul de informatii in cauza si neavand valoare comerciala pentru ca sunt secrete.
Aceasta concluzie inlatura incidenta in solutionarea cauzei a intrebarilor 4-6 din cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare.
Cum inciden?a prevederilor Directivei privind secretul comercial este exclusa se constata ca nici pertinen?a intrebarilor nu a fost demonstrata, astfel ca, nefiind indeplinite condi?iile prevazute de art. 267 din Tratatul de Func?ionare a Uniunii Europene, cererea de sesizare a Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene urmeaza a fi respinsa.
Analizand recursul sub toate aspectele cauzei cat si prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Contextul factual retinut de instan?a de fond este corect.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 al. 1 pct. 6 si 8 Noul Cod de procedura civila.
In ceea ce prive?te motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 al. 1 pct. 6 Noul Cod de procedura civila, cu referire la considerentele contradictorii, instan?a de recurs constata ca potrivit acestui text de lege, casarea unei hotarari se poate cere atunci cand nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cuprinde motive contradictorii ori cuprinde numai motive straine de natura cauzei. Analizand hotararea primei instan?e, se constata ca aceasta cuprinde motivele pe care se sprijina solu?ia pronun?ata si nu cuprinde motive contradictorii, prin urmare, motivul de casare prevazut de punctul 6 al art. 488 nu poate fi retinut. Pe de alta parte, motivele sus?inute ca fiind contradictorii vizeaza in principal criticile indreptate impotriva solicitarii de clarificare a pre?ului apreciate ca nerelevante in conditiile in contradictoriu cu are nu s-a contestat aceasta solicitare.
Motivul de nelegalitate prevazut de art.488 pct.8 Noul Cod de procedura civila vizeaza gre?ita aplicare a normelor de drept material, ceea ce exclude posibilitatea ca in cadrul acestui motiv sa se invoce incalcarea sau aplicarea gre?ita a normelor de procedura, acestea din urma putand fi cercetate din perspectiv art.488 al.1 pct.5 noul Cod de procedura civila.
In privinta sus?inerii tardivita?ii precizarii de ac?iune, Curtea constata legalitatea aplicarii prevederilor art. 204 noul Cod de procedura civila, care permit modificarea cererii de chemare in judecata numai pana la primul termen de judecata la care a fost citat, sub sanc?iunea decaderii. Textul de lege este clar si necondi?ionat de aceea este lipsit de relevan?a faptul ca reprezentantul societa?ii s-a aflat in concediu si ca instan?a a acordat amanarea cauzei. Pentru orice motiv s-ar fi acordat amanarea cauzei, legiuitorul a legat posibilitatea de modificare a cererii de chemare in judecata numai de primul termen la care reclamantul a fost legal citat.
Imprejurarile invocate de recurenta nu pot constitui motive care sa atraga incidenta articolului 186 noul Cod de procedura civila, care se refera la imprejurari care, fara a avea gravitarea for?ei majore sunt exclusive de culpa ori, in cauza, concediul avocatului nu este o imprejurare exclusiva de culpa.
De asemenea, fata de norma imperativa procesual civila, imprejurarea ca precizarea de ac?iune nu putea duce la tergiversarea judecarii cauzei aceasta vizand documente care se aflau depuse la dosarul cauzei odata cu intampinarea, este lipsita de relevanta.
Pentru considerentele expuse pe larg in analiza cererii de sesizare a CJUE, Curtea va inlatura criticile privind legalitatea solicitarii de justificare a pre?ului si calificarea pre?ului ca aparent neobi?nuit de scazut.
In ceea ce prive?te sus?inerea unei juste si suficiente depuneri de documente raportat la solicitarile autorita?ii contractante prin prisma prevederilor art. 136 al. 2 si 3 HG nr.395/2016 si raportat la actul contestat prin care autoritatea contractanta a respins oferta raportat la art. 136 al. 3 din acelasi HG, Curtea constata ca autoritatea contractanta a respins corect oferta petentei aceasta nejustificand pretul oferit pentru lucrarile ce fac obiectul achizitiei.
CJUE a interpretat art. 55 Directiva 2004/18/CE (anterioara Directivei 2014/24) in C-599/10 subliniind ca legiuitorul Uniunii a inteles sa oblige autoritatea contractanta sa verifice elementele ofertelor care prezinta un caracter anormal de scazut impunandu-i obliga?ia de a solicita candida?ilor sa furnizeze dovezile necesare pentru a demonstra ca aceste oferte sunt serioase, aceasta din urma constituind o cerin?a a Directivei in vederea evitarii arbitrariului din partea autorita?ii contractante si a garantarii unei concuren?e sanatoase (paragrafele 28, 29).
Curtea europeana a stabilit, cu toate acestea, ca numai instan?a na?ionala are competen?a sa verifice daca solicitarea de clarificare a permis ofertan?ilor sa explice suficient elementele ofertei, ?inand seama de ansamblul inscrisurilor din dosar (paragraful 32).
Din jurispruden?a CJUE reiese ca, astfel, caracterul anormal de scazut al ofertei trebuie apreciat in raport de compozi?ia ofertei si in raport de presta?ia in cauza trebuind sa ia in considerare nu doar imprejurarile enun?ate de norma na?ionala ci si toate elementele relevante cu presta?ia in cauza ( prin analogie, Hot. din 18.12.2004 C 568/13, paragraful 50).
In speta, petenta trebuia sa justifice pretul oferind clarificari privind fundamentarea economica a modului de formare a acestuia depunand „documente privind preturile ce pot fi obtinute de la furnizori, situatia stocurilor de materii prime si materiale, modul de organizare si metodele utilizate in cadrul procesului de lucru, nivelul de salarizare al personalului ofertantului, performantele si costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru.” (art.136 al.2 HG nr.395/2016).
In speta, lucrarea ce se doreste a fi achizitionata de catre autoritatea contractanta este una de interes public major intrucat vizeaza modernizarea unor strazi, situatie in care, componenta materialelor folosite prezinta, de asemenea, un interes major. Un pret scazut al lucrarii ar fi putut pune in discu?ie calitatea indoielnica a materialelor folosite si, fata de faptul ca autoritatea contractanta a solicitat clarificari justificat de componen?a materialelor folosite, depunerea unor contracte cu o alta societate furnizoare de materiale nu este suficienta.
Contrar sus?inerii recurentei, niciuna din retetele betoanelor de ciment nu poate fi apreciata ca secret comercial asa cum acesta este definit de art.2 al.1 Directiva 943/2016 iar in privinta costului utilajelor inchiriate, nu este suficienta depunerea contractelor de inchiriere intrucat solicitarea autorita?ii contractante viza justificarea tarifelor orare – analiza pret pe elemente de cost, justificarea consumului de carburant orar, etc., detalii care nu pot razbate din contractul de inchiriere dar care sunt esen?iale pentru fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului.
Petenta insa?i trebuia sa clarifice pre?ul avand calitatea de ofertant in procedura, calitate in care nu poate invoca imposibilitatea aducerii de lamuriri din cauza unor terti pentru ca imprejurarile descrise nu au la baza o justificare legala.
Referirea petentei la cerin?ele din fi?a de date a achizi?ie este inoportuna in acest context intrucat ceea ce se analizeaza in cauza este adresa de respingere a ofertei pentru nejustificarea pre?ului neobi?nuit de scazut, nu cerin?a de clarificare, a?a cum s-a mai subliniat si anterior.
Pentru acelasi considerent, distinc?iile si interpretarea art. 210 din Legea 98/2016 a achizi?iilor publice si art. 136 HG nr.395/2016 date de petenta vor fi inlaturate fiind facute pro cauza, in sus?inerea pozi?iei sale procesuale. Curtea a aratat si ca aceasta interpretare este lipsita de suport legal intrucat normele invocate sunt generale, unitare, fara sa distinga, aplicabile tuturor ofertan?ilor, fiind indiferenta situa?ia ofertan?ilor independen?i ori dependen?i de produsele unor ter?i si fiind evidenta exprimarea literala pentru incercarea de acoperire a tuturor acestor situa?iilor legale si tocmai pentru respectarea principiului nediscriminarii si tratamentului egal.
In concluzie, hotararea instan?ei de fond care a retinut ca decizia de respingere a ofertei ca inacceptabila depusa de SC N.A. SRL a fost intemeiata, este legala si temeinica.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.496 noul Cod de procedura civila cu art.20 Legea nr.554/2004, Curtea a respins recursul formulat ca nefondat.
CJUE a interpretat art. 55 Directiva 2004/18/CE (anterioara Directivei 2014/24) in C-599/10 subliniind ca legiuitorul Uniunii a inteles sa oblige autoritatea contractanta sa verifice elementele ofertelor care prezinta un caracter anormal de scazut impunandu-i obliga?ia de a solicita candida?ilor sa furnizeze dovezile necesare pentru a demonstra ca aceste oferte sunt serioase, aceasta din urma constituind o cerin?a a Directivei in vederea evitarii arbitrariului din partea autorita?ii contractante si a garantarii unei concuren?e sanatoase (paragrafele 28, 29).
Curtea europeana a stabilit, cu toate acestea, ca numai instan?a na?ionala are competen?a sa verifice daca solicitarea de clarificare a permis ofertan?ilor sa explice suficient elementele ofertei, ?inand seama de ansamblul inscrisurilor din dosar (paragraful 32).
Din jurispruden?a CJUE reiese a?adar ca, astfel, caracterul anormal de scazut al ofertei trebuie apreciat in raport de compozi?ia ofertei si in raport de presta?ia in cauza trebuind sa ia in considerare nu doar imprejurarile enun?ate de norma na?ionala ci si toate elementele relevante cu presta?ia in cauza ( prin analogie, Hot din 18.12.2004 C 568/13, paragraful 50).
Contrar sus?inerii recurentei, niciuna din retetele betoanelor de ciment nu poate fi apreciata ca secret comercial asa cum acesta este definit de art. 2 al. 1 Directiva 943/2016, iar in privinta costului utilajelor inchiriate, nu este suficienta depunerea contractelor de inchiriere intrucat solicitarea autorita?ii contractante viza justificarea tarifelor orare – analiza pret pe elemente de cost, justificarea consumului de carburant orar, etc., detalii care nu pot razbate din contractul de inchiriere dar care sunt esen?iale pentru fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului.
Sectia de contencios administrativ si fiscal –Decizia nr. 1486/19 mai 2017.
Prin sentinta nr…/CAF/17.02.2017 Tribunalul Alba - Sec?ia a II-a civila de contencios administrativ ?i fiscal a admis excep?ia tardivita?ii doar cu privire la precizarea de ac?iune formulata de reclamanta la termenul din 07.02.2017, a respins ca tardiva precizarea de ac?iune si a respins ca neintemeiata ac?iunea in contencios administrativ formulata si precizata la 17.01.2017 de reclamanta SC N.A. SRL in contradictoriu cu parata Primariei Comunei P.V.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta SC N.A. SRL la data de 20.02.2017.
La data de 02.03.2017 recurenta depune motivele de recurs solicitand casarea in intregime a sentin?ei recurate si rejudecand cauza, sa se pronun?e o hotarare de admitere a contesta?iei.
In motivarea recursului se arata, in esen?a, dupa prezentarea starii de fapt, urmatoarele:
Sentin?a recurata cuprinde, pe de o parte, motive contradictorii – art.488 al.1 pct. 6, iar pe de alta parte, aceasta a fost data cu aplicarea gre?ita a normelor de drept material – art. 488 al. 1 pct. 8 noul Cod de procedura civila.
Apreciaza ca sentin?a cuprinde motive contradictorii sens in care instan?a recunoa?te obliga?ia intimatei de publicare a tuturor cerin?elor in documenta?ia de atribuire raportat la art. 3 al. 1 lit. z din lege insa nu apreciaza ca solicitarea informa?iilor in prezenta cauza ar fi supusa obliga?iei de publicare. Sustine ca textul de lege nu face distinc?ie intre cerin?ele ce se impun a fi publicate si cerin?e ce nu ar cadea sub o atare obliga?ie, ci men?ioneaza in mod expres ca tocmai in vederea restrangerii sau denaturarii concuren?ei toate cerin?ele se impun a fi publicate ab initio prin documenta?ia de atribuire, tocmai pentru a asigura egalitate de tratament cu privire la ofertan?i si a inlatura arbitrariul autorita?ilor contractante in evaluarea ofertelor.
Apreciaza, de asemenea, ca sentin?a a fost data si cu gre?ita aplicare a normelor de drept material sens in care art.210 al.1 si 2 din lege nu exclude aplicabilitatea prevederilor legale invocate de catre recurenta prin contesta?ie, ci din contra, se completeaza cu acestea.
Recunoa?te ca art.210 al.1 da posibilitatea autorita?ii contractante de a solicita clarificari cu privire la fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului, posibilitate pe care nu a contestat-o niciun moment, insa a apreciat ca s-a conformat solicitarilor atat prin punerea la dispozi?ie a contractelor incheiate cu furnizorii cat si prin punerea la dispozi?ie a raspunsurilor date de catre ace?tia cu privire la lamuririle cerute.
A?adar, aprecierea juste?ei sau suficien?ei raspunsurilor oferite in acest sens trebuia sa se faca de catre intimata prin raportare exclusiva la posibilitatea de a oferi informa?ii si nu cum injust s-a procedat la inlaturarea din procedura pe motiv ca ter?e persoane nu doresc sa-si divulge propriile re?ete de preparare.
Arata ca instan?a nu a motivat, prin prisma principiului propor?ionalita?ii invocat prin contesta?ie, daca posibilitatea intimatei de a solicita clarificari a respectat acest principiu, sens in care se impunea a fi analizat daca, pre?ul considerat aparent neobi?nuit de scazut, in conditiile in care legea noua nu mai prevede un prag pentru aceasta no?iune a fost stabilit in baza unui raport obiectiv de evaluare a ofertei reclamantei in acest sens, diferen?ele de pre? intre toate ofertele propuse in procedura de atribuire au fost semnificative sau nu, experien?a si capacitate profesionala a reclamantei ?inand cont ca a depus la dosarul cauzei licita?ii ca?tigate si finalizate cu calificativul „foarte bun” pe un pre? inferior fata de pre?ul din prezentul contract.
Arata ca in mod gresit si in vadita contradic?ie cu probatoriul administrat a retinut instan?a de fond ca a refuzat sa depuna clarificarile solicitate, cand in realitate a raspuns la ambele clarificari si ca refuzul prestatorilor de servicii de a comunica re?etele de fabrica?ie (practic secret comercial) nu poate fi asimilat abuzului reclamantei de a pune la dispozi?ie documente ce nu ii apar?in si care nu provin de la reclamanta. Motivarea instan?ei ca articolul 34 HG nr.395/2016 nu se aplica prin prisma refuzului de a depune clarificari reprezinta o aplicare gre?ita a dreptului material.
In privinta aplicarii art.31 al.1-3 HG nr.395/2016, arata ca prin cea de-a doua clarificare solicitata autoritatea contractanta a modificat in realitate obiectul licita?iei din pre?ul cel mai scazut in oferta cea mai avantajoasa – pe criterii de cost si ca inciden?a acestui articol este strans legata de obliga?ia de publicare a cerin?elor in documenta?ia de atribuire, obliga?ie ce nu a fost respectata. Sustine ca art.31 HG si art.210 nu se exclud ci se completeaza in sensul de a verifica daca obliga?ia pusa in sarcina recurentei nu era in realitate un subcriteriu de atribuire si nu o simpla cerin?a de justificare a unui pre?.
Apreciaza ca nu se putea ajunge la concluzia ca acestea ar fi de natura sa prezinte un risc de neindeplinire a contractului.
Subliniaza ca si-a indeplinit obliga?ia si a depus contracte si raspunsul de la furnizori.
Se impunea a fi analizat exclusiv motivul pentru care decizia nu a fost motivata, aceasta facand obiectul cauzei si nu comunicarile anterioare.
Este contradictorie motivarea ca oferta a fost respinsa in conditiile art.136 al. 3 HG nr.395/2016, respectiv ca nu a prezentat dovezi concludente prin care sa justifice pre?ul aparent neobi?nuit de scazut, in conditiile in care instan?a de fond apreciaza ca sa avut in vedere tocmai procentul de 62,53% din valoarea contractului.
Sustine ca aprecierea unui pre? ca nefiind rezultatul unei libere concuren?e are la baza alte criterii decat fundamentarea economica a pre?ului, sens in care trebuia sa existe o in?elegere anticoncuren?iala intre ceilal?i participan?i la procedura de achizi?ie, aspect care nu a fost invocat de catre intimata.
Instan?a de fond a facut o gre?ita aplicare a normelor de drept material cu privire la art. 172,174,175 din Lege apreciind ca obliga?ia de a lua in considerare capacitatea tehnica si profesionala a subcontractan?ilor s-ar aplica prin analogie si prestatorilor de servicii, in realitate legisla?ia delimitandu-i clar. Articolele men?ionate prevad ca autoritatea contractanta nu poate stabili cerin?e de participare suplimentare nici macar pentru subcontractan?i, cerin?e care sa nu fi fost aduse la cuno?tin?a in documenta?ia de atribuire.
In mod gresit a retinut instan?a de fond ca intimata nu a incercat prin clarificarile impuse sa ob?ina informa?ii de la ter?e entita?i si ca nu a facut dovada ca prin clarificarile solicitate de catre intimata acesta a determinat apari?ia unui avantaj evident in favoarea unui alt ofertant. Dovada acestei afirma?ii a fost facuta de intimata depunand raportul procedurii in care ofertantul ca?tigator a propus un pre? de 252 lei/tona mai mult ca celelalte oferte. In concluzie, sustine ca autoritatea a selectat pre?ul cel mai mare.
Sustine ca daca pre?ul este bun, in sensul de scazut, inseamna ca acesta nu mai poate fi considerat aparent neobi?nuit de scazut si prin urmare nu se mai impune a fi justificat.
Invoca prevederile art.136 al. 1 si 2 HG nr.395/2016 care reglementeaza doua situa?ii distincte: elementele prevazute de art.210 al.1 din Lege si, dupa caz, documente privind preturile ce pot fi ob?inute de la furnizori iar clarificarile se pot referi special la fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului prin raportare la procesul de produc?ie, serviciile furnizate sau metodele de construc?ie utilizate.
Distinge situa?ia in care ofertantul nu este producatorul bunurilor in care trebuie solicitata fundamentarea acestor preturi de la ter?i prestatori, sens in care ofertantul va depune diligen?e in acest sens si va depune documentele pe care le poate ob?ine de la ace?tia, aratand ca o interpretarea per a contrario ar goli de con?inut textul de lege si ar fi facut inutila separarea celor doua situa?ii.
Cu toate acestea, chiar intr-o interpretare contrara, sustine ca trebuie remarcat faptul ca art. 136 din HG distinge intre documentele ce pot fi puse la dispozi?ia autorita?ii contractante si care provin de la ter?i furnizori si cele care nu pot fi puse la dispozi?ia acesteia .
Apreciaza ca raportat la obiectul licita?iei, solicitarile de clarificari nu puteau viza pre?ul betonului si ma?inile inchiriate intrucat obiectul licita?iei nu viza produc?ia/furnizarea de beton si nici inchirierea de vehicule.
In final, tot raportat la art.136 HG apreciaza ca nu se putea conchide de autoritatea contractanta/intimata ca documentele furnizate nu sunt suficiente pentru executarea lucrarilor in conditiile de calitate prevazute in documenta?ia de atribuire avand in vedere, pe de o parte, documenta?ia da atribuire insa?i cat si faptul ca ofertantul a achizi?ionat betonul de la prestatori de servicii pe baza de contract.
Invoca prevederile art. 3 al.1 lit. g, j, w, q din Lege prin care legiuitorul a dorit sa distinga in func?ie de obiectul licita?iei, adica lucrari de construc?ii sau prestari de servicii etc. si nu in mod cumulativ iar in sus?inerea celor men?ionate si ca o continuitate a legiuitorului in aplicarea acestei distinc?ii, invoca si textul art. 210 din Lege care prevede tot alternativ si nu cumulativ obliga?ia ofertantului de a justifica propriul pre?, in situa?ia unui pre? aparent neobi?nuit de scazut cu referire exclusiva a lucrarile ofertate a fi executate si nu cu referire la produse sau servicii aflate in legatura cu aceasta oferta insa contractate in baza unor contracte de prestari servicii incheiate de catre ofertant cu furnizori.
Sustine ca s-a aflat in situatia in care documentele solicitate nu au putut fi obtinute de la terti insa nu s-a motivat care sunt limitele unor atare solicitari din partea intimatei sau ce obligatii a incalcat in concret.
Apreciaza ca punerea in sarcina sa a unei obliga?ii de a preciza defalcat pretul fiecarui compus ce intra in procesul de fabricatie a betonului este o cerin?a imposibil de indeplinit exclusiv prin prisma faptului ca este lasata la libera apreciere si dorinta tertilor prestatori care cunosc aceste detalii.
Nu crede ca intentia legiuitorului in redactarea prevederilor legale a fost sa se deschida calea pentru autoritatea contractanta de a face abuzuri si de a inlatura ofertan?ii de la licita?ii, ci mai degraba s-a urmarit protec?ia de arbitrariu pentru toate par?ile.
Gresit s-a apreciat de instan?a de fond ca nu suntem in prezenta unui secret comercial motivand prin prisma faptului ca eventuale informa?ii confiden?iale daca ar fi fost furnizate s-ar afla incluse in lista documentelor confiden?iale si tratate ca atare.
Roaga Curtea sa observe ca no?iunea de secret comercial este stabilita prin Directiva CEE 943/2016 care are prioritate fata de dreptul intern, ca dobandirea unui secret comercial fara consim?amantul de?inatorului este considerata ilegala iar statele membre sunt tinute sa adopte masuri pentru a preveni dobandire, divulgarea si utilizarea unor secrete comerciale, ca acest caz se regase?te in spe?a si nu se poate sustine ca nu exista un secret comercial pe care ter?ele persoane refuza sa-l divulge si ca instan?a de fond nu a facut referire la jurispruden?a europeana invocata de reclamanta.
In privinta excep?iei tardivita?ii cererii precizatoare apreciaza ca in mod gresit a fost admisa avand in vedere ca s-au acordat trei termen de judecata iar la primul s-a amanat cauza pentru concediul de odihna al avocatei L.D. Arata ca al doilea termen a fost la data de 17.02.2017 si apreciaza ca, raportat la excep?ia invocata se impunea a fi analizate ca si temeiuri de drept art. 185 si 186 noul cod de procedura civila.
Apreciaza ca putea fi repusa in termen sens in care arata ca intarzierea in depunerea cererii precizatoare a avut la baza motive temeinic justificate , respectiv durata concediului de odihna a avocatei si ca impiedicarea motivata de concediu a incetat ulterior datei de 21.01.2017, respectiv la data de 24.01.2017, condi?ii in care s-a aflat sub inciden?a articolului 186 noul cod de procedura civila fiind inauntru termenului de 15 zile raportat la data la care a fost depusa cererea precizatoare, respectiv la termenul din 07.02.2017.
In sfar?it apreciaza ca precizarea nu putea duce la tergiversarea judecarii cauzei aceasta vizand documente care se aflau depuse la dosarul cauzei odata cu intampinarea, respectiv raportul procedurii.
In drept, s-au invocat textele de lege men?ionate in cuprinsul motivelor de recurs iar in proba?iune se invoca inscrisurile aflate la dosarul cauzei si se depune sentin?a …/CAF/2017 pronun?ata in dosar …/107/2017.
Recurenta a formulat cerere de ajutor public privind taxa judiciara de timbru, cerere respinsa prin incheierea din 12.04.2017.
Recurenta a achitat taxa de timbru de 6989 lei.
Intimata Comuna P.V. prin Primar a formulat intampinare solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei instantei de fond, sus?inand temeinicia si legalitatea hotararii.
In esen?a, intimata arata, contrar sus?inerilor recurentei, ca prin solicitarea de clarificare a pre?ului nu s-a impus un subcriteriu de atribuire/selec?ie prin care a urmarit restrangerea/denaturarea concuren?ei si nici nu s-a incalcat pre vederea art. 30 HG nr.395/2016.
Sustine ca si-a exercitat dreptul prevazut de art.210 al.1 Legea nr.98/2016 in contextul in care valoarea ofertei paratei reprezenta 62,53 % din valoarea estimata a lucrarilor.
Cu privire la inciden?a art. 31 al. 1-3 HG nr.395/2016 roaga instan?a sa retina ca in mod practic aceasta a pus autoritatea in imposibilitatea de a verifica daca oferta recurentei prin prisma prevederilor art. 210, in conditiile in contradictoriu cu are, pe de o parte, aceasta sustine ca nu putea ajunge la o concluzie fiabila si legala asupra faptului ca documentele constand in contracte prezentate de reclamanta nu ar fi de natura sa justifice sustenabilitatea pre?ului propus sau ca ar fi de natura sa prezinte un risc de neindeplinire a contractului, iar pe de alta parte, accepta ca nu a pus la dispozi?ia paratei acele documente si justificari solicitate tocmai pentru a putea decide daca exista sau nu un risc contractual.
Oferta a fost respinsa in conditiile art. 136 al. 3 HG nr.395/2016 pentru ca prin raspunsuri la clarificari nu prezinta dovezi concludente prin care sa justifice pre?ul aparent neobi?nuit de scazut.
Prin prisma art. 174,175,176 Legea nr.98/20163 autoritatea nu are posibilitatea de a stabili cerin?e de participare nici cel pu?in pentru subcontractan?i, deci cu atat mai pu?in pentru simpli prestatori de servicii.
Invoca art. 4 Legea nr.98/2016 avand obliga?ia sa ia in considerare capacitatea tehnica si profesionala a subcontractan?ilor propu?i pentru partea lor de implicare in contractul care urmeaza sa fie indeplinit, daca documentele prezentate sunt relevante in acest sens.
Totodata apreciaza ca nu se poate considera ca unui ofertant i se pune in sarcina o cerin?a imposibil de indeplinit atunci cand i se solicita fundamentarea pre?ului pentru produse achizi?ionate ca pentru orice participant la procedura de atribuire a contractelor de achizi?ie publica.
In drept, s-au invocat prevederile art.201 Cod de procedura civila, Legea nr.101/2016, Legea nr.98/2016.
Recurenta SC N.A. SRL a formulat si o cerere de pronun?are a unei hotarari preliminare, apreciind ca se impune in legatura cu justa solu?ionare a litigiului adresarea urmatoarelor intrebari preliminare in fa?a Cur?ii Europene de Justi?ie si suspendarea judecatii pana la deferirea hotararii CJUE in acest sens:
Intrebarea nr. 1:
Art. 18 alin. (1) si alin. (2), art. 35 alin. (5) paragraf 3, art. 56 alin. (1) si (3), art. 58 alin. (1) si (3), art. 60 alin. (1) paragraf 2 si alin. (3), art. 67 alin. (3) si 4, art. 69 alin. (1), alin. (2) si alin. (3) din Directiva 2014/24/UE privind achizitiile publice trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tip „off - line”avand ca obiect „modernizare strazi/drumuri comunale” deci lucrari de constructii, inlatura din procedura un ofertant, declarand oferta acestuia ca fiind neconforma, apreciind ca oferta acestuia prezinta un pret aparent neobisnuit de scazut prin raportare exclusiva la pretul de productie al betonului (detaliat pe fiecare component in parte) si la consumul de combustibil pentru utilajele ce urmau sa execute lucrari, utilaje inchiriate de catre ofertant de la ter?i prestatori, solicitand clarificari in legatura cu aceste preturi, clarificari care nu au fost publicate ab intio in documentatia de atribuire. Cu alte cuvinte daca art. 67 alin. (3) si art. 69 alin. (1) si (2) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta intr-o procedura de tipul celei mentionate mai sus, sa aprecieze ca o oferta prezinta un pret aparent neobisnuit de scazut prin raportare la alte elemente decat cele care formeaza obiectul contractului de achizitii publice, obiectul contractului constand in executie lucrari de drumuri iar pretul aparent neobisnuit de scazut a fost estimat prin raportare la pretul de productie al betonului si consumul de combustibil pentru toate utilajele ce urmau sa execute lucrari, utilaje inchiriate in integralitatea lor de catre ofertant de la ter?i prestatori?
Intrebarea nr. 2:
Art. 18 si art. 35 alin. (2) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa solicite clarificari in prezenta unui pret aparent neobisnuit de scazut astfel cum acesta a fost prezentat la intrebarea nr.1 de mai sus prin care practic urmareste obtinerea unor atare informatii legate de pret de la ter?i - I prestatori de servicii ai ofertantului (deci nu subcontractan?i) in conditiile in care atare cerinte nu au fost publicate in prealabil in documentatia de atribuire si pe cale de consecinta ofertantul, la data la care a incheiat contractele de prestari servicii cu 1 acestia avand ca obiect cumparare beton si inchiriere masini si utilaje nu a putut sa prevada faptul ca autoritatea contractanta va solicita justificarea preturilor practicate de catre acesti ter?i si pe cale de consecinta nu a putut include in contractele incheiate cu acestia obligatia de furnizare a unui atare pret?
Intrebarea nr. 3:
Art. 60 alin.(1) paragraf 2 si alin.(3) si art.69 alin.(3) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa solicite clarificari conform celor mentionate la intrebarile 1 ?i 2 de mai sus ca ?i mijloace de proba in justificarea capacita?ii financiare a ofertantului de a executa contractul? Cu alte cuvinte se opun unei practici nationale conform careia autoritatea contractanta solicita prestatorilor de servicii ai ofertantului sa i?i justifice propriile cheltuieli ?i profitul aferent bunurilor sau serviciilor prestate?
Intrebarea nr. 4:
Art.18 alin. (1) ?i art. 69 alin. (3) din Directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa considere ca raspunsurile ofertantului la solicitarile de pret astfel cum au fost precizate la intrebarile nr.1 ?i 2 de mai sus, raspunsuri constand in prezentarea de contracte de prestari servicii incheiate cu ter?i prestatori de servicii ?i raspunsurile acestor prestatori constand in refuzul de a furniza detaliat pretul betonului pe motiv ca aceasta reprezinta o re?eta comerciala, deci un secret comercial, dar ca i?i mentin oferta la pretul inclus in oferta, ca fiind nesatisfacatoare ?i pe cale de consecinta sa respinga oferta ca neconforma exclusiv din acest considerent?
Intrebarea nr. 5:
Art. 69 alin. (3) din Directiva si art. 2 pct. 1 si art. 4 alin. (2) din Directiva CEE 943/2016 privind secretul comercial trebuie interpretate in sensul ca se opun unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta in cadrul unei proceduri de licitatie de tipul celei mentionate anterior sa respinga o oferta exclusiv pe considerentul ca pretul al carei lamurire il solicita provine de la un ter? prestator de servicii al ofertantului care intelege sa se prevaleze de secretul comercial si refuza practic sa ofere autorita?ii re?eta de fabricatie a betonului?
Intrebarea nr. 6:
Art. 24 din Directiva trebuie interpretat in sensul ca se opune unei practici nationale in temeiul careia autoritatea contractanta desi primind o declaratie de incompatibilitate a subscrisei cu privire la inginer B.T. nu a comunicat subscrisei nicio informatie cu privire la eventuale masuri luate in acest sens?
Cu privire la cererea de sesizare a Cur?ii de Justi?ie a Uniunii Europene curtea constata ca, in ceea ce prive?te obligativitatea sesizarii CJUE, art.267 (fost art.234 din Tratatul de instituire a Comunita?ilor Europene - ex art. 177) paragraful 3 din Tratatul de Func?ionare a Uniunii Europene prevede ca „In cazul in care o asemenea chestiune se invoca intr-o cauza pendinte in fa?a unei instan?e na?ionale ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, aceasta instan?a este obligata sa sesizeze Curtea.”
In jurisprudenta sa - cauza CILFIT, C-283/81 - CJUE a interpretat aceasta dispozitie in sensul ca „un organ jurisdic?ional de drept intern ale carui decizii nu pot face obiectul unei cai de atac in dreptul intern trebuie, atunci cand in fa?a ei se pune o chestiune de drept comunitar, sa se conformeze obliga?iei sale de sesizare a Cur?ii de Justi?ie, cu excep?ia cazului in care constata ca intrebarea formulata nu este pertinenta sau dispozi?ia comunitara in cauza a facut deja obiectul unei interpretari din partea Cur?ii sau aplicarea corecta a dreptului comunitar se impune cu o asemenea eviden?a incat nu mai lasa loc de nici o indoiala rezonabila; existen?a unei astfel de eventualita?i trebuie evaluata in func?ie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificulta?ile specifice pe care le pune interpretarea sa ?i de riscul apari?iei divergen?elor de jurispruden?a in cadrul Comunita?ii.”
In cauza, pricina se afla in recurs, decizia ce urmeaza a fi pronun?ata fiind definitiva, astfel ca exista obliga?ia de sesizare a instan?ei unionale in baza prevederilor tratatului insa, aceasta este condi?ionata de inexisten?a niciunuia din cazurile de exceptare.
Cu alte cuvinte, Curtea poate trimite cererea numai atunci cand apreciaza ca dezlegarea intrebarilor formulate legate de interpretarea dreptului Uniunii ii este necesara pentru a solu?iona litigiul iar in sens negativ, dezlegarea intrebarilor nu este necesara daca „indiferent care ar fi raspunsul la acestea intrebari, el nu poate avea nicio influen?a asupra solu?ionarii litigiului” (cauza CILFIT ).
Repetat a subliniat in jurispruden?a sa CJUE ca instan?a na?ionala de trimitere este cea care decide daca chestiunea de drept a Uniunii este pertinenta in cauza.
Cu privire la pertinen?a intrebarilor, Curtea costata ca actele ce se cer a fi interpretate au inciden?a in spe?a insa raspunsul dat de Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene la aceste intrebari nu este determinant pentru solu?ia ce urmeaza a se pronun?a.
Directiva 2014/24/UE prive?te achizi?iile publice, abroga Directiva 2004/18/CE si se aplica procedurilor de achizi?ie utilizate de catre autorita?ile contractante in legatura cu contractele de achizi?ii publice, de lucrari, de produse sau de servicii ?i concursurile de proiecte, fiind transpusa in legisla?ia na?ionala prin Legea nr.98/2016, act care este aplicabil spe?ei.
Directiva 943/2016 privind secretul comercial nu este aplicabila in cauza prin raportare la faptul ca informa?iile invocate nu se incadreaza in no?iunea de secret comercial, asa cum se va arata in continuare.
In ce prive?te caracterul determinant al eventualului raspuns pentru solu?ionarea cauzei, curtea re?ine ca recurenta urmare?te, pe de o parte, sa se lamureasca posibilitatea autorita?ii contractante de a solicita justificarea pre?ului neobi?nuit de scazut inclusiv prin raportare la calificarea pre?ului ca neobi?nuit de scazut iar, pe de alta parte, lamurirea posibilita?ii de raspunde la solicitarea autorita?ii contractante in acest sens fata de caracterul de secret comercial si refuzul ter?ilor de a da informa?ii le solicitate.
Curtea reaminte?te faptul ca principiul cooperarii presupune ca adresarea intrebarii catre instan?a unionala sa fie realizata numai atunci cand circumstan?ele factuale sunt suficient de bine lamurite incat sa permita Cur?ii de Justi?ie sa formuleze un raspuns care sa aiba un efect concret cu privire la solu?ionarea cauzei. Ca atare este necesar ca instan?a na?ionala sa fie in masura sa poata stabili starea de fapt relevanta, din probele administrate, pe baza careia sa poata justifica pertinen?a intrebarilor pentru solu?ionarea litigiului.
Nu este admisibil a fi adresata o intrebare atunci cand solu?ia prefigurata nu poate fi influen?ata in nici un mod de catre raspunsul Cur?ii de Justi?ie.
In concret, autoritatea contractanta a derulat o procedura de atribuire a unui contract de execu?ie lucrari de modernizare strazi in comuna P.V. aplicand procedura prevazuta de Legea nr.98/2016.
Ofertantului N.A. SRL i s-au solicitat clarificari prin adresa nr… din ...2016, intrucat oferta financiara depusa de contestatoare avea valoarea de 1.775.170,04 lei fara TVA, valoare ce reprezenta 62,53 % din valoarea estimata a lucrarilor.
Reclamanta a raspuns la aceasta adresa prin adresa nr… din ...2016, transmise prin intermediul SEAP in data de ...2016 ora 12:12.
Pentru justificarea pretului pentru materialele din oferta i-a prezentat paratei oferta de pret nr… din ...2016 a furnizorului SC N.C. SRL ?i oferta de pret nr… din ...2016 a furnizorului SC N.D. SRL. Pentru justificarea pretului pentru betoane si mixturi asfaltice, a fost inaintat contractul de furnizare nr…/...2016, incheiat cu SC N.C. SRL, pentru justificarea pretului la manopera, a fost inaintat nivelul de salarizare al fortei de munca a societatii SC N.A. SRL, pentru justificarea tarifelor orare pentru mijloacele de transport, a fost inaintat contractul de inchiriere nr…/...2016, incheiat cu SC N.D. SRL, iar pentru justificarea tarifelor orare pentru utilaje, a fost inaintat contractul de inchiriere nr. …/...2016, incheiat cu N.D. SRL).
La data de 23.11.2016, prin adresa nr…/2016, in temeiul art.210 alin.1 din Legea nr.98/2016 ?i art.5 lit.f din Legea nr.21/1996, autoritatea contractanta a solicitat ca ofertantul sa transmita re?eta de preparare certificata de un organism specializat pentru beton de ciment C25/30 (B400) ?i beton de ciment C30/37, in conformitate cu Codul de Practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat (Indicativ NE012 - l:2007) ?i reteta de preparare certificata de un organism specializat pentru mixtura asfaltica BA 16 ?i mixtura asfaltica tip BADPS20, in conformitate cu Normativul pentru mixturi asfaltice executate la cald (Indicativ AND 605 - Revizuire AND 605-2013).
Totodata, s-a solicitat sa se transmita pretul unitar pentru fiecare resursa inclusa in retetele de preparare specificate mai sus.
Cu privire la contractul de inchiriere nr…/...2016, incheiat cu N.D. SRL, s-a solicitat reclamantei sa se transmita documente din care sa rezulte cel putin consumul de carburant pentru fiecare utilaj si mijloc de transport mentionat in contractul de inchiriere nr. …/...2016.
Ca raspuns la solicitarea paratei, reclamanta a emis adresa nr… /...2016, prin care i-a adus acesteia la cuno?tin?a ca societa?ile cu care a incheiat contractul de furnizare betoane si mixturi asfaltice, respectiv contractul de inchiriere utilaje ?i mijloace de transport, nu sunt de acord sa-?i justifice propriile cheltuieli ?i profitul fa?a de societatea reclamanta, anexand in acest sens, adresele nr…/...2016 ?i nr…/...2016 ale acestor societa?i.
La data de ...2016, prin adresa nr…/...2016, parata a informat-o pe reclamanta ca oferta sa este considerata inacceptabila in conformitate cu art.136 alin.3 din HG nr.395/2016.
Raportat la aceasta stare de fapt, Curtea constata ca solicitarea de justificare a pre?ului ofertei aparent neobi?nuit de scazut nu a fost contestata in termen, astfel ca, la acest moment, o astfel de critica nu mai poate fi adusa.
Orice critica care vizeaza cerin?a de clarificare nu mai poate fi analizata in cadrul contesta?iei impotriva respingerii ofertei ca inacceptabila, fiind incidente prevederile art.136 al. 3 H.G. nr.395/2016 potrivit carora:
„ (1) In situatia in care comisia de evaluare constata ca elemente de pret ale unei oferte sunt aparent neobisnuit de scazute, prin raportare la preturile pietei, utilizandu-se ca referinta in acest sens informatii cum ar fi buletine statistice, sau cotatii ale burselor de marfuri, comisia de evaluare va solicita ofertantului care a depus oferta in cauza explicatii cu privire la posibilitate indeplinirii contractului in conditiile de calitate impuse prin documentatia de atribuire.
(2) Explicatiile aduse de ofertant conform prevederilor alin. (1) vor fi insotite de dovezi concludente privind elementele prevazute la art. 210 alin. (2) din Lege, precum si, dupa caz, documente privind preturile ce pot fi obtinute de la furnizori, situatia stocurilor de materii prime si materiale, modul de organizare si metodele utilizate in cadrul procesului de lucru, nivelul de salarizare al personalului ofertantului, performantele si costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru.
(3) In cazul in care ofertantul nu prezinta comisiei de evaluare informatiile si/sau documentele solicitate sau acestea nu justifica in mod corespunzator nivelul scazut al pretului sau al costurilor propuse, oferta va fi considerata inacceptabila.”
Cerinta de justificare a pretului ofertei aparent neobi?nuit de scazut putea face obiectul unei notificari prealabile in temeiul art. 6 Legea nr.101/2016 intrucat prin notificare prealabila se intelege „cererea prin care se solicita autorita?ii contractante reexaminarea unui act al autorita?ii contractante, in sensul revocarii sau modificarii acestuia”, asa cum prevede art. 3 al.1 lit.e Legea nr.101/2016. In accep?iunea legiuitorului, orice act emis de autoritatea contractanta poate fi notificat prealabil si apoi contestat in fa?a CNSC ori instan?ei de judecata.
Curtea constata ca sunt inadmisibile urmatoarele critici privind cerin?a de justificare a pretului:
- Necunoasterea motivelor care au format convingerea ofertarii unui pre? aparent neobi?nuit de scazut si aspectul privind imposibilitatea contestarii in lipsa publicarii ab initio a cerintelor de clarificare;
- Critica privind solicitarea de clarificari cu privire la juste?ea materialelor componente la B150, B250, B300, B400 care nu ar putea fi indeplinita decat de ofertan?ii care de?in in proprietate o sta?ie de betoane si critica privind ofertan?ii care ar fi trebuit sa inregistreze cheltuieli cu materialele componente producerii betoanelor;
- Solicitarea de prezentare a re?etelor betoanelor care ar creea un avantaj concuren?ial intrucat ofertan?ii care participa la procedura si care nu de?in sta?ii de betoane sunt obliga?i sa se adreseze furnizorilor/producatorilor ca sa le puna la dispozi?ie re?ete de preparare, situa?ie de discriminare si de tratament neegal;
- Sus?inerea modului de interpretare a prevederilor art. 3 al. 1 lit gg, jj, w, q din Lege prin care legiuitorul ar fi dorit sa distinga in func?ie de obiectul licita?iei, adica lucrari de construc?ii sau prestari de servicii etc. si nu in mod cumulativ, art. 210 din Lege care ar prevedea tot alternativ si nu cumulativ obliga?ia ofertantului de a justifica propriul pre?, in situa?ia unui pre? aparent neobi?nuit de scazut cu referire exclusiva a lucrarile ofertate a fi executate si nu cu referire la produse sau servicii aflate in legatura cu aceasta oferta insa contractate in baza unor contracte de prestari servicii incheiate de catre ofertant cu furnizori.
In concluzie, toate aceste critici vizeaza legalitatea solicitarii de justificare a pre?ului si calificarea pre?ului ca aparent neobi?nuit de scazut, critici inadmisibile in cadrul contesta?iei impotriva respingerii ofertei intrucat cerin?a de justificare a pre?ului a devenit definitiva, nefiind contestata.
Analizand pertinenta intrebarilor din pespectiva acestor concluzii, curtea re?ine ca actul administrativ contestat, in masura sa produca efecte juridice de natura sa lezeze interesele contestatorului N.A., este adresa de solicitare de clarificari.
Ca atare, actul prin care s-a stabilit ca oferta este nejustificat de redusa este adresa de solicitare de clarificari privind pretul iar recurenta reclamanta a consim?it in mod explicit la aceasta concluzie prin faptul ca nu a atacat aceasta solicitare alegand sa raspunda si sa-si asume incidenta art. 136 al. 3 H.G. nr. 395/2016.
Astfel, intre efectul pretins vatamator ?i actul atacat nu exista legatura iar din perspectiva acestei concluzii, intrebarile 1-3 din cererea de pronun?are a unei hotarari prealabile sunt considerate nepertinente solu?ionarii cauzei, acestea vizand exclusiv cerin?a de justificare a pre?ului neobi?nuit de scazut.
In privinta Directivei 943/2016 invocata de petenta, Curtea constata ca „Secret comercial" inseamna acele informatii care indeplinesc toate cerintele urmatoare:
(a) sunt secrete in sensul ca nu sunt, ca intreg sau astfel cum se prezinta sau se articuleaza elementele acestora, cunoscute la nivel general sau usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa, in mod normal, de tipul de informatii in cauza;
(b) au valoare comerciala prin faptul ca sunt secrete;
(c) au facut obiectul unor masuri rezonabile, in circumstantele date, luate de catre persoana care detine in mod legal controlul asupra informatiilor respective, pentru a fi pastrate secrete;”
Ori, raportat la aceasta definitie, concluzia ca informatiile refuzate de terti in cauza nu se incadreaza in aceasta notiune este mai mult decat evidenta. Betonul de ciment B150, B250, B300, B400, precum si celelalte materiale pentru care s-au solicitat clarificari nu se incadreaza in notiunea de secret comercial fiind usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa, in mod normal, de tipul de informatii in cauza si neavand valoare comerciala pentru ca sunt secrete.
Aceasta concluzie inlatura incidenta in solutionarea cauzei a intrebarilor 4-6 din cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare.
Cum inciden?a prevederilor Directivei privind secretul comercial este exclusa se constata ca nici pertinen?a intrebarilor nu a fost demonstrata, astfel ca, nefiind indeplinite condi?iile prevazute de art. 267 din Tratatul de Func?ionare a Uniunii Europene, cererea de sesizare a Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene urmeaza a fi respinsa.
Analizand recursul sub toate aspectele cauzei cat si prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Contextul factual retinut de instan?a de fond este corect.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 al. 1 pct. 6 si 8 Noul Cod de procedura civila.
In ceea ce prive?te motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 al. 1 pct. 6 Noul Cod de procedura civila, cu referire la considerentele contradictorii, instan?a de recurs constata ca potrivit acestui text de lege, casarea unei hotarari se poate cere atunci cand nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cuprinde motive contradictorii ori cuprinde numai motive straine de natura cauzei. Analizand hotararea primei instan?e, se constata ca aceasta cuprinde motivele pe care se sprijina solu?ia pronun?ata si nu cuprinde motive contradictorii, prin urmare, motivul de casare prevazut de punctul 6 al art. 488 nu poate fi retinut. Pe de alta parte, motivele sus?inute ca fiind contradictorii vizeaza in principal criticile indreptate impotriva solicitarii de clarificare a pre?ului apreciate ca nerelevante in conditiile in contradictoriu cu are nu s-a contestat aceasta solicitare.
Motivul de nelegalitate prevazut de art.488 pct.8 Noul Cod de procedura civila vizeaza gre?ita aplicare a normelor de drept material, ceea ce exclude posibilitatea ca in cadrul acestui motiv sa se invoce incalcarea sau aplicarea gre?ita a normelor de procedura, acestea din urma putand fi cercetate din perspectiv art.488 al.1 pct.5 noul Cod de procedura civila.
In privinta sus?inerii tardivita?ii precizarii de ac?iune, Curtea constata legalitatea aplicarii prevederilor art. 204 noul Cod de procedura civila, care permit modificarea cererii de chemare in judecata numai pana la primul termen de judecata la care a fost citat, sub sanc?iunea decaderii. Textul de lege este clar si necondi?ionat de aceea este lipsit de relevan?a faptul ca reprezentantul societa?ii s-a aflat in concediu si ca instan?a a acordat amanarea cauzei. Pentru orice motiv s-ar fi acordat amanarea cauzei, legiuitorul a legat posibilitatea de modificare a cererii de chemare in judecata numai de primul termen la care reclamantul a fost legal citat.
Imprejurarile invocate de recurenta nu pot constitui motive care sa atraga incidenta articolului 186 noul Cod de procedura civila, care se refera la imprejurari care, fara a avea gravitarea for?ei majore sunt exclusive de culpa ori, in cauza, concediul avocatului nu este o imprejurare exclusiva de culpa.
De asemenea, fata de norma imperativa procesual civila, imprejurarea ca precizarea de ac?iune nu putea duce la tergiversarea judecarii cauzei aceasta vizand documente care se aflau depuse la dosarul cauzei odata cu intampinarea, este lipsita de relevanta.
Pentru considerentele expuse pe larg in analiza cererii de sesizare a CJUE, Curtea va inlatura criticile privind legalitatea solicitarii de justificare a pre?ului si calificarea pre?ului ca aparent neobi?nuit de scazut.
In ceea ce prive?te sus?inerea unei juste si suficiente depuneri de documente raportat la solicitarile autorita?ii contractante prin prisma prevederilor art. 136 al. 2 si 3 HG nr.395/2016 si raportat la actul contestat prin care autoritatea contractanta a respins oferta raportat la art. 136 al. 3 din acelasi HG, Curtea constata ca autoritatea contractanta a respins corect oferta petentei aceasta nejustificand pretul oferit pentru lucrarile ce fac obiectul achizitiei.
CJUE a interpretat art. 55 Directiva 2004/18/CE (anterioara Directivei 2014/24) in C-599/10 subliniind ca legiuitorul Uniunii a inteles sa oblige autoritatea contractanta sa verifice elementele ofertelor care prezinta un caracter anormal de scazut impunandu-i obliga?ia de a solicita candida?ilor sa furnizeze dovezile necesare pentru a demonstra ca aceste oferte sunt serioase, aceasta din urma constituind o cerin?a a Directivei in vederea evitarii arbitrariului din partea autorita?ii contractante si a garantarii unei concuren?e sanatoase (paragrafele 28, 29).
Curtea europeana a stabilit, cu toate acestea, ca numai instan?a na?ionala are competen?a sa verifice daca solicitarea de clarificare a permis ofertan?ilor sa explice suficient elementele ofertei, ?inand seama de ansamblul inscrisurilor din dosar (paragraful 32).
Din jurispruden?a CJUE reiese ca, astfel, caracterul anormal de scazut al ofertei trebuie apreciat in raport de compozi?ia ofertei si in raport de presta?ia in cauza trebuind sa ia in considerare nu doar imprejurarile enun?ate de norma na?ionala ci si toate elementele relevante cu presta?ia in cauza ( prin analogie, Hot. din 18.12.2004 C 568/13, paragraful 50).
In speta, petenta trebuia sa justifice pretul oferind clarificari privind fundamentarea economica a modului de formare a acestuia depunand „documente privind preturile ce pot fi obtinute de la furnizori, situatia stocurilor de materii prime si materiale, modul de organizare si metodele utilizate in cadrul procesului de lucru, nivelul de salarizare al personalului ofertantului, performantele si costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru.” (art.136 al.2 HG nr.395/2016).
In speta, lucrarea ce se doreste a fi achizitionata de catre autoritatea contractanta este una de interes public major intrucat vizeaza modernizarea unor strazi, situatie in care, componenta materialelor folosite prezinta, de asemenea, un interes major. Un pret scazut al lucrarii ar fi putut pune in discu?ie calitatea indoielnica a materialelor folosite si, fata de faptul ca autoritatea contractanta a solicitat clarificari justificat de componen?a materialelor folosite, depunerea unor contracte cu o alta societate furnizoare de materiale nu este suficienta.
Contrar sus?inerii recurentei, niciuna din retetele betoanelor de ciment nu poate fi apreciata ca secret comercial asa cum acesta este definit de art.2 al.1 Directiva 943/2016 iar in privinta costului utilajelor inchiriate, nu este suficienta depunerea contractelor de inchiriere intrucat solicitarea autorita?ii contractante viza justificarea tarifelor orare – analiza pret pe elemente de cost, justificarea consumului de carburant orar, etc., detalii care nu pot razbate din contractul de inchiriere dar care sunt esen?iale pentru fundamentarea economica a modului de formare a pre?ului.
Petenta insa?i trebuia sa clarifice pre?ul avand calitatea de ofertant in procedura, calitate in care nu poate invoca imposibilitatea aducerii de lamuriri din cauza unor terti pentru ca imprejurarile descrise nu au la baza o justificare legala.
Referirea petentei la cerin?ele din fi?a de date a achizi?ie este inoportuna in acest context intrucat ceea ce se analizeaza in cauza este adresa de respingere a ofertei pentru nejustificarea pre?ului neobi?nuit de scazut, nu cerin?a de clarificare, a?a cum s-a mai subliniat si anterior.
Pentru acelasi considerent, distinc?iile si interpretarea art. 210 din Legea 98/2016 a achizi?iilor publice si art. 136 HG nr.395/2016 date de petenta vor fi inlaturate fiind facute pro cauza, in sus?inerea pozi?iei sale procesuale. Curtea a aratat si ca aceasta interpretare este lipsita de suport legal intrucat normele invocate sunt generale, unitare, fara sa distinga, aplicabile tuturor ofertan?ilor, fiind indiferenta situa?ia ofertan?ilor independen?i ori dependen?i de produsele unor ter?i si fiind evidenta exprimarea literala pentru incercarea de acoperire a tuturor acestor situa?iilor legale si tocmai pentru respectarea principiului nediscriminarii si tratamentului egal.
In concluzie, hotararea instan?ei de fond care a retinut ca decizia de respingere a ofertei ca inacceptabila depusa de SC N.A. SRL a fost intemeiata, este legala si temeinica.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.496 noul Cod de procedura civila cu art.20 Legea nr.554/2004, Curtea a respins recursul formulat ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Preturi, stabiliri de
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017