Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva.

Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva.

Decizia de concediere cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art.65 alin.1 si 2, art.74 Codul muncii, respectiv motivarea in fapt a concedierii, respectiv situatia economica a societatii care impune masuri concretizate in Programul de Restructurare si Reorganizare si Proiectul de concediere colectiva, temeiul de drept al concedierii, respectiv art.65 alin.1 Codul muncii, cat si faptul ca la nivelul unitatii nu sunt posturi vacante, corespunzatoare pregatirii salariatului.

        Tribunalul Hunedoara Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Sentinta nr. 1598/LM/09 noiembrie 2010, irevocabila prin nerecurare.

Prin cererea de fata, contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere emisa de conducerea intimatei SNTFM si reintegrarea pe postul detinut inaintea emiterii deciziei de concediere, cu plata retroactiva (actualizata) a tuturor drepturilor salariale de care ar fi trebuit sa beneficieze de la data desfacerii contractului de munca si pana la data reintegrarii efective pe post, cu cheltuieli de judecata.
   In motivarea contestatiei s-a aratat ca a fost angajat cu contract de munca la intimata, pana la data de 8.03.2010, cand i-a fost desfacut contractul de munca cu nerespectarea dispozitiilor legale.
   Astfel, s-a aratat ca intimata a trecut gresit numele in cuprinsul deciziei de concediere, nu au fost respectate criteriile stabilite prin contractul colectiv de munca in cazul concedierii colective cum ar fi cele de studii, situatie familiala, sanctiuni, nu i-a fost oferit un alt loc de munca, cu toate ca, cu aproximativ o luna inainte de concediere, au fost scoase la concurs un numar de 38 de posturi noi, iar pentru concedierea colectiva, sindicatul nu a fost de acord si nici nu a semnat nici un act.
Prin intampinare,  parata a aratat ca prin decizia contestata, contractul de munca al contestatorului a incetat in baza art.55 lit. c, coroborat cu art.65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a aplicarii Programului de reorganizare si restructurare la nivelul societatii avand in vedere dificultatile economie reale si efective cu care unitatea se confrunta, fiind intocmit si proiectul de concediere colectiva.
Cu privire la legalitatea deciziei, s-a aratat ca aceasta cuprinde toate prevederile imperative ale art.74 Codul Muncii. Astfel, decizia cuprinde motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate cat si lipsa locurilor de munca vacante.
  Cat priveste netemeinicia deciziei de concediere, s-a aratat ca desfiintarea postului pe care era incadrat contestatorul are o cauza reala si serioasa intrucat a fost generata de dificultatile economice ale societatii.
Astfel, in cadrul Reviziei Vagoane P. au fost desfiintate efectiv 22 de posturi de lacatus montator, functie in care era incadrat si contestatorul, numarul reducandu-se de la 28, cat erau inainte de disponibilizare, la 6, dupa disponibilizare.
Referitor la organizarea concursului mentionat de contestator in motivarea contestatiei sale, s-a aratat ca acesta s-a organizat pentru a da posibilitatea salariatilor care stiau ca posturile lor vor fi desfiintate, sa ocupe alte posturi. Aceasta masura a fost luata intrucat numarul celor care urmau a fi disponibilizati era mult mai mare decat numarul de posturi ce puteau fi oferite, astfel s-a dat posibilitatea tuturor celor care erau cuprinsi in schema de disponibilizari, sa ocupe in mod echitabil si corect un post. Contestatorul nu s-a inscris la concurs, ceea ce echivaleaza cu refuzul acestuia de a ocupa un alt loc de munca.
S-a aratat ca s-au respectat obligatiile referitoare la informarea, consultarea si notificarea masurilor de restructurare, reorganizare si concediere colectiva, atat a organizatiilor sindicale cat si a inspectoratelor teritoriale de munca si a agentiilor teritoriale de ocupare a fortei de munca, fiind respectate prevederile art.69 – 73 Codul muncii. Nu exista, in aceasta situatie, nici o obligatie pentru angajatorii care intentioneaza sa efectueze concedieri colective de a obtine acordul sindicatului, care de altfel nu a contestat masurile luate.
Cat priveste eroarea semnalata referitoare la unul din prenumele contestatorului, s-a aratat ca nu este de natura sa creeze confuzii cu privire la identitatea persoanei.
Din analiza actelor si lucrarilor aflate la dosar, instanta retine urmatoarele:
Contestatorul a fost salariat al intimatei cu contract de munca pana la data de 8.03.2010 cand prin decizia contestata a incetat contractul de munca in baza art.55 lit.c Codul muncii, coroborat cu art.65 alin.1 Codul muncii. Aceasta decizie cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art.65 alin.1 si 2, art.74 Codul muncii, respectiv motivarea in fapt a concedierii, respectiv situatia economica a societatii care impune masuri concretizate in Programul de Restructurare si Reorganizare si Proiectul de concediere colectiva, temeiul de drept al concedierii, respectiv art.65 alin.1 Codul muncii, cat si faptul ca la nivelul unitatii nu sunt posturi vacante, corespunzatoare pregatirii salariatului.
In ceea ce priveste temeinicia deciziei de concediere, se retine ca desfiintarea unui numar de 22 de posturi de lacatus montator, functie in care era incadrat si contestatorul, cat si a altor posturi la nivelul unitatii, arata o cauza reala si serioasa, cata vreme acest fapt rezulta din statul de functii anterior si ulterior concedierii . De altfel, numarul total al persoanelor disponibilizate la nivelul Reviziei Vagoane P. a fost de 38 de persoane.
Cat priveste respectarea prev.art.69 din Codul Muncii, fiind vorba de o concediere colectiva, din actele depuse la dosar, rezulta ca aceste prevederi au fost respectate. Astfel, au fost adrese comunicate catre Federatiile Sindicale, respectiv masurile de concediere, Proiectul de restructurare si de asemenea au fost notificate in scris atat Agentiei de Somaj cat si Inspectoratului Teritorial de Munca. Asadar, motivele reale care au condus la masurile de concediere colectiva, cuprinse in Proiectul de concediere si in Programul de Restructurare si Reorganizare, au fost determinate de dificultatile economice ale societatii.
Faptul ca au fost reduse efectiv posturile de natura celui ocupat  de contestator rezulta atat din statele de functii si din declaratiile de martor, cat si din faptul ca anuntul pentru organizarea concursului din februarie 2010 s-a facut pentru revizorii de vagoane si nu pentru lacatusi, ca urmare a desfiintarii posturilor de sefi de tura de revizii vagoane si acestia au fost examinati si autorizati pentru functia de revizor vagoane.
Astfel, sustinerea contestatorului ca s-a organizat concurs pentru persoane din afara societatii si nu s-au oferit aceste posturi pentru cei care au fost disponibilizati, nu se confirma. Mai mult, se retine si faptul ca la acest concurs,  conform anuntului facut, se mentioneaza expres ca se pot inscrie numai salariatii din cadrul CFR Marfa SA – Sucursala Timisoara, insa la acest concurs contestatorul nu s-a inscris.
Cat priveste criteriile avute in vederea la concedierea personalului, acestea au fost evidentiate in decizia de concediere, fiind in concordanta cu prevederile Codului Muncii si al Contractului Colectiv de Munca, aceste criterii fiind respectate, in speta contestatorul neincadrandu-se in acestea, imprejurare sustinuta si de declaratia de martor.
Faptul ca in decizia contestata a fost trecut eronat un prenume al contestatorului, decizia fiind comunicata corect si semnata de cel in cauza, nu este de natura sa conduca la nulitatea deciziei.
Fata de considerentele mai sus aratate, contestatia a fost respinsa.