Casare cu trimitere spre rejudecare. Expertiza contabila. Necompetenta expertului in materie fiscala

Casare cu trimitere spre rejudecare. Expertiza contabila. Necompetenta expertului in materie fiscala

-Codul de procedura civila din 1865 - art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3)
-Ordonanta Guvernului nr. 71/2001
-Ordonanta Guvernului nr. 94/2004

Pronuntarea unei hotarari bazata pe o expertiza contabila, in materie fiscala duce la casarea acesteia si trimiterea spre rejudecare, conform art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) Cod procedura civila.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 12446 din 3 decembrie 2013, R.O.

Prin sentinta civila nr. 356/18.02.2013 Tribunalul Caras-Severin a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC P. SRL impotriva deciziei nr. 80/25.11.2011 emisa de parata Directia Generala a Finantelor Publice Caras-Severin - Biroul Solutionare Contestatii, a modificat decizia susmentionata in sensul admiterii contestatiei SC P. SRL, pentru suma de 42.696 lei - TVA si 11.220 lei - accesorii aferente, ambele sume nefiind datorate, a mentinut decizia nr. 80/25.11.2011 pentru suma de 15.972 lei, reprezentand TVA, la care se adauga 1163 lei majorari de intarziere calculate pana la data de 25.05.2011, cat si celelalte dispozitii ce cuprinde si a obligat parata Directia Generala a Finantelor Publice Caras-Severin la plata catre reclamanta a sumei de 1404 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 12446 din 3 decembrie 2013 pronuntata in dosarul nr. 1304/115/2012 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul formulat de parata Directia Generala a Finantelor Publice Caras-Severin - Biroul Solutionare Contestatii in contradictoriu cu reclamanta SC P. SRL, impotriva sentintei civile nr. 356/18.02.2013 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin, a casat sentinta civila recurata si a  trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caras-Severin.
Curtea a constatat ca instanta de fond a admis actiunea intemeindu-si aprecierile intr-o mare masura pe constatarile din expertiza contabila efectuata in cauza, in conditiile in care a fost investita cu solutionarea unei actiuni indreptate impotriva unui act administrativ fiscal si se contestau anumite obligatii fiscale.
Raportat la obiectul actiunii - respectiv contestarea unor obligatii fiscale ale reclamantei - si tinand seama de utilizarea ampla de catre instanta de fond a concluziilor din expertiza contabila efectuata in cauza, Curtea constata necesitatea examinarii competentei expertului contabil in efectuarea unei expertize fiscale, tinand seama de dispozitiile Ordonantei de Guvern nr. 71/2001
Cu privire la competenta efectuarii expertizei fiscale, Curtea a constatat necesitatea prealabila a expunerii cadrului legislativ in baza caruia a fost efectuata expertiza dispusa in cauza.
Astfel, a constatat ca expertiza fiscala efectuata in cauza este supusa dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala.
In privinta acestui act normativ, instanta a retinut ca, initial, Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 - privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 198/2002 - a fost suspendata pana la data de 31 decembrie 2006 prin art. 37 din Ordonanta Guvernului nr. 94/2004.
La data pronuntarii hotararii, art. 37 din Ordonanta Guvernului nr. 94/2004 era abrogata prin Legea nr. 163/2005, astfel incat de la data de 1 ianuarie 2005 - cand a intrat in vigoare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 (astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 163/2005 - a incetat suspendarea aplicarii Ordonantei Guvernului nr. 71/2001.
Asadar, Ordonanta de Guvern nr. 71/2001 era in vigoare de la data de 1 ianuarie 2005.
Conform art. 3 alin. (1) din Ordonanta de Guvern nr. 71/2001, "activitatea de consultanta fiscala consta in:
 a) acordarea de servicii profesionale in domeniul fiscal;
 b) acordarea de servicii si asistenta de specialitate pentru intocmirea declaratiilor de impozite si taxe;
 c) asistenta si servicii pe probleme de procedura fiscala;
 d) asistenta privind intocmirea documentatiei pentru exercitarea cailor de atac impotriva titlurilor de creanta si a altor acte administrative fiscale;
 e) asistenta privind creantele bugetului general consolidat, cu respectarea prevederilor legale in vigoare;
 f) asistenta si reprezentare in fata organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistenta de specialitate pe parcursul derularii inspectiei fiscale;
 g) realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecatoresti, organelor de cercetare penala, organelor fiscale sau a altor parti interesate".
Instanta a mai retinut ca prin intrarea in vigoare a dispozitiilor Ordonantei de Guvern nr. 71/2001 au fost abrogate dispozitiile legale care stabileau competenta expertilor contabili in efectuarea expertizelor in domeniul fiscal. Astfel, conform art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001, "pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se abroga prevederile art. 6 lit. e), referitoare la executarea de lucrari cu caracter fiscal, din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 243 din 30 august 1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 42/1995, cu modificarile si completarile ulterioare".
Astfel, instanta a retinut ca, incepand cu data de 1 ianuarie 2005, numai expertii consultanti fiscali sunt competenti sa efectueze expertize avand ca obiect determinarea obligatiilor fiscale ale contribuabililor.
Data fiind aceasta concluzie, Curtea a retinut ca - in conditiile in care expertiza efectuata in cauza nu a fost intocmita de o persoana avand calitatea de expert consultant fiscal - aceasta expertiza este lovita de nulitate, fiind efectuata de o persoana care nu avea competenta legala in domeniul supus expertizei.
Curtea a subliniat ca dispozitiile legale sunt stricte in ceea ce priveste competenta efectuarii expertizelor si a dobandirii calitatii de expert in anumite domenii. Rezulta de aici importanta acordata de legiuitor acestor aspecte, care nu sunt lasate la aprecierea particularilor, a autoritatilor administrative sau a instantelor judecatoresti. Astfel, competenta efectuarii unei expertize revine exclusiv persoanelor care au dobandit calitatea de expert in conditiile legii. De asemenea, domeniile in care pot fi efectuate diferitele expertize (tehnice, criminalistice, contabile, topografice, fiscale etc.) sunt strict delimitate, chiar daca unele domenii sunt relativ apropiate si necesita chiar cunostinte comune in anumite probleme.
Cu privire la consecintele nelegalitatii expertizei, raportat la cele expuse mai sus, Curtea a constatat ca expertiza contabila efectuata in cauza este nula in ceea ce priveste constatarile privind obligatiile fiscale ale reclamantei, fiind vorba de un mijloc de proba administrat cu nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta specializata si limitata a expertilor judiciari.
Prin urmare, Curtea a retinut ca se impune inlaturarea din cauza a oricaror concluzii emise de expertul contabil cu privire la obligatiile fiscale ale reclamantei pentru ca  motivarea hotararii recurate atesta faptul ca instanta de fond si-a intemeiat solutia intr-un mod extins pe concluziile expertizei contabile efectuate in cauza.
Raportat la aceasta constatare, Curtea a retinut necesitatea efectuarii unei expertize fiscale in cauza, pentru a putea fi verificate corectitudinea si legalitatea modului de calcul al obligatiilor fiscale impuse reclamantei.
S-a retinut, in consecinta, in aceste conditii, necesitatea administrarii unor probe ce nu pot fi efectuate in recurs, ceea ce impune casarea cu trimitere spre rejudecare, in conditiile art. 315 alin.(5) Cod procedura civila.
In concluzie, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, intemeindu-se pe o expertiza efectuata de un expert contabil in conditiile in care obiectivele expertizei vizau obligatiile fiscale ale reclamantei - respectiv obiective de competenta expertului consultant fiscal, impunandu-se efectuarea unei expertize fiscale, tinand seama ca reclamanta contesta inclusiv modul de calcul al acestor obligatii.
Avand in vedere cele aratate mai sus, Curtea a apreciat ca sunt incidente in cauza dispozitiile art. 304 punctul 9 din Codul de procedura civila din 1865, conform carora modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii."
Tinand seama de dispozitiile art. 312 alin. (3) teza I Cod procedura civila, conform carora "modificarea hotararii atacate se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevazute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si in toate cazurile in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi", Curtea a apreciat ca este intemeiat recursul formulat de parata Directia Generala a Finantelor Publice Caras-Severin - Biroul Solutionare Contestatii impotriva sentintei civile nr. 356/18.02.2013 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. 1304/115/2013 pe care l-a admis, a dispus casarea sentintei civile recurate si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caras-Severin, in vederea administrarii probatoriului conform celor mentionate anterior.