Functionar public cu statut special. Incetarea raporturilor de serviciu urmare a intervenirii unei hotarari penale definitive de condamnare. Petenta ofiter de politie judiciara. Atacarea ordinului Ministerului Afacerilor de Interne prin care s-a constata

Potrivit art. 69 din Legea nr. 360/2002 raporturile de serviciu ale politistului inceteaza atunci cand este condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, cu exceptia cazurilor in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pentru infractiuni savarsite din culpa. Notiunile de eliberare din functie si incetare a raporturilor de serviciu  nu sunt identice.

     Prevalandu-se de prerogativa conferita prin dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificata, functie de care „orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim", in speta, reclamanta I.R. solicita a se dispune, in contradictoriu cu paratul M1NISTERUL AFACERILOR DE INTERNE si in conformitate cu dispozitiile art. 18 punct 4 din legea sus-mentionata, anularea Ordinului Ministrului Afacerilor de Interne nr. II/4809 datat 17.10.2013, in baza caruia s-a constatat incetarea raporturilor sale de serviciu in cadrul IPJ Covasna, urmare a condamnarii sale definitive la o pedeapsa rezultanta neprivativa de libertate.
       Mai exact, reclamanta, ofi?er de poli?ie judiciara, trimisa in judecata prin rechizitoriul nr. 959/P/2011 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bra?ov, a fost condamnata definitiv prin Decizia nr. 2755/18.09.2013 a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie la o pedeapsa finala de 6  luni inchisoare, in maniera suspendarii condi?ionate, permisiva prin dispozi?iile art. 81 Cod penal.        Prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/4809 din 17.10.2013, ca urmare a acestei condamnari si a propunerii Inspectoratului de Politie Judetean C. nr. S/27758 din 04.10.2013, in temeiul dispozitiilor art.7 alin. (5) din Ordonanta de Urgenta. a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea M.A.I., aprobata prin Legea nr. 15/2008, cu modificarile si completarile ulterioare si in conformitate cu prevederile art.69 alin. (1) si art.73 alin. (1) si (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a constatat incetarea raporturilor sale de serviciu incepand cu data de 18.09.2013. Inainte de a se adresa instantei cu prezenta actiune, in baza Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, a formulat plangere prealabila prin avocat, solicitand revocarea acestui ordin pentru motive de nelegalitate si de netemeinicie, plangere ce a fost respinsa. Incepand cu data de 22.04.2013, reclamanta sus?ine ca a beneficiat de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani si de o indemnizatie lunara aferenta. In proba?iune, in acest sens a depus Dispozitia nr.29069 din 18.04.2013 emisa de Seful Inspectoratului de Politie al Judetului C. si Certificatul de nastere seria … al copilului C.E.. Daca in perioada 18.04.2013 - 14.10.2013, reclamanta a primit drepturile cuvenite, ca urmare a emiterii Ordinului a carui anulare o solicita, sus?ine ca a fost obligata sa restituie suma de 1056 lei reprezentand „ norma de hrana necuvenita" pentru perioada 18- 30.09.2013 si pentru luna octombrie 2013 precum si suma de 348 lei, reprezentand „indemnizatie crestere copil necuvenita" pentru perioada 18 — 30.09.2013. Potrivit dispozitiilor art.21 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 96/2003, privind protectia maternitatii la locul de munca, „este interzis angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul salariatei care se afla in concediu pentru  cresterea copilului in varsta de pana 1a 2 ani". De la aceasta prevedere imperativa exista o singura derogare, cuprinsa in mod explicit in alin. (3) al art.21: „Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii".         De asemenea, O.U.G. nr.111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului prevede ca persoanele care in ultimul an anterior na?terii copilului au realizat timp de 12 luni venituri din salarii pot beneficia op?ional de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara.  Angajatorul are obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului prevazut la art.2 alin. (1), precum si concediul fara plata prevazut la art.6 alin. (1). Perioada de acordare se stabileste de comun acord cu angajatorul. Prin urmare, sus?ine reclamanta, este interzis angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de  munca sau de serviciu salariatei/salariatului care se afla in concediu pentru cresterea  copilului in varsta de pana la 1 an sau pana la 2 ani, respectiv 3 ani in cazul  copilului cu handicap. Prin urmare, dispozitiile art.21 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr.96/2003 si ale art.25 alin. 2 din O.U.G. nr. 111/2010, interzic angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei, in perioada in care aceasta se afla in concediul pentru  cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani. Actele normative mai sus citate, instituie o singura derogare de la aceasta interdictie si anume, doar in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii, situatie care nu este insa aplicabila in prezenta cauza.          In consecinta, prezenta actiune avand ca obiect anularea pentru motive de nelegalitate si netemeinicie a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/4809 din 17.10.2013, este, in opinia reclamantei, intemeiata         In replica, paratul, prin intampinarea depusa cu respectarea cerin?elor inserate in art. 205-206 din Codul de procedura civila, invedereaza ca de?i reclamanta solicita anularea O.M.A.I.   nr. II/4809 din 17.10.2013 prin care s-a constatat incetarea raporturilor sale de serviciu, invocand ca si motiv de nelegalitate a acestui act administrativ faptul ca la data emiterii acestuia se afla in concediu pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la doi ani, motiv sustinut de prevederile art. 21 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 96/2003, practic prin ordinul in discu?ie, la propunerea IPJ C., in temeiul art. 69 alin. 1 lit. i si art. 73 alin. 1 ?i 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poli?istului, s-a constatat doar incetarea raporturilor de serviciu ca urmare a intervenirii unei hotarari penale definitive de condamnare a sa la o pedeapsa finala de 6 luni inchisoare pentru doua infrac?iuni concurente  comise cu inten?ie ?i nu din culpa. Mai exact, daca dispozitiile art. 21 alin. 1 lit. d din OUG nr. 96/2003 invocate de catre reclamanta reglementeaza doar masuri de protec?ie sociala pentru salariatele gravide ?i mame, lauze sau care alapteaza, func?ie de prevederile Legii nr. 360/2002 incetarea raporturilor de serviciu in situatia existentei unei condamnari nu se dispune, ci opereaza de drept, emitentul actului administrativ neavand competenta de a dispune incetarea raporturilor de serviciu, ci doar de a lua act ca aceasta a intervenit de drept la data prevazuta de lege, respectiv cand hotararea a ramas definitiva.  In conformitate cu prevederile art. 69 alin.(1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare: „incetarea raporturilor de serviciu ale politistului se dispune in mod corespunzator de catre persoanele care, potrivit art. 15, au competenta de acordare a gradelor profesionale si are loc: cand este condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, cu exceptia cazurilor in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infractiuni savarsite din culpa”.           In considerarea prevederilor legale care reglementeaza cazurile care determina incetarea raporturilor de serviciu ale po1iti?ti1or, precum si a situatiei reclamantei, condamnata definitiv pentru o infractiune savarsita cu intentie, a fost emis O.M.A.I. nr. II/4809 din 17.10.2013 prin care s-a constatat incetarea raporturilor sale de serviciu, acestea incetand de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Potrivit celor inserate in cuprinsul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice, pe timpul si in legatura cu indeplinirea atributiilor si indatoririlor de serviciu, in limitele competentelor stabilite prin lege, iar una dintre conditiile necesare dobandirii acestei calitati este aceea de a nu avea antecedente penale (asa cum rezulta din art. 10 alin. (1) lit. b) din actul normativ mentionat).         Prin urmare, prevederile legale invocate in cererea introductiva nu pot fi primite ca motive de nelegalitate ale actului administrativ a carui anulare se solicita, avand in vedere ca acestea instituie obligatia in sarcina angajatorului de a nu dispune incetarea raporturilor de serviciu, ci de a constata ca acestea au incetat de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Se arata de asemenea ca sustinerile reclamantei sunt nefondate, avand in vedere prevederile art. 38 alin.(3) din H.G.nr.52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: „in situatia in care perioada concediului pentru cresterea copilului si a indemnizatiei aferente raportului de munca sau de serviciu al persoanelor prevazute la alin.1 inceteaza, plata indemnizatiei se asigura, prin agentiile teritoriale, pana la implinirea de catre copil a varstei de 1 an, dupa caz, 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap". Astfel cum reiese din Adresa I.P.J. C. nr. 26667 din 12.12.2013, reclamanta a beneficiat si beneficiaza in continuare de plata indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, astfel incat aceasta nu poate justifica o vatamare. Concluzionand, paratul solicita a se constata legalitatea O.M.A.I. nr. 11/4809 din 17.10.2013 si a se dispune respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiata.          Curtea, cercetand cuprinsul inscrisurilor existente la dosar, raportand sustinerile reclamantei la dispozi?iile legale incidente, a re?inut urmatoarele : - daca manifestarea de voin?a a autorita?ii administra?iei publice trebuie facuta, de regula, in forma scrisa, pentru ca voin?a neexteriorizata nu poate produce efecte juridice, in spe?a, un subiect de drept investit cu putere publica, mai precis o autoritate publica de interes na?ional, a emis un act administrativ datat 17.10.2013 prin care a constatat, incepand cu data de 18.09.2013, incetarea raporturilor de serviciu ale inspectorului de poli?ie IR din cadrul IPJ C., urmare a condamnarii sale in baza unei hotarari penale definitive, respectiv decizia nr. 2755/18.09.2013 a ICCJ. Aceasta a fost condamnata la o pedeapsa rezultanta de 6 luni inchisoare, alegandu-se ca ?i modalitate de executare suspendarea condi?ionata pe durata unui termen de incercare de 2 ani ?i 6 luni,   - in privin?a Ordinului nr. II/4809/17.10.2013, opozabil unui politist sanctionat penal, se pune problema cenzurarii unui act administrativ:  a) emis de un organ unipersonal competent ?i in limitele competen?ei sale, respectiv a unui ordin emis de Ministrul Afacerilor de Interne in temeiul dispozi?iilor art. 7 din OUG nr. 30/2007, acesta avand aptitudinea legala de a  conduce acest minister si de a emite acte administrative de genul celui in discutie,    b) emis in forma scrisa ?i cu procedura prevazuta de lege,
c) conform din punct de vedere al con?inutului cu dispozi?iile legale in vigoare, intemeiat juridic, bazandu-se in principal pe dispozitiile  art 69 alin. 1 lit i din Legea nr. 360/2002 func?ie de care „incetarea raporturilor de serviciu ale politistului se dispune in mod corespunzator de catre persoanele care, potrivit art. 15, au competenta de acordare a gradelor profesionale si are loc:
i) cand este condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, cu exceptia cazurilor in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei inchisorii sau amenzii penale pentru infractiuni savarsite din culpa”, pe dispozi?iile art. 7 din OUG nr. 30/2007 in raport cu care „in exercitarea atributiilor legale, ministrul internelor si reformei administrative emite ordine si instructiuni, care pot avea caracter normativ sau individual”, ministrul fiind cel care reprezinta ?i angajeaza ministerul in raporturile cu celelalte autorita?i publice, pe men?iunile inserate in decizia penala nr. 2755/2013 a ICCJ  men?ionata mai sus,   d) al carui semnatar nu a interpretat gresit dispozitiile legale enumerate in preambulul sau, dupa cum nu a aplicat o alta dispozitie decat cea care trebuia aplicata raportului social cu care a fost investit, 
- daca in esenta, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu se respecta la incheierea unui act juridic administrativ conditiile sale de validitate iar  in privinta legii in raport cu care se apreciaza existenta cauzei de nulitate, legiuitorul opteaza pentru legea in vigoare la momentul incheierii actului („tempus regit actum”), si in speta reclamanta urma a indica cauzele anularii actului atacat, existente la momentul adoptarii lui. Prin urmare, nulitatea presupune un act nevalabil, cauzele sale fiind contemporane momentului incheierii actului, nepresupunand neindeplinirea unor formalitati ulterioare incheierii lui. Ea intervine in caz de lipsa ori nevalabilitate a unei conditii de fond a actului juridic, in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. Or, in speta, ordinul inregistrat sub nr. II/4809 datat 17.10.2013  nu produce efecte contrarii normelor juridice ce guverneaza incheierea sa valabila, nu a fost emis in temeiul unor dispozitii legale abrogate sau neconstitutionale, nu prezinta vicii de ilegalitate, vicii care sa fi fost expuse si probate de catre reclamanta. Mai mult, prin actiunea dedusa judecatii desi se solicita a se constata anularea unui act administrativ, nu se invoca incalcarea conditiilor de fond, de forma sau de procedura stabilite de lege pentru validitatea lui. Aspectele expuse de catre reclamanta nu afecteaza validitatea actului sus mentionat, acesta avand valoare juridica prin el insusi, valoare care ii creeaza o prezumtie de autenticitate si de veridicitate ce poate fi rasturnata prin proba contrara, proba care in speta lipseste,
- actul atacat este emis de persoana care are abilitare legala de a-l emite, cuprinzand toate elementele obligatorii, raportandu-se la un politist condamnat pentru doua infractiuni concurente prin hotarare judecatoreasca definitiva, vizand practic doar incetarea raporturilor sale de serviciu incepand cu data ramanerii definitive a deciziei penale. Prin urmare, petentei, sanctionata penal, nu ii sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. 1 lit. d din OUG nr. 96/2003 ci cele ale art. 69 alin. 1 lit. i din Legea nr. 360/2002, incetarea raporturilor sale de serviciu fiind cauzata de condamnarea sa penala, situatie incompatibila cu statutul de politist. Reclamanta a fost mentinuta in activitate pana la solutionarea definitiva a cauzei penale, iar incetarea raporturilor de serviciu nu a generat si intreruperea virarii indemnizatiei prevazuta de art. 2 din OUG nr. 111/2010, considerent fata de care au fost transmise Primariei S. documentele care au stat la baza acordarii concediului de crestere si ingrijire a copilului in varsta de pana la doi ani, concediu ce se va finaliza la data de 15.01.2015. Indiferent de data emiterii actului administrativ prin care se constata incetarea raporturilor de serviciu ale unui politist din considerentul mai sus expus, practic incetarea opereaza de drept de la momentul ramanerii definitive a deciziei penale, in speta, incepand cu data de 18.09.2013,

   Date fiind cazurile care determina incetarea raporturilor de serviciu ale politistilor, dar si situatia reclamantei, condamnata definitiv pentru doua infractiuni savarsite cu intentie, aflate in concurs real, sesizand ca in aceasta ipoteza incetarea opereaza de drept de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, si ca practic ea nu se dispune ci se constata intervenita de catre emitentul actului administrativ, care nu poate decat sa ia act ca aceasta a intervenit de drept la data prevazuta de lege, Curtea, fata si de considerentele sus expuse, a respins ca neintemeiata actiunea dedusa judecatii, mentinand intru-totul actul administrativ atacat.