Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale
(Sentinta civila nr. 318/LM/2011 din data de 22.02.2011 pronuntata de Tribunalul Hunedoara)Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale
Potrivit art.56 lit.j Codul muncii, contractul individual de munca incheiat pe durata determinata inceteaza de drept la data expirarii termenului pentru care a fost incheiat. Conditia imperativa ceruta de art.56 lit.j – temei de drept indicat in decizia contestata – a expirarii termenului pentru care contractul a fost incheiat, nu era indeplinita, la data emiterii deciziei.
Tribunalul Hunedoara Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Sentinta nr.318/LM/22 februarie 2011, ramasa irevocabila prin nerecurare.
Prin contestatia de fata, contestatorul PRF a chemat in judecata pe paratul SJU Deva si a solicitat ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de desfacere a contractului sau de munca, reintegrarea in functia avuta de medic radiolog, pentru o perioada de timp echivalenta cu cea ramasa de la data desfacerii contractului si pana la data expirarii perioadei determinate prevazute in contractul de munca, acordarea salariului aferent pentru perioada de la desfacerea contractului de munca pana la reincadrarea in activitate, precum si acordarea unor daune morale in valoare de 50.000 lei.
In motivarea contestatiei petentul a aratat ca la data de 1.12.2009 a incheiat cu paratul un contract de munca pe perioada determinata pana la 1.12.2010, prin care a fost angajat ca medic radiolog, desfasurandu-si activitatea pana la data de 21.09.2010, cand prin decizia contestata i s-a desfacut in mod unilateral contractul de munca in baza art.56 lit.j Codul muncii.
S-a sustinut ca decizia este nelegala si netemeinica deoarece inainte de expirarea perioadei determinate nu se putea proceda la desfacerea contractului de munca prin invocarea art.56 lit.j Codul muncii. A mai precizat contestatorul ca nu i s-a adus la cunostinta niciodata vreun fapt de malpraxis, iar daca acest fapt s-a fi intamplat, conducerea trebuia sa desfasoare o ancheta administrativa care sa concluzioneze eventuala lipsa de profesionalism in exercitarea atributiilor de serviciu. In fine, s-a invocat nelegalitatea deciziei prin faptul ca nu precizeaza termenul de contestatie si nici instanta competenta si ca nu au fost respectate prevederile Codului Muncii referitoare la preavizul de 15 zile.
Prin intampinare, paratul SJU a solicitat a se dispune admiterea in parte a contestatiei formulate, in sensul anularii Deciziei nr.544/21.09.2010 si acordarii salariului aferent perioadei 21.09.2010 – 30.11.2010. S-a solicitat respingerea cererii de reintegrare a contestatorului in functia detinuta anterior emiterii deciziei de incetare a contractului individual de munca si acordarea de daune morale.
In fapt, s-a aratat ca petentul a avut incheiat contract de munca pe durata determinata de 12 luni (intre 1.12.2009 – 1.12.2010) prin cumul de functii cu 1 norma, in afara normei de baza desfasurata in cadrul SMO. La data de 14.09.2010, printr-o cerere adresata conducerii SJU Deva, un colectiv de medici din cadrul mai multor sectii a solicitat luarea unor masuri in vederea remedierii situatiei create ca urmare a numeroaselor rezultate eronate ecografice, radiologice si CT, cu implicatii ulterioare in conduita terapeutica si in actul medico-chirurgical, cu deznodamant posibil nefavorabil, in vederea prevenirii unor situatii de malpraxis ce pot atrage consecinte medico-legale asupra mai multor medici din unitate.
Pentru dezbaterea acestei situatii si luarea unor masuri urgente, la data de 15.09.2010 a fost convocat Comitetul Director si in aceeasi zi au fost convocati toti medicii Sectiei chirurgie, neurochirurgie, anestezie terapie intensiva si radiologie. In urma discutiilor, a rezultat faptul ca nemultumirile corpului medical sunt mai vechi si ca la fiecare dintre cazurile la care petentul a dat diagnostice eronate, au existat discutii contradictorii cu medicii chirurgi. Cu aceeasi ocazie, s-au adus dovezi concludente in sprijinul afirmatiilor, pacientii fiind operati cu succes numai datorita profesionalismului medicilor chirurgi.
S-a precizat ca potrivit Legii nr.95/2006 privind reforma in sanatate, atributiile privind judecarea cazurilor de deontologie medicala si de la regulile de buna practica profesionala revine Colegiului Medicilor din Romania, competenta unitatii angajatoare rezumandu-se la cercetarea abaterilor disciplinare, ale incalcarii Regulamentului de ordine interioara, ale obligatiilor ce decurg din Contractul individual de munca, fisa postului sau Contractul colectiv de munca, motiv pentru care, este total eronata afirmatia contestatorului privind lipsa unei anchete administrative pentru stabilirea lipsei de profesionalism in exercitarea profesiei de medic.
Parata a subliniat ca astfel, conducerea a fost pusa in situatia critica de a alege intre sanatatea, viata pacientilor si riscul major de malpraxis la care a fost expus corpul medical de specialitate in urma diagnosticelor eronate date de contestator si emiterea unei decizii de incetare a contractului de munca, incalcand Codul muncii, care nu ofera solutii in asemenea ipoteze. Astfel, s-a admis de parata ca decizia este nelegala, obligandu-se sa plateasca drepturile materiale cuvenite pentru perioada 22.09.2010 – 30.11.2010, data la care contractul individual de munca inceteaza de drept, invederandu-se ca reintegrarea contestatorului in functia avuta anterior nu mai este posibila.
In ceea ce priveste acordarea daunelor morale s-a aratat ca petentul trebuie sa faca dovada pretentiilor sale, a prejudiciului moral suferit si a legaturii de cauzalitate dintre prejudiciu si incetarea contractului de munca, simpla afirmatie de lezare a demnitatii si a reputatiei nefiind suficiente pentru atragerea raspunderii civile.
La unul dintre termenele de judecata acordate in cauza, contestatorul a precizat ca nu solicita reintegrarea pe postul avut anterior, doar anularea deciziei, obligarea paratului la plata drepturilor salariale neacordate pe perioada 22.09.2010 – 01.12.2010 si a daunelor morale pretinse.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, precum si a probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele :
Prin decizia nr.544/21.09.2010, conducerea SJU a dispus incetarea activitatii reclamantului, medic primar, cu data de 22.09.2010, in temeiul art.56 lit.j Codul Muncii. In cuprinsul deciziei s-a mentionat ca s-au avut in vedere clauzele contractului de munca, precum si adresa colectivului de medici din sectiile chirurgie si ATI.
Potrivit art.56 lit.j Codul muncii, contractul individual de munca incheiat pe durata determinata inceteaza de drept la data expirarii termenului pentru care a fost incheiat.
In contractul individual de munca, s-a stipulat durata determinata de 12 luni, pe perioada cuprinsa intre data de 01.12.2009 si 01.12.2010 .Ca urmare, conditia imperativa ceruta de art.56 lit.j – temei de drept indicat in decizia contestata – a expirarii termenului pentru care contractul a fost incheiat, nu era indeplinita, la data emiterii deciziei.
De altfel, nici parata nu contesta acest fapt, din cuprinsul intampinarii rezultand ca initiativa incetarii raporturilor de munca i-a apartinut angajatorului (nefiind vorba de incetarea de drept a contractului de munca) si a fost determinata de repetatele diagnostice eronate puse de contestator, nemultumirea cadrelor medicale din cadrul Sectiei chirurgie, neurochirurgie, ATI, ortopedie, etc. fata de activitatea petentului si existenta riscului major de malpraxis la care a fost expus corpul medical de specialitate in urma diagnosticelor gresite date de contestator.
Aceeasi stare de fapt rezulta si din probatiunea testimoniala administrata in cauza, martorii audiati confirmand ca in ultima perioada s-au inmultit cazurile in care diagnosticul preoperator si intraoperator pus de catre contestator, nu doar ca nu s-au potrivit, dar chiar au pus viata unor pacienti in pericol, intreaga echipa devenind astfel vulnerabila pentru cazuri de malpraxis, solicitand conducerii intreruperea imediata a colaborarii cu contestatorul .
In consecinta, vazand si dispozitiile art.77 Codul muncii, conform carora angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere, in baza art.78 Codul muncii, se va dispune anularea deciziei contestate si obligarea paratei la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale cuvenite contestatorului pentru perioada 22.09.2010 – 30.11.2010, mentionata in contractul individual de munca.
Capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata daunelor morale se va respinge ca nefondat, afirmatiile contestatorului cu privire la stirbirea reputatiei lui medicale prin emiterea deciziei si referatul nr.14569/14.09.2010 neavand nici o acoperire.
Conform art.269 Codul muncii angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Raspunderea civila delictuala presupune, potrivit disp.art.998 – 999 Cod civil, intrunirea cumulativa a elementelor constitutive: prejudiciu, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si culpa (vinovatia) autorului faptei prejudiciale. Fiind in prezenta unei raspunderi civile delictuale, sarcina probei ii revine reclamantului, potrivit art.1169 Cod civil acesta avand obligatia dovedirii existentei tuturor conditiilor anterior mentionate.
In speta, reclamantul nu a produs asemenea dovezi privind existenta si intinderea unui prejudiciu moral produs printr-o fapta culpabila a angajatorului care sa justifice o eventuala repartitie de ordin pecuniar.
Dimpotriva, astfel cum s-a mentionat, probele administrate confirma apararea paratului, in sensul ca masura a fost luata dintr-un motiv obiectiv, datorita repetatelor erori de diagnostic, la cererea expresa a corpului medical si in scopul evitarii unor situatii de malpraxis.
De altfel, reclamantul si-a fundamentat pretentiile pentru daune morale pe doua acte: decizia contestata si referatul nr.14569/14.09.2010.
Or, examinand aceste acte, este de stabilit ca in decizie nu s-a facut nici o referire la o eventuala necorespundere profesionala, ori abatere de la deontologie, temeiul de drept retinut fiind art.56 lit.j Codul muncii, respectiv expirarea perioadei contractului de munca, ceea ce, in nici un caz nu putea afecta reputatia profesionala a petentului.
Referatul nr.14569/14.09.2010, invocat de contestator, nu a fost intocmit de parata, situatie in care nu poate fi retinuta culpa acesteia. Aceasta este de fapt cererea colectiva adresata conducerii SJU prin care se solicita analizarea competentei si activitatii contestatorului si luarea masurilor necesare in vederea remedierii situatiei.
Ca urmare, avand in vedere ca nu rezulta cu certitudine existenta vreunui prejudiciu de ordin moral suferit de contestator si nici vreo fapta ilicita savarsita de parata in producerea unor daune de ordin moral, nu poate fi antrenata raspunderea angajatorului in temeiul art.269 Codul muncii, simpla emitere a deciziei nejustificand pretentiile reclamantului.
In consecinta, instanta de fond a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamant, in sensul anularii deciziei de desfacere a contractului individual de munca, fiind totodata obligat paratul la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale prevazute in contractul individual de munca pentru perioada 22.09.2010 – 30.11.2010 si a fost respinsa in rest.
Potrivit art.56 lit.j Codul muncii, contractul individual de munca incheiat pe durata determinata inceteaza de drept la data expirarii termenului pentru care a fost incheiat. Conditia imperativa ceruta de art.56 lit.j – temei de drept indicat in decizia contestata – a expirarii termenului pentru care contractul a fost incheiat, nu era indeplinita, la data emiterii deciziei.
Tribunalul Hunedoara Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Sentinta nr.318/LM/22 februarie 2011, ramasa irevocabila prin nerecurare.
Prin contestatia de fata, contestatorul PRF a chemat in judecata pe paratul SJU Deva si a solicitat ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de desfacere a contractului sau de munca, reintegrarea in functia avuta de medic radiolog, pentru o perioada de timp echivalenta cu cea ramasa de la data desfacerii contractului si pana la data expirarii perioadei determinate prevazute in contractul de munca, acordarea salariului aferent pentru perioada de la desfacerea contractului de munca pana la reincadrarea in activitate, precum si acordarea unor daune morale in valoare de 50.000 lei.
In motivarea contestatiei petentul a aratat ca la data de 1.12.2009 a incheiat cu paratul un contract de munca pe perioada determinata pana la 1.12.2010, prin care a fost angajat ca medic radiolog, desfasurandu-si activitatea pana la data de 21.09.2010, cand prin decizia contestata i s-a desfacut in mod unilateral contractul de munca in baza art.56 lit.j Codul muncii.
S-a sustinut ca decizia este nelegala si netemeinica deoarece inainte de expirarea perioadei determinate nu se putea proceda la desfacerea contractului de munca prin invocarea art.56 lit.j Codul muncii. A mai precizat contestatorul ca nu i s-a adus la cunostinta niciodata vreun fapt de malpraxis, iar daca acest fapt s-a fi intamplat, conducerea trebuia sa desfasoare o ancheta administrativa care sa concluzioneze eventuala lipsa de profesionalism in exercitarea atributiilor de serviciu. In fine, s-a invocat nelegalitatea deciziei prin faptul ca nu precizeaza termenul de contestatie si nici instanta competenta si ca nu au fost respectate prevederile Codului Muncii referitoare la preavizul de 15 zile.
Prin intampinare, paratul SJU a solicitat a se dispune admiterea in parte a contestatiei formulate, in sensul anularii Deciziei nr.544/21.09.2010 si acordarii salariului aferent perioadei 21.09.2010 – 30.11.2010. S-a solicitat respingerea cererii de reintegrare a contestatorului in functia detinuta anterior emiterii deciziei de incetare a contractului individual de munca si acordarea de daune morale.
In fapt, s-a aratat ca petentul a avut incheiat contract de munca pe durata determinata de 12 luni (intre 1.12.2009 – 1.12.2010) prin cumul de functii cu 1 norma, in afara normei de baza desfasurata in cadrul SMO. La data de 14.09.2010, printr-o cerere adresata conducerii SJU Deva, un colectiv de medici din cadrul mai multor sectii a solicitat luarea unor masuri in vederea remedierii situatiei create ca urmare a numeroaselor rezultate eronate ecografice, radiologice si CT, cu implicatii ulterioare in conduita terapeutica si in actul medico-chirurgical, cu deznodamant posibil nefavorabil, in vederea prevenirii unor situatii de malpraxis ce pot atrage consecinte medico-legale asupra mai multor medici din unitate.
Pentru dezbaterea acestei situatii si luarea unor masuri urgente, la data de 15.09.2010 a fost convocat Comitetul Director si in aceeasi zi au fost convocati toti medicii Sectiei chirurgie, neurochirurgie, anestezie terapie intensiva si radiologie. In urma discutiilor, a rezultat faptul ca nemultumirile corpului medical sunt mai vechi si ca la fiecare dintre cazurile la care petentul a dat diagnostice eronate, au existat discutii contradictorii cu medicii chirurgi. Cu aceeasi ocazie, s-au adus dovezi concludente in sprijinul afirmatiilor, pacientii fiind operati cu succes numai datorita profesionalismului medicilor chirurgi.
S-a precizat ca potrivit Legii nr.95/2006 privind reforma in sanatate, atributiile privind judecarea cazurilor de deontologie medicala si de la regulile de buna practica profesionala revine Colegiului Medicilor din Romania, competenta unitatii angajatoare rezumandu-se la cercetarea abaterilor disciplinare, ale incalcarii Regulamentului de ordine interioara, ale obligatiilor ce decurg din Contractul individual de munca, fisa postului sau Contractul colectiv de munca, motiv pentru care, este total eronata afirmatia contestatorului privind lipsa unei anchete administrative pentru stabilirea lipsei de profesionalism in exercitarea profesiei de medic.
Parata a subliniat ca astfel, conducerea a fost pusa in situatia critica de a alege intre sanatatea, viata pacientilor si riscul major de malpraxis la care a fost expus corpul medical de specialitate in urma diagnosticelor eronate date de contestator si emiterea unei decizii de incetare a contractului de munca, incalcand Codul muncii, care nu ofera solutii in asemenea ipoteze. Astfel, s-a admis de parata ca decizia este nelegala, obligandu-se sa plateasca drepturile materiale cuvenite pentru perioada 22.09.2010 – 30.11.2010, data la care contractul individual de munca inceteaza de drept, invederandu-se ca reintegrarea contestatorului in functia avuta anterior nu mai este posibila.
In ceea ce priveste acordarea daunelor morale s-a aratat ca petentul trebuie sa faca dovada pretentiilor sale, a prejudiciului moral suferit si a legaturii de cauzalitate dintre prejudiciu si incetarea contractului de munca, simpla afirmatie de lezare a demnitatii si a reputatiei nefiind suficiente pentru atragerea raspunderii civile.
La unul dintre termenele de judecata acordate in cauza, contestatorul a precizat ca nu solicita reintegrarea pe postul avut anterior, doar anularea deciziei, obligarea paratului la plata drepturilor salariale neacordate pe perioada 22.09.2010 – 01.12.2010 si a daunelor morale pretinse.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, precum si a probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele :
Prin decizia nr.544/21.09.2010, conducerea SJU a dispus incetarea activitatii reclamantului, medic primar, cu data de 22.09.2010, in temeiul art.56 lit.j Codul Muncii. In cuprinsul deciziei s-a mentionat ca s-au avut in vedere clauzele contractului de munca, precum si adresa colectivului de medici din sectiile chirurgie si ATI.
Potrivit art.56 lit.j Codul muncii, contractul individual de munca incheiat pe durata determinata inceteaza de drept la data expirarii termenului pentru care a fost incheiat.
In contractul individual de munca, s-a stipulat durata determinata de 12 luni, pe perioada cuprinsa intre data de 01.12.2009 si 01.12.2010 .Ca urmare, conditia imperativa ceruta de art.56 lit.j – temei de drept indicat in decizia contestata – a expirarii termenului pentru care contractul a fost incheiat, nu era indeplinita, la data emiterii deciziei.
De altfel, nici parata nu contesta acest fapt, din cuprinsul intampinarii rezultand ca initiativa incetarii raporturilor de munca i-a apartinut angajatorului (nefiind vorba de incetarea de drept a contractului de munca) si a fost determinata de repetatele diagnostice eronate puse de contestator, nemultumirea cadrelor medicale din cadrul Sectiei chirurgie, neurochirurgie, ATI, ortopedie, etc. fata de activitatea petentului si existenta riscului major de malpraxis la care a fost expus corpul medical de specialitate in urma diagnosticelor gresite date de contestator.
Aceeasi stare de fapt rezulta si din probatiunea testimoniala administrata in cauza, martorii audiati confirmand ca in ultima perioada s-au inmultit cazurile in care diagnosticul preoperator si intraoperator pus de catre contestator, nu doar ca nu s-au potrivit, dar chiar au pus viata unor pacienti in pericol, intreaga echipa devenind astfel vulnerabila pentru cazuri de malpraxis, solicitand conducerii intreruperea imediata a colaborarii cu contestatorul .
In consecinta, vazand si dispozitiile art.77 Codul muncii, conform carora angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere, in baza art.78 Codul muncii, se va dispune anularea deciziei contestate si obligarea paratei la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale cuvenite contestatorului pentru perioada 22.09.2010 – 30.11.2010, mentionata in contractul individual de munca.
Capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata daunelor morale se va respinge ca nefondat, afirmatiile contestatorului cu privire la stirbirea reputatiei lui medicale prin emiterea deciziei si referatul nr.14569/14.09.2010 neavand nici o acoperire.
Conform art.269 Codul muncii angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Raspunderea civila delictuala presupune, potrivit disp.art.998 – 999 Cod civil, intrunirea cumulativa a elementelor constitutive: prejudiciu, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si culpa (vinovatia) autorului faptei prejudiciale. Fiind in prezenta unei raspunderi civile delictuale, sarcina probei ii revine reclamantului, potrivit art.1169 Cod civil acesta avand obligatia dovedirii existentei tuturor conditiilor anterior mentionate.
In speta, reclamantul nu a produs asemenea dovezi privind existenta si intinderea unui prejudiciu moral produs printr-o fapta culpabila a angajatorului care sa justifice o eventuala repartitie de ordin pecuniar.
Dimpotriva, astfel cum s-a mentionat, probele administrate confirma apararea paratului, in sensul ca masura a fost luata dintr-un motiv obiectiv, datorita repetatelor erori de diagnostic, la cererea expresa a corpului medical si in scopul evitarii unor situatii de malpraxis.
De altfel, reclamantul si-a fundamentat pretentiile pentru daune morale pe doua acte: decizia contestata si referatul nr.14569/14.09.2010.
Or, examinand aceste acte, este de stabilit ca in decizie nu s-a facut nici o referire la o eventuala necorespundere profesionala, ori abatere de la deontologie, temeiul de drept retinut fiind art.56 lit.j Codul muncii, respectiv expirarea perioadei contractului de munca, ceea ce, in nici un caz nu putea afecta reputatia profesionala a petentului.
Referatul nr.14569/14.09.2010, invocat de contestator, nu a fost intocmit de parata, situatie in care nu poate fi retinuta culpa acesteia. Aceasta este de fapt cererea colectiva adresata conducerii SJU prin care se solicita analizarea competentei si activitatii contestatorului si luarea masurilor necesare in vederea remedierii situatiei.
Ca urmare, avand in vedere ca nu rezulta cu certitudine existenta vreunui prejudiciu de ordin moral suferit de contestator si nici vreo fapta ilicita savarsita de parata in producerea unor daune de ordin moral, nu poate fi antrenata raspunderea angajatorului in temeiul art.269 Codul muncii, simpla emitere a deciziei nejustificand pretentiile reclamantului.
In consecinta, instanta de fond a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamant, in sensul anularii deciziei de desfacere a contractului individual de munca, fiind totodata obligat paratul la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale prevazute in contractul individual de munca pentru perioada 22.09.2010 – 30.11.2010 si a fost respinsa in rest.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Desfacerea contractului de munca
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE. CUMULUL PENSIEI DE INVALIDITATE GRADUL III CU INDEMNIZATIA AFERENTA UNEI FUNCTII PUBLICE. CONTESTATIE DECIZIE DEBIT - Sentinta civila nr. 6617/97/2010 din data de 18.04.2011
DECIZIE DE IMPUTARE. NELEGALITATEA EMITERII ACTULUI RAPORTAT LA DISP. ART. 169 (164) CODUL MUNCII republicat - Sentinta civila nr. 5773/97/2010 din data de 24.01.2011
ESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CARE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. NERESPECTAREA CRITERIILOR MINIMALE DE SELECTIE A PERSONALULUI CE URMEAZA A FI CONCEDIAT, PREVAZUTE DE CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA APLICABIL, RAPORTAT LA D... - Sentinta civila nr. 1521/97/2010 din data de 22.02.2011
NERESPECTAREA CLAUZELOR NEGOCIATE PRIN CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA. CONSECINTA OBLIGARII ANGAJATULUI LA PLATA UNOR DESPAGUBIRI. - Sentinta civila nr. 1648/97/2010 din data de 24.02.2011
SANCTIONARE DISCIPLINARA. EXCEPTIA TARDIVITATII EMITERII DECIZIEI - Sentinta civila nr. 680/LM/2011 din data de 21.04.2011
GREVA DE AVERTISMENT. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR IMPUSE DE LEGEA NR. 62/2011, A DIALOGULUI SOCIAL.NELEGALITATE - Sentinta civila nr. 1189/LM/2011 din data de 26.05.2011
DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. RESPECTAREA CRITERIILOR PRIORITARE DE CONCEDIERE. NETEMEINICIA CONTESTATIEI. - Sentinta civila nr. 2250/LM/2011 din data de 27.10.2011
Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Analiza temeiniciei masurii in raport de dispozitiile art.266 Codul Muncii - Sentinta civila nr. 376/LM/2011 din data de 28.02.2011
Litigiu de asigurari sociale. Contestarea deciziei de respingere a cererii privind acordarea pensiei de serviciu in baza Legii nr.303/2004. Decizie de debit emisa de Casa de Pensii pentru recuperarea diferentelor de pensie. - Sentinta civila nr. 334/LM/2011 din data de 22.02.2011
Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate. - Sentinta civila nr. 320/LM/2011 din data de 22.02.2011
Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale - Sentinta civila nr. 318/LM/2011 din data de 22.02.2011
Indemnizatie de somaj. Stabilirea acesteia prin includerea in baza de calcul a platilor compensatorii. Nelegalitate. - Sentinta civila nr. 1664/LM/2010 din data de 16.11.2010
Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva. - Sentinta civila nr. 1598/LM/2010 din data de 09.11.2010