Nepronuntare asupra unei exceptii procedurale

Nepronuntare asupra unei exceptii procedurale

Dosar nr. 419/268/2008 - decizia civila nr. 166/R din 03.03.2009

     Prin intampinarea formulata si inaintata primei instante la data de 09.05.2008, pe cale de exceptie parata a solicitat constatarea nulitatii contractului de imprumut, aratandu-se ca acest imprumut nu i-a fost efectiv acordat, nefiind depus la casieria societatii suma ce a constitui obiectul contractului (filele 28-30 d.f.).
     In consecinta, avand in vedere ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la exceptia sus aratata, cauza fiind astfel solutionata fara a se intra in cercetarea fondului, in temeiul art.312 alin.3 si alin.5 Cod de procedura civila tribunalul va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond.

Prin Sentinta civila nr.1262/26.09.2008 a Judecatoriei Odorheiu-Secuiesc a fost admisa actiunea BR, impotriva paratei SC M SRL si in consecinta:
Parata a fost obligata sa plateasca suma de 8275 lei, reclamantului, reprezentand imprumutul acordat societatii parate prin contractul nr.1/2004,
Parata a fost obligata sa plateasca reclamantului daune interese, calculate la dobanda BNR, aferente debitului, incepand cu data scadentei contractului, 01.07.2005 si pana la plata integrala a debitului.
Parata a fost obligata sa plateasca reclamantului si suma de 2083 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:
In baza contractului de imprumut nr.1, asociatul - reclamant a imprumutat societatea cu suma de 82.750.000 lei (ROL), cu termen de restituire la data de 01.07.2005.
Parata a contestat legalitatea contractului, pe care il considera a fi fictiv si nelegal, pe motiv ca imprumutul nu a fost efectiv depus la casieria societatii, precum si ca  data la care s-a intocmit contractul, este  anterioara inregistrarii societatii.
Instanta a apreciat ca din actul aflat la fila 52 rezulta depunerea in cursul lunilor octombrie si noiembrie 2004, din partea depunatorului - reclamant pe contul titularului - societatea parata a sumelor de 49.000.000 ROL si a 59.000.000 ROL, depunerii in numerar.
Atata vreme cat parata nu a facut dovada ca aceste depuneri aveau alt scop, instanta accepta sustinerea reclamantului potrivit careia sumele au fost destinate indeplinirii obligatiei contractuale de imprumutare.
Cu privire la contractul de imprumut, parata a contestat legalitatea si valabilitatea acestui act, insa nu a solicitat constatarea nulitatii lui.
S-a mai retinut ca potrivit contractului de cesiune, incheiat la data de 18.03.2005 (f.34) cedentul - reclamantul - a cedat pe seama cesionarului - asociat - persoana fizica al SC M SRL, cu  titlu oneros totalul partilor sale sociale, in numar de 9, cu o valoare nominala de cate 100.000 ROL fiecare, stipulandu-se ca cedentul nu mai are alte drepturi si obligatii izvorate din calitatea sa de asociat.
     Or, reclamantul nu pretinde nimic in calitate de asociat (fost asociat) ci in calitate de imprumutator.
     Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata SC M SRL, solicitand admiterea recursului si casarea sentintei atacate, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
     In subsidiar recurenta solicita modificarea sentintei, respingerea actiunii si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata in toate instantele (filele 16-18).
     In motivarea recursului se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei nulitatii absolute a "Contractului de imprumutare" nr.1 din 1 august 2004, invocata de recurenta-parata prin intampinarea formulata in cauza.
     Nulitatea absoluta a acestui act juridic a fost invocata sub doua aspecte, care au fost intelese gresit si au fost lasate nesolutionate de prima instanta, si anume: actul in cauza a fost intocmit fictiv de catre intimatul-reclamant, respectiv actul in cauza este nul, fiindca imprumutul nu s-a acordat niciodata.
     Primul motiv de nulitate absoluta a fost invocata si demonstrata prin administrarea probei cu interogatoriul intimatului-reclamant, care a recunoscut ca el a redactat si a semnat actul din cauza, a atestat si data intocmirii, dar nu a putut sa dea nici o explicatie a faptului ca de unde cunostea numarul de inregistrare in Registrul comertului a recurentei la data de 1 august 2004, pe cand societatea a fost inregistrata numai la data de 3 august 2004.
     Totodata in acest "contract" s-a trecut si codul de identificare  fiscala a recurentei, care a fost acordat numai la data de 4 august 2004.
     Potrivit art.41 din Legea nr.31/1990, societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul comertului, pana atunci neavand nici capacitate de exercitiu, nici capacitate de folosinta.
     In asemenea conditii, ca recurenta nu a putut sa se angajeze in raporturi juridice inainte sa se fi nascut ca persoana juridica.
     In ce priveste al doilea motiv de nulitate, acesta a fost gresit considerat ca fiind numai "un aspect al nedepunerii efective a banilor", astfel este evident ca instanta nu a cercetat fondul cauzei sub acest aspect.
     In drept se invoca dispozitiile art.304, pct.7, 9 si art.304, indice 1, art.312 din Codul de procedura civila
     Situandu-se pe o pozitie procesuala contradictorie, la data de 03.02.2009 intimatul BR a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca neintemeiat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea intampinarii se arata ca din moment ce in cuprinsul contractului se mentioneaza datele de identificare ale societatii (nr. de inregistrare la ORC si CUI) apare evident ca este vorba despre o eroare materiala, ce nu atrage nicidecum nulitatea conventiei.
     Potrivit dispozitiilor art.948 Cod civil conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza, nevalabilitatea acestora urmand sa atraga sanctiunea nulitatii.
     In ceea ce priveste sustinerea recurentei ca instanta de fond considera ca recurenta-parata nu a facut dovada ca depunerile aveau alt scop, ceea ce ar duce la "inversarea obligatiei de proba a partilor, potrivit art.1169 Cod civil", judecatoria face referire la faptul ca, la fila 52 din dosarul cauzei se afla dovada depunerii sumei solicitate, recurenta fiind cea care avea obligatia de a face dovada contrarie, atata timp cat neaga existenta imprumutului.
     In drept se invoca dispozitiile art.115 si art.274 C.pr.civ.
     Instanta constata ca recursul a fost formulat in termen si este legal timbrat.
     Examinand recursul declarat de recurenta in raport de motivele de recurs invocate, precum si sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedura civila, instanta constata ca acesta este intemeiat.
     Astfel, prin sentinta atacata instanta de fond a admis actiunea pentru pretentii formulata de reclamant, obligand parata societate la plata sumei de 8.275 lei cu titlu imprumut, precum si daune interese.
     Unul dintre argumentele principale ale primei instante in luarea acestei hotarari este ca parata nu a solicitat constatarea nulitatii contractului de imprumut in speta, ci a contestat doar legalitatea si valabilitatea acestuia.
     Contrar acestei constatari tribunalul observa ca prin intampinarea formulata si inaintata primei instante la data de 09.05.2008, pe cale de exceptie parata a solicitat constatarea nulitatii contractului de imprumut, aratandu-se ca acest imprumut nu i-a fost efectiv acordat, nefiind depus la casieria societatii suma ce a constitui obiectul contractului (filele 28-30 d.f.).
     In consecinta, avand in vedere ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la exceptia sus aratata, cauza fiind astfel solutionata fara a se intra in cercetarea fondului, in temeiul art.312 alin.3 si alin.5 Cod de procedura civila tribunalul va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond.
     Cu ocazia rejudecarii prima instanta se va pronunta cu privire la toate capetele de cerere, exceptiile si apararile invocate de parti, va administra orice alte probe necesare dezlegarii pricinii, urmand sa pronunte o hotarare prin prisma dispozitiilor legale incidente.