Litigiu de munca. Plata nedatorata. Modalitate de remunerare mai avantajoasa pentru salariat, respectiv plata in avans a unui numar de 6 salarii, mai inainte de executarea obligatiei corelative de a presta munca.

. Litigiu de munca. Plata nedatorata. Modalitate de remunerare mai avantajoasa pentru salariat, respectiv plata in avans a unui numar de 6 salarii, mai inainte de executarea obligatiei corelative de a presta munca.

art. 256 alin.1, art. 159 si 166 din Codul muncii, art. 1341 din Codul civil.

In lipsa unor dovezi din care sa rezulta ca i s-a acordat o prima aferenta anului 2012, in cuantum de 30.702 lei, virata in contul la data de 15.01.2013, apelantul sustine fara temei ca a fost gratificat de angajator cu aceasta suma.
Programul B. reprezenta o facilitate de plata a salariilor in avans de catre societate (art. I „Principii" din Regulamentul B.), iar prin depunerea cererii B. si acceptarea sumei virate, apelantul a acceptat in mod expres ca i se vor aplica prevederile Regulamentului B., in legatura cu avansul salarial primit si, implicit, calificarea sumei primite ca avans salarial, astfel ca sustinerea acestuia cu privire la schimbarea naturii sumei platite de intimata nu poate fi primita de catre Curte.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.686 din 8 februarie 2017)

Impotriva sentintei de fond a declarat apel, in termen legal si motivat, paratul G.B. , pentru urmatoarele motive:
Paratul a fost salariat al reclamantei, in baza contractului individual de munca nr. 7816/12.09.2008, iar prin actul aditional nr.499/01.02.2012 a fost modificat salariul lunar de baza al paratului, acesta fiind in cuantum de 2.313 Ron.
La data de 17 decembrie 2012 (la 10 luni de cand salariul sau era micsorat) a formulat cerere de acordare a unui imprumut de 6 (sase) salarii, din salariul de 2.131 Ron.
In conformitate cu art. III pct. 1 din Programul B. pentru angajatii O.  Romania (anexat), suma maxima ce putea fi acordata era de sase salarii nete lunare exprimate in Ron.
Asadar, suma pe care a primit-o cu titlul de imprumut din partea societatii O.  Romania era de sase salarii din contractul individual de munca.
Paratul a formulat cerere de acordare a acestui imprumut la data de 17 decembrie 2012, adica la aproximativ 10 luni de la data modificarii contractului individual de munca, in sensul stabilirii salariului la suma de 2.313 Ron.
Conform salariului si art.III pct.1 din Programul B., suma maxima care i-a fost acordata cu titlu de imprumut este de 6 salarii x 2.313 = 13.878 Ron.Asadar, paratul a primit de la O.  Romania, cu titlu de imprumut, doar suma de 13.878 Ron.
Paratul a achitat o suma de 26.000 Ron. Prin urmare, cea care ii datoreaza sume de bani este O.  Romania, care ii este datoare cu suma de 11.278 Ron, motiv pentru care a si formulat cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea O.  Romania la plata diferentei de 11.278 Ron, pe care i-a achitat fara sa fie dator.
Cu privire la suma de 44.580 Ron, pe care O.  Romania sustine ca i-ar fi virat-o in cont cu titlul de imprumut, apelantul arata ca aceasta suma are doua componente, respectiv prima de sfarsit de an 2012, in cuantum de 30.702 Ron si participarea la B., in cuantum de 13.878 Ron.
O.  Romania ii platea reclamantului in mod constant diverse sume de bani cu titlul de prime, fara sa ii prezinte intotdeauna documente cu privire la aceste prime pe care i le-a acordat.
Astfel, potrivit extraselor de cont pentru perioada in care a lucrat la O.  Romania, reclamantul a primit cu titlul de salarii sume de bani peste salariul scris in contractul individual de munca, modificat prin actul aditional mentionat.
Nimeni nu poate sa invoce propria culpa - Nemo auditur propriam turpitudinem allegans, or in apararea sa, O.  Romania invoca faptul ca a incalcat propriile norme interne si, in loc de 6 (sase) salarii, cat prevede art. III pct. 4 din Programul B., i-a acordat un imprumut de 20 de salarii.
O.  Romania nu se poate apara invocand incalcarea propriilor norme interne de acordare a programului B.. Astfel cum a precizat, conform art.3 pct.1 din Regulamentul O.  de acordare a imprumuturilor B., suma maxima care se putea acorda este de 6 (sase) salarii.
Daca s-ar admite apararile O. , conform carora suma de 44.580 lei ar fi fost acordata cu titlul de imprumut, ar insemna ca O.  Romania a acordat un numar de 20 de salarii cu titlul de imprumut.
Este inimaginabil ca la un asemenea nivel de organizare sa existe incalcari atat de flagrante ale propriilor norme interne, si anume, in loc de 6 (sase) salarii sa se acorde un numar de cca 20 (douazeci) de salarii.
Asadar, afirmatiile O.  Romania, in sensul ca au fost acordate un numar de 20 de salarii cu titlul de imprumut, nu pot fi primite, deoarece O.  Romania invoca propria-i culpa in acordarea numarului de salarii.
Este culpa exclusiva a O.  Romania S.A. cu privire la faptul ca nu a evidentiat distinct prima care a fost acordata la final de an si imprumutul B..
Este culpa exclusiva a O.  Romania ca nu a facut distinctie intre prima acordata si imprumutul acordat. Nu este treaba salariatului si nici nu a fost vreodata in fisa postului obligatia de a verifica daca au fost intocmite de catre angajator toate documentele necesare acordarii unor prime la care avea dreptul ca urmare a activitatii depuse de salariat.
Atata vreme cat si-a desfasurat in mod corect atributiile de serviciu, intotdeauna apelantul a considerat ca sumele de bani care au fost virate peste salariul pe care l-a negociat prin act aditional i se cuvin cu titlul de prime.
De altfel, niciodata angajatorul nu i-a adus la cunostinta salariatului faptul ca ar datora anumite sume de bani.
Faptul ca la acest moment, din motive necunoscute de salariat, O.  Romania doreste sa recupereze sumele care i se cuvin pe deplin, pentru activitatea desfasurata, nu inseamna ca paratul trebuie sa le si returneze.
Cu privire la conditiile de acordare a programului B., arata ca din documentul depus chiar de O.  Romania la dosarul cauzei, si anume Programul B. pentru angajatii O.  Romania, rezulta foarte clar conditiile si numarul de salarii care poate fi acordat, respectiv documentul implementare prin care se arata ca angajatii pot solicita, in cadrul Proiectului B., o suma echivalenta a unul pana la sase salarii nete lunare (exprimate in Ron) si rambursarea sumei se realizeaza in doua pana la 12 rate egale (estimate in Ron).
Asadar, conform propriilor reguli, paratul nu avea dreptul sa primeasca in cadrul acestui program o suma mai mare de 13.878 Ron (6 salarii x 2.313 Ron).
Suma pe care salariatul a primit-o prin transferul bancar la care O.  Romania face trimitere la cererea de chemare in judecata care cuprinde o prima pe care salariatul a primit-o pentru finalul de an, la care se adauga si suma pe care a primit-o in cadrul programului B..
Referitor la lipsa dovezii privind acordarea imprumutului, arata ca, de altfel, in adresa B.R.D., anexata la cererea de chemare in judecata de catre O.  Romania, se arata clar ca suma de 44.580 Ron reprezinta venituri salariale.
Din documente oficiale nu rezulta faptul ca aceste sume de bani au fost acordate cu titlul de imprumut, ci dimpotriva, rezulta ca aceste sume au fost acordate cu titlul de venituri salariale.
Atata vreme cat aceste sume au fost acordate cu titlul de venituri salariale, este inadmisibila admiterea actiunii si obligarea paratului la plata sumei de 44.580 lei catre O.  Romania, in conditiile in care nu a avut cunostinta de faptul ca aceste sume sunt acordate cu titlu de imprumut.
Conform art. III pct. 1 din Programul B., de care paratul avea cunostinta, suma maxima de care beneficia era de 6 (sase) salarii din contractul individual de munca, adica 13.878 Ron.
Nici din extrasul bancar si nici din softul O.  Romania nu rezulta ca a solicitat si i s-a acordat suma de 44.580 lei cu titlul de imprumut.
Fata de aceste aspecte, apelantul solicita admiterea apelului formulat, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare in judecata ca netemeinica si nelegala, admiterea cererii reconventionale astfel cum a fost formulata si obligarea O.  Romania S.A. la restituirea sumei de 12.122 Ron incasati cu titlul nedatorat, precum si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul dosar. Prin cererea de apel formulata de paratul G.B.  s-a solicitat admiterea apelului, admiterea apelului, iar pe fond respingerea cererii de chemare in judecata, ca netemeinica si nelegala, admiterea cererii reconventionale astfel cum a fost formulata, cu obligarea reclamantei O.  Romania S.A. la restituirea catre parat a sumei de 12.122 Ron incasati cu titlu nedatorat, precum si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul dosar.
In drept au fost invocate dispozitiile art.466 si urm. din Codul de procedura civila, art.94 si urm. din Codul de procedura civila, precum si pe Regulamentele Bancii Nationale a Romaniei.
In dovedire, apelantul a solicitat proba cu inscrisuri, precum si de urmatoarele probe si anume, proba cu expertiza informatica, pentru a se stabili daca sistemul electronic prin care salariatii O.  Romania S.A. au posibilitatea de a cere acordarea mai multor salarii decat cele prevazute in Regulamentul B. (maxim 6) si proba cu expertiza contabila, prin care sa se dovedeasca, pe de o parte, cuantumul sumei maxime la care ar fi avut dreptul conform Programului B. si conform salariului sau, iar pe de alta parte, faptul ca paratul primea diverse sume de bani cu titlul de prime (venituri salariale).
Prin intampinarea formulata de intimata-reclamanta O.  Romania S.A. s-a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, cu consecinta mentinerii sentintei civile apelate ca fiind temeinica si legala si obligarea apelantului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentului litigiu.
Analizand actele dosarului prin prisma criticilor formulate, in limitele cererii de apel, conform art.477 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.256 alin.1 din Codul muncii, invocate drept temei juridic al actiunii deduse judecatii formulata de reclamanta SC O.  SA, avand ca obiect obligarea paratului G.B.  la plata sumei de 18.580 lei, reprezentand drepturi salariale virate in avans si nerestituite la data incetarii raportului de munca dintre parti, Curtea retine ca salariatul poate fi obligat sa restituie angajatorului sumele de bani incasate in mod necuvenit, respectiv fara justa cauza.
Legiuitorul s-a limitat doar sa enunte incidenta institutiei platii nedatorate in dreptul muncii, fara a indica insa si conditiile ce trebuie indeplinite pentru a se retine o plata nedatorata.
Prin urmare, pentru verificarea indeplinirii conditiilor devin aplicabile prevederile dreptului comun, or potrivit art.1341 din Codul civil cel care plateste fara a datora, are dreptul la restituire.
Notiunea de plata nedatorata, in sensul Codului civil, vizeaza executarea voluntara in natura a unei obligatii pecuniare, fara a exista aceasta obligatie si nici intentia celui care face plata de a achita datoria cuiva.
Verificand daca sunt indeplinite conditiile necesare pentru a retine in cauza existenta unei plati nedatorate, Curtea retine urmatoarele:
Apelantul a fost angajat in cadrul intimatei, potrivit contractului individual de munca nr.7816/9.12.2008, in functia de sef formatie operationala telecomunicatii, cu incepere din data de 8.12.2008 pana la data de 11.11.2013, data la care raportul de munca a incetat prin acordul partilor, in temeiul art.55 lit.b Codul muncii, conform deciziei nr.9744/26.11.2013.
Angajatorul, caruia ii revine obligatia de a acorda salariatilor sai toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil sau contractele individuale de munca, potrivit dispozitiilor art.40 alin.2 din Codul muncii, trebuia sa achite apelantului un salariu brut lunar de incadrare de 2313 lei, cu incepere din data de 1.02.2012, pentru o norma de lucru de 2 ore pe zi, potrivit actului aditional nr.499/1.02.2012 la contractul individual de munca incheiat intre parti. Ulterior, partile au stabilit plata unui salariu lunar de baza de 2424 lei, cu incepere din data de 1.04.2013, conform actului aditional nr.5827/16.04.2013.
Art.159 din Codul muncii stipuleaza ca salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar conform art.166 din Codul muncii exista obligativitatea platii salariului in bani, cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca.
Prin urmare, prevederile art.166 Codul muncii instituie un minim de protectie al salariatului fata de angajator, respectiv efectuarea platii salariului cel putin lunar, pentru munca efectiv prestata de angajat.
Ambele parti au confirmat faptul ca la nivelul intimatei a fost implementata, cu titlu exceptional, o modalitate de remunerare mai avantajoasa pentru salariat, respectiv plata in avans a unui numar de 6 salarii, mai inainte de executarea obligatiei corelative de a presta munca.
In acest sens, prin procedura interna denumita de recompensare denumita „Programul B. pentru angajatii O.  Romania”, intimata a recunoscut angajatilor sai posibilitatea de a solicita, in cadrul acestui program, o suma echivalenta cu unul pana la sase salarii nete lunare, aproximate in lei, rambursarea sumei urmand a se realiza in doua pana la douasprezece rate egale, exprimate de asemenea in lei (art.1, capitolul III).
Totodata, potrivit pct.4 din capitolul III, ratele lunare, calculate impartind suma la numarul de luni de rambursare, urmau a se deduce din salariile lunare nete ale angajatilor, iar conform pct. 5 din acelasi Regulamentul B., angajatul O. , care beneficia de acordarea unor salarii in avans prin facilitatea B., avea obligatia de a plati toate sumele restante, in eventualitatea in care contractul individual de munca inceteaza.
Apelantul a solicitat acordarea avansului salarial, respectiv 6 salarii in avans, prin depunerea unei cereri in sistemul electronic de procesare a documentelor („EDP") pentru accesarea Programului B., iar dupa primirea aprobarilor necesare, acestuia i s-a virat in cont suma de 44.580 lei.
Suma maxima de care putea beneficia conform art. III pct. 1 din Programul B., era de 6 (sase) salarii, adica 13.878 Ron (6 x 2313 lei, reprezentand salariul lunar stabilit prin actul aditional nr.499/01.02.2012 la contractul individual de munca =13878 lei), aspect confirmat chiar si de catre apelant.
Apelantul a recunoscut ca i s-a virat in cont la data de 15.01.2013 suma de 44580 lei, desi prin cererea completata la data de 17.12.2012, in aplicatia B., a solicitat angajatorului acordarea numai a 6 salarii, in conformitate cu procedura interna de recompensare denumita „Programul B. pentru angajatii O.  Romania” (2313 lei x 6 =13878 lei).
Ambele parti au sustinut ca din suma totala incasata (44.580 lei) incasata de apelant s-a restituit numai suma de 26.000 lei pana la data incetarii raportului de munca, acesta fiind de acord cu modalitatea de decontare aleasa de angajator, de vreme ce nu a contestat in niciun fel pana la data formularii apararilor in prezenta cauza retinerile salariale efectuate in baza Regulamentului B..
Apelantul a sustinut ca suma de 44.580 Ron, virata in contul sau la data de 15.01.2013 are doua componente, respectiv prima de sfarsit de an 2012, in cuantum de 30.702 Ron si participarea la programul B., in cuantum de 13.878 Ron, insa din probele administrate in cauza nu a rezultat faptul ca angajatorul a acordat acestuia o astfel de prima.
Atunci cand intimata a acordat prime apelantului, acestea au fost evidentiate in mod distinct la rubrica adaosuri in statele de plata aferente lunilor in care se acorda respectiva prima.
Astfel, din statele de plata depuse la dosarul cauzei rezulta ca apelantul a primit cu titlu de adaosuri urmatoarele sume: 8799 lei, in luna martie 2012, 2376 lei in septembrie 2012, 2449 lei in martie 2013, 2421 lei in septembrie 2012. In acelasi sens, adeverinta nr.7989/20.10.2015 eliberata de O.  Romania SA atesta ca apelantul a incasat in perioada ianuarie 2011 – noiembrie 2013 cu titlu de bonus special suma de 162 lei in august 2012, precum si bonusuri pentru evaluarea performantei (2182 lei septembrie 2013, 2082 lei in septembrie 2012 si martie 2013, 8790 lei in martie 2012, 8143 lei in septembrie 2011, 5099 lei in aprilie 2011).
In lipsa unor dovezi din care sa rezulta ca i s-a acordat o prima aferenta anului 2012, in cuantum de 30.702 lei, virata in contul la data de 15.01.2013, apelantul sustine fara temei ca a fost gratificat de angajator cu aceasta suma.
Programul B. reprezenta o facilitate de plata a salariilor in avans de catre societate (art. I „Principii" din Regulamentul B.), iar prin depunerea cererii B. si acceptarea sumei virate, apelantul a acceptat in mod expres ca i se vor aplica prevederile Regulamentului B., in legatura cu avansul salarial primit si, implicit, calificarea sumei primite ca avans salarial, astfel ca sustinerea acestuia cu privire la schimbarea naturii sumei platite de intimata nu poate fi primita de catre Curte.
Natura juridica de avans salarial al sumei in cuantum de 44.580 lei reiese si din descrierea operatiunii bancare efectuate prin ordinul de plata din data de 15.01.2013, confirmate de BRD Groupe Societe Generale S.A. prin adresa emisa la data de 04.02.2015, in care se mentioneaza, referitor la solicitarea intimatei privind confirmarea unor plati salariale catre apelant, ca „in baza fisierului de salarii transmis de angajator in data de 15.01.2013, a procedat la virarea veniturilor salariale in suma de 44.580 lei in contul curent”.
In formularul B., completat si trimis de apelant, prin care s-a solicitat acordarea a 6 salarii in avans, s-a specificat in mod expres numele solicitantului, departamentul, subdepartamentul, numarul de ore (2 ore), numar de salarii solicitate (6), numar de rate convenite (12), suma totala (44580 lei), data acordarii (15.01.2013), insa si salariul net de 7430 lei, desi cuantumul salariului lunar cuvenit era numai 2313 lei conform contractului individual de munca, modificat prin actul aditional nr.499/01.02.2012.
Apelantul nu contesta ca a fost de acord sa ramburseze suma primita prin Programul B., conform procedurilor acestei proceduri si ca a imputernicit Departamentul de Resurse Umane in vederea deducerii oricaror sume datorate in baza acestui program din salariul lunar net.
De asemenea, apelantul a fost de acord ca, in cazul incetarii contractului individual de munca cu O.  Romania din orice motiv, angajatorul sa retina orice sume datorate in baza acestui program.
In scopul accesarii Programului B., potrivit relatiilor comunicate de intimata la solicitarea instantei, salariatul trebuia sa completeze urmatoarele campuri obligatorii: numarul de salarii solicitate, acordul salariatului prin care se angajeaza sa returneze suma primita si imputerniceste departamentul resurse umane sa retina orice suma datorata, in conformitate cu procedura de Reward OR/316/NR, Anexa pentru B., iar in cazul incetarii contractului individual de munca, sa achite imprumutului inainte de incetare/acord.
Chiar daca apelantul avea obligatia completarii numai a doua campuri in aplicatia B., respectiv numarul de salarii solicitate si exprimarea acordului, in ceea ce priveste angajarea returnarii suma primita si imputernicirea departamentului resurse umane sa retina orice suma datorata, in conformitate cu procedura de Reward OR/316/NR, Anexa pentru B., iar in cazul incetarii contractului individual de munca, sa achite imprumutul inainte de incetare/acord, astfel cum rezulta din relatiile comunicate de intimata, in lipsa existentei unei obligatii de plata a unei prime de 30.702 lei, asumata de intimata, prima instanta a dispus in mod corect obligarea apelantului la restituirea sumei de 18580 lei reprezentand diferenta dintre suma incasata efectiv la data de 15.01.2013 (44.580 lei), ca avans salarial, iar nu ca prima, si suma deja restituita (26.000 lei).
Consemnarea gresita in formularul B. a unui salariu lunar de 7.434 lei, in loc de 2313 lei, cat avea apelantul, a condus la acordarea, in mod eronat, a sumei de 44.580 lei (6 salarii x 7.434 lei= 44.580 lei), in loc de 13878 lei (2313 lei x 6 salarii =13878 lei), cat i s-ar fi cuvenit acestuia, conform procedurii B., caz in care angajatorul este indreptatit la restituirea platii nedatorate, in cauza fiind indeplinite cerintele prevazute de art.256 Codul muncii.
Prin urmare, pentru toate considerentele aratate, avand in vedere ca prima instanta a interpretat si aplicat corect prevederile art.253 si art.256 Codul muncii, atunci cand a admis actiunea principala si a respins cererea reconventionala, Curtea va respinge apelul ca nefondat, in temeiul art.480 din Codul de procedura civila.