Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Bacau

Dreptul familiei. Partaj de bunuri comune. Bun propriu.

(Decizie nr. 522 din data de 29.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau)

Domeniu Familie (infractiuni si alte probleme in legatura cu familia); Partaj | Dosare Curtea de Apel Bacau | Jurisprudenta Curtea de Apel Bacau

Prin decizia civila nr.220/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul N. in dosarul nr.4204/279/2008 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de catre reclamantul S.V. si parata P.C. impotriva sentintei civile nr.2724/14.05.2010 a Judecatoriei P.N..
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
Reclamantul S.V. a chemat in judecata pe parata P.C. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna iesirea din indiviziune cu privire la apartamentul bun comun, dobandit in timpul casatoriei, apartament situat in municipiul P.N, str. M.V., judetul N., la achizitionarea caruia partile au avut o contributie egala.
Parata P.C. a formulat intampinare si cerere reconventionala aratand ca referitor la modul de dobandire a imobilului a carei partajare se solicita, lucrurile stau exact invers, in ceea ce priveste contributia partilor.
Pe cale reconventionala parata – reclamanta a solicitat includerea la masa de partaj a autoturismului marca ,,Volkswagen” cu nr. de inmatriculare NT-04-SNX, dobandit de parti in anul 2005 in schimbul pretului de 13.000 de euro. Mai arata ca intrucat in pretul imobilului supus partajului este inclusa contravaloarea garsonierei ce a fost proprietatea sa, a solicitat ca la partajare sa se retina contributia sa majorata la dobandirea apartamentului fara a preciza, insa, cota de contributie ce se cuvine a fi retinuta in favoarea sa.
La termenul de judecata din data de 15.05.2009, reclamantul-parat si-a completat actiunea (f.28 ds.), solicitand ca la stabilirea masei de partaj sa se retina si un drept de creanta in favoarea sa, constand in contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilelor ce au fost supuse schimburilor succesive, cat si imobilului a carui partajare se solicita prin prezenta actiune.
Totodata, la acelasi termen de judecata si parata-reclamanta si-a completat cererea reconventionala (f.29 ds.), solicitand ca la masa de partaj sa fie inclusa suma de 30.000 de lei (RON), bani ce au fost depusi de catre reclamant la B.R.D.- sucursala P.N. si care existau la data desfacerii casatoriei.
Ulterior, la termenul de judecata din data de 11.09.2009, reclamantul-parat si-a precizat din nou actiunea principala (f.34-36 ds.), solicitand, de asta data, a se retine in favoarea sa o cota majorata la dobandirea bunurilor comune, de 80%, fata de 50%, cat  a solicitat prin cererea de chemare in judecata.
Ulterior, prin ultimele precizari depuse la dosar (f.76) pentru termenul de judecata din data de 05.03.2010, desi a apreciat ca autoturismul marca ,, Vokswagen” cu nr. de inmatriculare NT-04-SNX este bunul sau propriu, intrucat a fost dobandit in perioada in care intre parti existau neintelegeri si cu doar cateva luni inainte de despartirea in fapt, reclamantul-parat a conchis ca la masa de partaj trebuie a fi inclus apartamentul cu trei camere in valoare de 40.000 de euro (echivalentul sumei de 166.000 RON), precum si autoturismul marca ,, Vokswagen”, in valoare de 4500 de euro (echivalentul sumei de 18.675 RON).
La termenul de judecata din data de 15.01.2010 parata-reclamanta a precizat ca renunta la cererea privind includerea la masa de partaj a sumei de 30.000 de lei (RON).
Ulterior, a formulat, la randul sau noi precizari ale cererii reconventionale (f.80, 81 ds.), prin care a solicitat instantei sa constate calitatea de bun propriu al sau al apartamentului cu trei camere situat in municipiul P.N., str. M.V., jud. N., intrucat a fost dobandit ca urmare a doua schimburi succesive de imobile, iar acestea din urma erau proprietate sa exclusiva.
Totodata, a precizat ca este de acord cu valoarea indicata de catre reclamantul-parat referitoare la autoturismul supus partajarii, respectiv suma de 4500 de euro.
Investita cu solutionarea cererilor, Judecatoria P.N. prin sentinta civila nr. 2724/14.05.2010 a admis in parte cererea principala de partaj, asa cum a fost precizata, formulata de reclamantul-parat S.V. in contradictoriu cu parata-reclamanta P.C.; a admis in parte cererea reconventionala, asa cum a fost precizata; a constatat ca sotii au dobandit in timpul casatoriei, cu contributie egala, urmatoarele bunuri: un apartament compus din trei camere si dependinte, cu o suprafata utila de 65,71 m.p.+ 6,42 m.p. balcon, situat in municipiul P.N.,str.M.V.,jud. N., in valoare de 200.000 lei (echivalentul sumei de 50.000 de euro), suma de 18.000 lei (echivalentul sumei de 4500 de euro), reprezentand contravaloarea autoturismului marca „Volkswagen” cu nr. de inmatriculare NT-04-SNX; a dispus sistarea starii de devalmasie; a atribuit paratei-reclamante imobilul sus-mentionat; a atribuit reclamantului-parat suma de 18.000 de lei; a obligat parata-reclamanta sa achite reclamantului-parat suma de 91.000 lei, cu titlu de sulta si a compensat cheltuielile de judecata efectuate de parti pana la   concurenta sumei de 19,3 lei si a obligat parata-reclamanta sa plateasca reclamantului-parat suma de 250 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata nestinse prin compensare.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca partile au initiat o relatie de concubinaj la inceputul anului 1992, la data de 02.05.1994 s-au casatorit, s-au despartit in fapt in februarie 2007, iar prin sentinta civila nr. 1619/09.04.2008 a Judecatoriei P.N. (f.77,78 ds.), ramasa definitiva si irevocabila la data de 05.09.2008, s-a desfacut casatoria acestora.
Aceste aspecte rezulta atat din cuprinsul sentintei civile nr. 1619/09.04.2008 a Judecatoriei P.N., cat si din sustinerile ambelor parti, care se coroboreaza in acest sens.
In aceste conditii, partile sunt indreptatite a solicita partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, odata cu divortul nemaisubzistand regimul matrimonial legal al comunitatii de bunuri in devalmasie.
In timpul casatoriei, partile au dobandit un apartament cu trei camere situat in municipiul P.N., str. M.V. jud. N, conform contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 1094/15.09.1997 la B.N.P. M.S. (f.39 ds.), imobil avand valoarea de circulatie actuala de 50.000 de euro, conform sustinerilor ambelor parti, precum si un autoturism marca „Volkswagen” cu nr. de inmatriculare NT-04-SNX, autoturism ce a fost instrainat la data de 04.09.2008, deci inainte de ramanerea irevocabila a sentintei de divort, contra sumei de 4500 de euro.
In legatura cu imobilul sus-mentionat, a retinut instanta ca acesta este bun comun al fostilor soti si nu bunul propriu al paratei-reclamante, din urmatoarele considerente:
Asa cum au aratat ambele parti, acestia au intrat in relatii de concubinaj la inceputul anului 1992.
Ulterior, in anul 1993, parata-reclamanta a cumparat un apartament compus dintr-o camera si dependinte, situat in municipiul P.N., str. G.U.,jud. Neamt, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 12907/1993, apartament al carei titular al contractului de inchiriere era ea. Acest apartament a fost dat in schimbul unui alt apartament, compus din doua camere si dependinte, situat in municipiul P.N., Aleea I. jud. N., conform contractului de schimb autentificat sub nr. 4817/17.03.1993 la Notariatul de Stat Judetean N. (f.70 ds.), fara a se mai achita nici o suma de bani, apreciindu-se ca valoarea imobilelor este egala. Toate aspectele mentionate anterior rezulta din cuprinsul contractului de schimb sus amintit. Acest din urma apartament, cu doua camere, a facut obiectul contractului de schimb autentificat sub nr. 1094/15.09.1997 la B.N.P. M.S., in urma caruia partile au dobandit, asa cum s-a mai aratat, imobilul in litigiu, compus din trei camere si dependinte. Si in acest din urma caz, s-a constatat ca valorile imobilelor sunt egale si nu s-a remis nici o suma de bani cu titlu de sulta, de catre parti.
Asa fiind, desi la prima vedere ar putea parea ca pretentiile paratei-reclamante privind stabilirea calitatii de bun propriu al apartamentului ar fi intemeiate, si ca ar fi incidente dispozitiile art. 31 lit.f Cod familie, a retinut instanta ca aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile in speta.
Astfel,  la data de 29.04.2004, reclamantul-parat a chemat-o in judecata pe parata-reclamanta, cu care la acea data era casatorit, solicitand instantei sa se constate ca sotii au dobandit anterior casatoriei, cu o cota de contributie egala,  garsoniera situata in municipiul Piatra Neamt, str. G.U., jud. Neamt. A mentionat ca in contractul de vanzare-cumparare nr. 12907/1993 figureaza la rubrica cumparator doar sotia sa, intrucat aceasta a fost titulara contractului de inchiriere nr. 525 incheiat la data de 29.03.1988.
Respectiva actiune, inregistrata pe rolul Judecatoriei P.N. sub nr. 2744/2004 si in care parata, desi legal citata, nu a formulat intampinare, a fost solutionata prin sentinta civila nr. 2216/03.06.2004 a Judecatoriei P.N. (f.37-38 ds.), in ale carei considerente s-a mentionat ca nu exista divergente cu privire la situatia de drept dedusa spre solutionare instantei si ca atare actiunea a fost respinsa ca fiind lipsita de interes.
In plus, a retinut instanta ca valorile imobilelor schimbate succesiv au fost egale la data efectuarii schimbului, ajungandu-se, astfel, indirect, ca o garsoniera sa aiba aceeasi valoare cu cea a unui apartament cu trei camere si datorita imbunatatirilor efectuate de catre parti la respectivele imobile, imbunatatiri efectuate cu contributia substantiala a reclamantului-parat, conform sustinerilor acestuia, necontestate de catre partea adversa si sustinute de inscrisurile depuse la dosar la filele 40-43 si 47-60 ds., din ultimele inscrisuri rezultand ca reclamantul-parat a obtinut in timpul relatiei de concubinaj si ulterior de casatorie a partilor, venituri substantial mai mari decat ale paratei-reclamante, care a avut si perioade mari de timp in care nu a fost salariata.
In ceea ce priveste autoturismul a carui partajare s-a solicitat, avand in vedere disp. art. 39 al. 1 Cod familie, potrivit carora „Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila” si faptul ca autoturismul a fost instrainat la data de 04.09.2008, deci in timpul casatoriei, a retinut instanta ca la masa de partaj urmeaza a fi inclusa valoarea acestui autoturism, respectiv suma de 4500 de euro. Totodata, a mai retinut instanta ca sustinerile reclamantului-parat in sensul ca acest bun are calitatea de bun propriu, intrucat a fost dobandit cu putin timp anterior separarii in fapt a sotilor, sunt in mod vadit neintemeiate, in speta fiind pe deplin aplicabile disp. art. 30 Cod familie, potrivit carora „Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de catre oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor”. In acelasi timp, s-a retinut, insa, ca sustinerile aceleiasi parti in sensul ca acest bun a fost dobandit doar din veniturile sale (care de asemenea, sunt bunuri comune, insa prezinta relevanta sub aspectul stabilirii cotei de contributie), nu au fost contestate de catre parata-reclamanta.
Fata de toate considerentele anterior expuse, a retinut instanta ca la dobandirea bunurilor supuse partajarii sotii au avut o contributie egala.
Fata de cele ce preced, in tem. art. 36 al. 1 C. fam., instanta a admis in parte atat cererea principala de partaj, cat si cererea reconventionala, impunandu-se lichidarea proprietatii comune in devalmasie.
In ceea ce priveste modalitatea de partajare a bunurilor comune, instanta a avut in vedere faptul ca garsoniera ce a facut obiectul schimbului initial de imobile a fost dobandita in considerarea calitatii de chiriasa a paratei-reclamante, precum si faptul ca acesteia din urma i-a fost incredintat, spre crestere si educare, minorul S.V., nascut la data de 17.10.1995, asa cum rezulta din sentinta de divort si nu s-a facut dovada ca ar mai avea vreo alta locuinta in proprietate, astfel incat a apreciat ca mai indreptatita la atribuirea imobilului este parata-reclamanta, fiind, astfel, protejat si interesul minorului rezultat din casatorie.
Cu privire la valoarea autoturismului, instanta a apreciat ca se impune a fi inclusa in lotul reclamantului-parat, avand in vedere ca acesta l-a instrainat si a incasat contravaloarea sa.
In considerarea disp. art. 6735 al. 2 Cod procedura civila, inegalitatea loturilor astfel formate a fost compensata prin plata unei sulte pe care parata-reclamanta a fost obligata a o plati reclamantului-parat, in suma de 91.000 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, atat reclamantul – parat S.V. cat si parata – reclamanta P.C.
Reclamantul – parat S.V. a considerat vadit netemeinica si esential nelegala hotararea pronuntata in cauza, intrucat nejustificat s-au retinut cote egale de contributie a fostilor soti la dobandirea bunurilor comune.
In dovedirea motivelor de apel s-a retinut ca potrivit actelor depuse la dosar si din carnetele de munca ale reclamantului reiese ca parata a realizat venituri mult mai mici decat ale sale, ori nu a realizat venituri timp de 7 ani si jumatate.
Parata – reclamanta P.C., la randul sau, a considerat vadit netemeinica si esential nelegala hotararea pronuntata in cauza intrucat instanta de fond in mod gresit a inclus in categoria bunurilor comune, apartamentul compus din 3 camere si dependinte.
In dezvoltarea motivelor de apel s-a retinut ca acest bun are calitatea de bun propriu din urmatoarele considerente: primul imobil ( o garsoniera) a fost achizitionat de parata – reclamanta in baza unui contract de vanzare – cumparare, incheiat anterior casatoriei, la data de 05.03.1993.
La numai 12 zile, la data de 27.03.1993, garsoniera respectiva a facut obiectul unui contract de schimb cu un apartament cu doua camere, tot anterior casatoriei.
In perioada casatoriei, la data de 15.09.1997, parata – reclamanta perfecteaza un nou contract de schimb, prin care dobandeste un apartament cu 3 camere in schimbul celui cu 2 camere: ,,noi, partile, declaram ca valorile apartamentelor schimbate sunt egale, nu avem pretentii banesti si nu ne-am remis nicio suma cu titlu de sulta pentru schimbul imobiliar efectuat prin prezentul contract”.
Este evident ca parata – reclamanta a inlocuit un bun propriu (apartament cu 2 camere, dobandit anterior casatoriei) cu un alt bun de aceiasi valoare, conform actului autentic respectiv apartamentul cu 3 camere.
Ne aflam in fata unei subrogari reale reglementate de art.31 lit.f Cod familie.
Teoria si practica judiciara au statuat natura juridica a sporului de valoare a imobilului proprietatea unuia dintre soti. Astfel, daca acest spor de valoare se realizeaza cu mijloacele sotului proprietar al imobilului, el are aceiasi natura juridica, adica de bun propriu. Daca sporul de valoare se realizeaza cu mijloace comune, in practica au fost constatate urmatoarele situatii:
a. imbunatatirile sau reparatiile efectuate in timpul casatoriei nu au dus la transformarea esentiala a imobilului ci numai la sporirea valorii acestuia. In acest caz, reparatiile sau imbunatatirile nu schimba natura juridica a imobilului, transformandu-l din bun propriu in bun comun. Constituie insa bun comun sporul de valoare dobandit de imobil prin imbunatatiri sau reparatii. In acest sens, s-a decis ca sporul de valoare constituie bun comun;
b. imbunatatirile sau reparatiile efectuate in timpul casatoriei au dus la transformarea esentiala a imobilului, astfel ca acesta a devenit un bun cu totul deosebit, un bun nou. In acest caz imobilul este bun comun.
In speta de fata este evident ca sotii au adus imbunatatiri imobilelor, fara ca prin aceasta sa se produca transformarea esentiala a imobilului, fiind executate doar lucrari de intretinere si imbunatatire.
Examinand sentinta apelata in raport de motivele invocate, de intregul complex probator administrat in cauza, cat si de dispozitiile legale aplicabile, pentru consideratiile ce urmeaza, Tribunalul a confirmat solutia atacata, apreciind ca aceasta isi gaseste suport in probatoriul administrat in cauza, a carei analiza judicioasa a condus la stabilirea unei situatii de fapt corecte, la pronuntarea unei hotarari temeinice si legale care isi gaseste fundament juridic in dispozitiile legale in materie.
Asa cum rezulta din expunerea rezumata a lucrarilor dosarului, in speta, tema pretentiilor si probatiunii vizeaza partajarea bunurilor comune dobandite de catre cei doi fosti soti in timpul casatoriei.
In speta, determinand cotele ce se cuvin fostilor soti din bunurile comune, prima instanta a retinut intr-adevar, ca reclamantul – parat a obtinut in timpul relatiei de concubinaj si ulterior de casatoria partilor venituri substantial mai mari decat ale paratei – reclamante.
Insa, chiar daca veniturile sotului reclamant ar fi fost mai mari pentru o perioada de timp, nu poate fi neglijata activitatea paratei – reclamante si in cresterea copilului rezultat din casatorie. Aceasta contributie a fost esentiala in viata ambilor soti, ea folosind si reclamantului in exercitarea profesiei sale si ca atare, in mod corect prima instanta a retinut in favoarea fiecarei parti cota de 50% la dobandirea bunurilor comune.
In ceea ce priveste critica vizand calitatea de bun propriu al apartamentului in litigiu, pe care o solicita apelanta P.C., s-a constatat ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, retinand in mod justificat si temeinic faptul ca acest bun imobil este bun comun al partilor si nu bun propriu.
Din probele administrate rezulta o situatie contrar celei retinute de catre parata, respectiv aceea ca bunul imobil garsoniera este bun comun dobandit de parti in perioada concubinajului, chiar partile dorind sa legalizeze aceasta imprejurare printr-o actiune in constatare formulata la data de 29.04.2004, in considerentele careia s-a retinut ca nu exista divergente cu privire la situatia de drept dedusa spre solutionare instantei.
In aceste conditii nu este intemeiata sustinerea apelantei P.C. precum ca apartamentul in litigiu este bunul sau propriu.
Pentru considerentele mentionate s-a constatat ca sentinta apelata este legala si temeinica si, intrucat niciunul din motivele de apel nu a fost gasit fondat, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de catre reclamantul S.V. si parata P.C. ca nefondate.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs ambele parti, recursuri declarate si motivate in termen si inregistrate pe rolul Curtii de Apel B. sub nr.4204/279/2008.
Ambele parti au formulat cereri de ajutor public judiciar, cereri solutionate prin  incheierile din 24.01.2011 si respectiv  21.02.2011.
Recursul promovat de P.C. – critica solutia instantei de apel  sustinand ca in mod gresit  nu s-a retinut calitatea  de bun propriu pentru imobilul situat in P.N., str. M.V. Solicita pe acest considerent sa-i fie  admisa cererea reconventionala.
Recursul  promovat de S.V. – sustine recurentul, in esenta ,ca are o contributie net superioara la dobandirea bunurilor comune pe care o apreciaza la 80 %, invocand in acest sens probele administrate in cauza.
In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri.
Examinand recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, a dispozitiilor art. 304, 312 Cod pr.civila Curtea retine urmatoarele:
Cu privire la apartamentul situat in P.N., str. M.V.
Prin contractul de vanzare-cumparare nr.12907/05.03.1993 ( aflat la fila 28 dosar recurs) recurenta P.C. a dobandit  proprietatea asupra unui imobil situat in P.N., str.  G.U.
In acest imobil recurenta P.C. a locuit impreuna cu fiul sau dintr-o casatorie anterioara – A.C., fapt ce rezulta  din declaratiile pe proprie raspundere aflate la filele 33-34  cat si din fisa locativa – fila 30.
Ulterior, prin contractul de schimb autentificat sub nr.4817/17.03.1993 la Biroul notarului B.R. –aflat la fila 70 dosar fond  - P.C. schimba apartamentul individualizat mai sus  cu un altul - situat in mun. P.N., Aleea.I., in contract  prevazandu-se  ca apartamentele au o aceiasi valoare si partile au inteles in consecinta sa nu-si dea una alteia niciun fel  de sulte.
Dupa aceasta data a  intervenit casatoria partilor, inregistrata sub nr.260/02.05.1994 in registrul starii civile al municipiului P.N..
Asadar, la data incheierii casatoriei recurenta P.C.  era proprietara   unui apartament cu 2 camere situat in P.N.
In timpul casatoriei partilor la data de 15.09.1997 prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1094 la Biroul notarului public M.S.,  S.C. ( fosta P.) schimba apartamentul cu 2 camere situat in P.N., Aleea C.M. ( fosta Aleea I.) cu unul cu 3 camere  situat in str. M. V. – cel din urma fiind apartamentul asupra caruia se poarta litigiul de fata. In contract se prevede ca „ apartamentul dat la schimb  de S.C. este proprietatea sa si ca valorile apartamentelor schimbate sunt egale „ .       ( vezi fila 39 dosar fond).
Potrivit dispozitiilor art.31 lit.f Codul familiei devine bun propriu bunul dobandit in schimbul altui bun propriu  . Aceste bunuri devin proprii in temeiul subrogatiei reale  cu titlu universal.
Sustinerea recurentului S.V. conform cu care  apartamentul in litigiu – situat in str. M.V.  ar fi bun comun va fi  inlaturata. Astfel, afirmatia acestuia conform cu care ar fi inceput o relatie de concubinaj cu parata in cursul anului 1992 este o simpla sustinere, neprobata, acesta avand posibilitatea de a propune si administra probatorii, vazand principul disponibilitatii in procesul civil, ceea ce nu s-a intamplat.
Sub un al doilea aspect, se constata ca prin cererea de chemare in judecata – vezi fila 2 – acesta a sustinut cu referire la garsoniera  ca a cumparat-o exclusiv cu banii sai, in timp ce anterior promovase o cerere de chemare in judecata ce a facut obiectul dosarului nr.2744/2003 al Judecatoriei P.N., in care  a sustinut ca a fost dobandita cu contributie egala. Referitor la hotararea nr.2215/2004 pronuntata in dosarul sus-mentionat Curtea constata ca cererea acestuia a fost respinsa, iar in hotarare Judecatoria P.N. face referire doar la propriile sustineri ale lui S.V. - cum ca nu ar exista divergente cu privire la situatia de drept litigioasa si ca partea cu care s-a judecat- S.C.-  nu s-a prezentat. Aceasta hotarare nu consacra cu autoritate de lucru judecat, cum sustine S.V., ca partile ar fi avut o contributie egala la dobandirea garsonierei.
Numitul  S.V.  in fata primei instante – vezi fila 28 -  si-a precizat actiunea solicitand a se constata in favoarea sa un drept de creanta cu privire la imbunatatirile aduse imobilului  depunand in acest sens o serie de chitante si facturi datate toate 2003-2004 ( vezi filele 40-43).Aceasta cerere a fost respinsa de Judecatoria P.N. , iar S.V. nu a adus nicio critica pe calea apelului  la adresa sentintei primei instante sub aspectul  solutionarii acestui capat de cerere.
Asadar, nu s-a ajuns la o transformare esentiala a bunului principal printr-un spor generat de contributia  ambilor soti dintr-un bun propriu intr-un bun comun atata timp  cat nu s-a facut dovada acestui spor.
Pentru toate aceste considerente, vazand dispozitiile art.31 lit.f Codul familiei Curtea urmeaza sa  constate calitatea de bun propriu pentru imobilul situat in P.N., str. M.V.
Referitor la sustinerea recurentului S.V. conform cu care ar fi avut o contributie de      80 % la dobandirea bunurilor comune, aceasta cerere urmeaza a se raporta  doar la suma de 18.000 lei ( echivalentul sumei de 4500 euro), intrucat apartamentul va fi scos din masa de partajat.
Curtea retine ca  stabilirea contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloace de proba, deoarece este vorba  de dovedirea unei situatii de fapt.
De esenta este faptul ca contributia fiecarui sot este in functie nu numai de aportul material la dobandirea bunurilor comune, ci si de munca in gospodarie sau de contributia prin alte mijloace.
Astfel, recurentul S.V. a lucrat in cadrul  mai multor societati  si deci in calitatea pe care a avut-o de salariat  a realizat venituri. Dar si recurenta P.C. a fost incadrata  mai multe perioade in munca.  Veniturile din munca sunt insa bunuri comune, iar aportul fiecarui sot la dobandirea si conservarea bunurilor comune nu se determina in raport  de totalul veniturilor din munca realizate, ci si de  contributia lor efectiva, reala. Ori, recurenta P.C. este cea care a prestat si munca in gospodarie si pentru cresterea copilului.
Aceasta situatie de fapt rezulta din  analizarea intregului material probator.
Pentru toate aceste considerente Curtea concluzioneaza ca nu se impune  a se constata o cota mai mare  la dobandirea bunului comun in favoarea recurentului S.V.
Pentru considerentele sus-aratate in baza art.312 Cod pr.civila a respins recursul promovat de  S.V.  A admis  recursul promovat de P.C., a modificat in parte decizia civila nr. 220/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul N. in sensul ca  a admis apelul promovat de P.C. S-a schimbat  in parte sentinta civila nr. 2724/14.05.2010 pronuntata de Judecatoria P.N. in sensul ca s-a respins ca nefondata actiunea principala asa cum a fost precizata. S-a constatat calitatea de unic proprietar al paratei-reclamante P.C. pentru  apartamentul situat in P.N., str.  M.V,, jud.N.. S-a constatat ca partile au dobandit  in timpul casatoriei suma de 18.000 lei ( echivalentul sumei de 4500 euro  reprezentand contravaloarea autoturismului marca Volkswagen cu nr. de inmatriculare NT 04 SNX ) cu contributie egala. S-a dispus  sistarea starii de devalmasie.
S-a atribuit  reclamantului-parat S.V. suma de 18.000 lei si a fost obligat sa  plateasca paratei-reclamante P.C. sulta in valoare de 9000 lei.
Curtea a facut aplicarea dispozitiilor art.274 Cod Procedura Civila si a prevederilor Ordonantei de Urgenta 91/2008.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Familie (infractiuni si alte probleme in legatura cu familia); Partaj

Legea nr. 85/2006. Tranzactia incheiata de lichidatorul judiciar al societatii comerciale debitoare si creditoarea – societate comerciala, intr-un litigiu comercial. Cerere formulata de lichidatorul judiciar si creditor de confirmare a tranzactiei de... - Decizie nr. 127 din data de 01.02.2011
Contestatie la tabelul preliminar al creditorilor. Notificarea creditorilor neidentificati in lista prevazuta de art. 28 alin. 1 lit. c din legea nr. 85/2006 cu privire la deschiderea procedurii insolventei. Termenul limita pentru inregistrarea crean... - Decizie nr. 114 din data de 28.01.2011
Contestatia in anulare. Citarea recurentului – administrator statutar al societatii debitoare la adresa mentionata in registrul comertului. - Decizie nr. 194 din data de 08.02.2011
Dreptul familiei. Partaj de bunuri comune. Bun propriu. - Decizie nr. 522 din data de 29.03.2011
Calitatea procesuala pasiva a Consiliului local al unitatii administrativ-teritoriale in raporturile juridice privind finantarea unitatilor de invatamant. - Decizie nr. 500 din data de 28.03.2011
Recurs - diferente drepturi salariate personal invatamant conform Legii 221/2008 cu modif. din octombrie 2008. - Decizie nr. 142 din data de 02.02.2011
Calea de atac impotriva hotararii/incheierii primei instante prin care pe parcursul urmaririi penale, in temeiul art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, s-a admis cererea pentru autorizare prelevare de probe biologice fara consimtamantul suspectului fo... - Decizie nr. 130 din data de 11.02.2011
Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor. - Decizie nr. 11 din data de 27.01.2011
Infractiuni de coruptie. Darea de mita. Instigarea inculpatului de catre denuntator sa savarseasca fapta supusa judecatii. - Decizie nr. 19 din data de 15.02.2011
Cerere intemeiata pe Legea 64/1995 Neretroactivitatea Legii 85/2006 - Decizie nr. 725 din data de 24.10.2008
Indemnizatia pentru cresterea copilului – situatia nasterii copiilor gemeni. Natura juridica a indemnizatiei. Scopul legii. - Decizie nr. 660 din data de 12.10.2008
UCIDERE DIN CULPA. VATAMARE CORPORALA DIN CULPA. OBLIGAREA LA DESPAGUBIRI A UNUI ASIGURATOR DIN STRAINATATE. APLICAREA DISPOZITIILOR DIN LEGISLATIA NATIONALA PRIVITOARE LA ASIGURARI. - Decizie nr. 139 din data de 25.02.2010
EXERCITAREA ACTIUNII CIVILE IN CADRUL PROCESULUI PENAL. ANULAREA ACTELOR SUBSECVENTE CA EFECT AL ANULARII ACTULUI PRINCIPAL. OCROTIREA BUNEI CREDINTE SI ASIGURAREA SECURITATII DINAMICE A CIRCUITULUI CIVIL. - Decizie nr. 110 din data de 12.02.2010
DESPAGUBIRI. OBLIGARE ASIGURATOR. CUANTUM. ACTUL NORMATIV CARE SE ARE IN VEDERE: ORDINUL CSA NR.113133/2006 SAU ORDINUL C.S.A. NR.3108/2004 - Decizie nr. 100 din data de 11.02.2010
ASISTENTA JURIDICA. NOTIUNEA DE INTERESE CONTRARE. MOTIVAREA INCHEIERII PRIN CARE S-A DISPUS MENTINEREA ARESTARII PREVENTIVE - Decizie nr. 36 din data de 20.01.2010
ACHIZITII PUBLICE. SELECTIA SI CALIFICAREA OFERTANTILOR. SESIZAREA TRIBUNALULUI CU O CERERE PENTRU DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENTEI IMPOTRIVA UNUIA DINTRE MEMBRII ASOCIERII DECLARATE CASTIGATOARE. APLICAREA ART. 181 DIN ORDONANTA DE URGENTA A GUVER... - Decizie nr. 157 din data de 11.02.2010
TAXA PE VALOAREA ADAUGATA. REGIMURI SPECIALE. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA. CONTRACT DE MANDAT. PRESTARE DE SERVICII. - Decizie nr. 36 din data de 14.01.2010
SUSPENDAREA JUDECARII ACTIUNII AVAND CA OBIECT DREPTURI SALARIALE IN SITUATIA IN CARE PARATA SE AFLA IN PROCEDURA DE INSOLVENTA - Decizie nr. 213 din data de 22.02.2010
LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE. EMITEREA DECIZIEI DE REVIZUIRE IN CONDITIILE ART.92 ALIN.L DIN LEGEA 19/2000 SI A DECIZIEI DE CONSTATARE SI RECUPERARE A DEBITULUI CONSTATAT IN CONDITIILE ART. 187(1) DIN LEGEA 19/2001. - Decizie nr. 122 din data de 08.02.2010
Constructie edificata fara autorizatie de construire. Intrare in legalitate. - Decizie nr. 1074 din data de 13.11.2009