Dreptul functionarilor publici angajati in structuri MIRA de a li se plati prima de concediu si sporul de fidelitate. Admisibilitatea chemarii in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor.

Dreptul  functionarilor publici angajati in structuri MIRA de a li se plati prima de concediu si sporul de fidelitate. Admisibilitatea chemarii in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor.


Prin sentinta civila nr.42/CA/15 ianuarie 2008, pronuntata de Tribunalul Brasov - sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 7891/62/2007, s-au respins exceptiile invocate si a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantii Calin Puiu Catalin, Iantschi Cristina Manuela, Marian Ramona Maria, Pantice Ioan, Valache Vasile, Vieru Andrei, Panoiu Georgeta, Macarie (Caprar) Corina Anca in contradictoriu cu intimatii Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Administratia Nationala a Rezervelor de Stat si Administratia Nationala a Rezervelor de Stat – Unitatea Teritoriala 240 Codlea, si in consecinta :
Au fost obligate intimatele sa plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentand prime de concediu pentru anii 2001 – 2006, actualizate cu indicele de inflatie la data platii, dupa cum urmeaza : Calin Puiu Catalin - 10.208 lei, Iantschi Cristina Manuela – 7543 lei, Marian Ramona Maria – 3194 lei, Pantice Ioan – 5848 lei, Valache Vasile – 3005 lei, Vieru Andrei – 1581 lei, Panoiu Georgeta – 2393 lei, Macarie (Caprar) Corina Anca – 3837 lei.
A fost admisa cererea de chemare in garantie formulata de intimatul Ministerul Internelor si Reformei Administrative impotriva chematului in garantie Ministerul Economiei si Finantelor si a fost obligat chematul in garantie sa asigure intimatilor fondurile necesare platii drepturilor banesti in cauza.
A fost respinsa actiunea cu privire la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente :
Reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat – Unitatea Teritoriala 240 Codlea si au solicitat obligarea institutiei la plata primelor de concediu aferente perioadei 2001 – 2006, corespunzator perioadei lucrate de fiecare.
Temeiul legal al dreptului la prima de concediu il constituie art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, in conformitate cu care :”Functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat”.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendata prin art.3, alin.1 din O.U.G. nr.33/2001 si apoi, in mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, pana la 31.12.2006.
Instanta a constatat ca dispozitiile de suspendare contravin art.41 si 53 din Constitutia Romaniei, intrucat dreptul la prima de concediu fiind un drept de remunerare a muncii, care face parte din continutul complex al dreptului la munca, acest drept nu poate fi restrans in mod discretionar si contrar echitatii impuse de o societate democratica.
Suspendarea dreptului in cauza contravine si dispozitiilor art.38 din Codul muncii in conformitate cu care „orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi, este lovita de nulitate”.
Fata de aceste dispozitii, instanta a constatat ca suspendarea dreptului la prima de concediu este lipsita de eficienta si din moment ce nu a intervenit niciun act normativ de abrogare a lui, inseamna ca el a existat pe intreaga perioada si se cuvine a fi acordat retroactiv.
In consecinta, instanta a admis actiunea reclamantilor si a obligat pe intimate sa le plateasca reclamantilor primele de concediu in cuantumul precizat in actiune, necontestat, care este actualizat pana la nivelul lunii iulie 2007, actualizarea fiind facuta in continuare pana la data platii efective .
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului Ministerul Internelor si Reformei Administrative, intrucat acest minister, la data prezentei are calitate de ordonator principal de credite pentru celelalte doua intimate, sens in care are obligatia de a prevedea in buget sumele necesare platii drepturilor reclamantilor.
S-a respins de asemenea exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie invocata de Ministerul Economiei si Finantelor, intrucat acest minister, gestionand bugetul de stat are obligatia de a asigura institutiilor bugetare, cum sunt si cele in cauza, fondurile necesare platii drepturilor salariale ale angajatilor acestora.
In consecinta, instanta a admis cererea de chemare in garantie si l-a oblige pe chematul in garantie sa vireze intimatelor fondurile necesare platii catre reclamanti a drepturilor banesti cuvenite.
Instanta de fond a respins si cererea reclamantilor cu privire la cheltuielile de judecata, avand in vedere ca plata drepturilor in cauza fiind suspendata prin lege, intimatele nu putea prevedea in buget fonduri pentru plata lor, astfel ca nu sunt in culpa procesuala.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, reclamantii Calin Puiu Catalin, Iantschi Cristina Manuela, Macarie Corina Anca, Marian Ramona Maria, Panoiu Georgeta, Pantice Ioan, Valache Vasile, Vieru Andrei, paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative si chematul in garantie Ministerul Economiei si Finantelor.
Recurentii reclamanti au solicitat modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul obligarii paratilor la plata cheltuielilor de judecata, invocand prevederile art. 274 Cod procedura civila.
In motivare, recurentii au aratat ca o culpa procesuala a paratelor a existat, avand in vedere ca desi incepand cu data de 1 ianuarie 2007 legile bugetare anuale nu mai prevedeau suspendarea platii drepturilor de prime de vacanta, totusi paratele nu au facut de bunavoie plata acestor sume, fiind necesar ca reclamantii sa le cheme in judecata, sa faca cheltuieli (taxe judiciare de timbru, onorariu de avocat) pentru a obtine recunoasterea drepturilor in instanta si obligarea paratelor la plata acestor drepturi.
Importanta in stabilirea culpei procesuale este si atitudinea procesuala a paratelor (de opozitie), care au depus intampinari prin care au invocat exceptii, au formulat cereri de chemare in garantie, solicitand si respingerea actiunii pe fondul ei ca fiind neintemeiata, si determinandu-i pe reclamanti sa faca apararile necesare. In aceste conditii, nu se poate vorbi nici de incidenta art.275 Cod procedura civila, singura situatie prevazuta de Codul de procedura civila in care partea care a cazut in pretentii nu va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
     Recurentul Ministerul Internelor si Reformei Administrative a solicitat modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si a respingerii actiunii ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, sau ca lipsita de interes.
In motivare, recurentul a aratat ca, potrivit art.2 alin.2 din H.G. nr. 985/2001 privind organizarea si functionarea aparatului de lucru al Guvernului, „in directa coordonare a primului-ministru se afla Administratia Nationala a Rezervelor de Stat”. 
Textul actului normativ este preluat si de H.G. nr.765/2002, H.G. nr. 746/2003, precum si ale H.G. nr.404/2004, care la art.5 lit.e prevede ca  „Primul-Ministru coordoneaza in mod direct Administratia Nationala a Rezervelor de Stat, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului”.
In conformitate cu prevederile art.9 alin.1 din O.U.G. nr.25/2007 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, „Administratia Nationala a Rezervelor de Stat, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, trece din subordinea Guvernului si coordonarea primului-ministru in subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.”
De asemenea, potrivit art.18 alin.1 din O.U.G. nr.30/2007 „posturile Ministerului Internelor si Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administratiei si Internelor, precum si cele ale Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale si ale Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice”, alin.2 dispunand ca „personalul fostului Minister al Administratiei si Internelor, al Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale si al Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice se preia sau, dupa caz, se transfera in interesul serviciului la Ministerul Internelor si Reformei Administrative, in conditiile legii, cu mentinerea functiilor detinute”.
In lipsa unei prevederi exprese, M.I.R.A. nu poate achita drepturile banesti solicitate pentru perioada in care A.N.R.S. nu facea parte din structura acestei institutii (perioada 2001 – 2006), motiv pentru care se solicita respingerea actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, se arata ca prin decizia de indrumare nr.LXXVII (77) din 5.11.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca dispozitiile art.34 alin.2 (devenit art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare), se interpreteaza in sensul ca :  „Prima de concediu, reprezentand o suma egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, se cuvenea acestei categorii de personal”.
Avand in vedere ca, potrivit art.329 alin.3 Cod procedura civila, aceasta decizie este obligatorie pentru instante, urmeaza doar ca reclamantii sa faca dovada ca in perioada cu privire la care se solicita acordarea drepturilor in discutie au avut raporturi de munca cu paratii in contradictoriu cu care s-a formulat actiunea.
In Monitorul Oficial nr.877 din 20.12.2007 a fost publicata O.U.G. nr.146/2007 pentru aprobarea platii primelor de concediu de odihna suspendate in perioada 2001 – 2006.
Avand in vedere faptul ca prin acest act normativ se reglementeaza modul de plata a primelor de concediu restante catre toti functionarii publici, fara a se conditiona plata de existenta unei hotarari judecatoresti, promovarea prezentei actiuni este lipsita de interes.
     Recurentul Ministerul Economiei si Finantelor a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii cererii de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
     In motivare, recurentul Ministerul Economiei si Finantelor a aratat ca in mod gresit instanta de fond a admis cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
     Institutia chemarii in garantie astfel cum este reglementata in art.60-63 Cod procedura civila este acea forma de participare a tertilor la activitatea judiciara care confera unei din parti posibilitatea de a solicita introducerea in cauza a acelor persoane ce ar avea obligatia de garantie  sau despagubiri in ipoteza in care partea respectiva ar pierde procesul, deci aceasta institutie se intemeiaza pe existenta unei obligatii de garantie sau de despagubiri care nu exista in sarcina Ministerului Economiei si Finantelor ; cererea de chemare in garantie este o actiune pe care reclamantul sau paratul o poate introduce in procesul civil impotriva unei alte persoane pentru ca aceasta sa participe la apararea sa, iar in cazul pierderii procesului pentru a obtine, prin aceeasi hotarare, obligarea chematului in garantie.
Intre Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Administratiei si Internelor nu exista nicio obligatie de garantie, iar simplul fapt ca ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamantilor drepturile salariale in cauza, nu ii confera acestuia nicio garantie egala din partea Ministerului Economiei si Finantelor pentru eventualele sume ce ar trebui sa le plateasca intr-un raport de munca izvorand din contractul de munca. Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Administratiei si Internelor sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art. 23 alin.3 din Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, in vigoare pana la 1.01.2003 : „creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite”; Guvernul este cel raspunzator de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinatiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala.
     Atributii in angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamantilor are Ministerului Administratiei si Internelor, raporturile de munca exista intre reclamantii in cauza si institutiile parate, fara ca Ministerul economiei si Finantelor sa fie implicat in vreun fel.
     Pe fondul cauzei recurentul a sustinut ca actiunea este neintemeiata, plata drepturilor solicitate nefiind inscrisa in buget.
Examinand cauza prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca recursurile promovate de reclamantii Calin Puiu Catalin, Iantschi Cristina Manuela, Macarie Corina Anca, Marian Ramona Maria, Panoiu Georgeta, Pantice Ioan, Valache Vasile, Vieru Andrei impotriva sentintei civile nr.42/CA/15 ianuarie 2008 a Tribunalului Brasov este fondat, iar recursurile promovate de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative si chematul in garantie Ministerul Economiei si Finantelor sunt nefondate.
Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a admis actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si cererea  de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor, formulata de Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
Consecinta admiterii acestei cereri de chemare in garantie este aceea a obligarii Ministerului Economiei si Finantelor sa vireze sumele necesare punerii in executare a hotararii judecatoresti.
Ratiunea admiterii cererii de chemare in garantie este aceea ca partea care cade in pretentii sa se poata intoarce  impotriva altei persoane cu o cerere in despagubiri.
In speta Ministerul Economiei si Finantelor, in calitate  de autoritate publica centrala cu atributii in elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut initiativa de a suspenda acordarea acestui drept (prima de vacanta in anii 2004, 2005, 2006 si sporul de fidelitate pentru anul 2005) si tot acest minister, in aceeasi calitate va avea obligatia de a prevedea in proiectul bugetului de stat, respectiv in proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executarii hotararii judecatoresti.
Acest minister are si obligatia legala de a acoperi cheltuielile privind despagubirile acordate in baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.
Pe fond, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a retinut  ca reclamantul este indreptatit sa beneficieze de primele de concediu si de sporul de fidelitate odata ce motivele care au fost avute in vedere la suspendarea acordarii acestor drepturi, au incetat.
Sporul de fidelitate si prima de vacanta sunt drepturi de remunerare prevazute de art.6 si 37 din O.G. nr.38/2003 privind salarizarea si alte drepturi al politistilor. Acest drept s-a nascut din lege si confera titularilor prerogativele de a pretinde celuilalt subiect de drept al raportului juridic, aceea de a da o suma de bani cu titlu de prima de concediu.
Intr-adevar, aceste drepturi au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, dar suspendarea nu echivaleaza cu inlaturarea lui. Un drept castigat in temeiul unei legi nu poate sa fie ingradit prin reglementari ulterioare. Legea noua poate dispune doar pentru viitor. Dispozitiile legale care prevedeau acest drept nu au fost niciodata abrogate. Prin Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, o asemenea suspendare nu mai este prevazuta. Mai mult, prin O.U.G. nr. 146/2007  s-a prevazut acordarea acestui drept pentru anii 2001 – 2006. Referitor la motivul de recurs prin care se critica acordarea indexarilor si dobanzii legale curtea retine ca acesta este nefondat.
Referitor la recursul promovat de Ministerul Internelor si Reformei administrative, prin care se critica respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui parat.
Chiar daca o anumita perioada din cea pentru care reclamantii au solicitat achitarea primelor de concediu Administratia Nationala a Rezervelor de Stat s-a  aflat in directa coordonare a primului-ministru, la data solutionarii cauzei aceasta institutie se afla in subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Astfel, acesta, in calitate de ordonator principal de credite avea obligatia de a prevedea in buget, de a obtine si de a pune la dispozitia Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat sumele necesare platii drepturilor reclamantilor.
Referitor la recursul reclamantilor Calin Puiu Catalin, Iantschi Cristina Manuela, Macarie Corina Anca, Marian Ramona Maria, Panoiu Georgeta, Pantice Ioan, Valache Vasile, Vieru Andrei, Curtea constata ca acesta este intemeiat.
In mod gresit instanta de fond a respins cererea acestora cu privire la plata cheltuielilor de judecata efectuate, cheltuieli constand in taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariul avocatului angajat, considerand ca paratii nu se afla in culpa procesuala deoarece plata drepturilor solicitate a fost suspendata prin lege.
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedura civila, „partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata”. Aceste dispozitii nu prevad derogari, astfel ca, in cazul admiterii actiunii, rezulta implicit existenta culpei paratilor.
     Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul art.312 alin.1 si 2 Cod procedura civila, a admis recursul reclamantilor Calin Puiu Catalin, Iantschi Cristina Manuela, Macarie Corina Anca, Marian Ramona Maria, Panoiu Georgeta, Pantice Ioan, Valache Vasile, Vieru Andrei, a modificat in parte sentinta atacata in sensul ca a obligat paratii sa plateasca reclamantilor suma de 2259,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta, a mentinut celelalte dispozitii, a respins recursurile declarate de recurentii Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Economiei si Finantelor reprezentat de D.G.F.P. Brasov, impotriva aceleiasi sentinte.
     Decizia nr. 429/R/CA din 1 iulie 2008 – C.E.C.