1. Admisibilitatea actiunii in evacuarea unei portiuni de teren. Necesitatea administrarii unei probe cu expertiza topografica.

Admisibilitatea actiunii in evacuarea unei portiuni de teren. Necesitatea administrarii unei probe cu expertiza topografica.

-art.480 din Codul Civil  din 1864

Actiunea in evacuarea unei portiuni de teren nu poate fi intemeiata pe expertiza tehnica de specialitate efectuata in dosarul de granituire si se impune administrarea in mod direct in cadrul acestui litigiu a probei cu expertiza tehnica de specialitate topografica, singura proba prin care se poate stabili gradul ocuparii terenului reclamantei de catre parat, in contextul in care si acesta invoca un drept de proprietate asupra terenului in litigiu.
Cum proba cu expertiza judiciara topografica nu s-a putut administra datorita refuzului recurentei reclamante, consecinta este aceea ca, in absenta unei identificari a terenului ce pretinde ca i-a fost ocupat de catre parat, recurenta reclamanta nu si-a probat pretentiile deduse judecatii.


(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.111/22.01.2013, dosar nr.1241/301/2010)


Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 16.09.2008, sub nr. 11314/301/2008, reclamanta C.ea  solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna evacuarea paratului S.A. de pe portiunea de teren a imobilului proprietatea sa, situat in Bucuresti, str. Postasului, nr. 26, sector 3 si de pe drumul de exploatare D.e 1284/4, care desparte proprietatile celor doua parti. Totodata, reclamanta a solicitat daune morale si materiale in valoare de 20.000 de lei.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul, la data  de 27.02.2008, si-a construit in mod abuziv gard din plasa tip Buzau si piloni incimentati, ocupand pe latura de nord peste cei 27,63 m.p. prevazuti in titlul sau de proprietate, inca 10 m, din care 6 m din drumul de exploatare D.e. 1284/4 si 4 m din imobilul reclamantei.
Reclamanta a mai aratat ca, la data  de 05.04.2008, paratul a chemat o echipa de specialisti care au sapat canalizare peste D.e. 1284/4 si peste terenul reclamantei, distrugandu-i o parte din gard si semnul de hotar din vest, iar la data  de 24.062008,  i-a distrus si restul de gard.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 480 C.civil si pe cele ale art. 113-114 C.p.c.
Paratul a formulat intimpinare, prin care a aratat ca suprafata de teren ocupata de el este inregistrata la OCPI sub nr. 9254, avand si certificat de urbanism eliberat de Primaria Sectorului 3 Bucuresti.  Paratul a mai aratat ca a facut partaj voluntar cu mostenitorul lui Ciamur I. Stefan, iar prin actul notarial nr. 2617/2006, intreaga suprafata de 500 mp i-a revenit lui. Conform actului de dezmembrare nr.1417/29.05.2007, terenul a fost lotizat, astfel: lotul nr.1 NR. cadastral 9254/1 are urmatarele vecinatati: la nord- str. Postasului, la est- lotul 2, la sud- parcela A1285/3 nr. cadastral 9275, la vest- mostenitorii Stanciu Maria, nr. cadastral 5380. Lotul 2, nr. cadastral 9254/2 are urmatoarele vecinatati: la Nord- str Postasului, la Est- Drumul de Exploarare D.e. 1284/4, la sud- parcela A1285/3 nr. cadastral 92755, la vest- lotul 1.
In urma dezmembrarii, lotul 1 a ramas paratului si lotul 2 fiului acestuia, numitul Anton Stefan Mihai.
Paratul a mai aratat ca, prin sentinta civila nr. 2754, instanta a apreciat in mod eronat vecinii, intrucat expertiza topo realizata nu a tinut cont de procesul-verbal de punere in posesie si de schita cadastrala, granituind terenul paratului la marginea de sud a fostului drum de santier, pe care s-a construit actuala strada Postasului si nu la limita de sud a terenului paratului, care coincide cu limita de nord a parcelei A1285/3. Bransamentul de canalizare a fost aprobat de Apa Nova si el trece prin latura de nord a proprietatii sale, latura care se afla la 6,50 m de axul strazii Postasului, iar conform PUD aprobat de Primarie, casele pot fi construite la 10,00 m de axul strazii Postasului. In ceea ce priveste  distrugerea semnului cadastral, paratul arata ca acesta era un semn pus de Primarie, pentru a sti de unde sa inceapa eliberarea drumului de exploatare.
 Prin intampinare, paratul a solicitat reclamantei 25.000 de lei, reprezentand daune morale si materiale. De asemenea, a solicitat din partea martorului Dragomir Gheorghe suma de 15.000 lei, reprezentand daune morale si materiale.
Prin notele de sedinta depuse pentru termenul din 19.11.2008, paratul a renuntat la cererile sale  privind acordarea de despagubiri materiale si morale.
La termenul de judecata din data de 19.11.2008, instanta a recalificat cererea paratului avand ca obiect obligarea la plata de despagubiri ca cerere reconventionala, in conformitate cu disp. art. 84 C.p.c.
Instanta a luat act, cu aceeasi ocazie, de renuntarea la judecata cererii reclamantei avand ca obiect obligarea paratului la plata de despagubiri, precum si de renuntarea la judecata  cererii reconventionale formulate de parat avand ca obiect obligarea reclamantei la plata de despagubiri.

Prin sentinta civila nr. 10758/19.11.2008, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a  respins cererea, ca inadmisibila.

Prin decizia nr. 747A/29.05.2009, Tribunalul Bucuresti a admis apelul reclamantei, a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca, in mod gresit instanta de fond a constatat ca este inadmisibila evacuarea paratului de pe portiunea de teren a imobilului proprietatea reclamantei, in conditiile in care intre parti nu exista un raport juridic de locatiune.
Evacuarea de pe un teren nu presupune existenta unui contract de locatiune, deci a unui titlu prin care intimatul parat sa-si justifice dreptul de a ocupa terenul.
In prezenta cauza, intre parti au existat mai multe procese de granituire precum si o actiune posesorie, stabilindu-se liniile de hotar ale celor doua proprietati.
Reclamanta si-a intemeiat dispozitiile pe art.480 Cod civil, respectiv pe actiunea in revendicare, astfel ca se impune potrivit art.129 pct.4 si 5 din Codul de procedura civila, stabilirea cadrului procesual si administrarea probelor pentru a se constata in ce masura terenul proprietate apelantei reclamante este ocupat de catre intimatul parat, in conditiile in care acesta invoca la randul sau un drept de proprietate asupra terenului de pe care se solicita evacuarea sa.

Prin decizia civila nr. 1348 din 19.10.2099 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti –Sectia a III-a Civila a fost respins recursul exercitat de recurentul Anton Stefan, retinandu-se, sub aspectul probatoriului indicat de catre instanta de apel ca aceste indicatii au vizat necesitatea judecarii in fond a actiunii, ca urmare a constatarii caracterului sau admisibil: stabilirea cadrului procesual, admiterea probelor pentru a se constata gradul ocuparii terenului reclamantei, de catre parat, in contextul in care si acesta invoca un drept de proprietate asupra terenului in litigiu. Indicatiile instantei de apel sunt firesti si necesare.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 18.01.2010, sub nr. 1241/301/2010.
In sedinta publica din data de 10.02.2010, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare (fila 8), aratand ca nu solicita granituirea, ci doar ca paratul sa se retraga la perimetrul sau de 500 m.p.
In sedinta publica din data de 06.04.2011, reclamanta a depus la dosar note de sedinta, calificate de instanta drept cerere modificatoare (fila 29), prin care a aratat ca suprafata ce i-a fost ocupata de parat este de circa 10 m.p., dar ca solicita chemarea in judecata a numitului Anton Stefan Mihai, fiul paratului, caruia acesta din urma i-a vandut.
In sedinta publica din data de 21.07.2011, paratul Anton Stefan Mihai a depus la dosar note scrise si a aratat ca renunta la invocarea exceptiei tardivitatii formularii cererii modificatoare.
In dovedire, s-a administrat proba cu inscrisuri.
Desi prima instanta, in baza rolului activ, a pus in discutie utilitatea administrarii probei cu expertiza topografica, reclamanta a refuzat administrarea acestei probe.

Prin sentinta civila nr. 10606/21.07.2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti,  s-a  respins cererea formulata de reclamanta Cranta Elena, in contradictoriu cu paratii Anton Stefan si Anton Stefan Mihai, ca neintemeiata; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin Titlul de proprietate nr. 37519/01.09.1997 si  procesul-verbal de punere in posesie nr. 1575/25.04.1997, s-a reconstituit pe numele paratului A:S. si al numitului C.S. dreptul de proprietate pentru o suprafata de teren de 500 m.p., situata in Tarlaua 282. Terenul a fost inscris in Cartea Funciara nr. 63992, sub nr. cadastral 9254.
Prin contractul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2617/08.09.2006 de BNP “Mariana Dumitru”, paratul ANTON STEFAN a devenit proprietar al intregului teren, actul fiind inscris, de asemenea, in Cartea Funciara. Prin Actul de dezmembrare, autentificat de acelasi birou notarial, sub nr. 1417/29.05.2007, terenul a fost dezmembrat in doua loturi si acest act fiind inscris in Cartea Funciara, lotul nr. 2, in suprafata de 238 m.p., avand ca vecinatati la nord- str. Postasului, la est- De 1284/4, la sud – proprietatea nr. Cadastral 9725, iar la vest – lotul nr. 1 fiind vandut paratului ANTON STEFAN-MIHAI, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1418/30.05.2007, ce a fost intabulat in Cartea funciara, la data de 30.05.2007. Prin s.c. nr. 12979/10.12.2001, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in dosarul nr. 8970/2001, s-a constatat ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 404 m.p., ca urmare a uzucapiunii, hotararea fiind pronutata in contradictoriu  cu numitul IORDAN  ION.
Desi instanta, in baza rolului activ, a pus in discutie utilitatea administrarii probei cu expertiza topografica, reclamanta a refuzat administrarea acestei probe.
In prezenta cauza, reclamanta revendica o suprafata de 10 m.p. de teren, suprafata care nu a putut fi identificata, in absenta administrarii probei cu expertiza topografica. De asemenea, instanta nu a putut verifica ce mutatii topografice au avut loc in zona respectiva, care este amplasamentul actual al Drumului de exploatare nr. 1284/4, care desparte proprietatea reclamantei de cea a paratului A.S., daca partile ocupa o suprafata de teren mai mare decat cea mentionata in titlurile de proprietate sau alte suprafete de teren decat cele identificate in respectivele titluri, daca suprafetele de teren inscrise in titlurile de proprietate ale partilor se suprapun.
In cauza de fata, ambele parti prezinta titlu de proprietate, paratul A.S. - contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1418/30.05.2007, ce a fost intabulat in Cartea funciara, la data de 30.05.2007.
Instanta a retinut ca reclamanta nu a probat, in conformitate cu disp. art. 1169 C. civ., ca paratul i-ar fi ocupat o parte din terenul-proprietatea sa, ca acesta ar fi responsabil pentru devierea traseului Drumului de exploatare nr. 1284/4, cum anume a fost deviat traseul acestui drum.
Mai mult decat atat, instanta a constatat ca hotararea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafata de teren de 404 m.p., ca urmare a uzucapiunii a fost pronuntata in contradictoriu cu un alt proprietar, fiind deci inopozabila paratilor, intrucat prin Titlul de proprietate nr. 37519/01.09.1997 si procesul-verbal de punere in posesie nr. 1575/25.04.1997, la acea data, pe numele paratului A.S. si al numitului C.S., fusese deja reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de teren de 500 m.p.
Fata de toate aceste considerente, in baza art. 480 C. civ., intrucat reclamanta nu a facut dovada ca ar detine titlu de proprietate pentru suprafata de 10 m.p. revendicata de la parati, prima instanta a respins cererea acesteia, ca neintemaiata.
In baza art. 274 C.p.c., a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile mai sus mentionate, la 27.09.2011, a formulat recurs reclamanta Cranta Elena, calea de atac fiind ulterior recalificata drept apel.
Apelul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a Civila, la data de 04.10.2011.
Prin decizia civila nr. 910 A din 31.10.2012, Tribunalul Bucuresti – Sectia Civila a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a apreciat ca prima instanta de fond a retinut in mod corect ca, pentru solutionarea prezentei cereri, de evacuare de pe un imobil teren, se impunea efectuarea unei expertize in specialitatea topografie, prin care sa se determine suprafetele detinute de parti, conform titlurilor lor de proprietate si in fapt, respectiv care sa stabileasca daca terenul proprietatea reclamantei se afla in concret in posesia nelegitima a paratului, iar, in caz afirmativ, sa individualizeze aceasta suprafata.
Or, drept urmare a refuzului reclamantei, proba cu expertiza judiciara topografica nu s-a putut administra, cu consecinta existentei unei imposibilitati de identificare a terenului ce pretinde ca i-a fost ocupat de catre parati, apelanta reclamanta neprobandu-si astfel pretentiile.
Cum in mod corect a apreciat prima instanta, in lipsa acestei expertize topografice, nici cererea depusa de paratul A. S. pentru intabularea terenului sau, nici proba testimoniala nu apareau ca utile solutionarii cauzei, niciuna dintre acestea nefiind de natura a stabili ca paratii au ocupat o parte din terenul reclamantei si care este efectiv suprafata ocupata.
Numai o expertiza topografica judiciara efectuata in prezenta cauza era apta a lamuri aspectele de fapt privind terenurile partilor, expertizele aratate de catre reclamanta prin motivele de apel neputand indeplini acest rol. Astfel, atat expertiza efectuata in dosarul de uzucapiune, finalizat prin pronuntarea sentintei civile nr. 12979/10.12.2001, care constituie titlul apelantei reclamante (fila 3, dosar nr. 11314/301/2008), cat si expertiza din dosarul nr. 4379/2001, in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 2754/01.04.2002 (fila 7, dosar nr. 11314/301/2008), sunt anterioare datei la care reclamanta a pretins, in prezenta cauza, ocuparea unei parti din terenul sau, respectiv 27.02.2008. De asemenea, aceste expertize privesc cauze distincte, cu obiecte diferite si se raporteaza la alte situatii de fapt decat cea din prezentul dosar.
Precizarea instantei in sensul ca reclamanta nu a solicitat granituirea, astfel cum aceasta a invederat (fila 29, dosar judecatorie) nu este decat o reluare a sustinerilor partii, in detalierea obiectului cauzei si in enumerarea cererilor partilor, cu respectarea cerintelor de continut privind hotararea judecatoreasca.
Afirmatia primei instante, in sensul ca reclamanta revendica o suprafata de 480 mp, fara a preciza expres temeiul invocat de reclamanta, art. 480 Cod civil, nu este de natura a determina schimbarea solutiei de respingere a actiunii, fiind oricum imperios necesara identificarea suprafetei de teren de pe care reclamanta pretinde evacuarea paratilor printr-o expertiza de specialitate, inscrisurile depuse la dosar nefiind suficiente pentru a proba sustinerile acesteia.
Se mai retine si aspectul ca solutia primei instante nu s-a intemeiat pe documentatia cadastrala a paratului Anton Stefan, iar reclamanta are posibilitatea de a sesiza organele penale competente pentru infractiunile de fals si uz de fals la care a facut referire in motivele de apel, in masura in care apreciaza existenta acestora.
In sedinta publica din 22.10.2008 prima instanta a adus la cunostinta partilor aspectul ca, pentru cererile lor (principala si reconventionala ), avand ca obiect despagubiri, urmeaza a se achita taxa judiciara de timbru corespunzatoare, aspect care nu incalca nicio dispozitie legala, ci, dimpotriva, corespunde unei obligatii a partilor de a timbra cererile lor, respectiv a instantei de judecata, de a le pune in vedere aceasta indatorire. Optiunea intre a achita taxa judiciara de timbru sau a renunta la cererea formulata apartine numai partilor si nu reiese din dosar ca decizia reclamantei ar fi fost in vreun fel influentata de instanta. In plus, la acelasi termen, din 22.10.2008, reclamanta nu a solicitat nicio proba cu expertiza topografica, asa cum reiese din incheierea de sedinta.
Aspectul ca numitului S.A, care nu este parte in acest dosar, i s-a emis titlul de proprietate cu incalcarea Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 169/1997 nu face obiectul prezentei cauze, chiar apelanta invederand ca o astfel de pricina, cu obiectul mentionat, se afla pe rol intr-un dosar distinct.
De asemenea, instanta de apel a apreciat si ca motivarea primei instante este intemeiata pe probele administrate si normele legale incidente, fara precizari inutile, eronate sau ambigue.

In termenul legal prevazut de art. 301 C.proc.civ., impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Cranta Elena.

Prin decizia civila nr.111/22.01.2013 a fost respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamanta impotriva deciziei civile nr. 910A/31.10.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila, in dosarul nr. 1241/301/2010.

Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat ca recursul ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurenta parata a fost apreciat ca neintemeiat, deoarece judecatorul care a participat la judecata in fata instantei de fond in primul ciclu procesual nu a solutionat fondul cauzei, actiunea fiind respinsa ca inadmisibila prin sentinta civila nr. 10758 din 19.11.2008 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti. Prin urmare, prin participarea aceluiasi judecator la rejudecarea cauzei, ca urmare a admiterii apelului si desfiintarii acestei sentinte, nu s-au incalcat dispozitiile art. 24 Cod pr. civila.
Acest text de lege prevede ca este incompatibil judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina, in sensul ca nu mai poate participa la judecarea aceleiasi pricini in caile de atac, sau in caz de rejudecare dupa casare. In ambele ipoteze, judecatorul devine incompatibil, doar daca a pronuntat o hotarare de fond sau a rezolvat unele aspecte ale cauzei care prejudeca fondul.
Fata de cele aratate, Curtea apreciaza ca nu au fost incalcate dispozitiile art. 24 C.proc.civ., intrucat judecatorul care a participat la judecata fondului nu pronuntase anterior o hotarare de fond.
In ceea ce priveste cel de al doilea motiv de recurs, Curtea apreciaza ca si acesta este nefondat.
In acest sens, se constata ca, potrivit dispozitiilor art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”.
In speta, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a  solicitat evacuarea paratului S.A. de pe portiunea de teren a imobilului proprietatea sa, situat in Bucuresti, str. Postasului, nr. 26, sector 3 si de pe drumul de exploatare D.e 1284/4, care desparte proprietatile celor doua parti.
Exercitand rol activ, instanta de fond a pus in discutie utilitatea administrarii probei cu expertiza topografica, pentru a se lamuri aspectele de fapt privind terenurile partilor. Recurenta reclamanta a refuzat administrarea acestei probe, aratand ca expertiza tehnica efectuata in cadrul litigiului promovat in anul 2007 de catre intimatul parat, prin care acesta a solicitat in contradictoriu cu recurenta reclamanta granituirea celor doua proprietati, este edificatoare.
Acest litigiu a fost solutionat definitiv  si irevocabil prin sentinta civila nr. 2754/01.04.2002 a Judecatoriei Sectorului 3, prin care a fost respinsa actiunea in granituire. Este adevarat ca instanta a retinut prin aceasta sentinta ca prin raportul de expertiza intocmit in cauza respectiva s-a retinut ca reclamantul este cel care trebuie sa isi retraga hotarul si sa se limiteze la suprafata de 500 mp din titlul sau de proprietate, insa in cadrul acestui litigiu instanta a analizat exclusiv linia de hotar dintre cele doua proprietati, nu intinderea dreptului de proprietate al partilor. Actiunea in granituire are ca scop delimitarea proprietatilor invecinate, prin identificarea hotarului real, care implica aflarea celor mai vechi semne de hotar, trasarea hotarului si asezarea semnelor de hotar, fara a fi nevoie ca reclamantul sa-si dovedeasca dreptul sau de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora cere a se stabili hotarul. Intr-o asemenea actiune, judecatorul nu are a se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului in litigiu, al carui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despartitor, determinata prin semne vizibile.
In aceasta situatie, Curtea apreciaza ca instanta de apel a apreciat in mod corect ca prezenta actiune in evacuare nu poate fi intemeiata pe expertiza tehnica de specialitate efectuata in dosarul de granituire si ca se impune administrarea in mod direct in cadrul acestui litigiu a probei cu expertiza tehnica de specialitate topografica, singura proba prin care se poate stabili gradul ocuparii terenului reclamantei de catre parat, in contextul in care si acesta invoca un drept de proprietate asupra terenului in litigiu. De altfel, acestea au fost si indrumarile instantelor de control judiciar in primul ciclu procesual, obligatorii pentru instanta de rejudecare.
Cum proba cu expertiza judiciara topografica nu s-a putut administra datorita refuzului recurentei reclamante, consecinta este aceea ca, in absenta unei identificari a terenului ce pretinde ca i-a fost ocupat de catre parat, recurenta reclamanta nu si-a probat pretentiile deduse judecatii.
Fata de cele retinute, apreciind ca nu exista motive prevazute de art.304 Cod procedura civila, care sa atraga modificarea sau casarea deciziei si nici motive prevazute de art.306 Cod procedura civila, Curtea in baza art.312 alin.1 din Codul de procedura civila va respinge recursul ca nefondat.