Concediere colectiva. Efectele incapacitatii temporare de munca a salariatului asupra curgerii termenului de preaviz. Consecintele neacordarii termenului legal de preaviz

-Legea nr. 53/2003, republicata privind Codul muncii: art. 75 alin. (1) si alin. (3), art. 80, art. 253 alin. (1)

Preavizul trebuie acordat anterior incetarii contractului individual de munca prin concediere. El constituie o garantie a dreptului la munca si are ca scop evitarea consecintelor negative pe care le-ar putea produce denuntarea unilaterala intempestiva a contractului individual de munca de catre angajator. Astfel, salariatul trebuie sa beneficieze efectiv, in caz de concediere, de preaviz. In situatia in care, in perioada de preaviz, contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator. Pe cale de consecinta, respectarea procedurii de concediere implica acordarea preavizului si respectarea termenului minim legal al acestuia.
Concedierea dispusa fara acordarea preavizului sau cu nerespectarea duratei minime legale a acestuia este lovita de nulitate absoluta. Nerespectarea termenului minim legal de preaviz nu atrage raspunderea patrimoniala a angajatorului in conditiile prevazute de art. 253 alin. (1) din Codul muncii, republicat.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1418 din 4 iunie 2013, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 3001/10.12.2012, Tribunalul a admis actiunea formulata de catre reclamantul B.A.M. in contradictoriu cu paratele Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" SA si Sucursala  de Transport Feroviar de Calatori Timisoara.
A anulat decizia de concediere nr. 302/b/333/3.04.2012, emisa de parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori  "CFR Calatori" SA - Sucursala  de Transport Feroviar de Calatori Timisoara.
A obligat parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori  "CFR Calatori" SA - Sucursala  de Transport Feroviar de Calatori Timisoara sa reintegreze in munca pe reclamant pe postul detinut anterior emiterii deciziei.
A obligat pe parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori  "CFR Calatori" SA - Sucursala  de Transport Feroviar de Calatori Timisoara sa-i plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data concedierii: 4.04.2012 si pana la data reintegrarii efective in munca a acestuia.
A obligat parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori  "CFR Calatori" SA - Sucursala  de Transport Feroviar de Calatori Timisoara sa plateasca reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, in esenta, ca, prin decizia de concediere nr. 302/b/333/3.04.2012, Directorul STFC TIMISOARA, avand in vedere desfiintarea locului de munca al reclamantului B.A.M., ca urmare a Programului de eficientizare a activitatii Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori  "CFR Calatori" SA, aprobat prin Hotararea AGA nr. 17/29.11.2011, si Notificarea nr. 1/297/2012, comunicata Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca, precum si federatiilor sindicale, a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, incadrat in functia de controlor bilete in cadrul Statiei CF Caransebes - Compartiment comanda personal de tren, incepand cu data de 4.04.2012, din initiativa angajatorului, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, in temeiul art. 55 lit. c), art. 65, art. 66, art. 68, art. 69 si urmatoarele din Codul muncii. In decizie au fost indicate motivele de fapt ale concedierii colective, termenul de preaviz, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate avute in vedere la concediere, termenul de contestare a deciziei si instanta competenta.
Impotriva acestei decizii de concediere, reclamantul a formulat, in termen legal, contestatie.
Legislatia muncii se bazeaza pe principii generale care au menirea sa asigure desfasurarea raporturilor juridice de munca intr-un cadru legal, aparand, deopotriva, interesele legitime ale angajatorului si ale salariatilor. Pentru a preveni eventualele comportari abuzive ale angajatorului, prin care s-ar leza drepturile si interesele legitime ale salariatilor, Legea nr. 53/2003 reglementeaza in mod expres conditiile de fond, de forma si de procedura in care angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
Potrivit art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, in cazul concedierilor colective, persoanele concediate au dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare, iar conform art. 75 alin. (3) din Codul muncii, republicat, in situatia in care, in perioada de preaviz, contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator.
Acordarea preavizului este un moment premergator incetarii contractului individual de munca prin concediere. Respectarea procedurii de concediere implica respectarea termenului de preaviz. Concedierea dispusa fara acordarea preavizului este lovita de nulitate absoluta.
Codul muncii nu prevede obligatia angajatorului de a comunica preavizul printr-o notificare separata de decizia de concediere si nu stabileste o procedura privind acordarea preavizului ca atare. In toate cazurile, insa, preavizul trebuie sa fie acordat, fiind necesar ca salariatul sa beneficieze efectiv, in caz de concediere, de acest preaviz. Dovada comunicarii preavizului poate fi facuta prin orice inscris, care emana de la angajator.
In materia concedierii colective exista practica preavizarii salariatilor prin inscrisuri separate de deciziile de concediere, fiind esentiala dovedirea faptului ca ea s-a facut efectiv si la timp, intrucat preavizul constituie o garantie a dreptului la munca, a stabilitatii in munca si are ca scop evitarea consecintelor negative pe care le-ar putea produce denuntarea unilaterala imediata a contractului individual de munca.
In speta, preavizul nr. 302/b/112 din 22.02.2012 a fost adus la cunostinta reclamantului cu intarziere, iar termenul de preaviz ar fi trebuit suspendat corespunzator concediului medical al reclamantului. Din inscrisurile depuse rezulta ca preavizul a fost comunicat reclamantului la data de 30 martie 2012, intrucat, asa cum chiar parata recunoaste in intampinare, reclamantul nu s-a prezentat la unitate pentru a-i fi inmanat, anuntand ca este in concediu medical. Acesta a fost trimis prin posta, iar scrisoarea s-a returnat, nefiind inmanata destinatarului. Din copia celor doua certificate medicale: seria CCMAE nr. 1438372 si seria CCMAD nr. 2130900, purtand viza platitorului, adica viza societatii parate rezulta ca pe perioada respectiva reclamantul a fost in incapacitate temporara de munca.
Tribunalul a retinut ca, in cauza, concedierea reclamantului a fost dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege, fiind lovita de nulitate absoluta.
Pe cale de consecinta, potrivit art. 80 alin. (1) si alin. (2) din Codul muncii republicat, instanta de fond a admis actiunea reclamantului.
In baza art. 274 Cod procedura civila, retinand ca parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" SA - Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Timisoara este in culpa procesuala, a obligat-o sa plateasca reclamantului  suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei la prima instanta pentru rejudecarea acesteia pe fond.
In motivare a aratat ca reclamantul nu a dorit sa ia la cunostinta de preaviz decat la data de 30.03.2012, astfel incat a fost nevoita sa-l comunice prin posta. La data comunicarii prin posta a preavizului, reclamantul nu era in concediu medical, astfel ca nu se poate considera ca s-au incalcat prevederile art. 75 din Codul muncii.
Procedura prevazuta de lege pentru desfacerea contractului de munca al reclamantului a fost respectata in ceea ce priveste preavizul, iar acordarea unui preaviz mai mic de 20 de zile lucratoare are ca efect plata integrala a indemnizatiei, fara sa duca la nulitatea deciziei de concediere, in conditiile prevazute de art. 253 alin. (1) din Codul muncii.
Intimatul, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, in raport cu inscrisurile de la dosar si dispozitiile legale in materie, Curtea a constatat urmatoarele:
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca preavizul a fost comunicat reclamantului la data de 30 martie 2012, intrucat acesta nu s-a prezentat la unitate pentru a-i fi inmanat, anuntand ca este in concediu medical. Acesta a fost trimis prin posta, iar scrisoarea s-a returnat. Conform celor doua certificate medicale: seria CCMAE nr.1438372 si seria CCMAD nr.2130900, purtand viza societatii recurente, pe perioada respectiva, intimatul a fost in incapacitate temporara de munca.
Astfel, recurenta a cunoscut ca intimatul se afla in concediu medical sau trebuia sa cunoasca, ca urmare a vizarii certificatelor medicale ce atestau acest fapt, astfel ca, prin raportare la dispozitiile imperative ale art. 51 lit. b) coroborate cu cele ale art. 75 si art. 80 din Codul muncii, republicat, prima instanta a stabilit corect ca sanctiunea ce se impune este anularea concedierii si repunerea partilor in situatia anterioara acesteia.
Motivul de recurs referitor la faptul ca acordarea unui preaviz mai mic de 20 de zile lucratoare nu duce la nulitatea deciziei de concediere, atragand o sanctiune pecuniara, in conditiile prevazute de art. 253 alin. (1) din Codul muncii, republicat, a fost apreciat nefondat, fiind in contradictie dispozitiile legale sus-mentionate. Art. 253 alin. (1) din Codul muncii, republicat, vizeaza despagubirea salariatului care a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciu, ceea ce, in speta, nu s-a intamplat, legiuitorul facand o diferenta neta intre raspunderea angajatorului pentru concediere nelegala si raspunderea patrimoniala a angajatorului, raspunderi care nu se pot confunda.
Pe cale de consecinta, in baza art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de parata ca nefondat.