Exceptie de nelegalitate

Continut speta Exceptie de nelegalitate

Prin Decizia nr. 1639/R din 12 martie 2014, pronuntata in dosarul nr. 393/96/2013*, de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, s-a admis recursul reclamantei, impotriva Sentintei nr. 478/8.11.2013 pronuntate de Tribunalul Harghita, in dosarul nr. 393/96/2013*. S-a modificat in tot hotararea atacata si s-a admis exceptia de nelegalitate invocata de reclamanta in dosarul nr. 1411/96/2012 al Judecatoriei Miercurea-Ciuc, constatand nelegalitatea art. 10 din Anexa la H.C.L. nr. 230/26.11.2010.
Instanta de control judiciar a retinut ca, prima instanta nu a examinat nici macar implicit motivul de nelegalitate adus in discutie de reclamanta vizand nesocotirea in cauza de catre autoritatea locala a prevederilor art. 5 alin. 4 din OG nr. 2/2001, prin aceea ca a reglementat posibilitatea aplicarii sanctiunii complementare a blocarii rotilor si a ridicarii autovehiculului, in conditiile in care o asemenea sanctiune poate fi stabilita numai prin lege speciala.
Trecand la analiza pe fond a argumentului reclamantei-recurente, Curtea constata ca potrivit art. 10 din HCL nr. 230/2010 "Stationarea sau parcarea fara indeplinirea obligatiilor precizate la art. 4 (detinerea unui tichet de parcare sau abonament valabil) constituie contraventie si se sanctioneaza cu avertisment si cu blocarea unei roti a autoturismului, iar dupa expirarea a 48 de ore de la blocarea rotii, cu ridicarea, transportul si depozitarea autoturismului".
Dupa cum rezulta din reglementarea de mai sus, masura blocarii rotilor si a ridicarii autoturismului au fost instituite cu titlu de sanctiuni contraventionale complementare (textul mentionand expres ca "se sanctioneaza cu"), cele doua masuri fiind alaturate sanctiunii principale a avertismentului. Avand in vedere modul in care autoritatea locala a inteles sa reglementeze masurile in discutie nu poate fi primita sustinerea intimatei SC C SRL ca, in cauza nu s-a urmarit instituirea unei sanctiuni complementare, ci reluarea unei masuri tehnico-administrative stabilite de HG nr. 147/1992. Fiind asadar in prezenta unor sanctiuni contraventionale, se impune verificarea compatibilitatii acestora cu normele dreptului comun in materie, cuprinse in OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din OG nr. 2/2001 sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare. Conform art. 5 alin. 3 Sanctiunile contraventionale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii; b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati; c) inchiderea unitatii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activitatii agentului economic; f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv; g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.
Potrivit art. 5 alin. 4 din OG nr. 2/2001, "Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare". Textul citat permite asadar reglementarea si a altor sanctiuni complementare, insa cu conditia ca ele sa fie normate prin legi speciale. Hotararile de consiliu local nu sunt legi in sensul art. 73 alin. 1 din Constitu?ie, ele constituind acte secundum legem.
In acelasi timp, daca am aprecia ca prin sintagma "legi speciale" trebuie inteles orice act normativ, si nu doar actele juridice avand forta juridica a legii, prevederile art. 5 alin. 2 si 4 din OG nr. 2/2001 ar fi lipsite de sens, cata vreme este de principiu ca printr-o norma (speciala) ulterioara se poate deroga de la o norma generala. Largirea intelesului notiunii "legi speciale" ar fi contrara sensului termenului si contrara citirii gramaticale a textului, fara a exista vreun motiv care sa fundamenteze constatarea ca ne-am afla in fata unui text neclar care sa justifice interpretare, mai ales ca in cuprinsul OG nr. 2/2001 (bunaoara, in art. 8 alin. 2, art. 9, art. 15 alin. 3), legiuitorul foloseste in sensul lor restrans si propriu notiunile de lege, ordonanta, hotarare a guvernului sau a autoritatilor locale.
Curtea mai retine ca art. 2 alin.2 din OG nr. 2/2001 care prevede ca "prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului", indica domeniile de activitate in care autoritatile locale dispun de competenta de reglementare, insa aceasta competenta trebuie exercitata si cu respectarea normelor din OG nr. 2/2001, inclusiv a celor privind sanctiunile. Cu alte cuvinte, prin hotarari de consiliu local se pot incrimina contraventii si aplica sanctiuni in toate domeniile in care nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului, insa sanctiunile care pot fi aplicate trebuie sa fie in conformitate cu art. 5 din OG nr. 2/2001.
In mod similar, norma de la art. 128 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 , potrivit careia "autoritatile administratiei publice locale stabilesc reglementari referitoare la regimul de acces si circulatie, stationare si parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul politiei rutiere", atribuie competenta autoritatilor de a adopta reglementari in domeniile aratate, insa aceasta competenta trebuie exercitata cu respectarea si a celorlalte exigente impuse de alte norme, cum este si art. 5 din OG nr. 2/2001.
In consecinta, avand in vedere ca, fata de art. 5 alin. 4 din OG nr. 2/2001, consiliile locale nu au competenta de a reglementa sanctiunile complementare supuse analizei, trebuie retinuta nelegalitatea art. 10 din HCL 230/2010, in ceea ce priveste instituirea sanctiunilor complementare in discutie.
Cu privire la considerentele primei instante, pe de o parte, asa cum s-a retinut mai sus, ele nu raspund nici in treacat la argumentul reclamantei, analizat in cele ce preced si care determina nelegalitatea hotararii de consiliu, iar pe de alta parte ele privesc aspecte, corect retinute, care nu au fost aduse in discutie de reclamanta, astfel ca este de prisos reanalizarea acestora in acest cadru.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedura civila, recursul dedus judecatii a fost admis, in sensul modificarii in tot a hotararii atacate si a admiterii exceptiei de nelegalitate invocate de reclamanta M.M. in dosarul nr. 1411/96/2012 al Judecatoriei Miercurea-Ciuc, cu consecinta constatarii nelegalitatii art. 10 din Anexa la H.C.L. nr. 230/26.11.2010, in ceea ce priveste instituirea sanctiunilor complementare constand in blocarea unei roti a autoturismului, respectiv ridicarea, transportul si depozitarea autoturismului.