NERESPECTAREA CLAUZELOR NEGOCIATE PRIN CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA. CONSECINTA OBLIGARII ANGAJATULUI LA PLATA UNOR DESPAGUBIRI.

NERESPECTAREA CLAUZELOR NEGOCIATE PRIN CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA. CONSECINTA OBLIGARII ANGAJATULUI LA PLATA UNOR DESPAGUBIRI.


     Potrivit art. 3 alin. 2 din O.U.G nr. 259/15.12.2000 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitatii de cercetare medicala in sectorul sanitar „dupa obtinerea diplomei de medic, de stomatolog sau de farmacist specialist acestia sunt obligati sa lucreze cel putin 5 ani la unitatea sanitara cu care au incheiat contractul individual de munca”
In conformitate cu al. 3 din acelasi articol:
„Contractul individual de munca incheiat intre rezident si unitatea sanitara in conditiile alin.1 va cuprinde o clauza conform careia nerespectarea obligatiei prevazute la alin.2 atrage raspunderea materiala a rezidentului, in sensul obligarii acestuia la plata unei sume echivalente cu cel putin 36 de salarii medii pe economie, suma calculata la data incetarii contractului individual de munca din initiativa rezidentului”.
     Articolul 969 din Codul civil, in prezent abrogat, confera putere de lege conventiilor legal facute intre parti. In acelasi sens, art. 8 din Codul muncii statueaza ca relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte.



Tribunalul Hunedoara. Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale. Dosar nr. 1648/97/2010 – Sentinta civila nr. 282/2011.



     Reclamantul SPITATUL DE URGENTA P., prin actiunea in conflict de drepturi formulata, a chemat in judecata pe parata M.C. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata aceasta din urma la plata sumei de 45.720 lei, reprezentand prejudiciul produs primului, in calitate de angajator, prin nerespectarea clauzelor contractului individual de munca, incheiat in anul 2001.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat, in fapt, ca in urma reusitei paratei la concursul de rezidentiat din sesiunea 19.11.2000, intre parti s-a incheiat contractul individual de munca nr. 3263/22.01.2001, in baza caruia parata s-a obligat sa lucreze 5 ani pe post dupa rezidentiat ca medic specialist, iar in cazul nerespectarii acestei obligatii sa restituie suma echivalenta a cel putin 36 de salarii medii pe economie, suma calculata la data incetarii contractului individual de munca din initiativa rezidentului, conform art. 3 din OUG nr. 259/2000.
Cum parata nu a respectat aceasta clauza contractuala, denuntand unilateral contractul individual de munca, reclamanta a fost prejudiciata, intrucat, desi a asigurat pregatirea in specialitate a acesteia sub forma rezidentiatului (cu intentia de a avea medic specialist in specialitatea ATI) si platindu-i pe durata celor 5 ani salariul de medic rezident, nu a mai beneficiat ulterior de serviciile de medic specialist ale fostei angajate, pe perioada celor 5 ani pentru care s-a obligat sa desfasoare activitatea in folosul sau.
     In drept au fost invocate disp. art. 969 Cod civil, art. 64, 71 si 187 din Legea nr. 10/1972, O.U.G. nr. 259/2000, art. 21 din Legea nr. 1/1970, art. 2 pct.1 lit. c Cod proc. civila, art. 270, 281 – 285 din Legea nr. 53/2003.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii pe motiv ca suma pretinsa de reclamant reprezinta contravaloarea a 36 de salarii, pe care ea nu le-a incasat decat partial, pentru munca efectiv prestata si care i se cuveneau potrivit art. 39 si 154 din Codul muncii, deci care nu pot fi restituite, conditii in care clauza invocata in sustinerea actiunii este lovita de nulitate absoluta potrivi art. 11 din Codul muncii, iar restul sumei il reprezinta salarii viitoare, pe care ea nu le-a incasat, reclamanta neputand  dovedi existenta unui prejudiciu in conditiile legii.
A invocat si exceptia lipsei de interes a reclamantului, solicitand respingerea actiunii pe aceasta exceptie.
In sustinerea exceptiei, a aratat ca salariile medicilor rezidenti se platesc de catre Casa de Asigurari de Sanatate, prin urmare in speta, Casa de Asigurari de Sanatate H. ar fi trebuit sa-i pretinda suma de 45.720 lei si nu reclamantul Spitalul de Urgenta P., care nu are un interes personal si direct in promovarea actiunii.
A mai invederat ca, in situatia admiterii actiunii, reclamantul se va imbogati fara temei, intrucat nu el, ci Casa de Asigurari de Sanatate Hunedoara si-a diminuat patrimoniul, iar diminuarea patrimoniului nu este reala in conditiile in care ea isi desfasoara activitatea tot in cadrul unui spital public (Spitalul Municipal H.) care apartine aceleiasi case de asigurari de sanatate.
S-a sustinut de catre parata ca prin clauza sus mentionata i se ingradesc dreptul la munca, respectiv dreptul de a-si alege ulterior terminarii rezidentiatului un alt loc de munca.
Prin raspunsul la intampinare formulat, reclamanta a evidentiat faptul ca parata a ales in mod liber tipul de rezidentiat pe care l-a dorit (rezidentiat pe post) si care, in opinia sa presupune anumite avantaje dar si anumite obligatii, ca nu este lovita de nulitate clauza din contractul de munca intrucat reprezinta o clauza de formare profesionala. A mai aratat ca parata a prestat in mod efectiv activitate in cadrul altor unitati medicale dar a fost remunerata de unitatea reclamanta in baza fiselor de pontaj transmise de acestea spitalului, astfel ca ea a incercat un prejudiciu prin faptul ca nu a beneficiat de serviciile de medic specialist ale paratei decat 1 an in loc de 5 ani iar prin acea clauza s-a determinat anticipat echivalentul acelui prejudiciu.
A solicitat respingerea exceptiei lipsei de interes invocata de parata, intrucat plata salariilor medicilor rezidenti s-a facut din veniturile proprii ale spitalului, nefiind relevanta modalitatea de obtinere a acestor venituri, asa incat spitalul are un interes personal si direct in promovarea actiunii.
A mai aratat ca nu se pune problema unei imbogatiri fara just temei a spitalului intrucat ne aflam in prezenta unui caz de raspundere contractuala.
In fine, a evidentiat ca paratei nu i-a fost ingradit dreptul la munca, intrucat ea a ales in mod liber timpul de rezidentiat pe care a dorit sa-l urmeze, cu avantajele care le ofera si obligatiile pe care le presupune, iar prevederile din contractul individual de munca si din O.U.G. nr. 259/2000 nu au adus nici o atingere libertatii salariatei de a-si cauta un alt loc de munca ea fiind doar obligata sa restituie unitatii reclamantei o

despagubire care reprezinta o contrapartida la angajamentul asumat de unitatea reclamanta.
Examinand  actele si lucrarile dosarului precum si sustinerile partilor, instanta, in temeiul disp. art. 137 Cod proc. civila, s-a pronuntat mai intai asupra exceptiei lipsei de interes, invocata de parata, pe care a apreciat-o ca neintemeiata si a respins-o ca atare, opinand ca in conditiile in care plata salariilor paratei pe perioada rezidentiatului s-a facut din fondurile spitalului, indiferent de modalitatea in care au fost obtinute, fara ca spitalul sa beneficieze de activitatea paratei, apare ca fireasca despagubirea lui si deci spitalul are un interes personal si direct in promovarea actiunii.
Pe fond, instanta a invederat ca potrivit art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 259/15.12.2000 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitatii de cercetare medicala in sectorul sanitar „dupa obtinerea diplomei de medic, de stomatolog sau de farmacist specialist acestia sunt obligati sa lucreze cel putin 5 ani la unitatea sanitara cu care au incheiat contractul individual de munca”
Potrivit alin. 3 din acelasi act normativ:
„Contractul individual de munca incheiat intre rezident si unitatea sanitara in conditiile alin. 1 va cuprinde o clauza conform careia nerespectarea obligatiei prevazute la alin. 2 atrage raspunderea materiala a rezidentului, in sensul obligarii acestuia la plata unei sume echivalente cu cel putin 36 de salarii medii pe economie, suma calculata la data incetarii contractului individual de munca din initiativa rezidentului”.
  In speta, este de necontestat faptul ca intre parti s-a incheiat contractul individual de munca nr. 3263/22.01.2001, in baza caruia parata si-a asumat obligatia de a lucra 5 ani pe post dupa rezidentiat, ca medic specialist, in caz contrar va restitui suma echivalenta cu cel putin 36 de salarii medii pe economie, suma calculata la data incetarii contractului de munca din initiativa rezidentului (art. IV).
In acelasi sens, prin declaratia autentificata notarial prin incheierea nr. 195/22.01.2001 de, parata arata ca este de acord cu clauzele contractului individual de munca nr. 3263/22.01.2001, incheiat cu Spitalul de Urgenta P. si a luat la cunostinta de continutul Ordonantei de Urgenta nr.259/15.12.2000: „Dupa obtinerea diplomei de medic specialist, nerespectarea obligatiei de a lucra cel putin 5 ani la unitatea sanitara cu care s-a incheiat contractul individual de munca, atrage raspunderea materiala a rezidentului in sensul obligarii acestuia la plata unei sume echivalente cu cel putin 36 de salarii medii pe economie, suma calculata la data incetarii contractului individual de munca din initiativa rezidentului, nerespectarea acestei obligatii, poate atrage si sanctiunea retragerii autorizatiei de libera practica a medicului”.
Obligatia asumata de parata prin aceste doua acte nu a fost respectata. Astfel, a fost confirmata ca medic rezident in specialitatea ATI in cadrul Spitalului de Urgenta Petrosani, prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1086/28.12.2000, iar prin O.M.S. nr. 467/28.04.2006 a fost confirmata ca medic specialist, incepand cu data de 01.05.2006.
  La data de 04.04.2007 parata a solicitat incetarea contractului sau de munca incepand cu data de 10.04.2007 prin demisie, iar prin dispozitia nr. 111/10.04.2007 emisa de conducerea unitatii reclamante, s-a dispus incetarea contractului sau individual de munca incepand cu data de 10.04.2007, in temeiul disp. art. 79 si 55 lit. c din Codul muncii.
Nici in contractul de munca, partile nu au inserat vreo clauza de exonerare privind obligatia de plata a cheltuielilor cu pregatirea de specialitate a paratei.
Or, potrivit art. 969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege intre parti. In acelasi sens, art.8 din Codul muncii prevede ca relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte.
Asa fiind, atata vreme cat unitatea reclamanta si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract, asigurandu-i paratei locul de munca ca medic specialist la sfarsitul perioadei de pregatire – parata optand in speta, pentru rezidentiatul pe post – si platindu-i lunar acesteia salariul in baza fiselor de pontaj transmise, desi activitatea a fost desfasurata efectiv in perioada de pregatire in alte unitati spitalicesti si parata trebuia sa-si respecte obligatia asumata prin contract, respectiv sa lucreze in unitatea sanitara unde a ales postul de rezident cel putin 5 ani de la data cand a obtinut titlul de medic specialist.
Incalcarea acestei obligatii de catre parata, care la scurt timp dupa obtinerea titlului de medic specialist si-a dat demisia, atrage raspunderea acesteia in conditiile contractuale stabilite.
Sustinerile paratei vizand nulitatea clauzei din contractul individual de munca si a declaratiei autentificate prin care s-a obligat sa restituie suma echivalenta cu cel putin 36 de salarii medii pe economie, nu au fost retinute, apreciindu-se ca aceste acte au avut ca temei legal disp. O.U.G. nr. 259/15.12.2000 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitatii de cercetare medicala in sectorul sanitar – act normativ in vigoare la data incheierii contractului individual de munca intre parti 22.01.2001.
Nu este nevoie ca unitatea reclamanta sa probeze un prejudiciu in conditiile art. 270, 287 Codul muncii, deoarece partile se afla in cadrul unei raspunderi contractuale, unde prejudiciul este stabilit de parti la cuantumul a cel putin 36 de salarii medii pe economie, cuantum de altfel prevazut si de legiuitor in continutul art. 3 din OUG nr. 259/2000.
Aceasta suma nu reprezinta restituirea salariului incasat de catre parata pentru activitatea desfasurata, cum gresit a considerat aceasta, ci reprezinta o despagubire pentru neindeplinirea obligatiei asumate prin contract si, ca atare  nu este incidenta in speta nici institutia imbogatirii fara just temei, invocata de parata.
In fine, nu se pune nici problema ingradirii dreptului la munca al paratei, deoarece prevederile din contractul individual de munca si din O.U.G. nr. 259/2000 nu au adus nici o atingere libertatii paratei de a-si cauta un alt loc de munca, ea fiind obligata doar sa restituie unitatii reclamante o despagubire, pentru neindeplinirea obligatiei asumate prin contract de catre parata. Finalitatea clauzei de despagubire nu a fost privarea paratei de dreptul sau de a demisiona, ci a reprezentat o contraprestatie la angajamentul asumat de unitatea reclamanta de a asigura formarea ca medic specialist a paratei si de a-i asigura un loc de munca la  sfarsitul perioadei de rezidentiat.
   Fata de considerentele expuse, instanta a admis ca fondata actiunea in conflict de drepturi formulata de reclamantul SPITALUL DE URGENTA P. si drept consecinta a obligat-o pe parata sa plateasca acestuia suma de 45.720 lei, reprezentand prejudiciu pentru nerespectarea clauzei contractului individual de munca.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul disp. art.274 Cod proc. civila parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata.
     Solutia a devenit irevocabila prin respingerea ca nefondat a recursul declarat de parat.









5