Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate.

Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate.

Masura dispusa prin ordinul contestat reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca in ceea ce priveste elementele esentiale ale contractului, respectiv locul si felul muncii, conditiile de munca si salariul. Cum aceasta modificare a fost dispusa fara acordul salariatului, masura este vadit nelegala fata de dispozitiile imperative ale art.41 Codul muncii.
Astfel cum in mod constant s-a subliniat in practica judiciara, desfiintarea unui post din structura organizatorica a unei unitati si infiintarea la scurt timp a unei functii, sub alta denumire, insa cu atributii similare, nu justifica concedierea salariatului din postul detinut, nefiind indeplinita conditia cauzei reale si serioase, fiind de fapt o disimulare a motivului real al concedierii, si cu atat mai putin modificarea functiei reclamantului.

Tribunalul Hunedoara Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Sentinta nr.320LM/22 februarie 2011, ramasa irevocabila prin respingerea recursului.

Prin cerere, reclamantul a solicitat ca in contradictoriu cu parata ANST, sa se constate nulitatea Ordinului nr.1694/08.10.2010 cu consecinta desfiintarii acestuia, sa se dispuna reintegrarea sa in functia de director expert sportiv la SCM Deva, precum si sa fie obligat paratul la plata drepturilor salariale aferente functiei mentionate incepand cu data de 08.10.2010 si pana la reintegrarea efectiva in functie, a sumei de 30.000 lei daune morale si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat in esenta ca, prin actul atacat s-a dispus in mod unilateral  trecerea sa din functia de  conducere de director al SCM Deva in functia de executie vacanta de antrenor gradul I, ca urmare a unei restructurari si ca in realitate, aceasta are caracterul unei decizii de concediere  in temeiul art.65 din Codul muncii.
          Reclamantul a subliniat ca Ordinul nr.1694/2010 incalca dispozitiile si sub aspectul respectarii dispozitiilor de fond referitoare la incetarea raporturilor de munca la initiativa angajatorului, deoarece nu cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art.62 alin.2 Codul muncii privind caile de atac care se pot exercita. S-a sustinut ca  in realitate functia de director – expert sportiv I A  nu a fost desfiintata efectiv, fiind schimbata doar denumirea, acesta regasindu-se in continuare in organigrama – stat de functii al Sport Club Municipal Deva.
Parata nu a depus intampinare si nici acte in aparare.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a fost incadrat incepand cu data de 01.02.2006, pe durata nedeterminata, de catre ANS, in functia de director (expert sportiv gradul I), pentru asigurarea conducerii SCM Deva. Potrivit  fisei  postului, in calitate de director, gradul profesional – expert sportiv gradul I A, reclamantul trebuia sa indeplineasca integral atributiile de conducator al unitatii, in conformitate cu normele si reglementarile specifice.
Prin Ordinul nr.643/24.04.2009, emis de conducerea paratului MTS, in temeiul prevazut  de art. III alin.1 din OUG nr.37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, s-a dispus desfiintarea functiei de conducere de director al SCM Deva. In conformitate cu art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003, s-a dispus incetarea contractului de munca al reclamantului la data de 23.05.2009. 
Prin sentinta civila nr.525/LM/2010, pronuntata de Tribunalul Hunedoara, devenita  irevocabila prin decizia nr.1178/2010 a Curtii de Apel Alba Iulia, s-a dispus anularea Ordinului MTS nr.643/24.04.2009 si s-a dispus reintegrarea contestatorului in functia de expert sportiv I A, cu plata despagubirilor echivalente cu diferentele salariale cuvenite incepand cu data de 23.05.2009 si pana la reintegrarea in functie. Instanta a retinut ca postul de director expert nu a fost desfiintat in realitate, fiind ulterior transformat in post de director coordonator.
Pentru punerea in aplicare a hotararii judecatoresti s-a emis Ordinul nr.655/19.07.2010 al ANST.
Dupa aproximativ 2 saptamani, parata emite un nou ordin sub nr.1694/8.10.2010, ce face obiectul dosarului de fata, dispunand din nou trecerea reclamantului din functia de director al clubului, in functia de executie de antrenor gradul I.
Sub aspect formal, ordinul emis de parata prin care se dispune modificarea unilaterala a contractului individual de munca al reclamantului, este nelegal deoarece  nu indeplineste cerintele prevazute de art.62 alin.2 Codul muncii, in sensul ca nu cuprinde precizari cu privire la termenul in care poate fi contestat si nici instanta judecatoreasca la care se poate contesta.
In ceea ce priveste fondul cauzei, se retine ca masura dispusa prin ordinul contestat reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca in ceea ce priveste elementele esentiale ale contractului, respectiv locul si felul muncii, conditiile de munca si salariul. Cum aceasta modificare a fost dispusa fara acordul salariatului, masura este vadit nelegala fata de dispozitiile imperative ale art.41 Codul muncii.
Temeiul de drept mentionat in ordin, respectiv art.36 – cap. IV din Legea  - cadru nr.330/2009 este gresit, acest capitol avand in vedere modul de stabilire a salariilor in primul an de aplicare a legii (respectiv de la 1 ianuarie 2010) in situatia reincadrarii persoanelor care ocupa functii de conducere care sunt supuse restructurarii. Ori, in speta nu a fost restructurata de la 1 ianuarie 2010 functia detinuta de contestator, fapt ce rezulta indubitabil din Ordinul nr.1696/8.10.2010 prin care a fost numit cu aceeasi data in functia de director o alta persoana.
Or, simpla modificare a denumirii postului din director in director consilier I nu poate constitui temei legal pentru demiterea reclamantului din functia de conducere detinuta si incadrarea acestuia pe un post inferior.
De altfel, chiar in ipoteza aplicarii art.36 alin.1, parata avea obligatia sa respecte si dispozitiile alineatului 2 al aceluiasi articol, prin care se arata ca in cazul in care postul vacant este inferior postului aferent functiei de executie a persoanei care a ocupat functia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
Este de subliniat ca prin Ordinul de  aprobare a Statului de functii  pentru SCM Deva, este prevazuta ca functie de conducere cea de Director – Consilier I. Rezulta in mod clar ca, la data modificarii raporturilor de munca ale reclamantului, respectiv 08.10.2010, postul de director – expert sportiv 1A exista, nefiind desfiintat in realitate (ulterior acest post numindu-se  director - consilier I), fiind numita pe post cu aceeasi data, o alta persoana .
         In fapt, acest post de director - salarizat conform Anexei nr. IV/4 b din OG nr.10/2008, a fost ulterior transformat in director-consilier I, salarizat  conform Anexei Ib din OG nr.10/2008 cu un salariu mai mare, insa doar din data de 03.11.2010, deci dupa 1 luna de la concedierea reclamantului.
                   Realitatea si seriozitatea  cauzei  desfiintarii postului reclamantului nu este confirmata, cata vreme a fost infiintat un  post de director consilier, care este salarizat la un nivel mult superior fata de cel de director detinut anterior de reclamant, iar atributiile celor doua posturi coincid, chiar martorul audiat in cauza subliniind faptul ca reorganizarea s-a produs doar la minister, nefiind afectate posturile existente in teritoriu.
Astfel, cum in mod constant s-a subliniat in practica judiciara, desfiintarea unui post din structura organizatorica a unei unitati si infiintarea la scurt timp a unei functii, sub alta denumire, insa cu atributii similare, nu justifica concedierea salariatului din postul detinut, nefiind indeplinita conditia cauzei reale si serioase, fiind de fapt o disimulare a motivului real al concedierii, si cu atat mai putin modificarea functiei reclamantului. Desi acest aspect a fost retinut de instante si prin hotararea judecatoreasca mentionata anterior, parata, a emis noul ordin, dispunand de fapt aceeasi masura, anulata anterior prin hotarare irevocabila.
Se mai retine ca prin ordinul atacat, incepand cu data de 08.10.2010 reclamantul a fost incadrat pe o functie inferioara  celei detinute anterior, respectiv cea de antrenor, cu toate ca activitatea anuala a acestuia a fost evaluata cu calificativul foarte bine.
In cauza nu s-au produs de catre parata dovezi privind existenta  consimtamantului reclamantului cu privire la aceasta  modificare a felului muncii acestuia si nu suntem in prezenta cazurilor speciale prevazute de art.48 Codul muncii, cand angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului.
Avand in vedere cele de mai sus se apreciaza ca actiunea reclamantului   este fondata in parte, urmand a fi admisa astfel.
Pe cale de consecinta va dispune anularea Ordinului ANST privind trecerea reclamantului din functia de director, in functia de antrenor gradul I, iar temeiul art.78 Codul muncii va fi obligat paratul sa-i plateasca reclamantului despagubiri echivalente cu diferentele dintre drepturile aferente functiei de antrenor I la functia de director, incepand cu 08.10.2010 si pana la reintegrarea efectiva in functie.
Capatul de cerere privind obligarea la plata de daune  morale va fi respins ca nefondat, reclamantul nedovedind ca a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, asa cum prevede art. 269 codul muncii.