Expertiza medico-legala psihiatrica. Conditii de admisibilitate a probei.

      4.1.Expertiza medico-legala psihiatrica. Conditii de admisibilitate a probei.
2.Inselaciunea prin emiterea de mijloace de plata fara asigurarea anticipata a disponibilului in contul bancar. Conditii de existenta.

      Drept procesual penal. Partea generala.Probele si mijloacele de proba.
      Drep penal.Partea speciala.Infractiuni contra patrimoniului.
      
      
      Codul de procedura  penala. Art.116-125.
      Codul penal.Art.215 al.4  


      1.Expertiza medico-legala solicitata de inculpat, este utila si concludenta pentru justa solutionare a cauzei numai daca in dosar sunt elemente care sa determine o indoiala cu privire la starea psihica a inculpatului, asemenea elemente pot privi, antecedentele medicale a inculpatului de natura psihica, comportarea anterioara acestuia si modul de comportare a acestuia in cadrul procesului penal.
       Daca inscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei de catre aparatorul  inculpatului, prin continutul lor nu ofera indicii temeinice cu privire la prezenta unor afectiuni psihice ale inculpatului, anterioare derularii activitatilor sale infractional,, de natura a pune la indoiala existenta discernamantului acestuia in momentul savarsirii faptelor, efectuarea unei  expertize medico-legale psihiatrice, astfel cum s-a solicitat,  nu se justifica.
       
      2. Pentru legala incadrare juridica a faptei de emitere a unui cec fara asigurarea anticipata a disponibilului in cont, necesar pentru acoperirea acestuia, urmeaza a se stabili, in raport cu probatoriul administrat, daca neindeplinirea acestei conditii a fost cunoscuta de beneficiarul efectului de comert mentionat, caz in care fapta comisa intruneste elementele constitutive ale infractiunii de pericol prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea Cecului, sau daca neindeplinirea acestei conditii este rezultatul inducerii intentionate in eroare a beneficiarului cecului, in scopul particularizat de art. 215 alin. (1) C. pen., de esenta infractiunii de inselaciune daca s-a produs o paguba, caz in care fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii impotriva patrimoniului prevazuta de art. 215 alin. (4) C. pen.
      Daca probele dosarului fac dovada neindoielnica ca inculpatul nu a instiintat partile  vatamate despre faptul ca mijloacele de plata emise de catre acesta  nu au  asigurarea anticipata a disponibilului in cont,aceasta omisiune, in mod evident constituie un act de inducere in eroare a partenerilor comerciali cu prilejul incheierii contractelor.
      
      Curtea de Apel Bacau, sectia penala, cauze minori si familie, decizia penala nr.325  din 27 mai 2010.
      
      
      Prin sentinta penala nr. 543 din 18.12.2009 pronuntata de Judecatoria Roman, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev.de art.215 al.1 si 2 Cod penal, in conditiile art.41 (2) Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b si 76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de un an si sase luni inchisoare.
Pentru savarsirea infractiunii de emitere de cecuri fara a avea la tras disponibil suficient, prev.de art.84 (1) pct.2 din Legea nr.59/1934, in conditiile art.41 (2) Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b si 76 lit.e Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de trei luni inchisoare.
Pentru savarsirea infractiunii de emitere de cecuri cu data falsa si carora le lipsesc elementele esentiale, prev.de art.84 (1) pct.3 din Legea nr.59/1934, in conditiile art.41 (2) Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b si 76 lit.e Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de trei luni inchisoare.
Conform art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea – de un an si sase luni inchisoare.
Pentru complicitate la infractiunea de inselaciune, prev.de art.26 Cod penal,raportat la art.215 al.1,2 Cod penal, in conditiile art.41 (2) Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b si 76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. I. F. la pedeapsa de un an inchisoare.
Inculpatilor le-au fost interzise drepturile prev.de art.64 (1) lit.a teza a II a si lit.b Cod penal, in conditiile si pe perioada prev.de art.71 Cod penal.
S-a constatat ca prejudiciile cauzate partilor vatamate  au fost recuperate, iar acestea nu s-au constituit parti civile.
Conform art.192 (2) Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii la cate 1000 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr.705/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Roman, inregistrat la instanta cu nr.2109/291/2009, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului G. C. pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, prev.de art.215 al.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, emitere de cecuri fara a avea tras la disponibil suficient, prev.de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal si emitere de cecuri cu data falsa si carora le lipseste elementele esentiale, prev.de art.84 al.1 pct.3 din legea nr.59/1934, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal si a inculpatului G. I. F.pentru complicitate la inselaciune prev. de art.26 raportat la art.215 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Din probele administrate in cauza (procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de ridicare de inscrisuri, copii ale ordinelor de compensare, copii facturi, procesul-verbal de esalonare plata, file CEC, bilete la ordin, justificari refuz de plata, adresa B.N.R., declaratiile martorilor se retine ca in perioada 2005-2007 (luna decembrie) inculpatul G. C. a fost administrator al SC„P. T.”SRL Roman, societatea avand ca obiect de activitate productia, prelucrarea si conservarea carnii si a produselor din carne. La data de 19 decembrie 2007, inculpatul G. C. s-a retras din societate si din administrarea acesteia, societatea fiind preluata de numitul I. P.. In procesul-verbal de predare-primire incheiat la 19.12.2007 s-a stipulat predarea-primirea gestiunii, a actelor contabile, stampilelor, intregului pasiv si activ al SC„P T”SRL Roman, inculpatul fiind descarcat de gestiune si de orice alte obligatii patrimoniale si nepatrimoniale, care au fost preluate de I. P. (fil.180 d.u.).
In fapt, insa, acest lucru nu s-a realizat si inculpatul a continuat sa administreze firma fara a preda acte, stampile, patrimoniu, predarea societatii fiind fictiva.
A rezultat din probe ca numitul I. P., persoana care a fost usor de influientat, lipsit de un loc de munca, locuinta si venituri, a acceptat acest lucru in schimbul promisiunii inculpatului G. C. de a-l angaja la firma sa pentru a face achizitii de produse de carne, primind in schimb de la inculpat si sume de bani.
La data de 19.01.2008, numitul I. P., la solicitarea inculpatului G. C., l-a imputernicit pe acesta cu drept de prima semnatura in  relatiile SC„P. T.”SRL cu Banca Comerciala „C.” SA Sucursala Roman (fil.136 d.u.).Astfel, in aceasta modalitate inculpatul G. C. a continuat activitatea societatii, s-a folosit de nume, de calitatea falsa de „administrator”, de stampila societatii si de  instrumente de plata – file CEC si bilete la ordin – inducand in eroare reprezentantii altor societati de la care achizitiona marfa.
Despre toate acestea avea cunostinta si inculpatul G. I. F, administrator la SC„P V”, societate cu acelasi obiect de activitate ca si societatea la care fusese administrator inculpatul G. C., cei doi colaborand de mai multi ani.
In luna ianuarie 2009 inculpatul G I F l-a ajutat pe inculpatul G C sa gaseasca furnizori de carne, propunandu-i sa colaboreze cu firme cu care colaborase si el.
Astfel, in lunile ianuarie si februarie 2008, cei doi inculpati au mers la SC„S”SRL din comuna D., judetul Botosani, administrata de numitul T D M stabilind cu acesta ca SC„S”SRL sa le livreze carcasa de vita, iar SC„P T”SRL sa le dea la schimb carcasa de porc. Inculpatul G C, prezentandu-se ca fiind administrator al societatii SC„P T”SRL a convenit cu T. D. M., in prezenta inculpatului G I F ca diferentele de pret intre produse sa se faca prin compensare, astfel ca au fost incheiate sapte ordine de compensare in perioada 21.11 – 2.02.2008 semnate de inculpatul G I F, care facea personal deplasarea la SC„S”SRL, cu mijloace de transport puse la dispozitie de inculpatul G. C. si care aducea acestuia marfa achizitionata. In continuare, inculpatul G. C. vindea carcasa de bovina la SC„M” SRL Rachiteni, judetul Iasi cu preturi sub cele de achizitie, inculpatul G Cr intrand fara intarzieri in posesia banilor pentru marfa vanduta.
La data de 19 ianuarie 2008 SC„S”SRL a livrat cu factura nr. 001453 carcasa de vita catre SC„P T”SRL, in valoare de 15.121,09 lei marfa ridicata de inculpatul G I F, care a inmanat drept garantie fila CEC seria B.A. 338 nr.00097815, avand ca data scadenta 19.02.2008, semnata si stampilata de inculpatul G C, celelalte rubrici fiind completate de inculpatul  F.
Marfa astfel achizitionata a fost vanduta de inculpat la SC „M”SRL sub pretul de achizitie, contul societatii nefiind ulterior alimentat.
In continuare, in aceeasi maniera, au fost emise si alte cecuri si bilete la ordin pentru marfuri achizitionate de la SC„S”SRL :
- CEC seria BA 338 nr.00097810 pentru valoarea de 4276,23 lei, scadent la 18.02.2008,  
- bilet la ordin emis la 26.01.2008 scadent la 26.02.2008 pentru suma de 7261,38 lei (pentru marfa achizitionata conform facturii 001393),
- bilet la ordin emis la 16.02.2008, scadent la 16.03.2008 pentru suma de 19131,07 lei (facturi 001522/16.02.2008, 001592/14.02.2008 si 001503/09.02.2008).
Toate acestea, introduse la plata de reprezentantii SC„S”SRL au fost refuzate pentru lipsa totala de disponibil in cont, instituindu-se pentru perioada 22.02.2008 – 22.02.2009 interdictie bancara de catre Banca Comerciala „C” SA Roman.
Tot la sfarsitul lunii decembrie 2007 inculpatul G C a achizitionat acelasi gen de produse si de la SC„B P Com”SRL Onesti, judetul Bacau, inculpatul prezentandu-se ca administrator al SC„P.T”SRL Roman.
Pentru marfa achizitionata la data de 07.01.2008 in valoare de 25.000,95 lei, inculpatul G C a emis o fila CEC cu seria B.A. nr.338 – 00098212 semnata si stampilata, necompletata la celelalte rubrici, ca si garantie a platii care insa, introdusa la plata la data de 7 martie 2008, a fost refuzata din lipsa totala de disponibil in cont, tragatorul aflandu-se in interdictie bancara.
Inculpatii au recunoscut savarsirea faptelor, recunoastere care se coroboreaza cu probele susmentionate.
In drept, faptele lui G C au constituit infractiunile de inselaciune, prev.de art.215 al.1 si 2 Cod penal,emitere de cecuri fara a avea la tras disponibil suficient, cu data falsa si carora le lipsesc elementele esentiale cerute de art.1 al.1, 2, 3 si 5 si art.11, prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 si respectiv art.84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934, toate in conditiile art.41 (2) Cod penal si art.33 lit.a Cod penal.
Fapta lui G I F constituie complicitate la infractiunea de inselaciune prev.de art.26 rap.la art.215 al.1 si 2 Cod penal, in conditiile art.41 (2) Cod penal.
La individualizarea pedepselor s-a avut in vedere pericolul social al  faptelor si persoanele inculpatilor (fara antecedente penale, cu atitudine procesuala sincera).
Avand in vedere staruinta inculpatilor de a recupera prejudiciile cauzate, s-a retinut in favoarea lor circumstanta atenuanta prev.de art.74 lit.b Cod penal, urmand a se cobori pedepsele sub minimele speciale.
S-a aplicat pedeapsa accesorie prev.de art.71 Cod penal.
SC„S”SRL D. si SC„B P.Com”SRL Onesti nu s-au constituit parti civile, precizand ca prejudiciile au fost recuperate.
Conform art.191 (2) Cod procedura penala, inculpatii vor fi obligati la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in care se includ si onorariile aparatorilor lor din oficiu.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel, in termen legal, inculpatul  G C.
In motivare, a aratat ca apelul vizeaza cuantumul pedepsei aplicate, prejudiciul a fost recuperat in totalitate, iar filele CEC au fost lasate drept garantie si nu ca modalitate de plata.
Inculpatul nu a dorit sa fie ascultat in apel. Nu au fost administrate probe noi.
Analizand hotararea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel si din oficiu, Tribunalul a constatat ca apelul este nefondat.
Prima instanta a retinut corect situatia de fapt, vinovatia inculpatului si incadrarea juridica a faptelor, pe baza unor probe legal administrate, din care rezulta, fara putinta de tagada, ca inculpatul este autorul faptelor, asa cum au fost descrise.
In mod corect a retinut prima instanta circumstanta atenuanta judiciara prevazuta in art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal, avand in vedere staruinta inculpatului pentru recuperarea prejudiciului.
Retinerea aceleiasi circumstante si pentru infractiunile prevazute de legea cecului este, insa, gresita, pentru ca acestea sunt infractiuni de pericol si nu de rezultat. Cu toate acestea, tribunalul nu a putut inlatura aplicarea circumstantei atenuante pentru aceste infractiuni, pentru a nu se crea inculpatului o situatie mai grea in propria cale de atac.  
Pentru a realizare scopul aratat in art. 52 Cod penal, pedepsele stabilite de prima instanta pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatului sunt suficiente, reducerea lor si mai mult sub minimul special neputand asigura acest scop. Prima instanta a individualizat corect pedepsele stabilite pentru fiecare infractiune, pornind de la criteriile enumerate in art. 72 Cod penal. Imprejurarile invocate de inculpat in apel pentru reducerea pedepsei au fost avute in vedere de prima instanta si nu justifica o reducere mai mare a pedepselor sub minimul special.
Pentru aceste considerente prin decizia penala nr. 38/AP din 10.02.2010 pronuntata de Tribunalul Neamt s-a dispus in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, respingerea ca nefondata a apelului declarat de inculpatul G.C., impotriva sentintei penale nr. 543 din 18.12.2009, pronuntata de Judecatoria Roman.
S-a mentinut sentinta atacata.
In baza art.189 Cod procedura penala, onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 200 lei, va fi avansat catre Baroul de Avocati Neamt, din fondurile Ministerului Justitiei.
In baza art.192 alin. 2 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul sa plateasca statului 230 lei, cheltuieli judiciare avansate.
      Impotriva deciziei penale mai sus mentionate a declarat recurs in termen legal  inculpatul  G. C.
      Prin concluziile orale puse in fata instantei de recurs de aparator, inculpatul G C criticat decizia recurata sub urmatoarele aspecte:
      O prima sustinere a recursului se refera la incidenta in speta a unei cauze care inlatura caracterul penal al faptelor imputate recurentului, respectiv iresponsabilitatea inculpatului.
      In dezvoltarea acestui motiv, inculpatul a depus la dosarul cauzei mai multe inscrisuri medicale care atesta existenta unor afectiuni psihice constatate la persoana inculpatului.
      In raport de aceste inscrisuri, care in opinia inculpatului constituie indicii temeinice de punere la indoiala a existentei responsabilitatii acestuia, s-a solicitat  admiterea recursului, casarea deciziei atacate, retinerea cauzei spre rejudecare si efectuarea unei expertize psihiatrice care sa stabileasca daca inculpatul in momentul savarsirii faptelor a avut sau nu discernamant.
      In secundar, daca prima critica nu va fi retinuta de catre Curte,recurentul a solicitat reducerea pedepselor si modificarea modalitatii de executare in sensul suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante, in conformitate cu preved.art.86/1 C.p.p.
      In sustinerea acestui ultim motiv de recurs, inculpatul a invocat aspecte ce caracterizeaza pozitiv persoana sa, respectiv staruinta depusa pentru repararea prejudiciului produs prin savarsirea faptelor si atitudinea colaboranta adoptata in fata organelor judiciare.  
       Analizand decizia penala recurata in raport de motivele de recurs invocate cat si din oficiu in limitele cazurilor de casare  prev. de  art.385/9 al.3  Cpp, Curtea  constata ca  recursul inculpatului este nefondat.
      In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la necesitatea  efectuarii unei expertize medico-legale psihiatrice asupra inculpatului de natura a stabili existenta sau inexistenta discernamantului in momentul savarsirii faptelor, Curtea nu poate impartasi acest punct de vedere si considera ca nu se justifica  expertizarea psihiatrica a inculpatului.
       Expertiza solicitata de inculpat, este utila pentru justa solutionare a cauzei numai daca in dosarul cauzei sunt elemente care sa determine o indoiala cu privire la starea psihica a inculpatului, asemenea elemente pot privi, antecedentele medicale a inculpatului de natura psihica, comportarea anterioara acestuia si modul de comportare a acestuia in cadrul procesului penal.
      In ceea ce priveste inscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei de catre aparatorul recurentului, Curtea a apreciat ca acestea prin continutul lor nu ofera indicii temeinice cu privire la prezenta unor afectiuni psihice de care sufera inculpatul, de natura a pune la indoiala existenta discernamantului acestuia in momentul savarsirii faptelor.
      Inscrisurile medicale depuse de aparatorul inculpatului la dosarul cauzei, prin continutul lor informativ, fac dovada unor afectiuni psihiatrice constatate posterior momentului savarsirii faptelor.
      De asemenea, instanta de recurs a mai constatat ca aceasta aparare a inculpatului care invoca iresponsabilitatea sa, a fost invocata pentru prima data in recurs, nefiind pusa in discutie si in fata instantelor de fond si apel, situatie care impune concluzia ca teza inculpatului constituie o strategie de natura a obtine exonerarea sa de raspundere penala.
      In ceea ce priveste motivul secundar de recurs, referitor la reindividualizarea judiciara a pedepselor aplicate, Curtea nu a putut da curs nici acestei cereri.
      La individualizarea judiciara a pedepselor, prima instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare indicate de art.72 Cp, respectiv gradul de pericol social  al infractiunilor savarsite, evidentiat de imprejurarile in care au fost comise(participatie penala sub forma complicitatii la inselaciuni comise in forma agravata soldate cu producerea unor prejudicii materiale mari), pluralitatea de infractiuni, limitele speciale de pedeapsa, precum si persoana inculpatului.
      In aceste conditii, Curtea a apreciat ca atitudinea de recunoastere a inculpatului manifestata in cursul procesului penal,precum si celelalte circumstante personale invocate nu pot sa conduca la reducerea pedepselor si la modificarea modalitatii de executarea a pedepsei rezultante in sensul suspendarii acesteia, astfel cum a solicitat acesta.
      De altfel inculpatul a beneficiat de un tratament sanctionator deosebit de favorabil, Curtea constatand ca pedepsele aplicate acestuia au fost coborate mult sub limitele speciale prevazute de textele incriminatoare, prin retinerea unor circumstante atenuante.
      Hotararile pronuntate de instantele anterioare sunt deficitare, in ceea ce priveste incadrarea juridica retinuta in cauza.
      In opinia Curtii trebuia sa se retina in sarcina inculpatului doua infractiuni in comise in concurs real: o infractiune de inselaciune comisa in forma agravata si continuata prev. de art. 215 al.1,2,3,4 C.p. cu aplic. art. 41 al.2 C.p. si o infractiune de emitere de file cec carora le lipsesc elementele esentiale, prev. de art.84 al.1 pct.3 din legea nr.59/1934.
       Pentru legala incadrare juridica a faptei de emitere a unui cec fara asigurarea anticipata a disponibilului in cont, necesar pentru acoperirea acestuia, urmeaza a se stabili, in raport cu probatoriul administrat, daca neindeplinirea acestei conditii a fost cunoscuta de beneficiarul efectului de comert mentionat, caz in care fapta comisa intruneste elementele constitutive ale infractiunii de pericol prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea Cecului, sau daca neindeplinirea acestei conditii este rezultatul inducerii intentionate in eroare a beneficiarului cecului, in scopul particularizat de art. 215 alin. (1) C. pen., de esenta infractiunii de inselaciune daca s-a produs o paguba, caz in care fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii impotriva patrimoniului prevazuta de art. 215 alin. (4) C. pen.
       Lucrarile dosarului fac dovada neindoielnica ca inculpatul nu a instiintat partile  vatamate despre faptul ca mijloacele de plata emise de recurent nu au  asigurarea anticipata a disponibilului in cont.
      In atare situatie, avand in vedere ca persoanele pagubite nu au cunoscut lipsa disponibilitatilor banesti necesare efectuarii platilor,inculpatul in mod evident le-a indus in eroare cu prilejul incheierii contractelor prin care s-au facut achizitii de carne, emitand mijloace de plata fara acoperire(cecuri si bilete la ordin).
       In consecinta,in mod gresit s-a retinut in sarcina inculpatului infractiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea Cecului in concurs cu infractiunea prev. de art.215 al.1 si 2 C.p. in loc sa se retina doar infractiunea unica de inselaciune comisa in forma agravata si continuata prev. de art. 215 al.1,2,3,4 C.p. cum era corect.
      Cu toate acestea, avand in vedere ca decizia ce formeaza obiectul recursului, a fost atacata doar de inculpat, aceasta nu va fi supusa casarii, intrucat o schimbare a incadrarii juridice in sensul aratat mai sus, ar atrage agravarea situatiei inculpatului,situatie ce ar contraveni principiul neagravarii situatiei in propriul recurs, prev. de art. 385/8 C.p.p.
      In lumina  considerentelor prezentate, Curtea in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. pr. pen. a respins ca nefondat recursul  declarat de recurentul inculpat.