Drept de semnatura preaviz si decizie de concediere. Analiza oportunitatii desfiintarii postului
(Decizie nr. 2671R din data de 14.04.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Drept de semnatura preaviz si decizie de concediere. Analiza oportunitatii desfiintarii postului.
- Art. 65 din Codul muncii
In mod corect a apreciat tribunalul ca semnarea deciziei de concediere sub un nume, respectiv al Directorului General C. C. B. si a preavizului sub alt nume respectiv al administratorului A. C. nu poate atrage anularea deciziei de concediere in conditiile in care ambele persoane aveau drept de semnatura si aveau printre atributii si pe aceea de a semna deciziile de concediere, respectiv preaviz, Directorul General C. C. B. fiind imputernicit cu drept de semnatura individuala in numele administratorului sau sub nume propriu.
Faptul ca societatea realizeaza venituri (ceea ce reprezinta de altfel scopul oricarei societati comerciale), nu inseamna ca societatea nu intampina dificultati economice, care sa stea la baza adoptarii masurilor de reorganizare in vederea mentinerii si dezvoltarii societatii in viitor.
Instanta de judecata nu este abilitata sa analizeze oportunitatea mentinerii sau nu a postului reclamantei in noua structura organizatorica, sa analizeze temeinicia masurii reorganizarii societatii si a desfiintarii anumitor posturi, intrucat nu poate cenzura modalitatea prin care s-a procedat pentru imbunatatirea situatiei financiare, respectiv restructurarea unor posturi printre care si al salariatei din prezenta cauza, aceasta fiind prerogativa exclusiva a angajatorului.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca, Decizia civila nr. 2671R din 14.04.2014)
Prin sentinta civila nr.11451 din data de 19.12.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, in dosarul nr.38668/3/2012, a fost respinsa, ca neintemeiata, contestatia formulata de contestatoarea D.E., in contradictoriu cu intimata SC G.B.R. SRL.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs in termen legal si motivat, de contestatoarea D.E., criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate si tinand seama de dispozitiile art.304 1 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Critica intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila nu este fondata, prima instanta expunand motivele de fapt si de drept ce i-au format convingerea, solutia respingerii actiunii din dispozitiv, justificandu-se prin considerentele sentintei atacate. De altfel, motivul este indicat pur formal, recurenta neindicand argumentele ce justifica incidenta acestui motiv de recurs.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, recurenta critica sentinta primei instante fata de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand ca este nelegala, pe considerentul ca Tribunalul Bucuresti a aplicat gresit legea.
Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial sau procedural, fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege in vigoare la data judecatii sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului le da o gresita interpretare.
Sub acest aspect se sustine de catre recurenta ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca nu se impune anularea deciziei de concediere pentru lipsa calitatii de reprezentant a semnatarului preavizului si deciziei de concediere, Directorul Adjunct E. A.
Aceasta critica de recurs este neintemeiata si va fi respinsa.
Prin decizia nr.X/19.11.2010 emisa de Administratorul Unic al SC G.B.R. SRL la art.1 s-a dispus in mod expres ca: „Desemnarea urmatoarelor persoane in vederea indepliniri atributiilor ce revin reprezentantului legal al societatii, in calitatea sa de angajator cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca, respectarea normelor referitoare la asigurarea securitatii si sanatatii in munca a salariatilor, dupa cum urmeaza: C. C. B. – Director General, cetatean italian … cu drept de semnatura individuala, in numele Administratorului sau sub nume propriu, semnatura sa fiindu-mi opozabila”; E. A. – Director General Adjunct, cetatean roman … cu drept de semnatura individuala, in numele Administratorului sau al Directorului General, semnatura sa fiindu-mi opozabila”.
Astfel, din interpretarea acestui articol rezulta ca Administratorul unic C. A., cetatean italian … a decis ca domnul C. C. B. – Director General, cetatean italian … are drept de semnatura individuala si in numele administratorului unic, iar domnul E. A. – Director General Adjunct, cetatean roman … are drept de semnatura individuala, in numele Administratorului sau al Directorului General.
Fata de acest aspect in mod corect a retinut prima instanta ca, atat preavizul de concediere individuala nr.XXX din data de 07.08.2013, intocmit de Administratorul Claudio Alba, cat si decizia de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului nr.XXX din data de 04.09.2012 intocmita de Directorul General C.C.B., poarta aceeasi semnatura si respecta conditiile de legalitate impuse de Codul muncii.
De asemenea, avand in vedere prevederile art.17 din actul constitutiv al societatii din care rezulta ca societatea este administrata de un administrator unic in persoana domnului A. C., prevederile art.21 din actul constitutiv al societatii din care rezulta ca administratorul are dreptul sa efectueze angajari de personal, concedieri, prevederile art.22 din actul constitutiv al societatii din care rezulta ca administratorul va putea delega atributiile precum si decizia nr.X/19.11.2010 a administratorului unic prin care au fost desemnati C. C. B. si E. A. in vederea indeplinirii atributiilor ce revin reprezentantului legal al societatii, in calitatea sa de angajator cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca cu drept de semnatura individuala in numele administratorului sau sub nume propriu, in mod corect a apreciat tribunalul ca semnarea deciziei de concediere sub un nume, respectiv al Directorului General C. C. B. si a preavizului sub alt nume respectiv al administratorului A. C. nu poate atrage anularea deciziei de concediere in conditiile in care ambele persoane aveau drept de semnatura si aveau printre atributii si pe aceea de a semna deciziile de concediere, respectiv preaviz, Directorul General C. C. B. fiind imputernicit cu drept de semnatura individuala in numele administratorului sau sub nume propriu.
Referitor la desfiintarea locului de munca ocupat de catre recurenta se constata ca, in raport de rezultatele financiare din data de 31.05.2012 care aratau o pierdere de 2.073.900 lei conducerea societatii, a decis ca din cele trei posturi de contabil din cadrul Punctului de lucru Cernica sa se desfiinteze doua posturi.
Aceasta hotarare s-a materializat prin emiterea deciziei de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului nr.xxx din data de 04.09.2012 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al salariatei D.E. (recurenta din cauza de fata) si a deciziei de incetarea contractului individual de munca nr.905 din data de 17.10.2012 cu privire la salariata D. G. incepand cu data emiterii acesteia. Ulterior, la data de 12.04.2013 avand in vedere diminuarea fluxului de productie al societatii, in contextul crizei economice care a afectat in mod serios domeniul constructiilor, s-a emis preavizul de concediere individuala nr.xxx prin care s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare doamnei D. N. incadrata in functia de contabil in cadrul intimatei.
Aceste aspecte rezulta si din compararea organigramelor depuse la filele 58 si 59 dosar fond.
Astfel, continutul in date al organigramei din data de 15.07.2013, ulterioara reorganizarii societatii, atesta eliminarea posturilor de contabil si contabil sef existente in organigrama intocmita la data de 10.01.2012, ceea ce dovedeste ca desfiintarea postului ocupat de catre recurenta-reclamanta este efectiva.
De altfel, dispozitiile art.65 din Codul muncii care a reprezentat temeiul de drept a incetarii raporturilor de serviciu ale partilor, defineste notiunea concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului si conditioneaza legalitatea si temeinicia acestei forme de incetare a raporturilor de munca de caracterul real, efectiv si serios al desfiintarii locului de munca respectiv. Acestei caracterizari a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat i se circumscrie cerinta ca locul de munca sa fie suprimat din structura angajatorului, iar nu pastrat in organigrama acesteia sub o alta denumire, sa fie impusa de dificultati reale de mentinere a postului din punct de vedere economic, ori de atingerea scopului pentru care functia respectiva s-a infiintat si sa fie imposibila mentinerea postului fara pagube pentru angajator.
Printr-o alta critica, recurenta sustine ca, din balantele de verificare depuse de catre intimata (neinregistrate la organele in drept) pe baza carora se intocmeste bilantul contabil, precum si din informatiile obtinute pe cale oficiala de la organele abilitate unde exista obligativitatea inregistrarii documentelor financiar-contabile (bilantul contabil si balanta de verificare), a tuturor societatilor comerciale indiferent de forma de proprietate ce desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei, rezulta fara echivoc ca societatea a inregistrat profit pe anii 2011, 2012 si anul financiar precedent conform documentului de Furnizare Informatii nr. 35060 din 27.01.2014, eliberat de ONRC.
Aceasta sustinere nu are relevanta deoarece, faptul ca societatea realizeaza venituri (ceea ce reprezinta de altfel scopul oricarei societati comerciale), nu inseamna ca societatea nu intampina dificultati economice, care sa stea la baza adoptarii masurilor de reorganizare in vederea mentinerii si dezvoltarii societatii in viitor.
De altfel, instanta de judecata nu este abilitata sa analizeze oportunitatea mentinerii sau nu a postului reclamantei in noua structura organizatorica, sa analizeze temeinicia masurii reorganizarii societatii si a desfiintarii anumitor posturi, intrucat nu poate cenzura modalitatea prin care s-a procedat pentru imbunatatirea situatiei financiare, respectiv restructurarea unor posturi printre care si al salariatei din prezenta cauza, aceasta fiind prerogativa exclusiva a angajatorului.
Instanta de judecata este abilitata sa analizeze doar daca adoptarea masurii concedierii reclamantei s-a realizat cu respectarea prevederilor art.65 Codul muncii.
Procedand la aceasta analiza, Curtea apreciaza ca desfiintarea postului reclamantei s-a realizat cu respectarea dispozitiilor sus citate (art.65 Codul muncii), nelegale fiind sustinerile recurentei-reclamante in sensul ca nu s-ar fi impus desfiintarea postului ocupat de aceasta, aspect ce a fost dovedit prin probatoriului administrat in fata primei instante, respectiv organigrame, decizii de concediere, fisele posturilor.
De asemenea, este lipsit de relevanta faptul ca, societatea intimata a infiintat alte doua puncte de lucru, la data de 16.10.2012 in Caracal (Deveselu) si un altul in Dambovita la data de 11.10.2013, aspecte rezultate din documentul de Furnizare Informatii de la ONRC, deoarece aceasta situatie de fapt nu influenteaza cu nimic situatia recurentei-reclamante cu privire la decizia de concediere. In situatia in care recurenta-reclamanta ar fi dorit sa ocupe un post in cadrul acestor puncte de lucru trebuia sa se adreseze angajatorului cu cerere scrisa, iar nu instantei de judecata.
Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, prin raportare la art.304 pct.9 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat, prima instanta pronuntand sentinta atacata cu aplicarea si interpretarea corecta a actului juridic dedus judecatii si normelor de drept incidente in cauza.
- Art. 65 din Codul muncii
In mod corect a apreciat tribunalul ca semnarea deciziei de concediere sub un nume, respectiv al Directorului General C. C. B. si a preavizului sub alt nume respectiv al administratorului A. C. nu poate atrage anularea deciziei de concediere in conditiile in care ambele persoane aveau drept de semnatura si aveau printre atributii si pe aceea de a semna deciziile de concediere, respectiv preaviz, Directorul General C. C. B. fiind imputernicit cu drept de semnatura individuala in numele administratorului sau sub nume propriu.
Faptul ca societatea realizeaza venituri (ceea ce reprezinta de altfel scopul oricarei societati comerciale), nu inseamna ca societatea nu intampina dificultati economice, care sa stea la baza adoptarii masurilor de reorganizare in vederea mentinerii si dezvoltarii societatii in viitor.
Instanta de judecata nu este abilitata sa analizeze oportunitatea mentinerii sau nu a postului reclamantei in noua structura organizatorica, sa analizeze temeinicia masurii reorganizarii societatii si a desfiintarii anumitor posturi, intrucat nu poate cenzura modalitatea prin care s-a procedat pentru imbunatatirea situatiei financiare, respectiv restructurarea unor posturi printre care si al salariatei din prezenta cauza, aceasta fiind prerogativa exclusiva a angajatorului.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca, Decizia civila nr. 2671R din 14.04.2014)
Prin sentinta civila nr.11451 din data de 19.12.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, in dosarul nr.38668/3/2012, a fost respinsa, ca neintemeiata, contestatia formulata de contestatoarea D.E., in contradictoriu cu intimata SC G.B.R. SRL.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs in termen legal si motivat, de contestatoarea D.E., criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate si tinand seama de dispozitiile art.304 1 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Critica intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila nu este fondata, prima instanta expunand motivele de fapt si de drept ce i-au format convingerea, solutia respingerii actiunii din dispozitiv, justificandu-se prin considerentele sentintei atacate. De altfel, motivul este indicat pur formal, recurenta neindicand argumentele ce justifica incidenta acestui motiv de recurs.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, recurenta critica sentinta primei instante fata de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand ca este nelegala, pe considerentul ca Tribunalul Bucuresti a aplicat gresit legea.
Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial sau procedural, fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege in vigoare la data judecatii sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului le da o gresita interpretare.
Sub acest aspect se sustine de catre recurenta ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca nu se impune anularea deciziei de concediere pentru lipsa calitatii de reprezentant a semnatarului preavizului si deciziei de concediere, Directorul Adjunct E. A.
Aceasta critica de recurs este neintemeiata si va fi respinsa.
Prin decizia nr.X/19.11.2010 emisa de Administratorul Unic al SC G.B.R. SRL la art.1 s-a dispus in mod expres ca: „Desemnarea urmatoarelor persoane in vederea indepliniri atributiilor ce revin reprezentantului legal al societatii, in calitatea sa de angajator cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca, respectarea normelor referitoare la asigurarea securitatii si sanatatii in munca a salariatilor, dupa cum urmeaza: C. C. B. – Director General, cetatean italian … cu drept de semnatura individuala, in numele Administratorului sau sub nume propriu, semnatura sa fiindu-mi opozabila”; E. A. – Director General Adjunct, cetatean roman … cu drept de semnatura individuala, in numele Administratorului sau al Directorului General, semnatura sa fiindu-mi opozabila”.
Astfel, din interpretarea acestui articol rezulta ca Administratorul unic C. A., cetatean italian … a decis ca domnul C. C. B. – Director General, cetatean italian … are drept de semnatura individuala si in numele administratorului unic, iar domnul E. A. – Director General Adjunct, cetatean roman … are drept de semnatura individuala, in numele Administratorului sau al Directorului General.
Fata de acest aspect in mod corect a retinut prima instanta ca, atat preavizul de concediere individuala nr.XXX din data de 07.08.2013, intocmit de Administratorul Claudio Alba, cat si decizia de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului nr.XXX din data de 04.09.2012 intocmita de Directorul General C.C.B., poarta aceeasi semnatura si respecta conditiile de legalitate impuse de Codul muncii.
De asemenea, avand in vedere prevederile art.17 din actul constitutiv al societatii din care rezulta ca societatea este administrata de un administrator unic in persoana domnului A. C., prevederile art.21 din actul constitutiv al societatii din care rezulta ca administratorul are dreptul sa efectueze angajari de personal, concedieri, prevederile art.22 din actul constitutiv al societatii din care rezulta ca administratorul va putea delega atributiile precum si decizia nr.X/19.11.2010 a administratorului unic prin care au fost desemnati C. C. B. si E. A. in vederea indeplinirii atributiilor ce revin reprezentantului legal al societatii, in calitatea sa de angajator cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca cu drept de semnatura individuala in numele administratorului sau sub nume propriu, in mod corect a apreciat tribunalul ca semnarea deciziei de concediere sub un nume, respectiv al Directorului General C. C. B. si a preavizului sub alt nume respectiv al administratorului A. C. nu poate atrage anularea deciziei de concediere in conditiile in care ambele persoane aveau drept de semnatura si aveau printre atributii si pe aceea de a semna deciziile de concediere, respectiv preaviz, Directorul General C. C. B. fiind imputernicit cu drept de semnatura individuala in numele administratorului sau sub nume propriu.
Referitor la desfiintarea locului de munca ocupat de catre recurenta se constata ca, in raport de rezultatele financiare din data de 31.05.2012 care aratau o pierdere de 2.073.900 lei conducerea societatii, a decis ca din cele trei posturi de contabil din cadrul Punctului de lucru Cernica sa se desfiinteze doua posturi.
Aceasta hotarare s-a materializat prin emiterea deciziei de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului nr.xxx din data de 04.09.2012 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al salariatei D.E. (recurenta din cauza de fata) si a deciziei de incetarea contractului individual de munca nr.905 din data de 17.10.2012 cu privire la salariata D. G. incepand cu data emiterii acesteia. Ulterior, la data de 12.04.2013 avand in vedere diminuarea fluxului de productie al societatii, in contextul crizei economice care a afectat in mod serios domeniul constructiilor, s-a emis preavizul de concediere individuala nr.xxx prin care s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare doamnei D. N. incadrata in functia de contabil in cadrul intimatei.
Aceste aspecte rezulta si din compararea organigramelor depuse la filele 58 si 59 dosar fond.
Astfel, continutul in date al organigramei din data de 15.07.2013, ulterioara reorganizarii societatii, atesta eliminarea posturilor de contabil si contabil sef existente in organigrama intocmita la data de 10.01.2012, ceea ce dovedeste ca desfiintarea postului ocupat de catre recurenta-reclamanta este efectiva.
De altfel, dispozitiile art.65 din Codul muncii care a reprezentat temeiul de drept a incetarii raporturilor de serviciu ale partilor, defineste notiunea concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului si conditioneaza legalitatea si temeinicia acestei forme de incetare a raporturilor de munca de caracterul real, efectiv si serios al desfiintarii locului de munca respectiv. Acestei caracterizari a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat i se circumscrie cerinta ca locul de munca sa fie suprimat din structura angajatorului, iar nu pastrat in organigrama acesteia sub o alta denumire, sa fie impusa de dificultati reale de mentinere a postului din punct de vedere economic, ori de atingerea scopului pentru care functia respectiva s-a infiintat si sa fie imposibila mentinerea postului fara pagube pentru angajator.
Printr-o alta critica, recurenta sustine ca, din balantele de verificare depuse de catre intimata (neinregistrate la organele in drept) pe baza carora se intocmeste bilantul contabil, precum si din informatiile obtinute pe cale oficiala de la organele abilitate unde exista obligativitatea inregistrarii documentelor financiar-contabile (bilantul contabil si balanta de verificare), a tuturor societatilor comerciale indiferent de forma de proprietate ce desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei, rezulta fara echivoc ca societatea a inregistrat profit pe anii 2011, 2012 si anul financiar precedent conform documentului de Furnizare Informatii nr. 35060 din 27.01.2014, eliberat de ONRC.
Aceasta sustinere nu are relevanta deoarece, faptul ca societatea realizeaza venituri (ceea ce reprezinta de altfel scopul oricarei societati comerciale), nu inseamna ca societatea nu intampina dificultati economice, care sa stea la baza adoptarii masurilor de reorganizare in vederea mentinerii si dezvoltarii societatii in viitor.
De altfel, instanta de judecata nu este abilitata sa analizeze oportunitatea mentinerii sau nu a postului reclamantei in noua structura organizatorica, sa analizeze temeinicia masurii reorganizarii societatii si a desfiintarii anumitor posturi, intrucat nu poate cenzura modalitatea prin care s-a procedat pentru imbunatatirea situatiei financiare, respectiv restructurarea unor posturi printre care si al salariatei din prezenta cauza, aceasta fiind prerogativa exclusiva a angajatorului.
Instanta de judecata este abilitata sa analizeze doar daca adoptarea masurii concedierii reclamantei s-a realizat cu respectarea prevederilor art.65 Codul muncii.
Procedand la aceasta analiza, Curtea apreciaza ca desfiintarea postului reclamantei s-a realizat cu respectarea dispozitiilor sus citate (art.65 Codul muncii), nelegale fiind sustinerile recurentei-reclamante in sensul ca nu s-ar fi impus desfiintarea postului ocupat de aceasta, aspect ce a fost dovedit prin probatoriului administrat in fata primei instante, respectiv organigrame, decizii de concediere, fisele posturilor.
De asemenea, este lipsit de relevanta faptul ca, societatea intimata a infiintat alte doua puncte de lucru, la data de 16.10.2012 in Caracal (Deveselu) si un altul in Dambovita la data de 11.10.2013, aspecte rezultate din documentul de Furnizare Informatii de la ONRC, deoarece aceasta situatie de fapt nu influenteaza cu nimic situatia recurentei-reclamante cu privire la decizia de concediere. In situatia in care recurenta-reclamanta ar fi dorit sa ocupe un post in cadrul acestor puncte de lucru trebuia sa se adreseze angajatorului cu cerere scrisa, iar nu instantei de judecata.
Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, prin raportare la art.304 pct.9 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat, prima instanta pronuntand sentinta atacata cu aplicarea si interpretarea corecta a actului juridic dedus judecatii si normelor de drept incidente in cauza.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca; Desfacerea contractului de munca
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor. - Decizie nr. 839A din data de 08.05.2017
Procedura de insolventa. Denuntarea contractelor in derulare de catre administratorul judiciar. Notificarea denun?arii. Termen de prescriptie. - Decizie nr. 805A din data de 27.04.2017
Litigiu de munca. Suspendare contract individual de munca. Aplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015. Natura juridica a drepturilor banesti aferente perioadei in care contractul individual de munca a fost suspendat. - Decizie nr. 1804 din data de 22.03.2017
Litigiu de munca. Incetare detasare. Inexistenta obligatiei de informare a angajatorului. - Decizie nr. 3175 din data de 24.05.2017
Litigiu de munca. Plata nedatorata. Modalitate de remunerare mai avantajoasa pentru salariat, respectiv plata in avans a unui numar de 6 salarii, mai inainte de executarea obligatiei corelative de a presta munca. - Decizie nr. 686 din data de 08.02.2017
Litigiu de munca. Constatare existenta raporturi de munca. Cumul de functii. - Decizie nr. 1109 din data de 23.02.2017
Litigiu de munca. Data nasterii drepturilor salariale si data scadenta a acestora raportat la dispozitiile dispozitiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016 - Decizie nr. 3564 din data de 13.06.2017