Lipsa in gestiune. Raspunderea patrimoniala a mostenitorilor salariatului decedat.

Constata ca s-a inregistrat la Judecatoria Sibiu actiunea formulata de reclamanta Asociatia de proprietari, in contradictoriu cu paratii S. D., S. G., S. C., solicitand obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 17.492,31 lei cu titlu de pretentii reprezentand soldul final al anului 2005. Cu cheltuieli de judecata.
In fapt, s-a aratat ca in data de 06.03.2006 s-a constatat ca soldul final al Asociatiei de Proprietari era in cuantum de 23743,31 lei, suma ce trebuia predata noului administrator, H. A. de  catre fostul administrator al Asociatiei, S. I., in prezent decedat. S-a comunicat somatia catre mostenitorii fostului administrator, insa nu s-a dat curs cererilor formulate de asociatie.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 998-999 C civil, art. 274,275 C. p. civ.
In sustinerea cererii s-au depus la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri: notificarea, certificat de inregistrare sentinta civila nr. 9725/1998, pronuntata de Judecatoria Sibiu, Statutul Asociatiei.
Reclamantii, prin avocat, au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata.
In probatiune s-a incuviintat proba cu expertiza contabila pentru stabilirea lipsei in gestiune in perioada in care autorul paratilor a avut calitatea de administrator.
Prin sentinta civila nr.7015/17.11.2008 instanta a admis actiunea formulata si precizata, obligand paratii, in solidar, la plata catre reclamanta a sumei de 17.492,31 lei reprezentand pretentii. Totodata, paratii au fost obligati la plata sumei de 2.937,80 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Prin expertiza efectuata (filele 60-73 dos. Judecatoriei Sibiu) s-a stabilit,  in baza documentelor contabile, ca soldul corect se ridica la suma de 17429,77 lei.
  Din art. 36 al Legii nr. 230 din 06/07/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari rezulta ca  administratorul, persoana fizica sau juridica, are, in principal, ca atributii: prestarea serviciilor in mod profesional; gestionarea bunurilor materiale si a fondurilor banesti.
In patrimoniul defunctului S. I. exista, la data decesului, obligatia de restituire a soldului constatat in gestiune, obligatie care a fost transmisa mostenitorilor acestuia, respectiv paratilor din prezenta cauza.
Instanta a apreciat ca sunt indeplinite cerintele raspunderii civile delictuale prev de art. 998, 999 C. civil, ca s-a savarsit o fapta de catre autorul paratilor (neconsemnarea corespunzatoare a incasarilor) cauzatoare de prejudiciu (stabilit prin expertiza), cu vinovatia ceruta de lege. Prin raportul de expertiza s-a dovedit si raportul de cauzalitate existent intre fapta autorului paratilor si prejudiciul cauzat reclamantei.
Impotriva acestei sentinte, paratii au declarat recurs solicitand admiterea lui, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii. Din motivarea recursului se retine ca instanta de fond a admis actiunea in mod usuratic, pe baza unui principiu profesional privitor la administrator si nicidecum nu s-a dovedit ca acesta, prin fapta sa, a cauzat societatii vreun prejudiciu.
Intimata solicita respingerea recursului ca nefondat, aratand ca in baza probatoriului administrat, instanta in mod corect a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat de fostul administrator.
Ulterior recurentii, in sustinerea recursului, invoca exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sibiu, solicitand trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente sa judece fondul in prima instanta, respectiv Tribunalul Sibiu – complet specializat pentru litigii de munca.
Prin decizia civila nr.646/22.10.2009, instantsa admite exceptia necompetentei materiale invocata de recurenti, admite recursul impotriva sentintei civile nr.7015/17.11.2008 pronuntata de Judecatoria Sibiu, pe care o caseaza cu retinere spre rejudecare in prima instanta, la Tribunalul Sibiu – sectia civila, complet specializat pentru litigii de munca.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul retine urmatoarele:
Instanta de fond a fost investita cu o actiune in pretentii promovata de Asociatia de proprietari impotriva unui salariat ce a indeplinit functia de administrator in baza contractului individual de munca.
In atare situatie, data fiind calitatea de personal contractual al administratorului asociatiei, actiunea promovata de reclamanta pentru recuperarea eventualului prejudiciu cauzat din vina si in legatura cu munca salariatului, se circumscrie dispozitiilor Codului muncii sediul … materiei fiind actiunea in raspundere patrimoniala intemeiata pe disp. art. 270(1) C. muncii, conform caruia „salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor”.
Instanta de fond, solutionand cauza in temeiul disp. art.998-999 C. civ., a pronuntat o hotarare nelegala cu incalcarea competentei, ce revine, in prima instanta conform art.2 pct.1 lit.”C” C. pr. Civ., Tribunalului.
Intrucat prin decizia civila nr.646/22.10.2009 s-a dispus casarea sentintei si retinerea cauzei spre rejudecare in prima instanta la Tribunalul Sibiu – complet specializat pentru litigii de munca, s-a format prezentul dosar.
Prin incheierea din 21.12.2009 a fost suspendata judecarea cauzei, in baza disp. art. 242 pct.2 C.pr. civ., cauza a fost repusa pe rol in baza cererii formulata de reclamanta.
Paratii, prin reprezentant, formuleaza cerere de chemare in garantie a cenzorului T. P. (f. 18), ca acesta sa raspunda, impreuna cu paratii, potrivit preved. art. 271 Codul muncii, la producerea eventualei pagube in gestiunea Asociatiei de proprietari.
In sustinerea cererii de invoca preved. art. 38 din statutul privind organizarea si functionarea Asociatiei de proprietari.
Totodata paratii invoca exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru perioada februarie 2003 – 1 nov. 2004 aratand ca actiunea reclamantei a fost inregistrata la 1.11.2007.
In probatiune, paratii au solicitat:
comunicarea de catre reclamanta a urmatoarelor acte, in copie certificata, conform cu originalul:
- contractul individual de munca al cenzorului chemat in garantie si al administratorului care
1-a inlocuit pe defunctul S. I.;
- rapoartele cenzorului asociatiei din anii 2004 si 2005, privind descarcarea de gestiune a administratorului cu privire la activitatea desfasurata de administrator in anii 2003 si 2004, conform art. 38, lit f din Statutul asociatiei de proprietari;
- procesele verbale ale asociatiei de proprietari din anii 2004 si 2005, privind descarcarea de gestiune a administratorului, la propunerea cenzorului asociatiei, cu privire la activitatea desfasurata de administrator in anii 2003 si 2004, conform art. 38, lit. f din Statutul asociatiei de proprietari;
- procesul verbal de predare-primire a gestiunii de catre defunctul S. I.;
- procesul verbal de predare-primire a gestiunii de catre administratorul care 1-a inlocuit pe defunctul S. I.
- toate procesele verbale incheiate in perioada ianuarie 2005-septembrie 2005;
- conventiile civile pentru functia de cenzor ale chematului in garantie T. P., anterior incheierii contractului individual de munca cu reclamanta:
Totodata a solicitat efectuarea unui raport de expertiza contabila conform obiectivelor mentionate la f.41 dos., precum si incuviintarea unui expert consultant.
Reclamanta este de acord cu efectuarea unui raport de expertiza, solicitand incuviintarea, din partea reclamantei, ca unic obiectiv, precizarea din partea expertului, daca chematul in garantie se face vinovat de neindeplinirea obligatiilor sale de serviciu.
Prin incheierea din 16.03.2010 (f. 92 dos.), instanta respinge cererea reprezentantului reclamantei privind obiectivul suplimentar, cu motivatia ca expertii nu au competenta de a stabili vinovatia unei persoane in neindeplinirea obligatiilor.
S-a depus raportul de expertiza contabila (f. 116 si urm.) precum si punctul de vedere al expertului consultant.
Reprezentantul paratilor depune obiectiuni la raportul de expertiza (f. 149 dos.) experta prin adresa existenta la f. 154 – 157, formuland un raspuns la acestea.
In sedinta publica din 7.06.2011, reclamanta depune la dosar, precizare de actiune prin care intelege sa-si majoreze pretentiile formulate in actiunea introductiva asa cum rezulta din raportul de expertiza. Totodata, solicita restituirea taxei judiciare de timbru achitata in primul ciclu procesual intrucat cererea formulata este scutita de plata acestei taxe.
Potrivit preved. art.137 alin. (1) C. pr. civ. tribunalul va analiza mai intai exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parati.
In acest sens, se constata ca, desi reclamanta nu a indicat in mod explicit perioada pentru care solicita prejudiciul, prin precizarile depuse, a achiesat la concluziile expertilor contabili care au efectuat lucrarile in cauza si care au verificat perioada 1.02.2003 – 15.09.2005 asa cum procedase de altfel si cenzorul asociatiei dupa cum rezulta din nota de constatare din 27.02.2006 (f. 14 dosarul asociatiei).
Actiunea a fost inregistrata la Judecatoria Sibiu in data de 1.11.2007 ceea ce inseamna ca, in conformitate cu preved. art. 1 si 3 din decretul 167/1958, pentru perioada 1.02.2003 – 1.11.2004 dreptul material la actiune este prescris.
Asa fiind, exceptia urmeaza a fi admisa si pe cale de consecinta, vor fi respinse pretentiile solicitate pentru perioada mentionata.
Pe fondul cauzei se constata urmatoarele:
Asa cum rezulta din copiile contractului de munca si ale deciziei de incetare a contractului de munca (f. 61 si 69 dos. recurs), S. I. a detinut functia de administrator al asociatiei reclamante in perioada 1.02.2002 – 1.07.2005. Nu au fost predate documentele contabile si soldul casieriei asociatiei, intrucat la 23.10.2005, S. I. a decedat.
S-a stabilit cu certitudine ca defunctul administrator a fost cel care in toata perioada litiganta a intocmit si semnat listele de plata, efectuand incasarile si intocmind documentele necesare, dar incepand cu luna februarie 2005 nu a mai operat inregistrarile in registrul de incasari si plati a asociatiei.
O prima chestiune care se impune a fi lamurita, este aceea a perioadei pentru care trebuie calculat soldul asociatiei. Astfel, reclamanta a solicitat prin actiune, soldul calculat pana la data de 15.09.2005. Cum contractul de munca al defunctului S. I. a incetat insa la data de 1.07.2005, doar pana la aceasta data se poate calcula soldul. Prin excluderea perioadei prescrise, inseamna ca perioada ce se poate lua in considerare la verificarea soldului este 1.11.2004 – 1.07.2005.
Cealalta chestiune care trebuie lamurita este aceea a expertizei contabile care urmeaza a fi avuta in vedere la stabilirea soldului care trebuia predat de catre fostul administrator la incetarea contractului de munca.
In cauza au fost efectuate doua expertize contabile de catre expertii S. G. si T. I. si s-a formulat un punct de vedere al expertului consultant A.S.
  Expertiza doamnei expert G. nu va fi luata in considerare intrucat nu a avut in vedere toata documentatia necesara lucrarii, in special informatiile de la furnizorii de utilitati legate de facturile emise si decontarea lor.
Expertiza doamnei expert T.I., desi foarte ampla, a fost efectuata determinand prejudiciul pe baza unui algoritm si prin calculul unor incasari care ar fi trebuit sa se regaseasca in registrul asociatiei. Ori pentru a da nastere raspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie sa intruneasca cumulativ mai multe conditii dintre care, esentiale sunt acelea de a fi real si cert.
Asa fiind, tribunalul apreciaza ca pentru determinarea soldului scriptic trebuie avut in vedere modul de calcul folosit de catre expertul consultant A. S. si anume in functie de incasarile determinate pe baza inregistrarilor din actele asociatiei ajustate cu erorile de calcul, intrucat obiectul actiunii deduse judecatii il constituie obligatia de a preda soldul scriptic care nu a fost regasit faptic la momentul incetarii calitatii de administrator al lui S. I. si nu un eventual prejudiciu cauzat prin frauda. De altfel, nici membrii asociatiei si nici conducerea acesteia nu au contestat sumele inscrise pe listele intocmite de catre fostul administrator.
Plecand de la acest mod de calcul si folosind incasarile determinate de catre experta T. I., expertul consultant a determinat soldul scriptic pentru perioada 1.11.2004 – 1.07.2005 ca fiind de 8096,97 lei (f. 146 dos, tabelul de la pct.4), calculat ca fiind diferenta dintre soldul scriptic pentru perioada 1.02.2003 – 1.07.2005, 17.335,65 lei, din care s-a scazut suma de 9.238,68 lei reprezentand soldul scriptic pentru perioada prescrisa 1.02.2003 – 1.11.2004.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 270 alin. (1) C. muncii, actiunea  a fost admisa, in parte, iar paratii, in calitatea de succesori ai defunctului S. I., au fost obligati la plata catre reclamanta a sumei  de 8096,97 lei cu titlu de despagubire.
Intrucat actiunea a fost admisa doar in parte iar cheltuielile cu efectuarea expertizelor au fost suportate de catre ambele parti, in temeiul art. 276 C. pr. civ., au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate de parti in ambele cicluri procesuale.
In temeiul art. 23 alin. (1) lit. a din Legea nr.146/1997 s-a admis cererea reclamantei privind restituirea taxei judiciare de timbru platita in primul ciclu procesual si care nu era datorata, fata de natura pricinii.
Cererea de chemare in garantie s-a respins pentru urmatoarele considerente:
Potrivit statutului asociatiei, cenzorul avea atat obligatia de a efectua controlul preventiv cat si obligatia de a intocmi rapoarte asupra gestiunii asociatiei propunand, anual, descarcarea de gestiune a administratorului cu privire la activitatea desfasurata.
Din documentatia depusa de reclamanta rezulta ca, initial, chematul in garantie T. P. a detinut functia de administrator al asociatiei mai intai in baza unei conventii civile, apoi in baza unui contract de munca incheiat la 9.02.2006.
Chiar acesta arata in nota explicativa (f.1-4 dosare asociate) ca a efectuat la preluarea functiilor o verificare a gestiunii pentru perioada decembrie 2011 – februarie 2003 iar apoi pana la data de 10.11.2005 nu a mai efectuat nici o verificare, sau daca a efectuat, reclamanta nu a depus rapoartele anuale.
Din cele ce preced, rezulta ca cenzorul nu si-a indeplinit atributiile ce ii reveneau pentru anii 2003 si 2004, iar pentru aceasta ar exista culpa sa concurenta la producerea prejudiciului. Cum insa pentru aceeasi perioada dreptul material la actiune este prescris inseamna ca cererea de chemare in garantie aferenta acelei perioade, a ramas fara obiect.
Alta este situatia pentru anul 2005, cand cenzorul a inceput verificarile de vigoare si a calculat initial soldul scriptic care trebuia predat de catre fostul administrator, in urma sesizarii sale fiind declansat litigiul de fata.