SANCTIONARE DISCIPLINARA. EXCEPTIA TARDIVITATII EMITERII DECIZIEI

SANCTIONARE DISCIPLINARA. EXCEPTIA TARDIVITATII EMITERII DECIZIEI.
     
     
     Prin sentinta civila nr. 680/LM/2011, pronuntata de Tribunalul Hunedoara, s-a admis actiunea in conflict de drepturi formulata de reclamanta P.M., in contradictoriu cu parata C.A.R. „U” I.F.N., dispunandu-se drept consecinta anularea deciziei de sanctionare nr. 15/15.04.20120, emisa de conducerea paratei.
In considerentele hotararii, instanta de fond a retinut, sub aspectul exceptiei de tardivitate, invocata de reclamanta, ca decizia atacata, prin care s-a dispus sanctionarea acesteia cu reducerea salariului de baza pe o perioada de 3 luni, cu 10%, potrivit disp. art. 264 alin.1 lit. e din Codul muncii, a foste emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii, prin care se instituie obligatia angajatorului de a dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In acest sens, s-a constatat, in urma analizarii procesului verbal privind desfasurarea procedurii cercetarii disciplinare prealabile din data de 29.03.2010, ca parata a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, prin nota de constatare nr. 278/24.02.2010, inregistrata in evidenta paratei la data de 24.02.2010, iar decizia de sanctionare a fost emisa la data de 15.04.2010, deci peste termenul legal de 30 de zile calendaristice, prevazut de art. 268 alin. 1 Codul muncii, astfel ca este tardiv emisa.
S-a inlaturat sustinerea paratei potrivit careia decizia de sanctionare a fost emisa in termenul de 6 luni de la data savarsirii faptei, cu motivarea ca norma legala impune conditia ca in acest interval de 6 luni decizia sa fie emisa in cadrul termenului de 30 de zile de la data la care organele abilitate au luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare.
  De asemenea s-a observat ca decizia de sanctionare disciplinara nu indeplineste nici cerintele prevazute de art. 268 alin.2 lit. c Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv nu s-a facut nici o referinta cu privire la apararile invocate de reclamanta pe parcursul cercetarii disciplinare si la motivele pentru care acestea au fost inlaturate si ca decizia de sanctionare nu indeplineste nici conditiile de legalitate prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 268 alin. 1 si 2 lit. c Codul muncii In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a invederat ca desi reclamanta a participat la conferinta de dare de seama si alegeri, organizata de parata in data de 22.02.2010, in cadrul careia numitul B.V. a demisionat si, drept consecinta, nu mai facea parte din Consiliul director, in procesul verbal intocmit cu acea ocazie, nu s-a facut nici o mentiune ca demisia respectiva produce efecte imediate, ca nu exista nici un termen de preaviz si ca incepand cu data respectiva, aceasta nu mai poate aproba si semna nici un document, mai ales ca tabelul nominal cuprinzand specimenele de semnaturi nu a fost anulat in mod expres, iar noul tabel nominal, cuprinzand persoanele autorizate sa aprobe si sa vizeze pentru controlul financiar preventiv, a intrat in vigoare doar incepand cu data de 03.03.2010.
Prin urmare, chiar daca mai existau si alte persoane care, in datele de 22 si 23.02.2010, puteau semna si aproba documentele respective, nici numitul B.V. nu era exclus in mod expres, deoarece la conferinta din data de 20.02.2010, nu s-a luat nici o hotarare in acest sens, iar parata nu a facut dovada ca ar fi adus la cunostinta reclamantei faptul ca, incepand cu data de 21.02.1010, numitul B.V nu mai are drept de semnatura. Asadar, nu se poate retine sub nici un aspect culpa reclamantei in raport cu fapta retinuta ca abatere disciplinara, respectiv ca aceasta, in calitatea detinuta, ar fi emis si inaintat spre efectuarea platilor in numerar, documente pe care le-a supus spre aprobare in zilele de 22 si 23 februarie 2010, numitului B.V, desi acesta, demisionand, nu mai avea autoritatea legala de a aproba documente supuse operatiilor de plati, cu sau fara numerar.
      Solutia a devenit irevocabila prin respingerea ca nefondat a recursul declarat de parat.