Litigiu de munca. Constatare existenta raporturi de munca. Cumul de functii.

. Litigiu de munca. Constatare existenta raporturi de munca. Cumul de functii.

art. 10, 16, 35, 39 si 40 din Codul muncii

Nici una dintre parti nu a contestat existenta unor relatii contractuale stabilite intre F. E. si reclamanta, dar parata s-a aparat constant, aratand, pe de o parte, ca acestea nu au fost relatii de munca, izvorate dintr-un contract individual de munca, iar pe de alta parte ca raporturile juridice nu s-au stabilit intre societate si reclamanta, intrucat F. E. nu a actionat in numele societatii, nu a reprezentat societatea si nici nu o putea reprezenta in raporturile cu tertii. Asa fiind, societatea parata este straina de orice contract nascut intre cele doua persoane fizice, contract ce nu poate da nastere unor obligatii in sarcina persoanei juridice chemate in judecata.
Este adevarat ca art. 35 din Codul muncii permite cumulul de functii, insa din eventuala lipsa de la locul de munca din cadrul  S.C. E. B. T. S.R.L. nu se poate trage concluzia ca intimata-reclamanta ar fi avut un alt loc de munca si cu atat mai putin ca acesta ar fi fost in cadrul S.C. V. T. S.R.L.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.1109 din 23 februarie 2017)

Prin apelul declarat de parata S.C. V. T. S.R.L., in termen legal si motivat, s-a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelului, acesta a aratat, in esenta, urmatoarele:
Instanta de fond, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, si analizand in mod eronat si strain de natura cauzei, probatoriul administrat in cauza, a pronuntat o hotarare prin care a constatat ca ar fi existat raporturi de munca intre apelanta S.C. V.T.  S.R.L. si reclamanta C.D.M. , si a obligat-o pe parata la plata drepturilor salariale. Apelanta considera  ca hotararea instantei de fond este lipsita de temei legal si infirmata de toate inscrisurile de la dosar care au stat la baza prezumtiilor instantei, precum si de declaratia martorei audiate in cauza.
Astfel, instanta de fond a solutionat cauza pe baza unor prezumtii, pe care le-a justificat ca avand izvorul in mail-urile existente la dosar din care ar fi reiesit ca C.D.M.  ar fi avut un raport de subordonare cu S.C. V.T.  S.R.L., ar fi prestat o activitate pentru aceasta si ar fi primit o retributie. Or, din toate inscrisurile de la dosar, cu precadere din mail-urile depuse de reclamanta rezulta ca reclamanta ar fi avut o "colaborare" cu d-na. F.E. , o activitate de promovare privata a unor produse ale reclamantei si ale E.F.  in cadrul unui proiect personal al celor doua. Din nici un act din dosar si din nici o proba administrata la fond nu rezulta ca reclamanta C.D.M.  ar fi fost in relatii de munca, de colaborare, de prestare cu S.C. V.T.  S.R.L.
Din nici o proba de la dosar nu rezulta ca proiectul Vivi de care s-a ocupat reclamanta impreuna cu E. F. ar fi apartinut lui S.C. V.T.  S.R.L. sau ca societatea ar fi avut vreo implicare financiara, de proprietate intelectuala sau de alta natura in acest proiect.
Mail-urile la care face referire instanta de fond in motivarea sentintei civile atacate atesta o colaborare pe un proiect marca D.C.  si E.F. , un proiect privat in care erau implicate strict doua persoane: C. D. si E.F. : pe de-o parte ideile, creatiile si uneori investitii de partea reclamantei, iar pe de alta parte sprijinul financiar din partea E.F. .
Din mail-uri reiese ca E.F.  era initiatorul acestui proiect si investitorul, intrucat notele de plata asupra a tot ce presupunea  materiale, accesorii, promovare site, promovare targuri si insusi proiectul Vivi, ii erau date in sarcina acesteia, fiind evidente conditiile colaborarii (apelanta solicita a se vedea mail-ul din 10 octombrie 2014 in care reclamanta ii comunica E.F.  sumele pentru primele prototipuri).
Asa fiind, proiectul Vivi nu a apartinut niciodata societatii V.T.  S.R.L., societatea nefiind implicata nici in ceea ce priveste productia, designul, promovarea sau cu sume de bani, fapt dovedit cu toate probele administrate in cauza.
Singura prezumtie nascuta din mail-urile existente in dosar, in lipsa altor probatorii, ar fi fost aceea ca nu a existat niciodata un raport de munca cu S.C. V.T.  S.R.L.
Instanta a pronuntat o hotarare contradictorie, denaturand natura si intelesul lamurit al raportului de colaborare/conlucrare dintre E.F.  si reclamanta.
Inscrisurile din dosar, la care apelanta a facut referire, coroborate cu declaratia martorei audiate in cauza dovedesc nu numai ca S.C. V.T. S.R.L. nu a fost angrenata in nici un fel de colaborare, de raport cu reclamanta, ci ca reclamantei i s-ar fi propus pentru prima oara o eventuala colaborare cu V. abia la 14 februarie 2015, adica exact la sfarsitul perioadei in care instanta ar fi considerat ca aceasta ar  fi avut raporturi contractuale cu reclamanta. Prin mail-ul din 14.02.2015 E.F.  ii transmite reclamantei ca erau in cautarea unui PR pentru V., dar instanta face o gresita interpretare a acelui mail, considerandu-1 o incheiere a colaborarii cu reclamanta, cand in realitate este propunerea ca, de la data de 14.02.2015, aceasta sa aplice pentru postul de PR din V..
Este un rationament contradictoriu si o interpretare gresita a inscrisurilor, pe care solicita a o analiza in conformitate cu insusi actul dedus judecatii.
Prin mail-ul reclamantei din 13 februarie 2015 catre E.F. , aceasta recunoaste ca a avut din 15 septembrie 2014, in paralel, doua colaborari, nici una neimplicand S.C. V.T.  S.R.L. si o colaborare pe Vivi. Reclamanta mentioneaza in acel mail ca lucreaza pentru E.F.  in acest proiect, mentionand de asemenea ca pana la acea data a incasat de la E.F.  11500 Ron pentru munca prestata, sustinand chiar ca anumite cheltuieli pe acest proiect au fost suportate de ea. Niciunde nu apare vreo mentiune a reclamantei despre V. S.R.L.
Reclamanta sustine in acelasi mail din 13.02.2015 catre E.F.  ca a asimilat acest proiect privat Vivi cu o pregatire prealabila pentru inceperea contractului sau de munca cu S.C. E.B.T. S.R.L. pe proiect European, neintelegand de ce s-a inceput procedura de concediere pentru absente nemotivate. Reclamanta recunoaste ca era angajata cu contract de munca la E.B.T. S.R.L. (pe care il semnase in mod direct in ianuarie), ca isi desfasura activitatea pe un proiect european si face asocierea mai curand intre colaborarea pe Vivi si cea pe proiect, decat cu V..
Ceea ce este mai important insa pentru prezenta cauza este modul in care E.F.  a colaborat cu reclamanta pe acel proiect de promovare a unor rochite prototip, intrucat in ceea ce priveste contractul de munca cu S.C. E.B.T. S.R.L., inscrisurile dovedesc raporturile de munca cu reclamanta in mod evident.
In data de 04 ianuarie 2015 reclamanta ii scrie E.F.  referitor la colaborarea proiect Vivi, ca trebuia sa fie retribuita pentru activitatea sa cu 4000 de lei pe luna timp de 3 luni, cat ar fi durat proiectul lor („4000 ron pe luna cu perioada desfasurarii acestui proiect de 3 luni"), suma care a si fost incasata de reclamanta, intrucat aceasta recunoaste ca a incasat 11.500 lei. Nicaieri in aceste mail-uri reclamanta nu sustine ca este angajata lui V. sau ca V. i-ar datora vreo suma de bani, sau ca a prestat in numele V. vreo activitate.
Numele societatii V. apare intr-un singur context: E.F.  ii face o propunere la 12 februarie 2015 si 14 februarie 2015 de a se discuta un eventual contract de munca viitor pe V. (in urma esuarii proiectului Vivi si in urma desfacerii contractului de munca al reclamantei de la E.B.T. S.R.L.), invitatie neacceptata de catre reclamanta.
Astfel, rezulta ca pana la acea data colaborarea facuta de catre E.F.  a fost in nume propriu si nu ca asociat al S.C. V.T.  S.R.L., ca activitatea prestata de reclamant a fost (asa cum de altfel si recunoaste) pentru E.F. , nu pentru V., iar E.F.  i-a facut pentru prima data o propunere de colaborare pe S.C. V. S.R.L. la data de 14 februarie 2015, invitand-o sa se discute cu administratorul societatii conditiile incheierii unui contract de munca sau de prestari servicii.
Instanta de fond a mai facut referire la un inscris care nu are nici o forta probanta, lipsind orice dovada a comunicarii lui, a dovedirii lui, a instiintarii lui, mail-ul ce ar fi fost comunicat catre ITM la data de 20 februarie 2015, in care reclamanta arata ca nu si-a primit drepturile, iar apoi la 13.03.2015 ca, desi ar fi incercat sa intre in posesia contractului, nu ar fi reusit.
Referitor la persoana cu care reclamanta chiar a avut o colaborare personala, E.F. , se arata ca este asociat al S.C. V.T.  S.R.L., dar ca administratorul societatii este Alexandru Farcas. Acesta reprezinta societatea in relatiile cu tertii, fiind singurul indrituit de lege si de Actul constitutiv al societatii sa incheie contracte de orice natura in numele societatii.
Rationamentul instantei este contradictoriu, intrucat, desi considera ca apelanta nu face dovada ca E.F.  reprezenta S.C. V. S.R.L., constata, in lipsa oricaror probe, ca aceasta ar initia proiecte in numele firmei.
Faptul ca s-a atasat o factura proforma pe numele V. de la Romexpo nu dovedeste implicarea S.C. V.T.  S.R.L. in proiectul Vivi, nefacandu-se nici o legatura intre V. si Vivi.
Atat dispozitiile art. 71 si urm din Legea nr.  31/1990 privitoare la societatile comerciale cat si dispozitiile legii generale, art. 1953 din noul Cod civil privitor la contractele de societate, prevad in mod imperativ ca dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara in actul constitutiv. Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite decat daca aceasta facultate li s-a acordat in mod expres.
De asemenea in art. 1953 Cod civil se mentioneaza ca asociatii nu se pot angaja decat in nume propriu fata de tertii, iar tertul este tinut exclusiv de persoana acestuia atata vreme cat nu se poate dovedi ca acesta ar fi actionat in numele societatii.
Mai solicita apelanta instantei sa constate inexistenta vreunui mandat dat de catre societate catre o persoana fizica sau juridica  de a initia vreun proiect in numele societatii sau de a colabora cu alte persoane fizice sau juridice.
Instanta a pronuntat o  hotarare nelegala data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii.
Potrivit art. 16 din Codul muncii se instituie obligatia angajatorului de a incheia contractul individual de munca in forma scrisa, iar in cazul in care nu a fost indeplinita aceasta obligatie, partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate, prin orice alt mijloc de proba.
Din probele administrate in cauza nu a rezultat insa in nici un fel ca ar fi existat raporturi de munca intre V. si reclamanta, ci doar o colaborare intre E.F.  si reclamanta, colaborare in urma careia reclamanta a incasat 11.500 de lei.
Raporturile juridice dintre E.F.  si reclamanta nu au fost unele guvernate de prevederile Codului muncii, fiind guvernate mai curand de materia comerciala sau civila a asocierii. Colaborarea dintre E.F.  si reclamanta a fost o reala conventie civila de prestare de servicii.
Conventia civila de prestari servicii poate fi incheiata pentru efectuarea unor activitati ce au caracter intamplator sau ocazional si care exclud subordonarea prestatorului fata de platitorul venitului.
Instanta de fond a considerat ca raporturile dintre E.F.  si reclamanta au fost raporturi de munca intrucat exista subordonare, un salariu, un control, ignorand faptul ca nu exista nici un program, nu exista nici un loc fix de munca, nici o durata determinate, lucruri care tineau de esenta raporturilor de munca.
Apelanta arata ca nu contesta existenta  colaborarii dintre E.F.  si reclamanta, indiferent  ce haina juridica ar imbraca aceasta colaborare, insa de niciunde nu rezulta ca  S.C. V.T.  S.R.L. ar fi fost in vreo relatie angajator - angajat cu reclamanta.
Intre conventiile civile si contractele individuale de munca exista o serie de deosebiri fundamentale: conventiile civile nu confera calitatea de salariat prestatorului, nu beneficiaza de salariu, ci de pret (remuneratie); activitatea desfasurata nu constituie vechime in munca si nici stagiu de cotizare; subordonarea prestatorului este minima, iar raspunderea fata de beneficiarul lucrarii este civila si nu disciplinara.
Apelanta observa  astfel ca relatia dintre E.F.  si reclamanta C. D. se incadreaza in asemenea conventie-contract de prestari servicii, urmand ca ulterior, in situatia in care proiectul Vivi ar fi avut succes, relatiile dintre acestea sa fie guvernate de elementele specifice ale unui contract de cesiune de drepturi de autor sau poate chiar ale unui contract individual de munca.
Elementele definitorii ale unui contract de munca sunt functia, salariul si obligatiile specifice postului, iar acestea nu au fost dovedite prin probele administrate in cauza de catre reclamanta, astfel incat nu se poate retine ca intre reclamanta si V. au existat raporturi de munca, din probe neputandu-se stabili nici pe baza unor prezumtii simple ca intre parti s-a dorit incheierea unui contract de munca in cadrul caruia reclamanta urma sa ocupe o functie anume si ca partile au negociat un salariu clar determinat.
O dovada in plus ca nu a existat intre societatea parata  si reclamanta vreun raport de munca, este lipsa oricaror conditii: subordonarea reclamantei fata de V., obligatia V. la plata salariului.
Niciodata V.T.  nu a obtinut vreo prestatie de la reclamanta, niciodata V. nu a dat instructiuni, dispozitii reclamantei si niciodata nu i-a acordat vreun salariu, astfel incat, in lipsa oricaror probe care sa dovedeasca  contrariul, este evidenta inexistenta oricarui raport de munca intre parti.
Instanta de fond, analizand declaratia martorei D. M., a interpretat in mod eronat declaratia acesteia, in sensul in care contractul de munca al reclamantei cu S.C. E.B.T. S.R.L. i s-ar fi desfacut din cauza faptului ca reclamanta presta o activitate pentru parata  V.T.  S.R.L. Or, din declaratia martorei rezulta in mod evident ca D.C.  a aplicat la S.C. E.B.T. inca din septembrie 2014, ca a avut contract de munca cu aceasta societate (lucru recunoscut de reclamanta in mail-ul din 13 februarie 2015 cand recunoaste ca "eu ma aflu inca sub incidenta contractului si ma voi prezenta la birou"- contractul era cel cu E.B.T.), nicidecum ca aceasta ar fi prestat vreo activitate pentru S.C. V.T.  S.R.L.
Contrar celor retinute  de catre instanta de fond, din toate inscrisurile de la dosar, coroborat cu declaratia martorei propuse de apelanta, rezulta ca reclamanta a avut contract de munca legal incheiat cu S.C. E.B.T. S.R.L. pana in 12.02.2015 si ca abia dupa aceasta data E.F.  i-a propus, ca urmare a pierderii locului sau de munca din S.C. E.B.T. S.R.L., o eventuala colaborare cu V., care insa a fost refuzata de catre reclamanta. Nu i s-a propus incheierea unui contract de munca, ci o colaborare care putea imbraca haina oricarei altui contract.
Pentru motivele aratate, se solicita  admiterea apelului si modificarea hotararii instantei de fond, in sensul respingerii actiunii formulate de C.D.M. , ca neintemeiata.
Intimata C.D.M.  nu a formulat intampinare.
In apel, a fost administrata proba cu inscrisuri, incuviintata in sedinta publica din 16.02.2017.
Inscrisurile anexate notelor scrise depuse de intimata C.D.M. , dupa inchiderea dezbaterilor, nu pot fi avute in vedere la solutionarea cauzei, fata de dispozitiile art. 394 alin. 3 din Codul de procedura civila, potrivit carora, dupa inchiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune nici un inscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea de a nu fi luat in seama.
Examinand cauza prin prisma motivelor de apel formulate, in limitele prevazute de art. 476-479 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea cu care a investit instanta, reclamanta C.D.M.  a solicitat sa se constate ca, in perioada 15 septembrie 2014 – 13 februarie 2015, au existat raporturi de munca stabilite intre aceasta, in calitate de salariat si S.C. V.T.  S.R.L., in calitate de angajator, cu toate consecintele derivand din existenta contractului individual de munca dintre parti, care nu a fost incheiat in forma scrisa.
In esenta, aceasta a sustinut ca, in toata perioada cuprinsa intre 15.09.2014 si 13.02.2015, a participat la evenimente, semnand acte in calitate de angajat al societatii parate, activitate pentru care nu a fost remunerata.
Contrar celor retinute de instanta de fond, materialul probator administrat in cauza nu confirma aceste sustineri.
In lipsa altor dovezi concludente, rationamentul judiciar si concluziile Tribunalului se sprijina pe situatia reflectata de corespondenta electronica dintre reclamanta si E.F. , asociat al societatii parate, pe continutul mesajelor depuse la dosar si necontestate.
Curtea retine ca sunt intemeiate criticile apelantei potrivit carora prima instanta a dat o interpretare eronata probelor administrate, stabilind o situatie de fapt care nu corespunde realitatii, ceea ce a determinat si aplicarea gresita a legii.
Astfel, din inscrisurile depuse, continand informatii furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului la data de 8.04.2015 (filele 9-10 din dosarul de fond), rezulta ca S.C. V.T.  S.R.L.,  avand ca domeniu de activitate principal „7021 - activitati de consultanta in domeniul relatiilor publice si comunicarii”, s-a constituit prin asocierea a doua persoane fizice – F. A. si F.E.  G. –, prima dintre acestea avand si calitatea de administrator.
Nici una dintre parti nu a contestat existenta unor relatii contractuale stabilite intre F.E.  si reclamanta, dar parata s-a aparat constant, aratand, pe de o parte, ca acestea nu au fost relatii de munca, izvorate dintr-un contract individual de munca, iar pe de alta parte ca raporturile juridice nu s-au stabilit intre societate si reclamanta, intrucat F.E.  nu a actionat in numele societatii, nu a reprezentat societatea si nici nu o putea reprezenta in raporturile cu tertii. Asa fiind, societatea parata este straina de orice contract nascut intre cele doua persoane fizice, contract ce nu poate da nastere unor obligatii in sarcina persoanei juridice chemate in judecata.
Din contractul individual de munca inregistrat cu nr. 24/3.02./3.02.2015, depus la filele 28-32 din dosarul de fond, rezulta ca, pentru perioada 3.02.2015-30.09.2015, reclamanta a avut incheiat cu S.C. E.B.T. S.R.L., reprezentata de F. A., in calitate de director general, un contract individual de munca pe durata determinata pentru functia de sef serviciu – cod 121901 conform Clasificarii Ocupatiilor din Romania – Coordonator regional de grup tinta conform POSDRU „Instruire pentru furnizarea de servicii moderne”, obiectul contractului constand in „prestare de activitate in schimbul unui salariu conform art. 10 din Codul muncii in cadrul Contractului de finantare cu nr. 19021/22.09.2014 POSDRU/169/6.2/S/146756 cu Titlul «Instruire pentru furnizarea de servicii moderne»”. Acest contract a incetat la data de 12.02.2015, conform art. 31 alin. 3 din Codul muncii, in baza Deciziei nr. 2/12.02/12.02.2015 a conducatorului S.C. E.B.T. S.R.L., administrator Farcas Alexandru (fila 35 din dosarul de fond), fiind facute cuvenitele mentiuni in REVISAL (fila 36 din dosarul de fond).
Este adevarat ca prezumtiile constituie mijloace de proba in procesul civil, conform art. 250 si 327 din Codul de procedura civila, ele reprezentand consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. Insa, simplul fapt ca atat societatea apelanta S.C. V. T. S.R.L., cat si S.C. E.B.T. S.R.L. au acelasi administrator sau ca F.E.  are si calitatea de asociat la S.C. V. T. S.R.L. nu poate conduce, in lipsa oricaror alte elemente probatorii, la concluzia ca nu ar fi vorba despre trei subiecte de drept distincte, care participa la viata juridica, dobandind drepturi si asumandu-si obligatii fiecare in nume propriu.
In plus, contrar sustinerilor intimatei-reclamante, la dosar nu este depus nici un inscris provenind de la S.C. V. T. S.R.L. ori vreo alta proba din care sa rezulte ca reclamanta ar fi fost imputernicita de reprezentantul societatii sa poarte negocieri cu tertii si sa semneze contracte in numele persoanei juridice, in calitate de angajat al acesteia, pentru organizarea si amenajarea de standuri expozitionale. Corespondenta electronica purtata de intimata-reclamanta cu tertii, eventualele proiecte de contract, ori facturi proforma, nesemnate, neonorate si neinsusite de reprezentatul societatii in numele careia se pretinde ca s-a actionat in vederea organizarii unui eveniment la care societatea parata nici nu a participat nu sunt elemente apte a conduce la o alta concluzie.
Din declaratia martorei D. M., audiate de prima instanta (fila 147 din dosarul de fond), care se coroboreaza ca contractul individual de munca depus la fila 35 din dosarul de fond, rezulta doar ca reclamanta a fost salariata a S.C. E.B.T. S.R.L., ca a lipsit de la locul de munca fara a anunta conducerea unitatii, fapte ce a determinat incetarea raporturilor de munca, ca aceasta a solicita sa lucreze la S.C. E.B.T. S.R.L. in octombrie 2014  si ca nu a desfasurat nici o activitate cu caracter permanent in cadrul acestei societati anterior lunii februarie 2015. Martora a declarat explicit: „nu cunosc nimic cu privire la relatia contractuala existenta intre reclamanta si societatea parata”; „nu cunosc daca exista vreo legatura intre firma la care lucrez si societatea parata”.
Este adevarat ca art. 35 din Codul muncii permite cumulul de functii, insa din eventuala lipsa de la locul de munca din cadrul  S.C. E.B.T. S.R.L. nu se poate trage concluzia ca intimata-reclamanta ar fi avut un alt loc de munca si cu atat mai putin ca acesta ar fi fost in cadrul S.C. V. T. S.R.L.
Din corespondenta electronica purtata de F.E.  cu intimata-reclamanta, necontestata, rezulta ca partile au colaborat pentru un proiect comun, avand ca scop promovarea unor produse V., insa continutul mesajelor nu permite a se stabili, fara echivoc, ca este vorba despre raporturi pentru care elementele specifice contractului individual de munca sunt definitorii. Partile s-au informat si consultat reciproc cu privire la stadiul proiectului, identificat ca atare (ex. fila 93 din dosarul de fond „colaborare proiect Vivi”, filele 140, 141 si 173), nerezultand de nicaieri subordonarea, faptul ca relatia s-a stabilit pe durata nedeterminata ori ca intimata-reclamanta trebuia sa presteze munca pentru si sub autoritatea persoanei cu care coresponda, timp de 8 ore pe zi, cu un program de munca inegal, care sa fi fost stabilit de aceasta din urma. Perceptia intimatei-reclamante exprimata in mesajul de la fila 97 din dosarul de fond, in sensul ca ar lucra pentru F.E.  nu indreptateste schimbarea sensului colaborarii, care rezulta din ansamblul mesajelor.
Referiri la salariu apar in mesajul din 4.01.2015 (fila 93 din dosarul de fond), care provine de la insasi reclamanta. Aceasta arata ca este de acord cu incetarea colaborarii, ca proiectul a durat 3 luni, ca a primit 1500 lei in prima luna, 2000 lei in a doua si 2000 lei in a treia si ca asteapta „confirmarea datei pentru inceperea noului proiect.” Titlul cu care au fost platite aceste sume este contestat in mesajul din 14.02.2015 provenind de la E.F.  (fila 95 din dosarul de fond), in care se subliniaza disponibilitatea pentru discutarea unor „relatii comerciale corecte”, faptul ca sumele anterior mentionate au fost platite in baza contractului individual de munca depus la doar si incetat la sfarsitul perioadei de proba, precum si posibilitatea ocuparii in viitor a unui post de PR la V., cu locul de munca in Bucuresti.
Prin mesajul din 12.02.2015 (fila 97 din dosarul de fond), la pct. 1, intimata-reclamanta recunoaste ca a primit suma de 11 500 lei, pentru 5 luni de munca, dar si ca a platit ea insasi „pozele cu rochii de la targ, inclusiv toate cheltuielile privind sesiunea foto”, urmand a prezenta deconturi. La pct. 2 se face referire la proiectul EU, desfasurat in realitate in cadrul S.C. E.B.T. S.R.L., chiar daca intimata-reclamanta detaliaza in cadrul acestuia activitatile pentru proiectul Vivi („am fost la fabrica, la targuri la achizitionare materiale, la atelier, pentru tipare etc.”). Or, aceste activitati nu justifica nici concluzia primei instante in sensul ca intimata-reclamanta ar fi fost incadrata pe un post de designer vestimentar.
Asa fiind, sunt intemeiate sustinerile apelantei in sensul ca instanta de fond a analizat in mod eronat probatoriul administrat si a facut in mod gresit aplicarea dispozitiilor art. 16, 39 si 40 din Codul muncii, intrucat in cauza nu s-a facut dovada existentei raporturilor juridice de munca intre C.D.M.  si S.C. V.T.  S.R.L.
Pentru considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul si va schimba, in parte, sentinta  apelata, in sensul ca va respinge in tot actiunea, ca neintemeiata. Dispozitiile sentintei privind respingerea exceptiei lipsei de interes si respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive urmeaza a fi pastrate, avand in vedere ca, sub acest aspect, nu s-au formulat critici in apel.