Amanarea executarii pedepsei pe motive medicale. Conditii.

DOSAR NR. 14740/301/2008

Amanarea executarii pedepsei pe motive medicale. Conditii. 
Prin sentinta penala nr. 372 din 15.07.2009 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti s-a constatat, in baza art. 454 al. 2 C.p.p. rap. la art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., ca subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei aplicate condamnatului T.P.D.  prin sentinta penala nr. 1021/1994 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti si s-a dispus amanarea in continuare a executarii acesteia, pana cand starea de sanatate a condamnatului va permite executarea pedepsei.
In baza art. 4531 C.p.p., condamnatului i-au fost impuse urmatoarele obligatii pe durata amanarii executarii pedepsei: sa nu depaseasca limita teritoriala a Romaniei; sa se prezinte la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti ori de cate ori este chemat, precum si la Politia Municipiului Rosiorii de Vede, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti; sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
Politia Municipiului Rosiorii de Vede a fost desemnata ca organ insarcinat cu supravegherea condamnatului pe perioada de amanare a executarii pedepsei.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 454 al. 11 si 12 C.p.p.
In baza art. 454 al. 2 C.p.p., s-a fixat termen de control pentru verificarea subzistentei cauzei care a determinat amanarea executarii pedepsei la 1 an de la data pronuntarii hotararii.
In baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
In fapt, s-a retinut ca, la data de 02.12.2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti a fost inregistrata sub nr. 14740/301/2008 sesizarea judecatorului delegat la Biroul de Executari Penale din cadrul instantei prin care solicita verificarea motivelor ce au stat la baza amanarii executarii pedepsei de 7 ani inchisoare aplicate condamnatului T.P.D. prin sentinta penala nr. 1021/24.11.1994, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 3353/1993, avand in vedere faptul ca ultima amanare a executarii pedepsei din motive medicale a fost acordata condamnatului prin sentinta penala nr. 200/11.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti „pana cand condamnatul se va gasi in situatia de a putea executa pedeapsa”.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 454 al. 2 C.p.p.
La prezentul dosar s-au atasat dosarul de fond nr. 3353/1993 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, in care a fost pronuntata sentinta penala nr. 1021/24.11.1994de condamnare a inculpatului T.P.D., precum si dosarele nr. 3256/1995, 12906/2003, 19230/301/2006 SI 12221/301/2007, toate ale Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, in care au fost pronuntate sentinte prin care s-a dispus succesiv amanarea din motive medicale a executarii pedepsei aplicate condamnatului.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind starea actuala de sanatate a condamnatului, urmand a se preciza afectiunile de care sufera condamnatul, daca aceste afectiuni reprezinta o boala grava in sensul prevazut de dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p., daca fac imposibila executarea pedepsei si daca pot fi tratate in reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
La dosarul cauzei s-a depus raportul de expertiza medico-legala (intitulat „raport de noua expertiza medico-legala”) nr. A.5/41/2009 din data de 29.04.2009, intocmit de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”.
La solicitarea instantei, Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici” a formulat lamuriri scrise, in temeiul art. 124 al. 2 C.p.p., cu privire la raportul de expertiza intocmit.
De asemenea, la solicitarea instantei, Administratia Nationala Penitenciarelor a comunicat relatii privind conditiile in care ar putea fi asigurata asistenta medicala a condamnatului T.P.D. pe durata executarii pedepsei, Politia Scrioastea si Politia Municipiului Rosiori de Vede au comunicat relatii privind conduita numitului T.P.D. ulterior condamnarii, Inspectoratul Judetean de Politie Teleorman a comunicat fisa de cazier judiciar a condamnatului, iar Consiliul Local a Municipiului Rosiorii de Vede – Serviciul Public Local de Asistenta Sociala si Autoritate Tutelara a efectuat o ancheta sociala la domiciliul condamnatului, referatul intocmit fiind depus la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 1021/24.11.1994 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 3353/1993, definitiva prin neapelare la data de 06.12.1994, condamnatului T.P.D. i-a fost aplicata o pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare pentru savarsirea mai multor infractiuni de furt calificat in forma continuata, dispunandu-se executarea pedepsei in regim de detentie.
La data de 06.12.1994 a fost emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 1427.
Din cuprinsul sesizarii intocmite de Biroul de Executari Penale si din dosarele atasate la prezentul dosar rezulta ca prin sentinta penala nr. 894/1996 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti a fost admisa cererea formulata de condamnatul T.P.D., dispunandu-se amanarea din motive medicale a executarii pedepsei de 7 ani inchisoare ce i-a fost aplicata acestuia prin sentinta penala nr. 1021/1994 pe o perioada de un an, respectiv pana la data de 04.10.1997.
Ulterior, prin sentinta penala nr. 1421/2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 12906/2003, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr. 39/2005 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, s-a admis o noua cerere formulata de condamnat si s-a dispus amanarea executarii pedepsei de 7 ani inchisoare „pana cand petentul-condamnat se va gasi in situatia de a putea executa pedeapsa”.
In continuare, in conformitate cu dispozitiile art. 454 al. 22 C.p.p., Biroul de Executari Penale din cadrul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti a sesizat succesiv instanta pentru verificarea periodica a motivelor ce au stat la baza amanarii executarii pedepsei de 7 ani inchisoare aplicate condamnatului, fiind pronuntate sentintele penale nr. 202/14.03.2007, in dosarul 19230/301/2006, si 200/11.04.2008, in dosarul 12221/301/2007, prin care s-a admis sesizarea din oficiu si, in baza art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., pentru motive medicale, s-a dispus de fiecare data amanarea executarii pana cand condamnatul se va gasi in situatia de a putea executa pedeapsa.
Fata de aceasta situatie si avand in vedere dispozitiile art. 454 al. 2 C.p.p., Biroul de Executari Penale din cadrul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti a formulat prezenta sesizare pentru verificarea motivelor ce au stat la baza amanarii executarii pedepsei de 7 ani inchisoare aplicate condamnatului T.P.D.
In drept, potrivit dispozitiilor art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2009, executarea pedepsei poate fi amanata „cand se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. In acest caz, executarea pedepsei se amana pana cand starea de sanatate a condamnatului se va ameliora, astfel incat pedeapsa sa poata fi pusa in executare. Cererea de amanare a executarii pedepsei nu poate fi admisa daca se constata ca tratamentul condamnatului se poate efectua sub paza permanenta, in conditiile prevazute de art. 1391, care se aplica in mod corespunzator.”
Fata de aceste dispozitii, s-a dispus in cauza efectuarea unei expertize medico-legale privind stare actuala de sanatate a condamnatului, pentru a se stabili daca acesta se gaseste in situatia de a putea executa pedeapsa cu inchisoarea in regim de detentie.
Raportul de noua expertiza medico-legala nr. A.5/41/2009 din data de 29.04.2009 intocmit de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici” (f. 48 di) a stabilit diagnosticul condamnatului T.P.D., dupa cum urmeaza: spondilita ankilozanta cu coxita bilaterala, operata pe partea dreapta in 2004 – artroplastie totala, cimentata, cu anchiloza pe partea stanga si post fractura de col femural prin cadere in 2006; diabet zaharat tip 2 insulinonecesitant; disfunctie ventilatorie mixta accentuata prin modificari de mobilitate diafragmatica, stenoza traheala veche posttraumatica – purtator de canula Montgomery si obezitate morbida cu sindrom Pickwick; eventratie giganta subombilicala; discopatie lombara cu sciatalgii. Fata de acest diagnostic, au fost formulate urmatoarele concluzii: „Patologia redutabila, ce evolueaza pe fondul unei obezitati morbide, necesita supraveghere si tratament medical permanent, cu atat mai mult cu cat sus-numitul este dependent social, sub aspectul autoingrijirii si al deplasari”, precizandu-se totodata ca „in actualul stadiu evolutiv, asistenta medicala poate fi asigurata si la nivelul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, dar cu dificultate, datorita dependentei sociale”.
In cuprinsul lamuririlor suplimentare scrise comunicate de Institutul de Medicina Legala „Mina Minovici” la solicitarea formulata de instanta in temeiul art. 124 al. 2 C.p.p. (f. 65 di), s-a precizat ca prin formularea utilizata in concluziile raportului de expertiza conform careia „asistenta medicala (a condamnatului T.P.D. – n.n.) poate fi asigurata si la nivelul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, dar cu dificultate” s-a avut in vedere, la modul general, starea de dependenta sociala a condamnatului, generata de intreaga patologie mentionata, si nu, in sens restrictiv, posibilitatile de administrare a tratamentului, dificultatea vizand in special patologia invalidanta pe care o prezinta condamnatul, si nu dotarile si infrastructura de care beneficiaza la acest moment Administratia Nationala a Penitenciarelor. De asemenea, s-a precizat ca asistenta medicala a condamnatului, ce include, pe langa terapia recomandata, atat asigurarea desfasurarii la parametri cel putin acceptabili a functiilor fiziologice ce asigura supravietuirea, cat si o igiena corespunzatoare, prin care sa se poata evita aparitia complicatiilor infectioase, trebuie asigurata atata vreme cat persista patologia mentionata in raport. In completare, expertii si-au exprimat opinia ca, desi este posibil ca asistenta medicala a condamnatului sa fie realizata si in cadrul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, fie in cadrul unui spital-penitenciar, cand evolutia bolilor ar impune acest lucru, fie la nivelul infirmeriei locului de detentie, aceasta ar fi nerecomandata.
Tinand seama de concluziile raportului de expertiza medico-legala in sensul ca, „in actualul stadiu evolutiv, asistenta medicala (a condamnatului T.P.D. – n.n.) poate fi asigurata si la nivelul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, dar cu dificultate, datorita dependentei sociale”, instanta a solicitat Administratiei Nationale a Penitenciarelor sa comunice daca si in ce conditii pe durata executarii pedepsei ar putea fi asigurata asistenta medicala a condamnatului, fata de afectiunile mentionate in cuprinsul raportului de expertiza medico-legala, si daca este posibila executarea pedepsei intr-o unitate penitenciara obisnuita sau exclusiv intr-o unitate de tip spital-penitenciar. In raspunsul formulat, Administratia Nationala a Penitenciarelor s-a limitat la a transcrie, identic, unele sintagme din cuprinsul lamuririlor suplimentare intocmite de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, fara nicio contributie proprie.
Fata de aceste considerente de drept si de fapt, instanta a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste conditia prevazuta de lege referitoare la stabilirea, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel condamnat sufera de o boala care face imposibila executarea pedepsei, in cauza de fata se constata ca, desi instanta a cerut expertilor sa precizeze, pe de o parte, daca afectiunile de care sufera condamnatul T.P.D. fac imposibila executarea pedepsei si, pe de alta parte, daca aceste afectiuni pot fi tratate in reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, stabilind obiective clare si distincte in acest sens, concluziile raportului de expertiza medico-legala intocmit in cauza sunt nu doar partiale, ci si echivoce, limitandu-se la a preciza ca „in actualul stadiu evolutiv, asistenta medicala poate fi asigurata si la nivelul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, dar cu dificultate, datorita dependentei sociale”. Desi nici lamuririle suplimentare intocmite de aceeasi comisie de experti nu exceleaza prin claritate, din cuprinsul acestora se desprind doua aspecte esentiale: pe de o parte, faptul ca numitul T.P.D., fata de afectiunile de care sufera si atata timp cat subzista aceasta patologie, necesita asistenta medicala permanenta, care i-ar putea fi asigurata, de regula, la nivelul infirmeriei locului de detentie si, in situatii deosebite, in cadrul unui spital penitenciar; pe de alta parte, faptul ca, desi asistenta medicala a condamnatului T.P.D. ar putea fi asigurata la nivelul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, ar fi nerecomandata, in opinia medicilor membri ai comisie de experti.
Se desprinde asadar concluzia ca, in niciun caz, condamnatul T.P.D. nu ar putea fi supus regimului de detentie obisnuit, ci incarcerarea sa ar presupune mentinerea sa permanenta intr-un mediu spitalicesc, fie la nivelul infirmeriei, fie in cadrul unui spital penitenciar, condamnatul fiind imobilizat la pat si complet dependent sub aspectul autoingrijirii si al deplasarii. Astfel, el ar trebui sa beneficieze in mod permanent de asistenta medicala si, mai mult decat atat, de un asistent personal permanent care sa il sprijine si sa vegheze la desfasurarea la parametri cel putin acceptabili a functiilor fiziologice necesare supravietuirii si sa ii asigure o igiena corespunzatoare. In aceste conditii, opinia instantei este aceea ca afectiunile de care sufera condamnatul T.P.D. il pun in continuare in imposibilitatea executarii pedepsei, in conditiile in care pedeapsa inchisorii presupune nu doar privarea de libertate, aceasta nefiind un scop in sine, ci un mijloc de a atinge scopul pedepsei, de a fi o masura de constrangere si reeducare. Or, fata de starea de sanatate a condamnatului, este evident ca incarcerarea sa nu si-ar atinge menirea coercitiva si reeducativa.
Nu in ultimul rand, se cuvin mentionate dispozitiile relevante ale Consiliului Europei privind conditiile de detentie. Astfel, in cuprinsul standardelor elaborate de Comitetul European de Prevenire a Torturii, sunt prezentate categorii de detinuti incompatibili cu o detentie continua, respectiv cei carora li s-a stabilit un diagnostic fatal pe termen scurt, cei care sufera de o boala grava ce nu poate fi tratata in mod corespunzator in conditiile din penitenciar, cei care sufera de un handicap grav sau sunt foarte batrani. S-a apreciat ca detentia continua a acestor persoane in mediul penitenciar poate crea o situatie intolerabila din perspectiva interdictiei torturii si a tratamentelor inumane sau degradante, recomandandu-se ca, in aceste situatii, medicul inchisorii sa elaboreze un raport pentru autoritatea responsabila, in vederea realizarii aranjamentelor alternative la detentie adecvate.
Prin urmare, instanta retine ca afectiunile de care sufera condamnatul T.P.D. il fac pe acesta si in prezent sa se afle in imposibilitate de a executa pedeapsa cu inchisoarea ce i-a fost aplicata.
In ceea ce priveste conditia prevazuta de lege referitoare la aprecierea instantei ca amanarea executarii pedepsei si lasarea in libertate a condamnatului nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, in cauza de fata instanta retine ca in mod cert lasarea in libertate a condamnatului T.P.D. nu pericliteaza ordinea si siguranta publica, avand in vedere atat starea sa de sanatate, faptul ca este dependent social, fiind in imposibilitate de a se autoingriji si de a se deplasa singur, cat si relatiile comunicate de Politia Scrioastea (f. 73 di)  si de Politia Municipiului Rosiorii de Vede (f. 69 di) din care rezulta ca, de la data condamnarii si pana in prezent, condamnatul nu a fost implicat sau suspectat de savarsirea unor alte fapte penale sau fapte ilicite de orice natura decat cele pentru care a fost condamnat, nu au fost inregistrate reclamatii sau sesizari in ceea ce il priveste, nu are si nu a avut legaturi cu persoane suspecte de comiterea unor fapte ilicite si nu i-au fost aplicate sanctiuni contraventionale sau de alta natura, aspecte confirmate si de fisa de cazier judiciar emisa la data de 15.06.2009 (f. 71 di) din care rezulta ca acesta nu figureaza in evidente cu alte condamnari sau puneri in miscare a actiunii penale, ulterior condamnarii prin sentinta penala nr. 1021/24.11.1994 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti. Nu in ultimul rand. se remarca sub acest aspect si continutul referatului de ancheta sociala intocmit de Autoritatea Tutelara de la domiciliul condamnatului (f. 76 di) din care rezulta ca acesta locuieste impreuna cu sotia si cu ei doi copii cu chirie, intr-o casa apartinand fondului locativ al Primariei Rosiorii de Vede, compusa din doua camere, hol si bucatarie mobilate cu strictul necesar, veniturile familiei fiind modice, respectiv cele prevazute de Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, condamnatul beneficiind de indemnizatia lunara pentru persoane cu handicap, iar sotia sa fiind incadrata la Primaria Rosiorii de Vede ca asistent personal pentru sotul cu handicap grav, mentionandu-se totodata ca, potrivit certificatului nr. 4889/12.10.2001 de incadrare intr-o categorie de persoane cu handicap care necesita protectie speciala, eliberat de Comisia de Expertiza Medicala a Persoanelor cu Handicap Adulti Teleorman, condamnatul prezinta deficienta functionala grava ce constituie handicap ireversibil, necesitand insotitor permanent, valabilitatea acestui certificat fiind permanenta.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 454 al. 2 C.p.p. rap. la art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., instanta a constatat ca subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei de 7 ani inchisoare aplicate condamnatului T.P.D. prin sentinta penala nr. 1021/1994 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 si a dispus amanarea in continuare a executarii acesteia, pana cand starea de sanatate a condamnatului va permite executarea pedepsei.
In baza art. 454 al. 2 C.p.p., a fixat termen de control pentru verificarea subzistentei cauzei care a determinat amanarea executarii pedepsei la 1 an de la data pronuntarii prezentei, avand in vedere gravitatea afectiunilor de care sufera condamnatul si prognosticul rezervat de ameliorare a starii sale de sanatate.

Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, sentinta penala nr. 372 din 15.07.2009, dosarul nr.  14740/301/2008