Conflict de munca. Neformularea de obiectiuni cu privire la raportul de expertiza si nesolicitarea efectuarii unei contraexpertize, la care se adauga neadministrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice consta...
(Decizie nr. 6R din data de 06.01.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Conflict de munca. Neformularea de obiectiuni cu privire la raportul de expertiza si nesolicitarea efectuarii unei contraexpertize, la care se adauga neadministrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat. Efecte pe plan procesual.
Pe de alta parte, desi in recurs, partile au posibilitatea de a administra proba cu inscrisuri, potrivit art.305 C.pr.civ., partea recurenta nu a inteles sa administreze in cauza aceasta proba si sa depuna la dosar statele de plata ale intimatilor.
Asadar, in conditiile in care recurenta parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiza or administrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat, Curtea considera ca in mod corect au fost avute in vedere la solutionarea cauzei de catre instanta de fond concluziile expertizei efectuata in cauza.
Decizia civila nr. 6/R din 6 ianuarie 2010.
Prin sentinta civila nr.1361 din data de 29 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ Fiscal s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii C.L., B.N.M. si altii, s-a constatat ca reclamantii au desfasurat activitate la S.C. T SA preluata de parata S.C. DC SRL, activitate ce se incadreaza in grupa I - a de munca pentru fiecare reclamant si a fost obligata parata la efectuarea mentiunilor privitoare la grupa I-a de munca pentru fiecare reclamant, corespunzator perioadelor mentionate in dispozitivul sentintei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantii, in calitate de angajati ai SC T SA au prestat activitate in grupa I de munca, in perioadele aratate de catre acestia in tabelul anexa la cererea introductiva, insa conducerea societatii i-a trecut in mod nejustificat in grupa a ll-a de munca.
S-a constatat ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.3681/2.09.2004, SC T SA a transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile catre SC V SA Victoria, asociat unic la parata SC DC SRL, care s-a obligat totodata sa preia, sa pastreze si sa gestioneze arhiva SC T SA, ceea ce echivaleaza cu un transfer al unei parti din societate, acest transfer avand drept consecinta indreptatirea salariatilor sa beneficieze de protectia drepturilor lor decurgand din raporturile de munca potrivit art.169 Codul muncii.
Din verificarile carnetelor de munca ale reclamantilor, instanta de fond a retinut ca la rubrica angajator este precizat SC V SA, iar la altii SC T SA, iar din aceste mentiuni nu rezulta ca ar fi intervenit vreo modificare din punct de vedere al incadrarii salariale sau a locului de munca, aspecte care sa justifice trecerea intr-o alta grupa de munca.
De asemenea, din continutul procesului-verbal incheiat la data de 17 martie 2004, s-a retinut ca la un numar mare de salariati de pe platforma SC T SA, s-a acordat grupa l-a de munca in perioada cuprinsa intre 1976-2001, pentru activitatile desfasurate in sectiile de mecanica, transporturi, depozite etc., salariati aflati in aceeasi situatie cu reclamantii in privinta conditiilor de munca.
S-a considerat ca achitarea contributie la asigurarile sociale corespunzatoare grupei a ll-a de munca incepand din luna iunie 1992 nu poate conduce la concluzia ca activitatea desfasurata de reclamanti se incadreaza in aceasta grupa.
S-a avut in vedere ca art.13 din Ordinul nr.50/5.03.1990 prevede ca perioada lucrata dupa data de 18.03.1969 pana in prezent si in continuare, se incadreaza in grupele I si II de munca si ca art.3 din acelasi ordin precizeaza ca beneficiaza de incadrare in grupa I si II de munca, fara limitarea numarului personalului care este in activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele 1 si 2 din ordin.
Instanta de fond a omologat in totalitate raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert Z.V., din care reiese ca trecerea in grupa a ll-a de munca s-a facut fara nicio justificare temeinica si legala, de vreme ce perioadele cuprinse in tabelul ce face parte integranta din actiune pentru fiecare reclamant in parte se incadreaza in grupa l-a de munca, toti reclamantii lucrand in aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric.
S-a mentionat ca in conformitate cu HG nr.559/1990 in lista locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale din unitatile subordonate Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice, la punctul 8 sunt mentionate activitati de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici si concentrarea acidului sulfuric, precum si manipularea derivatilor acestor activitati.
Prin urmare, s-a apreciat ca incadrarea salariatilor in grupa a ll-a de munca s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art.3 din Ordinul nr.1566/1995.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs S.C DC SRL, criticand solutia pentru nelegalitate.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenta a aratat ca expertiza nu a fost efectuata de catre un expert in relatii de munca, ci de catre un expert contabil, care nu s-a prezentat la sediul S.C. DC S.R.L. pentru a consulta documentele din arhiva S.C. T S.A., societate unde au fost angajati reclamantii.
S-a mai aratat ca expertul trebuia sa constate ca locurile de munca de la S.C. T S.A. au fost incadrate unele in grupa I, altele in grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995 si ca simplul fapt de a fi angajati la SC T SA nu le da dreptul reclamantilor de a fi incadrati obligatoriu numai in grupa I de munca.
S-a solicitat a se retine ca fiind eronata concluzia expertului potrivit careia toate locurile de munca de pe platforma societatii corespund conditiilor de incadrare in grupa I de munca, de vreme ce nu toate locurile de munca sunt in sectii direct productive de ingrasaminte chimice.
S-a invederat ca Ordinul nr. 50/1990, in cele doua anexe ale sale, incadreaza explicit locurile de munca in grupe de munca, atat in grupa I cat si in grupa a II a de munca, ori concluziile expertului incalca prevederile acestui ordin, netinand cont de repartizarea locurilor de munca pe grupe, dupa conditiile specifice de la fiecare loc de munca.
S-a aratat ca expertul a considerat gresit ca daca toate locurile de munca sunt in perimetrul societatii, automat ele se incadreaza in grupa I de munca.
S-a mentionat ca rezulta ca locurile de munca si ocupantii acestora au fost incadrate unele in grupa I si altele in grupa a II-a si din modul cum a fost calculata contributia la asigurarile sociale, diferentiat pe grupe de munca, asa cum a impus Legea nr.49/1992, aspect care nu a fost studiat si luat in considerare de expert, desi trebuia sa cunoasca prevederile legale in legatura cu incadrarea in grupe de munca si sa constate ca locurile de munca ale reclamantilor nu se regasesc mentionate intre cele de grupa I.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurenta, incadrate in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., cat si din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta a fost investita sa solutioneze actiunea formulata de catre intimatii reclamanti, avand ca obiect constatarea faptului ca activitatea desfasurata de catre acestia la S.C. T SA preluata de parata S.C. DC SRL se incadreaza in grupa I de munca, precum si obligarea paratei la efectuarea mentiunilor privitoare la grupa I-a de munca pentru fiecare reclamant, corespunzator perioadelor lucrate.
Expertul desemnat de catre instanta de fond a verificat carnetele de munca ale intimatilor reclamanti, cat si alte inscrisuri prezentate de catre recurenta si a constatat ca reclamantii au lucrat in aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, concluzionand ca perioadele cuprinse in tabelul ce face parte integranta din actiune pentru fiecare reclamant in parte se incadreaza in grupa l-a de munca.
Potrivit incheierii de sedinta de la termenul la care a fost desemnat expertul contabil rezulta ca parata recurenta nu a avut nici o obiectiune cu privire la desemnarea acestuia, legat de competenta acestuia de a intocmi raportul de expertiza incuviintat in cauza.
De altfel, potrivit adresei nr.491041/7.04.2009 emisa de catre Tribunalul Bucuresti - Biroul local de expertize judiciare tehnice si contabile, expertul Z.V. care a efectuat expertiza dispusa in cauza este expert specializat in organizarea muncii, salarizare, caz in care criticile recurentei parate legate de lipsa de calificare a expertului numit de catre instanta de fond nu pot fi primite de catre Curte, neavand suport probator.
Din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca partile au fost convocate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire in ziua de 5.06.2009 la sediul SC D C SRL, in conformitate cu prevederile art.208 C.pr.civ., precum si faptul ca la data convocarii expertul s-a deplasat la sediul societatii, fiind astfel nefondata sustinerea recurentei sub acest aspect.
Curtea retine ca la data la care partile au fost convocate de catre expert, partea recurenta, reprezentata de catre doamna B.C., sef Serviciu Resurse Umane Salarizare, avea posibilitatea sa prezinte expertului statele de plata ale intimatilor la care face referire in recurs.
Or, in conditiile in care expertul nu a putut examina statele de plata din culpa recurentei parate, aceasta nu se poate prevala in cauza de propria turpitudine.
De altfel, dupa depunerea raportului de expertiza la dosarul de fond, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta de la termenul din 22 iunie 2009, parata recurenta a invederat primei instante faptul ca nu are obiectiuni la raportului de expertiza efectuat in cauza si nu a facut nici o referire la statele de plata ale intimatilor.
Pe de alta parte, desi in recurs, partile au posibilitatea de a administra proba cu inscrisuri, potrivit art.305 C.pr.civ., partea recurenta nu a inteles sa administreze in cauza aceasta proba si sa depuna la dosar statele de plata ale intimatilor.
Asadar, in conditiile in care recurenta parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiza or administrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat, Curtea considera ca in mod corect au fost avute in vedere la solutionarea cauzei de catre instanta de fond concluziile expertizei efectuata in cauza.
Prima instanta a tinut seama de constatarile expertului, care a evidentiat ca reclamantii au lucrat pe platforma unitatii la instalatiile de acid sulfuric, acid fosforic, ingrasaminte complexe, amoniac, acid azotic, uree, azotat de aluminiu din cadrul sectiilor NPK1, NPK2, Azotat si Azot, in procent de 100%, locuri care se incadreaza in grupa I de munca, conform pct.14, 21 din HG nr.456/1990 si a retinut judicios ca activitati de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici si concentrarea acidului sulfuric, precum si manipularea derivatilor acestor activitati sunt mentionate in lista locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale din unitatile subordonate Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, incadrate in grupa I, respectiv la punctul 8 din HG nr.559/1990.
De asemenea, instanta de fond a avut in vedere concluzia expertului, care a constatat ca la data intrarii in vigoarea a Ordinului 50/1990 reclamantii au fost incadrati ca si anterior in grupa I de munca, desfasurand activitate ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric in procent de 100%, apreciind in mod judicios ca incadrarea intimatilor reclamanti in grupa a II de munca s-a facut cu incalcarea dispozitiilor Ordinului nr.1566/1995.
Curtea retine ca in considerentele hotararii, in conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., prima instanta a aratat motivele pentru care a inlaturat apararea paratei referitoare la retinerea CAS corespunzator grupei a II-a de munca cu incepere din 1.04.1992, conform Legii nr.49/1992, precizand in acest sens ca din examinarea carnetelor de munca ale intimatilor-reclamantilor a rezultat ca nu exista nici o mentiune cu privire la schimbarea meseriei, functiei sau a locului de munca, care sa justifice trecerea acestora la grupa a II de munca.
Pentru toate considerentele aratate, avand in vedere faptul ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect prevederile legale incidente in cauza, Curtea va respinge ca nefondat recursul, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ.
Pe de alta parte, desi in recurs, partile au posibilitatea de a administra proba cu inscrisuri, potrivit art.305 C.pr.civ., partea recurenta nu a inteles sa administreze in cauza aceasta proba si sa depuna la dosar statele de plata ale intimatilor.
Asadar, in conditiile in care recurenta parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiza or administrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat, Curtea considera ca in mod corect au fost avute in vedere la solutionarea cauzei de catre instanta de fond concluziile expertizei efectuata in cauza.
Decizia civila nr. 6/R din 6 ianuarie 2010.
Prin sentinta civila nr.1361 din data de 29 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ Fiscal s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii C.L., B.N.M. si altii, s-a constatat ca reclamantii au desfasurat activitate la S.C. T SA preluata de parata S.C. DC SRL, activitate ce se incadreaza in grupa I - a de munca pentru fiecare reclamant si a fost obligata parata la efectuarea mentiunilor privitoare la grupa I-a de munca pentru fiecare reclamant, corespunzator perioadelor mentionate in dispozitivul sentintei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantii, in calitate de angajati ai SC T SA au prestat activitate in grupa I de munca, in perioadele aratate de catre acestia in tabelul anexa la cererea introductiva, insa conducerea societatii i-a trecut in mod nejustificat in grupa a ll-a de munca.
S-a constatat ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.3681/2.09.2004, SC T SA a transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile catre SC V SA Victoria, asociat unic la parata SC DC SRL, care s-a obligat totodata sa preia, sa pastreze si sa gestioneze arhiva SC T SA, ceea ce echivaleaza cu un transfer al unei parti din societate, acest transfer avand drept consecinta indreptatirea salariatilor sa beneficieze de protectia drepturilor lor decurgand din raporturile de munca potrivit art.169 Codul muncii.
Din verificarile carnetelor de munca ale reclamantilor, instanta de fond a retinut ca la rubrica angajator este precizat SC V SA, iar la altii SC T SA, iar din aceste mentiuni nu rezulta ca ar fi intervenit vreo modificare din punct de vedere al incadrarii salariale sau a locului de munca, aspecte care sa justifice trecerea intr-o alta grupa de munca.
De asemenea, din continutul procesului-verbal incheiat la data de 17 martie 2004, s-a retinut ca la un numar mare de salariati de pe platforma SC T SA, s-a acordat grupa l-a de munca in perioada cuprinsa intre 1976-2001, pentru activitatile desfasurate in sectiile de mecanica, transporturi, depozite etc., salariati aflati in aceeasi situatie cu reclamantii in privinta conditiilor de munca.
S-a considerat ca achitarea contributie la asigurarile sociale corespunzatoare grupei a ll-a de munca incepand din luna iunie 1992 nu poate conduce la concluzia ca activitatea desfasurata de reclamanti se incadreaza in aceasta grupa.
S-a avut in vedere ca art.13 din Ordinul nr.50/5.03.1990 prevede ca perioada lucrata dupa data de 18.03.1969 pana in prezent si in continuare, se incadreaza in grupele I si II de munca si ca art.3 din acelasi ordin precizeaza ca beneficiaza de incadrare in grupa I si II de munca, fara limitarea numarului personalului care este in activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele 1 si 2 din ordin.
Instanta de fond a omologat in totalitate raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert Z.V., din care reiese ca trecerea in grupa a ll-a de munca s-a facut fara nicio justificare temeinica si legala, de vreme ce perioadele cuprinse in tabelul ce face parte integranta din actiune pentru fiecare reclamant in parte se incadreaza in grupa l-a de munca, toti reclamantii lucrand in aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric.
S-a mentionat ca in conformitate cu HG nr.559/1990 in lista locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale din unitatile subordonate Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice, la punctul 8 sunt mentionate activitati de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici si concentrarea acidului sulfuric, precum si manipularea derivatilor acestor activitati.
Prin urmare, s-a apreciat ca incadrarea salariatilor in grupa a ll-a de munca s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art.3 din Ordinul nr.1566/1995.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs S.C DC SRL, criticand solutia pentru nelegalitate.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenta a aratat ca expertiza nu a fost efectuata de catre un expert in relatii de munca, ci de catre un expert contabil, care nu s-a prezentat la sediul S.C. DC S.R.L. pentru a consulta documentele din arhiva S.C. T S.A., societate unde au fost angajati reclamantii.
S-a mai aratat ca expertul trebuia sa constate ca locurile de munca de la S.C. T S.A. au fost incadrate unele in grupa I, altele in grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995 si ca simplul fapt de a fi angajati la SC T SA nu le da dreptul reclamantilor de a fi incadrati obligatoriu numai in grupa I de munca.
S-a solicitat a se retine ca fiind eronata concluzia expertului potrivit careia toate locurile de munca de pe platforma societatii corespund conditiilor de incadrare in grupa I de munca, de vreme ce nu toate locurile de munca sunt in sectii direct productive de ingrasaminte chimice.
S-a invederat ca Ordinul nr. 50/1990, in cele doua anexe ale sale, incadreaza explicit locurile de munca in grupe de munca, atat in grupa I cat si in grupa a II a de munca, ori concluziile expertului incalca prevederile acestui ordin, netinand cont de repartizarea locurilor de munca pe grupe, dupa conditiile specifice de la fiecare loc de munca.
S-a aratat ca expertul a considerat gresit ca daca toate locurile de munca sunt in perimetrul societatii, automat ele se incadreaza in grupa I de munca.
S-a mentionat ca rezulta ca locurile de munca si ocupantii acestora au fost incadrate unele in grupa I si altele in grupa a II-a si din modul cum a fost calculata contributia la asigurarile sociale, diferentiat pe grupe de munca, asa cum a impus Legea nr.49/1992, aspect care nu a fost studiat si luat in considerare de expert, desi trebuia sa cunoasca prevederile legale in legatura cu incadrarea in grupe de munca si sa constate ca locurile de munca ale reclamantilor nu se regasesc mentionate intre cele de grupa I.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurenta, incadrate in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., cat si din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta a fost investita sa solutioneze actiunea formulata de catre intimatii reclamanti, avand ca obiect constatarea faptului ca activitatea desfasurata de catre acestia la S.C. T SA preluata de parata S.C. DC SRL se incadreaza in grupa I de munca, precum si obligarea paratei la efectuarea mentiunilor privitoare la grupa I-a de munca pentru fiecare reclamant, corespunzator perioadelor lucrate.
Expertul desemnat de catre instanta de fond a verificat carnetele de munca ale intimatilor reclamanti, cat si alte inscrisuri prezentate de catre recurenta si a constatat ca reclamantii au lucrat in aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, concluzionand ca perioadele cuprinse in tabelul ce face parte integranta din actiune pentru fiecare reclamant in parte se incadreaza in grupa l-a de munca.
Potrivit incheierii de sedinta de la termenul la care a fost desemnat expertul contabil rezulta ca parata recurenta nu a avut nici o obiectiune cu privire la desemnarea acestuia, legat de competenta acestuia de a intocmi raportul de expertiza incuviintat in cauza.
De altfel, potrivit adresei nr.491041/7.04.2009 emisa de catre Tribunalul Bucuresti - Biroul local de expertize judiciare tehnice si contabile, expertul Z.V. care a efectuat expertiza dispusa in cauza este expert specializat in organizarea muncii, salarizare, caz in care criticile recurentei parate legate de lipsa de calificare a expertului numit de catre instanta de fond nu pot fi primite de catre Curte, neavand suport probator.
Din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca partile au fost convocate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire in ziua de 5.06.2009 la sediul SC D C SRL, in conformitate cu prevederile art.208 C.pr.civ., precum si faptul ca la data convocarii expertul s-a deplasat la sediul societatii, fiind astfel nefondata sustinerea recurentei sub acest aspect.
Curtea retine ca la data la care partile au fost convocate de catre expert, partea recurenta, reprezentata de catre doamna B.C., sef Serviciu Resurse Umane Salarizare, avea posibilitatea sa prezinte expertului statele de plata ale intimatilor la care face referire in recurs.
Or, in conditiile in care expertul nu a putut examina statele de plata din culpa recurentei parate, aceasta nu se poate prevala in cauza de propria turpitudine.
De altfel, dupa depunerea raportului de expertiza la dosarul de fond, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta de la termenul din 22 iunie 2009, parata recurenta a invederat primei instante faptul ca nu are obiectiuni la raportului de expertiza efectuat in cauza si nu a facut nici o referire la statele de plata ale intimatilor.
Pe de alta parte, desi in recurs, partile au posibilitatea de a administra proba cu inscrisuri, potrivit art.305 C.pr.civ., partea recurenta nu a inteles sa administreze in cauza aceasta proba si sa depuna la dosar statele de plata ale intimatilor.
Asadar, in conditiile in care recurenta parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiza or administrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat, Curtea considera ca in mod corect au fost avute in vedere la solutionarea cauzei de catre instanta de fond concluziile expertizei efectuata in cauza.
Prima instanta a tinut seama de constatarile expertului, care a evidentiat ca reclamantii au lucrat pe platforma unitatii la instalatiile de acid sulfuric, acid fosforic, ingrasaminte complexe, amoniac, acid azotic, uree, azotat de aluminiu din cadrul sectiilor NPK1, NPK2, Azotat si Azot, in procent de 100%, locuri care se incadreaza in grupa I de munca, conform pct.14, 21 din HG nr.456/1990 si a retinut judicios ca activitati de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici si concentrarea acidului sulfuric, precum si manipularea derivatilor acestor activitati sunt mentionate in lista locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale din unitatile subordonate Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, incadrate in grupa I, respectiv la punctul 8 din HG nr.559/1990.
De asemenea, instanta de fond a avut in vedere concluzia expertului, care a constatat ca la data intrarii in vigoarea a Ordinului 50/1990 reclamantii au fost incadrati ca si anterior in grupa I de munca, desfasurand activitate ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric in procent de 100%, apreciind in mod judicios ca incadrarea intimatilor reclamanti in grupa a II de munca s-a facut cu incalcarea dispozitiilor Ordinului nr.1566/1995.
Curtea retine ca in considerentele hotararii, in conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., prima instanta a aratat motivele pentru care a inlaturat apararea paratei referitoare la retinerea CAS corespunzator grupei a II-a de munca cu incepere din 1.04.1992, conform Legii nr.49/1992, precizand in acest sens ca din examinarea carnetelor de munca ale intimatilor-reclamantilor a rezultat ca nu exista nici o mentiune cu privire la schimbarea meseriei, functiei sau a locului de munca, care sa justifice trecerea acestora la grupa a II de munca.
Pentru toate considerentele aratate, avand in vedere faptul ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect prevederile legale incidente in cauza, Curtea va respinge ca nefondat recursul, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Expertize
Expertiza medico-legala psihiatrica. Conditii de admisibilitate a probei. - Decizie nr. 325 din data de 27.05.2010cerere de intrerupere executare pedeapsa. efectuarea expertizei medico-legale. - Hotarare nr. 353 din data de 07.06.2010
Amanarea executarii pedepsei pe motive medicale. Conditii. - Sentinta penala nr. 372 din data de 15.07.2009
Plangere impotriva actelor porcurorului. Expertiza contabila efectuata in faza actelor premergatoare. Incalcarea garantiilor prevazute de art. 118 c.p.p. Nelegalitate. - Sentinta penala nr. 625 din data de 27.08.2008
Internare medicala - Sentinta penala nr. 603 din data de 29.09.2009
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor. - Decizie nr. 839A din data de 08.05.2017
Procedura de insolventa. Denuntarea contractelor in derulare de catre administratorul judiciar. Notificarea denun?arii. Termen de prescriptie. - Decizie nr. 805A din data de 27.04.2017