Constatare nulitate act juridic

R O M A N I A
JUDECATORIA SECTORUL 3 BUCURESTI
                        SENTINTA CIVILA 8193
              SEDINTA PUBLICA DE LA 09.06.2015
                    INSTANTA CONSTITUITA DIN:
                        PRESEDINTE :
                        GREFIER :

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe R1, R2 SI R3 si pe P, avand ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din publica din data de 19.05.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amanat pronuntarea la data de 26.05.2015, in aceeasi compunere, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amanat pronuntarea la data de 03.06.2015, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amanat pronuntarea la data de 09.06.2015, in aceeasi compunere, dispunand urmatoarele:
 
INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.08.2014 sub numarul ...., R1, R2, R3 , in contradictoriu cu P, au solicitat instan?ei de judecata constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate in Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. .../31.10.2006 si in Actul adi?ional nr. .../18.01.2010; constatarea nulita?ii absolute ?i eliminarea respectivelor clauze, obligarea paratei la emiterea unor noi grafice de rambursare, precum ?i la restituirea sumelor platite nedatorat in baza clauzelor abuzive ?i a dobanzii legale aferente, calculata de la data introducerii prezentei actiuni si pana la momentul pla?ii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclaman?ii au aratat, in esen?a, ca apreciaza ca fiind abuzive clauzele privind comisionul de rambursare anticipata (pct. 9 lit. a), comisionul de acordare credit (pct. 9 lit. b), comisionul de administrare (pct. 9 lit. c), comisionul de transformare pentru prima solicitare (pct. 9 lit. d) ?i comisionul de transformare pentru urmatoarele solicitari (pct. 9 lit. e).
Reclaman?ii au aratat ca prin contractul de credit incheiat cu parata au fost incalcate prevederile legale incidente in domeniul clauzelor abuzive incheiate cu consumatorii, invederand lipsa modificarii contractului de credit in conformitate cu dispozi?iile OUG 50/2010, impunandu-se excluderea comisionului de risc, invederand inciden?a lit. h, i ?i s din Anexa la Legea nr. 193/2000, precum ?i lipsa negocierii directe a contractului de credit, invocand prevederile art. 4 alin. 1 ?i 2 din Legea 193/2000. De asemenea, s-a invederat caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de rambursare anticipata, prin raportare la dispozi?iile art. 66 ?i 67 din OUG 50/2010, precum ?i incalcarea prevederilor art. 46 din OUG 50/2010.
S-a aratat ca pct. 9 lit. c din contract, privind comisionul de administrare este lovit de nulitate absoluta, reprezentand o dobanda mascata, iar pct. 9 lit. b din contract, privind comisionul de acordare credit este in contradic?ie cu prevederile art. 36 din OUG 50/2010.
Reclaman?ii au invederat ca parata nu a dat curs ini?iativei acestora de negociere a contractului, clauzele contractuale mai sus men?ionate avand drept consecin?a crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor, in detrimentul reclaman?ilor, aratand ca sunt indeplinite condi?iile prevazute de art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, intrucat clauzele contractuale nu au fost negociate individual.
In drept, reclaman?ii si-au  intemeiat cererea pe dispozitiile art. 194 si urm, art. 453 Cod proc. Civ., Legea 193/2000, OUG 50/2010.
In dovedirea sus?inerilor, reclaman?ii au depus inscrisuri, in copie (f. 11-92, vol. I).
In data de 21.10.2014 parata a formulat intampinare, prin care a invocat nulitatea capatului de cerere privind restituirea sumelor platite nedatorat, excep?ia lipsei de interes a capatului de cerere privind anularea comisionului de urmarire riscuri, exceptia lipsei de obiect a capatului de  cerere privind anularea clauzei de denuntare unilaterala in favoarea imprumutatului, exceptia lipsei de interes a capatului de  cerere privind anularea comisionului de rambursare anticipata, exceptia lipsei de interes a capatului de cerere privind anularea comisioanelor de transformare ?i exceptia inadmisibilita?ii capetelor de cerere privind restituirea presta?iilor.
Parata a solicitat respingerea ac?iunii ca neintemeiata, aratand ca dispozi?iile OUG 50/2010 nu sunt aplicabile contractului de credit incheiat de reclaman?i, fa?a de data incheierii acestuia, invederand ca prin clauzele contestate sunt vizate componente ale pre?ului contractului, aceste elemente neputand fi suspuse analizei caracterului abuziv. De asemenea, parata a aratat ca toate clauzele contestate sunt redactate in mod clar ?i inteligibil, aratand ca reclaman?ii au incheiat anterior un alt contract de credit cu BCR - contractul nr. .../01.02.2005, precum ?i alte doua contracte ulterioare, respectiv contractele nr. .../07.09.2007 ?i .../24.07.2008, fiind familiariza?i cu mecanismele bancare. Totodata, parata a aratat ca R de?inea calitatea de salariata BCR la data solicitarii ?i acordarii creditului, avand cuno?tin?e specifice in domeniul bancar, cuno?tin?e superioare unui om obi?nuit, similare unui profesionist. Parata a aratat ca nu sunt indeplinite condi?iile prevazute de Legea 193/2000, clauzele fiind negociate sau ar fi putut fi negociate de un consumator diligent, aratand ca buna credin?a a paratei la incheierea contractului se prezuma.
In subsidiar, in masura constatarii caracterului abuziv al clauzelor contractuale, parata a formulat cererea reconven?ionala, prin care a solicitat instan?ei inlocuirea clauzelor constatate ca fiind abuzive cu dispozi?iile legale aplicabile prevazute la art. 36 din OUG 50/2010 cu privire la comisionul de administrare, respectiv un comision de administrare de 0,02 % lunar din soldul creditului.
In drept, parata si-a intemeiat cererea pe dispozi?iile art.1 din Legea nr.193/2000 coroborat cu prevederile art.4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, art.4 din Legea 193/2000, dispozi?iile Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, cu dispozi?iile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice in vigoare la momentul incheierii contractului, art.39 din Legea nr.288/2010 de aprobare a OUG 50/2010, precum si toate dispozi?iile legale prevazute in cuprinsul intampinarii.
In probatiune, parata a depus inscrisuri, in copie (f. 133 vol. I – 64 vol. III).
In data de 11.11.2014 reclamantii au formulat raspuns la intampinare prin care au solicitat respingerea excep?iilor invocate de P si admiterea cererii, precizand ca valoarea comisioanelor reclamante ca fiind abuzive este de 9502,63 lei, aceasta fiind valoarea sumei ce se impune a se restitui de parata.
In drept a invocat art. 201alin.2, art.351 C.pr.civ.
La termenul de judecata din data de 25.11.2014 instan?a a respins ca neintemeiata excep?ia nulita?ii, invocata de parata ?i a unit restul excep?iilor cu fondul cauzei, incuviin?and proba cu inscrisuri ?i proba cu interogatoriul reclaman?ilor (f. 115-124 vol. III), iar la termenul de judecata din data de 27.01.2015, instan?a a incuviin?at proba cu expertiza contabila, raportul de expertiza fiind depus la f. 1-10, vol. IV.

  Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in totul sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes in formularea capatului de cerere privind anularea comisionului de urmarire riscuri, invocata de parata prin intampinare, instan?a retine ca in temeiul art. 33 din C.pr.civ., interesul de a ac?iona trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut ?i actual, interesul reprezentand una dintre condi?iile de exercitare a ac?iunii civile. In acest sens, ?inand cont ?i de precizarile formulate de reclaman?i prin raspunsul la intampinare, prin care au aratat ca solicita constatarea nulita?ii absolute a clauzelor contractuale privind comisionul de rambursare anticipata, comisionul de acordare credit, comisionul de administrare, comisionul de transformare pentru prima solicitare ?i comisionul de transformare pentru urmatoarele solicitari, instan?a constata ca reclaman?ii nu au solicitat anularea comisionului de urmarire riscuri, motiv pentru care va respinge excep?ia lipsei de interes privind acest capat de cerere ca neintemeiata.
Cu privire la excep?ia lipsei de obiect a capatului de cerere privind anularea clauzei de denun?are unilaterala, invocata de parata prin intampinare, fa?a de aspectele mai sus invederate, instan?a constata ca reclaman?ii nu au formulat o astfel de cerere, ace?tia solicitand constatarea caracterului abuziv doar cu privire la clauzele privind comisioanele precizate, astfel ca va respinge ca nefondata excep?ia lipsei de obiect in formularea acestui capat de cerere.
Fa?a de excep?ia lipsei de interes a capatului de cerere privind anularea comisionului de rambursare anticipata, invocata de parata prin intampinare, instan?a apreciaza ca sus?inerile paratei privind lipsirea de efecte a acestei clauze prin intrarea in vigoare a OUG 50/2010 sunt neintemeiate, avand in vedere ca prevederile art. 9 lit. a din Contractul de credit bancar nr. 1017/30.10.2006 privind comisionul de rambursare anticipata fac parte dintr-un contract in vigoare, producand efecte juridice ?i in prezent, nefiind modificate sau inlaturate expres de par?ile contractante, instan?a apreciind ca reclaman?ii au un intere legitim in formularea acestui capat de cerere, fiind indeplinite condi?iile prevazute de art. 33 din C.pr.civ., motiv pentru care va respinge ca neintemeiata excep?ia lipsei de interes privind capatul de cerere mai sus men?ionat.
In ceea ce prive?te excep?ia lipsei de interes in formularea capetelor de cerere privind anularea comisioanelor de transformare¸ invocata de parata prin intampinare, instan?a constata ca sus?inerile paratei conform carora reclaman?ii nu au interes cu privire la acest capat de cerere intrucat nu au solicitat pana in prezent transformarea creditului intr-o alta valuta sunt irelevante, avand in vedere ca dispozi?iile art. 9 lit. d ?i e din contractul de credit i?i produc efectele, fiind in vigoare, reclaman?ii avand interes in constatarea caracterului abuziv al acestor comisioane, respectiv in evitarea aplicarii acestora de catre parata in eventualitatea in care ar solicita transformarea creditului intr-o alta valuta, astfel ca instan?a va respinge ca neintemeiata excep?ia lipsei de interes in sus?inerea acestui capat de cerere.
Cu privire la excep?ia inadmisibilita?ii capetelor de cerere avand ca obiect restituirea presta?iilor, invocata de parata prin intampinare, instan?a re?ine ca dispozi?iile legale incidente nu prevad obliga?ia pentru reclaman?i de a parcurge o procedura prealabila sau obliga?ia indeplinirii altor formalita?i in vederea formularii acestui capat de cerere, iar aspectele invocate de parata privind imposibilitatea restituirii unor presta?ii efectuate in executarea unui contract cu executare succesiva ?i lipsa efectelor retroactive ale sanc?iunii nulita?ii unui astfel de contract reprezinta aspecte ce vizeaza fondul raporturilor juridice dintre par?i, instan?a urmand a respinge ca neintemeiata excep?ia inadmisibilita?ii formularii acestui capat de cerere.
 
Pe fondul cauzei, instan?a re?ine ca o chestiune prealabila ca potrivit art. 102 Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa. Pentru aceste motive, fata de data incheierii contractului pe care reclaman?ii isi intemeiaza cererea (30.10.2006), instanta va analiza prezenta cerere prin prisma dispozitiilor legale ale Codului civil din 1864.
La data de 30.10.2006, reclaman?ii R1, in calitate de imprumutat ?i garant ipotecar R2, in calitate de coplatitor ?i garant ipotecar ?i R3, in calitate de coplatitor, au incheiat cu P in calitate de banca, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. .../30.10.2006 (f. 11-16, vol. I) avand ca obiect acordarea unui credit in cuantum de 37.400 Euro reprezentand credit pentru nevoi personale, acordat pentru o perioada de 240 de luni, care se calculeaza de la data primei trageri de credit. Conform art. 5 din contract dobanda curenta la data incheierii conven?iei era de 9,4 % pe an ?i variabila.
In ceea ce priveste aplicabilitatea in cauza a prevederilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, instanta retine ca acest act normativ transpune in dreptul intern Directiva 93/13/CEE, directiva al carei scop a fost acela de a apropia actele cu putere de lege si actele administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre vanzator sau un furnizor si consumator.
In conformitate cu prevederile art. 2 lit. b din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii no?iunea de consumator inseamna orice persoana fizica sau juridica care in cadrul contractelor care intra sub inciden?a directivei ac?ioneaza in scopuri care se afla inafara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiunii sale.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se intelege  orice persoana  fizica  sau grup  de persoane fizice  constituita  in  asociatii, care, in temeiul  unui contract  care  intra  sub incidenta  prezentei legi,  actioneaza in  scopuri  din  afara  activitatii  sale  comerciale,  industriale  sau  de productie,  artizanale  sau  liberale conform alineatului 2 al aceluiasi articol prin comerciant (profesionist) se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul  unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul  activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori literale, cat  si orice  persoana care actioneaza in acelasi  scop in numele sau pe seama acestuia”.
In continuare, instan?a re?ine ca termenul de consumator a fost definit ?i in cuprinsul Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European ?i a Consiliului privind contractele incheiate de credit pentru consumatori. Astfel, potrivit art. 3 lit. a din acest act prin consumator se in?elege o persoana fizica care, in cadrul opera?iunilor reglementate de aceasta directiva, ac?ioneaza in scopuri care se afla inafara activita?ii sale comerciale sau profesionale.
Din ansamblul acestor reglementari se degaja concep?ia conform careia, pentru a beneficia de protec?ia oferita de legisla?ia privind protectia consumatorului, in cadrul rela?iilor contractuale incheiate cu profesioni?tii, o persoana fizica trebuie sa ac?ioneze inafara activita?ii sale obi?nuite, profesionale, artizanale sau liberale. Aceasta se datoreaza chiar principiului care guverneaza intreaga materie a protec?iei consumatorilor respectiv necesitatea asigurarii unui echilibru intre consumator -  persoana  lipsita de cuno?tin?e de specialitate, care nu are la dispozi?ie toate parghiile necesare pentru a ob?ine informa?iile esen?iale  in cadrul unui contract ?i profesionist (comerciant) care prin natura  activita?ii pe care o desfa?oara are acces necondi?ionat la intreaga legisla?ie in domeniu, plecandu-se de la prezum?ia specializarii acestuia.
Consumatorul se afla intr-un raport de inferioritate cu profesionistul din trei perspective: tehnica deoarece profesioni?tii cunosc produsele sau serviciile pe care le comercializeaza, in timp ce consumatorii au pu?ine cuno?tin?e in acest sens; economica, intrucat profesioni?tii dispun de resurse economice mai mari  fata de consumatori si juridica, consumatorii neavand in general posibilitatea de a negocia si influenta in vreun fel clauzele contractuale.
Instan?a re?ine ca inclusiv in preambulul Directivei nr. 93/13/CEE se face referire la faptul ca persoanele care achizitioneaza marfuri si servicii ar trebui protejate impotriva abuzului de putere de catre vanzator sau furnizor, mai ales impotriva contractelor standard unilaterale si impotriva excluderii inechitabile a unor drepturi esentiale din contracte.
Totodata, prin jurispruden?a sa constanta (cauzele Oceano Grupo Editorial ?i Salvat Editores, Mostaza Claro, Asturcom Telecomunicaciones, Banco Espanol de Credito vs Jpoacquin Calderon  Camino) CJUE a stabilit ca sistemul de protec?ie pus in aplicare de Directiva 93/13 se bazeaza pe ideea ca un consumator se gase?te intr-o situa?ie de inferioritate fa?a de un vanzator sau un furnizor in ceea ce prive?te atat puterea de negociere cat ?i nivelul de informare, situa?ie care il conduce la adeziunea la condi?iile redactate in prealabil de vanzator sau furnizor, fara a putea exercita o influen?a asupra con?inutului acestora. Avand in vedere o astfel de situa?ie de inferioritate, articolul 6 alin. 1 din directiva prevede ca o asemenea clauza nu creeaza obliga?ii pentru consumator. Aceasta dispozi?ie este imperativa ?i urmare?te sa substituie echilibrul formal pe care il instituie contractul intre drepturile ?i obliga?iile cocontractan?ilor printr-un echilibru real, de natura sa restabileasca egalitatea dintre aceste par?i.
In prezenta cauza, pentru a se analiza caracterul abuziv al clauzelor invocate de reclaman?i din contractul de credit nr. 1017/30.10.2006, instan?a trebuie sa stabileasca mai intai daca reclaman?ii se incadreaza in no?iunea de consumator pentru a putea beneficia de prevederile favorabile ale Legii nr. 193/2000.
Astfel cum rezulta din adeverin?a de salariu de la f. 37 din vol. III, eliberata in vederea ob?ineri creditului, in data de 12.09.2006, precum ?i din cuprinsul contractului de credit, respectiv art. 21.4, R1 a fost angajata Bancii Comerciale Romane cu contract de munca pe o perioada nedeterminata, din anul 2004, indeplinind func?ia de operator ghi?eu bancar la Serviciul administrare opera?iuni cu numerar ?i tezaur, avand o vechime in munca de 23 ani ?i 6 luni. Acest aspect a fost recunoscut ?i de reclamanta prin raspunsul la intrebarile nr. 8 ?i 9 (f. 118 vol III) aceasta men?ionand ca la data semnarii contractului era mul?umita de condi?iile agreate cu banca intrucat beneficia de anumite avantaje, devenind nemul?umita odata cu pensionarea acesteia ?i cu pierderea avantajelor ini?iale.
Instan?a re?ine ca func?ia de operator ghi?eu bancar include activita?ii in domeniul creditarii clien?ilor persoane fizice, inregistrarea ?i urmarirea opera?iunilor de acordare ?i rambursare a creditelor precum ?i de incasare a dobanzilor la termenele contractuale. Pentru exercitarea acestei activita?i, sunt necesare cuno?tin?e de specialitate in privin?a elementelor de credit, dobanda practicata, comisioanele precum ?i alte costuri ale creditului ?i reglementarile interne ale P SA astfel incat sa poata oferi clien?ilor toate informa?iile necesare in vedere incheierii contractelor.
Raportat la aceasta calitate a reclamantei, instan?a re?ine ca in cauza nu se poate vorbi despre un consumator obi?nuit, aflat intr-o pozi?ie de inferioritate in raport cu banca la momentul incheierii contractului de credit din moment ce aceasta cuno?tea opera?iunile de creditare ce se derulau in cadrul bancii. Mai mult, aceasta avea o experien?a de 23 de ani in acest domeniu la data incheierii contractului, perioada de timp in care a acumulat cuno?tin?e de specialitate in materia creditelor bancare astfel incat se poate presupune ca a in?eles clauzele contractului, modul in care func?iona sistemul dobanzii variabile precum ?i  destina?ia comisioanelor.
In condi?iile in care a incheiat contractul de credit in perioada in care era angajata bancii ?i chiar la Sucursala Rahova Bucure?ti la care lucra in acea perioada, reclamanta nu poate invoca lipsa de informare sau nein?elegerea prevederilor contractuale cu atat mai mult cu cat astfel de informa?ii erau date chiar de aceasta in rela?iile cu clien?ii.
Totodata, instan?a re?ine ca in virtutea calita?ii sale de angajat, reclamanta a beneficiat de facilita?i in ob?inerea creditului, respectiv o reducere a dobanzii cu 2 p.p., precum ?i a tuturor comisioanelor cu 50% (art. 21.2 din contract).
Avand in vedere ca scopul Legii nr.193/2000 este acela de a restaura echilibrul contractual prin parghia pusa la indemana judecatorului na?ional constand in posibilitatea acestuia de a pune in discu?ie caracterul abuziv al unei clauze, de a constata nulitatea absoluta a acesteia ?i de a dispune inlaturarea unei astfel de clauze din contract, instan?a apreciaza ca in spe?a de fa?a acest scop nu i?i gase?te aplicarea intrucat nici la momentul semnarii contractului de credit de catre reclamanta ?i nici ulterior aceasta nu se afla intr-o situa?ie de  vulnerabilitate ?i a in?eles pe deplin politica de creditare a P.
Prin urmare, instan?a constata ca reclamanta R1 nu poate fi asimilata unui consumator profan ci dimpotriva este un consumator specializat, care de?ine un pachet consistent de cuno?tin?e de specialitate in domeniul creditelor bancare, astfel ca nu poate beneficia de protec?ia oferita de prevederile Legii nr. 193/2000.
In ceea ce-i prive?te pe reclaman?ii R2 ?i R3, avand in vedere calitatea acestora de garant ipotecar, respectiv coplatitor, instan?a apreciaza ca analiza calita?ii de consumator, in sensul dispozi?iilor Legii 193/2000, se realizeaza prin raportare la imprumutatul principal, respectiv R1, avand in vedere caracterul accesoriu al obliga?iei asumate de reclaman?ii R2 SI R3, fa?a de obliga?ia asumata de reclamanta R1, lipsa calita?ii de consumator privind-o pe aceasta din urma avand inciden?a ?i asupra tuturor persoanelor care au constituit garan?ii sau care s-au obligat la plata alaturi de aceasta, instan?a constatand astfel ca niciunul dintre reclaman?i nu poate beneficia de protec?ia oferita de legisla?ia privind protectia consumatorului.
Luand in considerare motivele expuse anterior, instan?a va respinge cererea formulata de reclaman?i ca neintemeiata, ace?tia avand la dispozi?ie calea dreptului comun pentru a-?i valorifica preten?iile fa?a de parata in situa?ia in care apreciaza ca au fost suspu?i unor eventuale presiuni sau abuzuri din partea bancii.
Fa?a de solu?ia privind respingerea cererii principale, formulate de reclaman?i, instan?a va respinge ?i cererea reconven?ionala formulata de P, avand in vedere caracterul subsidiar al acesteia fa?a de o eventuala solu?ie de admitere a cererii principale.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata.
Fata de cererea expresa a paratei in acest sens, instanta retine culpa procesuala a reclaman?ilor in declansarea prezentului litigiu motiv pentru care ii va obliga la plata cheltuielilor de judecata suportate de parata cu prilejul solutionarii prezentei cauze, respectiv la plata sumei de 5480,80 lei, cu titlu de onorariu de avocat, achitat in baza facturii nr. .../29.10.2014, conform extrasului de cont din data de 07.11.2014.

                   PENTRU ACESTE MOTIVE,
                          IN NUMELE LEGII,
                             HOTARA?TE:

   Respinge excep?ia lipsei de interes a capatului de cerere privind anularea comisionului de urmarire riscuri, invocata de parata, ca neintemeiata.
Respinge excep?ia lipsei de obiect a capatului de cerere privind anularea clauzei de denun?are unilaterala, invocata de parata, ca neintemeiata.
Respinge excep?ia lipsei de interes a capatului de cerere privind anularea comisionului de rambursare anticipata, invocata de parata, ca neintemeiata.
Respinge excep?ia lipsei de interes a capatului de cerere privind anularea comisioanelor de transformare, invocata de parata, ca neintemeiata.
Respinge excep?ia inadmisibilita?ii capetelor de cerere privind restituirea presta?iilor, invocata de parata, ca neintemeiata.
Respinge cererea principala, astfel cum a fost precizata, in cauza civila privind pe reclaman?ii R1, R2, R3 si pe P, ca neintemeiata.
Respinge cererea reconven?ionala, ca neintemeiata.
Obliga reclaman?ii la plata catre parata a sumei de 5480,80 lei , cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecatoria Sectorului 3 Bucure?ti.
Pronun?ata in ?edin?a publica, astazi, 09.06.2015.