Anulare testament - existenta discernamantului testatorului la momentul incheierii actului juridic contestat este constatata de expertiza medico-legala.

Anulare testament - existenta discernamantului testatorului la momentul incheierii actului juridic contestat este constatata de expertiza medico-legala.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.344/19.02.2009)

     Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr.14996/2004 (14635/301/2004), reclamanta D.M.A. a solicitat, in contradictoriu cu paratul S.A., sa se pronunte o hotarare prin care sa se dispuna anularea testamentului din 25.08.2004 prin care defunctul sau sot D.V. il instituie pe paratul S.A.mostenitor al imobilului apartament compus din doua camere, situat in B., str. Plt.P.I. nr.5, bI.X19,sc.1, et.8, ap.34, sector 3, iar in cazul in care respingerii cererii de anulare a testamentului, sa se dispuna partajul succesoral cu privire la stabilirea masei succesorale si a cotelor partilor.
     In motivare a aratat ca s-a casatorit cu numitul D.V. la data de 21.06.1995, defunctul avand cumparat imobilul ce face obiectul cauzei cumparat conform contractului de vanzare - cumparare din data de 13.03.1985. Ca urmare a respectului reciproc, defunctul sau sot a decis sa o instituie legatar universal dupa decesul sau semnand un testament autentificat sub nr.1577/25.07.2003 incheiat la B.N.P. Dumitrescu Gabriela. Mai arata ca la data de 13.08.2003 defunctul sau sot a suferit o interventie chirurgicala pe creier in urma caruia a ramas cu sechele ireparabile, in sensul ca nu mai avea discernamant. Datorita sanatatii psihice precare a defunctului, paratul S.A. a reusit si l-a convins sa-i lase un testament prin care sa-l instituie mostenitor al imobilului mai sus mentionat, semnat fiind la data de 25.08.2004, fara avea discernamant asupra naturii actului ce se incheia, afland de acest testament dupa data decesului.
     In drept, au fost invocate dispozitiile art.948, art.953 si urmatoarele Cod civil, 6731 si urmatoarele Cod procedura civila si Legea nr.319/1944.
     La data de 05.01.2005 paratul a formulat si depus intampinare prin care a solicitat sa se constate ca testamentul autentificat sub nr.1835/25.08.2004 incheiat de BNP Irene Florea si Isabella Scrieciu, a fost incheiat cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, testatorul avand discernamant si manifestandu-si un consimtamant valabil exprimat. Paratul arata ca intre parti era o relatie tata-fiu, fiind practic crescut de acesta si avand acesta relatie si profunda afectiune l-a determinat sa suporte toate cheltuielile de inmormantare, reclamanta refuzand sa participe la aceste cheltuieli. Mai arata ca reclamanta este cea care,  prin mijloace dolosive l-a determinat pe defunctul sau sot la numai o zi dupa externarea sa din spital, asa cum reiese din actele medicale depuse chiar de reclamanta, sa incheie un testament prin care era instituita legatar cu titlu universal. In ceea ce priveste ca reclamanta nu avea cunostinta de acest testament incheiat cu D.V. asupra imobilului, nu este adevarat, deoarece chiar reclamanta i-a dat contractul de vanzare cumparare al imobilului pentru a merge la notariat. Fata de aceste aspecte, solicita respingerea capetelor de cerere, referitor la anularea testamentului si respectiv instituirea reclamantei la legatar cu titlu universal, fiind de acord cu stabilirea unei cote legale prevazuta de lege, ca mostenitor al defunctului D.V..
     La data de 07.01.2005 paratul a depus si o precizare la intimpinare instanta calificand-o ca o cerere reconventionala, prin care a solicitat  obligarea reclamantei la plata  cheltuielilor  de inmormantare, ridicate la suma de 34.200.000 lei.
     Prin sentinta civila nr.1141/13.02.2007, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a admis cererea principala formulata de reclamanta-parata D.M.A. in contradictoriu cu paratul-reclamant S.A., a admis cererea reconventionala in parte, a dispus anularea testamentului autentificat sub nr.1853/25.08.2004 de BNP Irene Florea si Isabella Scrieciu, a constatat deschisa succesiunea defunctului D.V., decedat la data de 22.10.2004, cu ultimul domiciliu in B., str.Plt.P.I. nr.5, Bloc X19, sc.1, et.8, ap.34, sector 3, a constatat ca reclamanta, in calitate de sotie supravietuitoare este singurul mostenitor (legatar universal) al defunctului, careia ii revine intreaga masa succesorala, a constatat ca masa succesorala se compune din imobil situat in B., str.Plt. P.I. nr.S, BlocX19, sc.1, et.8, ap.34, sector 3, a constatat ca pasivul succesoral este in cuantum de 3420 Ron si a obligat reclamanta-parata la plata sumei de 3420 Ron, catre paratul-reclamant, a obligat paratul-reclamant la 300 Ron cheltuieli de judecata reclamanta-parata.
     Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut  ca la data de 22.10.2004 a decedat D.V., sotul reclamantei din cererea de fata. In timpul vietii, defunctul D.V. a intocmit doua testamente autentice, dupa cum urmeaza: testamentul autentificat sub nr.1577/25.07.2003, de BNP Dumitrescu Gabriela prin care a instituit legatar universal pe sotia sa D.M.A. si testamentul autentificat sub nr.1853/25.08.2004 de BNP Asociati Irene Florea si Isabella Scrieciu prin care a instituit legatar cu titlu particular pentru apartamentul nr.34, situat in B. str.Plt.P.I. nr.5, bl.X19, se. A, et.8, sector 3, pe paratul S.A..
     In ceea   ce priveste  cererea   formulata de reclamanta D.M.A. prin care s-a  solicitat anularea acestui al doilea testament, pentru lipsa discernamantului testatorului la incheierea actului, s-a retinut ca  potrivit raportului Institutului de Medicina Legala Mina Minovici - Comisia Superioara de Medicina Legala, la data de 25.08.2004,  la care s-a autentificat testamentul a carui anulare se cere,  numitul D.V., nu avea capacitate psihica de exercitiu (discernamant abolit) si  ca sanctiunea lipsei discernamantului la data incheierii actului este anularea acestuia. S-a apreciat  totodata ca sustinerile paratului-reclamant potrivit caruia a fost crescut de defunct, ca ii lega o profunda afectiune, avand o relatie de tip tata-fiu, nu au nicio relevanta in aprecierea valabilitatii testamentului din punctul de vedere al exprimarii consimtamantului valabil  si  ca, asa cum rezulta din toate mijloacele de proba administrate in cauza respectiv expertiza, declaratiile martorilor, raspunsuri la interogatorii, inscrisuri medicale - defunctul D.V. la data autentificarii celui de-al doilea testament,  suferea de multiple afectiuni, neurologice si psihiatrice   care, i-au abolit discernamantul total, nemaiavand capacitate de apreciere asupra consecintelor juridice ale actelor incheiate.
     Avand in vedere aceste considerente instanta, a apreciat ca cererea principala cu privire la anularea testamentului autentificat la data de 25.08.2004 este intemeiata si in consecinta a admis-o.
     In consecinta, in baza art.651 Cod civil a constatat deschisa succesiunea defunctului D.V., decedat la data de 22.10.2004 cu ultimul domiciliu in B., str.Plt. P.I. nr.5, sector 3, a constatat ca reclamanta D.M.A., in calitate de sotie supravietuitoare este singurul mostenitor legatar universal al defunctului, careia ii revine intreaga masa succesorala si a constatat ca masa succesorala se compune din imobil situat in B. str.Plt. P.I. nr.5, Bloc X19, sc.1, et.8, ap.34, sector 3.
     In ceea ce priveste cererea reconventionala, s-a retinut ca  potrivit  declaratiilor  martorilor audiati in cauza,  propusi de ambele parti rezulta ca paratul-reclamant S.A. a achitat locul de veci al defunctului, platind si alte cheltuieli de inmormantare iar  din chitantele depuse de acesta la dosar rezulta ca aceste cheltuieli se ridica la suma de 3420 Ron dupa cum urmeaza: 1500 Ron (Numar concesionare loc de veci; 1800 Ron cripta; 1200 Ron taxa de cripta. Potrivit art.774 Cod civil, legatarul cu titlu universal contribuie in proportie cu partea sa de succesiune la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii.
     In consecinta, instanta de fond a constatat ca pasivul succesoral este in cuantum de 3420 Ron si a obligat reclamanta-parata la plata sumei de 3420 Ron, catre paratul-reclamant, iar in baza art.276 Cod procedura civila, a compensat partial cheltuielile de judecata si a obligat paratul - reclamant la plata sumei de 300 Ron catre reclamanta-parata.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul S.A., cererea  de apel fiind  inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr.14635/301/2004, la data de 18.05.2007.
      Apelantul  a   solicitat  admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii cererii de anulare a testamentului din 25.08.2004, formulata de catre reclamanta si sa se constate ca paratul S.A. este singurul mostenitor al imobilului apartament cu doua camere situat in B., str. Plt.P.I.
     In motivare,    s-a aratat ca hotararea apelata este in parte nelegala, in sensul ca instanta de fond a admis  cererea reclamantei   desi probatoriul administrat in cauza nu dovedeste faptul ca defunctul a fost lipsit de discernamant la data incheierii acestui testament. S-a sustinut ca  instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca, acest testament incheiat la notariat in favoarea paratului, cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, constatandu-se ca testatorul are discernamant, este un act autentic si potrivit regimului actelor autentice, face dovada pana la inscrierea in fals - art.1173 Cod civil, iar aceasta inscriere in fals nu a fost sustinuta de catre reclamanta pe tot parcursul judecarii acestei cauze.
     De asemenea,arata apelantul  ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca din probatoriul cu martori administrat in cauza a rezultat faptul ca testatorul nu avea discernamant la data incheierii acestui testament, intrucat niciunul dintre martorii audiati nu a putut afirma ca defunctul avea un comportament anormal, ca nu era lucid si prin urmare ca nu avea discernamant  iar  din   actele medicale depuse la dosar rezulta ca defunctul D.V. nu avea discernamant la data incheierii testamentului in favoarea paratului, intrucat un asemenea diagnostic nu este mentionat pe nicio fisa medicala, nici macar ca stare de fapt.
     Cat priveste expertizele medico legale efectuate in cauza apelantul-parat considera ca trebuiau inlaturate urmand ca instanta sa se pronunte pe baza celorlalte probe administrate in cauza, intrucat, la fila 92 din dosar Comisia de Control a IML arata ca: "nu exista elemente criteriologice din care sa rezulte existenta sau lipsa discernamantului defunctului".
     Cat priveste tratamentul cu carbamazepina (sedative foarte puternice) a aratat ca  acesta se efectua din 24.07.2003, deci inainte de incheierea primului testament, cel in favoarea reclamantei, perioada in care nu se sustine lipsa de discernamant a defunctului. De asemenea, apelantul a aratat ca niciuna dintre recomandarile medicale ce formeaza probe in dosar nu retine o lipsa a discernamantului defunctului. Cu toate acestea, doua expertize medico-legale, ce se bazeaza pe aceleasi probe, ajung la concluzii diametral opuse, in ce priveste existenta sau lipsa discernamantului defunctului D.V., concluzii care sunt nemotivate in ambele lucrari. Astfel, apelantul considera ca aceste expertize trebuiau inlaturate, cu atat mai mult cu cat in setul de acte trimis de Policlinica Titan nu se retine niciun element de natura medicala care sa dovedeasca o lipsa de discernamant a testatorului.
     Prin intampinarea formulata la data de 13.06.2008, intimata reclamanta   a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului-parat la plata cheltuielilor de judecata.
     Arata intimata ca  exista la dosarul cauzei actele medicale emise de Spitalul Bagdazar (in legatura cu internarea defunctului in perioada 03. - 06.09.2004) din care reiese ca defunctul, este pacient afazie hemipareza dreapta  iar cand a fost internat in data de 3.09.2004, diagnosticul a fost de tumora cerebrala dreapta operata, metastaza de adenocarcinom, tumora pulmonara dreapta, sindrom cerebrometastatic. In actele medicale se arata ca debutul bolii a fost in data de 24.08.2004. Considera ca aceste acte nu pot fi contestate de nimeni si se poate observa cu claritate starea de sanatate a defunctului la momentul semnarii testamentului pentru apelant in ziua de 25.08.2004.
     S-a mai  sustinut ca  paratul nu a depus la dosarul cauzei niciun inscris din care sa reiasa ca defunctul era intr-o stare psihica normala la momentul semnarii testamentului  si ca acesta   nu a facut altceva decat sa profite de starea psihica precara a defunctului, iar prin mijloace dolosive, clandestine, l-a facut pe acesta sa semneze un act pe care defunctul nu era in stare sa-l inteleaga.
      In drept, au fost invocate dispozitiile art.289 pct.2 coroborat cu art.115 si urmatoarele Cod procedura civila 
     Prin decizia civila nr1336 din 28.10.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - parat S.A., fiind obligat la plata catre intimata, a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
     In ceea ce priveste   prima critica prin care  apelantul parat a invederat faptul ca testamentul incheiat la notariat in favoarea sa, cu respectarea dispozitiilor legale, constatandu-se discernamantul testatorului, este un act autentic care face dovada in conditiile art.1173 Cod civil  pana la inscrierea in fals, s-a retinut ca notarul public atesta pana la inscrierea in fals ca acest testament a fost vointa exprimata la acea data, in fata sa a testatorului, insa nu si starea sanatatii testatorului si a faptului ca acesta avea discernamant. Astfel, ceea ce e fara de tagada, cu exceptia inscrierii in fals, este ceea ce functionarul public, in speta notarul, poate constata conform atributiunilor sale, iar starea mentala a testatorului nu intra in aceasta categorie.
     Tribunalul a constatat ca instanta de fond nu a aratat ca lipsa discernamantului defunctului este dovedita prin proba cu martori, ci prin coroborarea acestor probe cu proba cu expertiza tehnica de specialitate.
     S-a apreciat  ca nu pot fi retinute cele afirmate de apelantul parat, in sensul ca din declaratiile martorilor propusi de reclamanta ar rezulta, ca si din declaratiile martorilor propusi de parat, ca defunctul avea discernamant, martorii aratand doar situatii de fapt, aprecieri personale cu privire la starea lui D.V., din care rezulta ca acesta era irascibil, refuza mancarea, era suspicios, nu recunostea persoanele care il contactau, desi in mod obiectiv le cunostea.
     Astfel, tribunalul a constatat ca din declaratiile celor doi martori propusi de reclamanta rezulta ca defunctul, inaintea decesului, datorita starii de sanatate precare determinata de interventii chirurgicale majore, putea fi lipsit de discernamant, acesta nemairecunoscand persoanele cu care intra in contact.
     Tribunalul a apreciat ca instanta de fond a inlaturat depozitiile martorilor audiati la propunerea paratului, urmare a coroborarii probelor, asa cum s-a aratat mai sus cu probele reprezentate de actele medicale si mai ales de probele stiintifice administrate in cauza.
     In  ceea   ce priveste  rapoartele de expertiza efectuate in prima instanta s-a retinut ca  dupa intocmirea celei de a doua expertiza, in cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse la dosar acte medicale noi, detinute de Policlinica Titan, iar printr-un nou aviz al Comisiei de Avizare si Control este reavizat cel de-al doilea raport de expertiza iar  in considerarea motivelor de apel formulate, avand in vedere si existenta la dosar a actelor medicale noi, administrate la fond, dupa efectuarea raportului de expertiza, instanta de apel a incuviintat o noua expertiza medico legala, care, avand vedere ansamblul probator, totalitatea actelor medicale, declaratiile de martor sa aprecieze daca testatorul a avut discernamant la data intocmirii testamentului.
     Prin acest nou raport de expertiza, intocmit in comisie de 2 membrii de specialitate s-a concluzionat ca defunctul a avut discernamant abolit la data incheierii testamentului, si acest raport de expertiza fiind avizat de Comisia Superioara, intr-o comisie de 8 membrii, baza art.24 din OG nr.1/2000. tribunalul  a retinut ca desi   aceasta expertiza a  fost  semnata   de  doi din cei trei medici de specialitate care au concluzionat cu privire la starea discernamantului testatorului, prin noua expertiza, intocmita in cadrul fazei procesuale a fondului in cadrul apelului a considerat utila expertiza medico legala prin raportare la actele noi administrate la dosar.
     Tribunalul a constatat ca, in ceea ce priveste administrarea probei cu expertiza medico - legala, au fost respectate atat exigentele dispozitiilor art.201 cat si 212 Cod procedura civila, parerea tribunalului fiind lamurita, fiind in concordanta cu cea exprimata de prima instanta  si  ca in situatia inexistentei unor acte medicale noi, nu se mai poate administra nicio alta expertiza, in concordanta cu normele legale in vigoare ce reglementeaza aceasta institutie.
     Impotriva acestei hotarari, in termen legal a formulat recurs paratul S.A. solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei atacate in sensul respingerii cererii de anulare a testamentului din 25.08.2004, cu cheltuieli de judecata.
     In dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul parat a aratat ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.

     Mai sustine recurentul ca instanta de apel, avand in vedere ansamblul probator, a incuviintat o noua expertiza medico legala, punandu-i in vedere sa achite onorariul expertului, in vederea efectuarii acestei noi expertize.
     Aceasta expertiza efectuata in apel, a fost criticata de catre recurent intrucat, a fost intocmita de aceeasi comisie de medici, care au intocmit cea de a doua expertiza la instanta de fond.
     Considera recurentul ca, opinia instantei in sensul ca noua expertiza ce a fost incuviintata in apel, cale devolutiva de atac, poate fi efectuata de aceeasi medici care au efectuat cea de a doua expertiza la fond, este gresita,  intrucat se incuviintase efectuarea unei noi expertize, nu intregirea celei vechi, expertiza pentru care s-a si achitat onorariul de expert.
     De asemenea, in mod gresit tribunalul nu a retinut faptul ca, nu exista nici un act medical, eliberat in timpul vietii defunctului, din care sa rezulte ca acesta nu avea discernamant.
     Mai mult, recurentul a solicitat instantei de apel, in baza art.210 Cod procedura civila, sa puna in vedere expertilor sa-si motiveze parerea, avand in vedere ca in cauza au fost efectuate doua expertize ce au avut concluzii contradictorii, fapt ce in mod gresit nu fost admis de catre instanta.
Considera ca nici una dintre expertizele efectuate in cauza nu a fost temeinic motivata, acestea retinand doar relatari ale martorilor si actele medicale din timpul vietii defunctului, acte in care nu se regaseste mentionata lipsa discernamantului acestuia.
      Se mai  arata ca  la fila 92 din dosarul de fond, Comisia de Control a IML arata ca: "nu exista elemente criteriologice din care sa rezulte existenta sau lipsa discernamantului defunctului"  si , cu toate acestea avizeaza una dintre expertize, iar instanta de apel respinge cererea recurentului intemeiata in baza art.210 Cod procedura civila, considerand in mod gresit, ca expertizele sunt motivate, astfel  ca in speta, s-a ajuns la situatia in care, la prima instanta,  doua expertize medico-legale, ce se bazeaza pe aceleasi probe, ajung la concluzii diametral opuse, in ce priveste existenta sau lipsa discernamantului defunctului D.V., concluzii care sunt nemotivate in ambele lucrari iar, in apel se incuviinteaza o noua expertiza care este efectuata de aceeasi medici ca si expertiza anterioara.
     Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si  de  prevederile legale incidente in cauza,   curtea retine urmatoarele:
  Prin   cererea  de  recurs se invoca  nulitatea   raportului  de expertiza medico-legala intocmit in apel, sustinandu-se ca   a fost  intocmit de aceeasi  comisie de medici, care au  intocmit   cea de-a doua expertiza   care a fost  efectuata in   prima instanta.
Verificand    lucrarile dosarului  de fond, curtea retine ca   in cauza, in aceasta faza   procesuala au  fost  efectuate un numar  de  2  expertize medico legale, respectiv:  raportul  de  expertiza  nr.A1/7096  intocmit de catre Comisia de Prima Expertiza   Psihiatrica  din cadrul  INML Mina   Minovici  Bucuresti  si  raportul  de noua expertiza   medico-legala nr.A6/562/2006, cele doua expertize fiind intocmite de  doua comisii, fiecare avand o  componenta   distincta,  diferita.
    In  primul  raport de expertiza se concluzioneaza   in sensul ca       testatorul prezenta tulburare organica  de personalitate   survenita post  tumora cerebrala -metastaza de adenocarcinom,   apreciindu-se   ca aceasta nu  i-a afectat   capacitatea psihica de apreciere  a continutului  si consecintelor  ce decurgeau  din testamentul contestat avand discernamantul pastrat.
     Prin adresa nr. E2/13533/2005  emisa de  Comisia de   Avizare  si  Control s-a recomandat efectuarea unei  noi  expertize medico-legale psihiatrice, mentionandu-se ca prin raportare la documentele anexate acestei  expertize  nu  se constata   elemente de natura criteriologica   psihiatrica pentru  a se   putea stabili  capacitatea  de   exercitiu  a  testatorului-fila  92  dosar  fond.
      Asadar  in ceea   ce priveste valoarea   probatorie a acestei  expertize, se retine   ca pe de o  parte   ea nu  a fost  avizata de catre autoritatea    cu atributii  de   control  in aceasta   materie,  recomandandu-se efectuarea unei  noi  expertize medico-legale psihiatrice   iar  pe de alta parte ca,   Comisia de   Avizare  si  Control    aprecia   ca, actele medicale   examinate,   nu  furnizau  date  criteriologice  pentru  a putea stabili  existenta  sau  nu  a   discernamantului  testatorului.
       Ca urmare   a acestei   recomandari,  in prima instanta  a   fost  efectuata o noua expertiza medico-legala psihiatrica,  in care  se   concluzioneaza  ca, la data   intocmirii  testamentului - 25.08.2004 -  testatorul  prezenta boala neoplazica in faza terminala (metastaza    cerebrala frontala de adenocarcinom, tumora metastazica  pulmonara)  si  nu avea   capacitatea   psihica de apreciere   critica asupra continutului   si  consecintelor juridice   ce pot   decurge din actul  incheiat, neavand capacitate psihica de exercitiu.
       Prin adresa nr.E1/13152/2006, Comisia Superioara    de Medicina   Legala, a  aprobat  Noua  Expertiza medico-legala   psihiatrica nr.A6/562/2006. In aceeasi  adresa  se mentioneaza   ca  aceasta  noua   expertiza  a fost  aprobata si de catre Comisia   de Avizare si  Control   de pe langa INML Bucuresti, prin avizul  nr. E2/562/2006.
Potrivit mentiunilor din aceasta adresa, componenta Comisiei  medico-legale superioare   este   distincta   de  cea  a celor doua comisii  care au  intocmit  rapoartele de  expertiza  nr.A1/7096  si    nr.A6/562/2006.
      In faza procesuala a apelului,   a fost  incuviintata la cererea   apelantului parat S.A.,  efectuarea unei  expertize medico-legale, prin care sa se stabileasca daca defunctul  a avut sau  nu  discernamant la data intocmirii  testamentului, aceasta expertiza fiind incuviintata  in considerarea   faptului   ca   in aceasta faza procesuala   apelantul  a    invocat  inscrisuri  medicale noi, fiind intocmit  un raport    completator    la   raportul  de expertiza medico-legala nr.A6/562/2006.
     Totodata, prin adresa  nr. E1/13152/2006/2008, intocmita  de catre Comisia Superioara Medico-legala, s-a comunicat  instantei de apel, aprobarea acestui  raport ulterior.
     Potrivit art.4 din OG nr.1/2000, institutiile de medicina legala sunt singurele unitati sanitare care efectueaza, potrivit legii, constatari, expertize, precum si alte lucrari medico-legale. In acelasi  timp,  art.24  din actul  normativ de referinta, stabileste ca ,,comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor in drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale  iar art. 29  stabileste ca "dispozitiile din Codul de procedura civila cu privire la expertize sunt aplicabile si in cazul expertizelor medico-legale".
     Potrivit art.16  din OG nr.1/2000, Directorul general al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti si directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare desemneaza medicii legisti din subordine, care urmeaza sa efectueze constatarile medico-legale, expertizele si noile expertize medico-legale iar  in conformitate cu  prevederile art.22  din OG nr.1/2000, componenta nominala si modul de functionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se aproba prin ordin al ministrului sanatatii, la propunerea Consiliului superior de medicina legala.
     Potrivit art.201 din Codul de procedura civila, cand, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, instanta socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi unul sau trei experti statornicind punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte.  In cazul in care expertiza efectuata nu este lamuritoare, se poate dispune intregirea ei sau efectuarea unei noi expertize.
     In raport de considerentele ce preced, o prima problema  ce se impune a fi  analizata vizeaza   criticile    formulate de catre   recurentul  parat   in ceea ce   priveste componenta  comisiei  investita   cu  efectuarea  expertizei   medico legala, dispusa in apel,  respectiv daca   aceasta putea  fi  alcatuita din aceeasi  membri care  au  participat  si la efectuarea   expertizelor   in   prima   instanta.
     Curtea retine ca potrivit art.105  alin.2  Codul de  procedura  civila, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.
     In raport de aceasta dispozitie  legala, nulitatea actelor de procedura indeplinite cu neobservarea formelor legale se  poate constata  in conditiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila, numai atunci cand prin acele acte s-a pricinuit partii o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actelor.
    Se  retine insa ca  in speta,  aceste conditii nu sunt indeplinite in privinta expertizei  medico-legale contestate de recurent  si ca    instanta de apel  a apreciat  in mod   judicios ca  desi neregularitatile sesizate se confirma (in sensul  ca expertiza efectuata in faza procesuala a apelului  a   fost  semnata de  aceeasi  membrii  ai  comisiei    care au  intocmit   raportul  de noua expertiza administrat  in prima instanta), atata timp cat nu s-a facut dovada ca  datorita lor s-a produs o alterare a rezultatului stiintific al expertizelor medico legale, inseamna ca recurentul nu a suferit o vatamare de natura a justifica anularea acestei  expertize.   
    Sub acest aspect, in mod corect, tribunalul a retinut inexistenta vatamarii,  fata de faptul ca examenul medico-legal  psihiatric efectuat  in apel, nu  avea valoarea unei  contraexpertize  ci  avea menirea de   a   conduce la stabilirea completa si  judicioasa a situatiei  de fapt, prin lamurirea tuturor aspectelor   sesizate in cererea de apel, prin  raportare inclusiv la actele  medicale nou  invocate in faza procesuala a   apelului  si   in raport de care se sustinuse  ca  nu  facusera   obiectul  unei  analize  de specialitate a   comisiilor  medico-legale investite  cu  verificarea    existentei   discernamantului  testatorului  la momentul  intocmirii  acestui  act    cu  titlu  gratuit. 
Totodata, din punctul de vedere al continutului stiintific, expertizele medico-legale nr.A6/562/2006  si  completarea  la aceasta, efectuata in apel,   au fost confirmate de Comisia superioara medico-legala prin Avizele    nr.E1/13152/2006  si  nr.E1/13152/2006  din  13.06.2008, spre    deosebire  de   concluziile  primului  raport de expertiza medico-legala - nr.A1/7096, care   nu  a fost  avizat  nici  de catre comisia de avizare   si  control    si  nici  de catre Comisia Superioara Medico  Legala.
     Cat priveste neregularitatea sesizata de recurent in legatura cu expertiza medico legala administrata   in apel, in sensul ca respectiva expertiza nu  ar  fi  fost  motivata, aceasta nu se confirma, in cuprinsul  acestui  raport fiind   prezentate pe larg, atat   actele medicale   care au  intemeiat  opinia exprimata  in cuprinsul  sau  cat si  toate celelalte probatorii  administrate in  cauza, inclusiv primul raport de expertiza medico-legala   intocmit in prima instanta si neavizat  de catre Comisiile  cu  atributii  in acest  sens.
    In plus, in cuprinsul   completarii  la raportul  de noua  de expertiza medico-legala sunt analizate  si   actele medicale  invocate in apel, ceea  ce  inseamna ca   aceasta expertiza s-a  intocmit  pe baza  efectuarii   unor  investigatii  specifice  cu  luarea  in considerare  si a  acestor  probatorii noi. 
    Totodata, raportul de expertiza medico-legala  a fost  avizat  si  aprobat  in conditiile stabilite de art.24  din OG nr.1/2000  si  respectiv art.26  si  27  din HG nr.774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr.1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala   si   cuprinde date certe, in sensul ca a fost efectuat pe baza metodologiei specifice examinarii stiintifice   medicale psihiatrice,  precum si modul de valorizare a acestor rezultate in determinarea capacitatii  de   exercitiu  a  testatorului, respectiv a    capacitatii  acestuia de a    face aprecieri  critice   aspra   continutului  si  consecintelor juridice  ce  puteau   decurge din  actul  incheiat.
    In ceea   ce priveste  sustinerea   recurentului  in sensul  ca   exista contradictii  intre   actele   intocmite de   Comisia   de  Avizare   si  Control  a INML, care   in adresa  aflata la fila  92  dosar  fond, mentioneaza ca  "nu    se constata   elemente de natura criteriologica   psihiatrica   pentru  a se putea stabili   capacitatea de   exercitiu  a testatorului     iar  ulterior   avizeaza  raportul  de noua expertiza   medico  legala,  curtea  apreciaza ca   aceasta  se   impune a fi    analizata, pe de o  parte,    prin raportare la intregul   continut  al adresei  la   care se face trimitere -  comisia   de avizare  refuzand   emiterea   unui   aviz favorabil pentru  primul   raport  de expertiza  medico  legala  si  apreciind  ca se impune administrarea unei  noi  expertize, fara ca  in cuprinsul  acestui    inscris  sa   se   insereze   concluzia  ca   testatorul avea  discernamant la momentul  intocmirii  acestui  act juridic  iar pe de alta parte,  la imprejurarile in care a   fost  emis   avizul    favorabil  pentru  noua expertiza medico-legala - dupa anexarea   unor acte medicale noi,   comunicate   la  solicitarea instantei  de fond de catre Policlinica Titan -filele  134-137  dosar  fond.
      Or,  in acest context  nu  se poate retine  inconsecventa sau  contradictia  intre actele   si  avizele emise de catre aceasta   autoritate,  avizul   emis pentru noua expertiza, fiind intemeiat  pe elemente  probatorii  noi, suplimentare  celor   existente la momentul   emiterii  adresei    la care se face referire in cererea  de recurs.
     De altfel, sub aspectul acuratetei stiintifice a rezultatelor expertizelor medico-legale efectuate in cauza, instanta de apel  a solicitat avizul unui for superior Comisiei de avizare si control, si anume Comisiei superioare medico-legale din cadrul Institutului National de Medicina Legala, care, potrivit art.23 din Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 774/2000, reprezinta "autoritatea stiintifica suprema in domeniul medicinei legale, care verifica, evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific, la cererea organelor judiciare, continutul si concluziile diverselor acte medico-legale", Comisia superioara aproband   acest  raport.
     Avand in vedere considerentele prezentate, Curtea a apreciat ca nu existau temeiuri pentru ca instanta de apel sa dispuna anularea completarii  la   raportul  de   expertiza medico-legala administrate in apel  si    nici     pentru efectuarea altor noi expertize medico-legale,   in conditiile in care cele deja existente au facut obiectul  avizarii  de  specialitate a  Comisiei  superioare medico-legala, contestarea de catre recurent a rezultatelor stiintifice ale expertizelor deja efectuate, avizate si  aprobate,  nefiind echivalenta cu   aparitia unor "date noi medicale sau de ancheta", singurele care in acceptiunea art.28 alin.(1) din Regulamentul aprobat prin Hotararea Guvernului nr.774/2000  permit  instantelor sa dispuna efectuarea altor expertize medico-legale, fata de existenta acestui aviz nejustificandu-se nici chemarea in instanta a specialistilor care au participat la intocmirea expertizelor spre a da lamuriri suplimentare in legatura cu continutul lor stiintific.
  De asemenea, nu poate fi  apreciata ca fiind  fondata critica    recurentului   in sensul  ca   in  mod eronat   instanta de apel nu  a  retinut ca   nu  exista   acte medicale care sa ateste  ca testatorul  nu  avea discernamant, intrucat,  in  raport de cererile   cu  care au  fost  investite  in  cauza,   instantele de fond   aveau  obligatia de a administra acele    mijloace    de proba  care sa aiba   forta    juridica necesara    pentru  a sustine   stabilirea   prezentei sau  a   lipsei  discernamantului  testatorului,  invocata drept motiv de nulitate a   testamentului   intocmit  la data de 25.08.2004  si la   care fac  trimitere   expresa   dispozitiile   cuprinse  in  art.1 , 4 ,  15 si  24  din OG nr.1/2000 .
  Curtea   apreciaza in acest  sens ca, instanta de apel a apreciat in mod legal si temeinic, cum de altfel a retinut si instanta de fond,  concludenta probei cu  expertiza  medico-legala psihiatrica, cata vreme instantele de judecata nu  au   pregatirea  necesara pentru  a putea face aprecieri  de specialitate sub  aspectul    afectarii   discernamantului  testatorului  de bolile   indicate de reclamanta, la momentul  incheierii  actului  juridic   contestat si la care fac  referire   actele medicale  aflate la dosar. Pentru  aceleasi  considerente, imprejurarea   ca anterior    intervenirii  decesului  testatorului    starea de luciditate   si discernamantul acestuia  nu  au facut obiectul  unei    evaluari  de   specialitate, nu  excludeau  ci, dimpotriva   impuneau  a se     stabili, pe baza unor criterii   stiintifice,  de stricta specialitate, existenta   discernamantului   la momentul incheierii  actului   juridic contestat,  fiind  probat  in cauza  faptul  ca   testatorul  avea o  stare de sanatate   precara,    fiind  diagnosticat  cu   afectiuni extrem de grave -  aspect necontestat  de altfel de recurent,  efectele   acestora sub aspectul  capacitatii  de   exercitiu   a  acestuia, impunandu-se cu  atat mai  mult a fi  analizate de   catre  expertii   specialisti  in medicina legala.
     In raport  de  considerentele   ce preced, curtea retine ca motivele de recurs vizand expertizele medico-legale sunt neintemeiate, ceea ce face inoperante in speta cazurile de casare si modificare prevazute de art.304 pct.5 si 9 din Codul de procedura civila, in care acestea se incadreaza.
     In consecinta, in conformitate cu  prevederile art. 312 Codul de  procedura  civila, curtea va  respinge recursul  ca nefondat.
      In conformitate cu  prevederile art.274  alin.1  Codul de  procedura  civila, fata  de solutia ce urmeaza a fi   pronuntata   in cauza,  in sensul  respingerii  recursului  promovat  de catre recurentul  parat, retinand culpa procesuala   a  acestuia,  curtea, va admite cererea formulata  de   intimata   avand ca obiect cheltuieli de   judecata si va dispune  obligarea recurentului   la plata   sumei  de 300  lei  Ron,  cu  acest  titlu,  reprezentand   onorariu  avocat, potrivit  dovezilor aflate la fila  23  dosar  recurs.