Indemnizatie lunara pentru cresterea copilului

Continut speta Indemnizatie lunara pentru cresterea copilului

              Prin Decizia nr. 421/R din 1 Octombrie 2014, pronuntata in dosarul nr. 456/96/2013, de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia a I civila, a fost admis recursul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 961 din 25 martie 2014, pronuntata de Tribunalul Harghita.
A fost modificata in parte hotararea atacata, in sensul ca societatea comerciala parata a fost obligata sa plateasca reclamantei o despagubire egala cu valoarea actualizata a indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului de care ar fi beneficiat reclamanta timp de 2 ani, in temeiul OUG nr. 111/2010, incepand cu data de 2 mai 2011, cu cheltuieli de judecata, in prima instanta  in suma de 1.500 lei, pe seama reclamantei
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii atacate, care nu contravin prezentei.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de societatea comerciala parata, impotriva aceleiasi hotarari.
Parata a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr. 961 din 25 martie  2014, pronuntata in dosarul nr. 456/96/2013, Tribunalul Harghita a admis in parte actiunea civila reclamantei si, in consecinta:
- a obligat parata sa plateasca pe seama reclamantei contributiile aferente catre bugetele de asigurari sociale de stat, de somaj, precum si cel al asigurarilor de sanatate, aferente perioadei 02.01.2009 - 22.12.2010;
- a obligat parata sa procedeze la inscrierea in carnetul de munca al reclamantei, precum si in registrul general de evidenta al salariatilor, a tuturor mentiunilor legale si obligatorii, aferente perioadei 02.01.2009 - 22.12.2010;
- a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecata.
Prin aceeasi sentinta instanta de fond a  respins  celelalte capete de cerere din actiunea introductiva.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a retinut ca
Prin Sentinta civila nr. 2828/03.11.2011, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 1547/96/2011, ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 637/R/20.04.2012, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia I Civila in dosarul cu acelasi numar, s-a dispus anularea deciziei de concediere a reclamantei nr. 56 din 22.12.2010, emisa de catre parata si obligarea paratei la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta incepand cu data emiterii deciziei contestate, respectiv incepand cu data de 22.12.2010 si pana la expirarea perioadei pentru care reclamanta era indreptatita sa beneficieze de concediu si indemnizatie de maternitate. Prin aceeasi hotarare  parata a fost obligata sa procedeze la inscrierea acestor mentiuni in carnetul de munca al reclamantei, pentru perioada aferenta anului 2010 si sa completeze in registrul general de evidenta a salariatilor pentru perioada anului 2011, precum si sa transmita aceste date Inspectoratului Teritorial de Munca Harghita.
Prin actiunea dedusa judecatii in prezenta cauza reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata pe seama reclamantei a impozitelor si a contributiilor aflate in sarcina sa catre bugetul de stat, functie de specificul fiecarei contributii in parte, pentru perioada 02.01.2009 - 22.12.2010 si obligarea paratei sa inscrie in carnetul de munca al reclamantei, precum si in registrul general de evidenta al salariatilor, toate mentiunile legale si obligatorii, aferente perioadei 02.01.2009 - 22.12.2010. Totodata reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu valoarea actualizata a indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului, de care ar fi beneficiat timp de 2 ani, in temeiul prevederilor OUG nr. 111/2010.
In ceea ce priveste pretentiile reclamantei formulate in prezenta cauza referitoare la obligarea paratei la plata impozitelor si a contributiilor catre bugetul de stat si obligarea paratei la inscrierea in carnetul de munca al reclamantei, precum si in registrul general de evidenta al salariatilor, a tuturor mentiunilor legale si obligatorii, se constata ca acestea vizeaza perioada anterioara datei de 22.12.2010, cand parata a dispus concedierea reclamantei, respectiv perioada 02.01.2009 - 22.12.2010.
Parata a sustinut faptul ca in intervalul de timp sus-mentionat, au existat perioade de timp in care reclamanta fie a figurat in concediu fara plata, fie a lipsit de la locul de munca
Curtea, a avut in vedere ca in dosarul nr. 729/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Toplita, administratorul societatii parate a fost cercetata penal pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 si a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 290 din Codul penal.
Ca atare, instanta de recurs apreciaza ca dispozitiile din sentinta atacata referitoare la admiterea cererilor reclamantei de obligare a paratei la plata tuturor contributiilor catre bugetul de stat, aferente perioadei 02.01.2009 - 22.12.2009 si la inscrierea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca al reclamantei si in registrul de evidenta al salariatilor sunt legale, nefiind incidente niciunul din motivele de recurs prevazute de art. 304, respectiv art. 3041 din Codul de procedura civila care ar putea atrage sub acest aspect modificarea sau casarea hotararii instantei de fond si in consecinta recursul declarat de parata este nefondat.
In ceea ce priveste capatul de cerere din actiunea introductiva avand ca obiect obligarea paratei la plata unor despagubiri egale cu valoarea actualizata a indemnizatiei pentru cresterea copilului de care ar fi beneficiat reclamanta in temeiul OUG nr. 111/2010, instanta de fond a respins aceasta cerere, retinand ca atributul exclusiv in sensul calcularii si acordarii indemnizatiei solicitate ii revine unui alt organism specializat in acest sens, respectiv  directiilor judetene de munca, solidaritate sociala si familie, fapt pentru care angajatorul nu poare fi obligat la plata unor astfel de drepturi.
Referitor la aceste pretentii ale reclamantei trebuie precizat ca obiectul capatului de cerere mentionat nu l-a constituit acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului reglementata de OUG nr. 111/2010, ci acordarea de despagubiri echivalente cu cuantumul acestei indemnizatii, despagubirile respective fiind solicitate de reclamanta pentru prejudiciul constand in pierderea sansei de a beneficia timp de 2 ani, de indemnizatia in discutie, reclamanta solicitand sub acest aspect angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, cererea fiind intemeiata pe prevederile art. 1381, art. 1385 si art. 1386 din Codul civil.
Din probele administrate in cauza rezulta ca ulterior nasterii minorei, reclamanta a solicitat in conformitate cu prevederile OUG nr. 111/2010 acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului, insa prin Decizia nr. 13/04.05.2012, emisa de Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala Harghita cererea a fost respinsa pe motiv ca nu s-au depus acte doveditoare, respectiv adeverinta eliberata de angajator privind veniturile nete permanente realizate in ultimul an anterior nasterii copilului. Aceasta adeverinta nu a fost eliberata de angajator in contextul in care nu fusesera achitate contributiile sociale aferente salariului cuvenit reclamantei, contributii la plata carora parata a fost obligata prin sentinta pronuntata in prezenta cauza.
Curtea a retinut ca pentru neplata integrala a contributiilor sau impozitelor catre bugetul de stat ori pentru alte nereguli, constatate de catre organele abilitate de control, raspunderea penala nu exclude si angajarea raspunderii civile.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a paratei la plata unor despagubiri egale cu valoarea actualizata a indemnizatiei pentru cresterea copilului de care aceasta ar fi beneficiat in temeiul OUG nr. 111/2010, instanta de recurs retine ca reclamanta, desi imediat dupa nasterea copilului a facut demersuri pentru a i se acorda indemnizatia pentru cresterea copilului la care era indreptatita, aceste demersuri au ramas fara rezultat, in conditiile in care din culpa paratei nu au putut fi prezentate toate actele care dovedeau imprejurarea ca reclamanta indeplineste conditiile prevazute de OUG nr. 111/2010 pentru acordarea indemnizatiei  solicitate.
Sustinerile paratei in sensul ca reclamanta nu a facut demersuri pentru acordarea indemnizatiei in termenele prevazute de OUG nr. 111/2010 sunt nefondate, avand in vedere ca din actele dosarului rezulta ca reclamanta a facut aceste demersuri. De asemenea, sunt nefondate si sustinerile acesteia  in sensul ca reclamanta nu ar fi indeplinit conditiile pentru acordarea indemnizatiei, in conditiile in care intre parti au existat raporturi de munca pana la nasterea minorei.
Intrucat din cauza faptei paratei, care nu i-a eliberat actele necesare, reclamanta a fost lipsita de posibilitatea de a mai beneficia de indemnizatia respectiva, este evident ca aceasta a suferit un prejudiciu, fiind astfel indeplinite conditiile prevazute de art. 1357 din Codul civil pentru angajarea raspunderii civile delictuale a acesteia.
Cat priveste capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata aferente judecarii cauzei in prima instanta, prin sentinta atacata instanta de fond a dispus obligarea paratei la plata in favoarea reclamantei a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, desi reclamanta a facut dovada ca a suportat cheltuieli de judecata in cuantum de 1.500 lei, constand in onorariu avocatial, suma respectiva fiind achitata conform chitantei depuse la fila 98 din dosarul instantei de fond. Prin sentinta pronuntata solutia de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecata solicitate de reclamanta nu a fost motivata.
Fiind in culpa procesuala, Curtea retine ca in speta sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 274 Cod procedura civila pentru obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. Trebuie precizat ca in privinta cheltuielilor de judecata sunt aplicabile prevederile art. 274 din vechiul Cod de procedura civila si nu prevederile art. 451 alin. 1 si 2 coroborate cu prevederile art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, retinute de instanta de fond, avand in vedere ca actiunea introductiva a fost inregistrata la data de 31.01.2013, deci anterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila.