Nepronuntarea asupra tuturor cererilor depuse la dosar

Nepronuntarea asupra tuturor cererilor depuse la dosar

Dosar nr. 80/258/2006 - decizia civila nr. 242/R din 25.03.2009
        
          Instanta nu s-a pronuntat asupra cererii formulate de FA si AA. Aceste persoane - desi nu au indicat nici un  text legal - rezulta din cuprinsul actiunii, ca au formulat pretentii proprii in legatura cu imobilul din litigiu si ca se pretind mostenitorii legali al proprietarului tabular. Prin urmare, cererea lor trebuia sa fie calificata ca si cerere de interventie in interes propriu si trebuia sa fie solutionata dupa regulile impuse de dispozitiile art. 49 si urm. din Codul de pr.civ.

Prin Sentinta civila nr. 1901 din data de 4 Decembrie 2007, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul RM in contradictoriu cu paratii TI si TA prin curator.
In considerentele sentintei, prima instanta a retinut ca reclamantul a solicitat pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate ca  paratul TI a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafata de 110 mp., pe care se afla o casa din lemn cu o camera si o bucatarie inscrisa in CF nr.5262 prin uzucapiune de peste 40 ani, sa pronunte o hotarare judecatoreasca care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare a imobilului de catre reclamant de la paratul TI in baza antecontractului  autentic de vanzare cumparare nr.646/17.06.2003, sa dispuna intabularea dreptului de proprietate in registrul de publicitate imobiliara si obligarea paratului TI la plata cheltuielilor de judecata.
Paratul nu s-a prezentat in fata instantei si nu a formulat intampinare.
Examinand cererea formulata instanta de fond a avut in vedere ca asupra imobilului inscris in CF nr.5262, nr.top.382, casa si curte in suprafata de 122 mp, figureaza in calitate de proprietar tabular parata TA.
     Din continutul antecontractului autentificat sub nr.646/17.06.2003 de BNP, incheiat intre paratul TI si reclamantul RM, rezulta ca primul, in calitate de promitent al  vanzarii, a preluat suma de 50.000.000 ROL cu titlu de pret al vanzarii-cumpararii, in schimbul caruia s-a obligat sa vanda prin act autentic de vanzare cumparare reclamantului, in calitate de promitent al cumpararii, dreptul sau de proprietate asupra imobilului ce formeaza obiectul cauzei, dobandit cu titlu de  cumparare, neintabulat inca pe numele sau.
     La dosarul cauzei s-a depus dovada dobandirii cu titlu de cumparare a imobilului de catre paratul TI, respectiv actul de cumparare al acestuia, desi in antecontract se face referire la acesta.
De asemenea, in actiunea introductiva nu este indicat anul
inceperii posesiei de catre parat, neexistand nici o alta dovada in acest sens, pentru ca instanta  sa fie in masura sa aprecieze legea aplicabila in cauza pentru constatarea uzucapiunii ce se invoca, respectiv Decr.Lege nr.115/1939 sau dispozitiile Codului civil, aratandu-se doar  ca acesta poseda imobilul de peste 40 ani.
Reclamantul a propus martori  in vederea dovedirii acestei imprejurari. Desi cererea privind proba testimoniala a fost admisa, ei nu au fost prezentati in fata instantei, astfel s-a constatat decaderea reclamantului din administrarea acestei probe.
        In fine, instanta a mai avut in vedere ca numitii FA si AA prin inscrisul depus la dosar la fila 38 au aratat ca sunt nepotii proprietarei tabulare TA si, desi in sedinta publica din data de 17.05.2007 s-a pus in discutie acest aspect, reclamantul nu a inteles sa-i cheme in judecata si pe acestia, invocand ca nu sunt descendentii paratei.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul RM solicitand admiterea apelului si schimbarea sentintei in sensul  admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In esenta apelantul a criticat sentinta sustinand ca instanta de fond nu a exercitat rol activ in solutionarea litigiului dedus judecatii. Astfel, desi a fost admisa proba testimoniala, martorii nu au fost audiati pentru ca au refuzat sa se prezinte in fata instantei. In aceste conditii, instanta avea la indemana sa cheme martorii in fata instantei sub sanctiunea amenzii sau sa puna in discutie inlocuirea lor.
Apelantul a mai aratat  ca in conditiile in care el a refuzat sa cheme in judecata alte persoane, instanta tot in virtutea rolului activ trebuia sa se pronunte si cu privire la cererea depusa de numitii FA si AA, care au pretins ca sunt mostenitorii proprietarei tabulare TA.
In apel aceste persoane au depus o cerere prin care au solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei pronuntate de judecatorie.
Apelantul RM a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a celor doua persoane.
In vedere stabilirii ca valoarea litigiului este sub 100 mii lei, tribunalul a pus in discutie recalificarea caii de atac din apel in recurs.
Reprezentantul apelantului a sustinut ca obiectul litigiului reprezinta constatarea dobandirii unui drept si prin urmare hotararea este supusa apelului si recursului.
Referitor la calea de atac, avand in vedere Decizia nr.32/2008 a ICCJ, data in interesul legii, tribunalul a stabilit ca  obiectul litigiului este constatarea existentei unui drept patrimonial, astfel evaluabil in bani. Valoarea litigiului fiind sub 100 mii lei, instanta a dispus recalificarea caii de atac din apel in recurs.
Examinand in recurs, sentinta sub aspectul motivelor invocate, precum si din oficiu, potrivit art.304/1 Cod pr.civ. tribunalul retine urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a numitilor FA si AA, nu va fi analizata in aceasta faza procesuala pentru ca ei nu au fost citati in acest proces la instanta de fond. Nefiind parti in prima faza procesuala ei nu sunt parti nici in recurs.
Critica referitoare la lipsa rolului activ al instantei de fond este intemeiata. In procesul civil partile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfasurarea judecatii, atat prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cat si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le poate dispune.
     Aceste drepturi legale ale participantilor la judecata sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialitatii. Pentru asigurarea contradictorialitatii in procesul civil, instanta are obligatia de a pune in discutia partilor toate aspectele de fapt si de drept pe baza carora va solutiona litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigura implicit si respectarea dreptului la aparare, este sanctionata cu nulitatea hotararii.
  Potrivit art.129 Cod pr.civ. judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Reclamantul a invocat in sustinerea cererii dispozitiile art. 1846-1855 Cod civil dar cu toate acestea hotararea a fost pronuntata in temeiul D-L. 115/1938
Din analiza prevederilor art. 1837-1890 Cod civil, rezulta ca pentru a se dobandi dreptul de proprietate pe calea prescriptiei achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi ca s-a exercitat o posesie reala, respectiv ca posesorul a avut detentia materiala a imobilului (corpus) si s-a comportat ca un adevarat proprietar (animus), o perioada de minim 30 de ani. De asemenea, mai este necesar a se dovedi ca posesia a fost utila, respectiv neviciata. Pentru a nu fi viciata posesia trebuie sa fie continua, publica, pasnica si sa nu fie precara. De asemenea posesia nu trebuie sa fie echivoca.
Instanta nu s-a pronuntat asupra cererii formulate de FA si AA. Aceste persoane - desi nu au indicat nici un  text legal - rezulta din cuprinsul cererii, ca au formulat pretentii proprii in legatura cu imobilul din litigiu si ca se pretind mostenitorii legali al proprietarului tabular. Prin urmare, cererea lor trebuia sa fie calificata ca si cerere de interventie in interes propriu si trebuia sa fie solutionata dupa regulile impuse de dispozitiile art. 49 si urm. din Codul de pr.civ.
Neprocedand in acest mod, prima instanta a solutionat cauza fara sa cerceteze litigiul pe fond. Astfel fiind, se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In rejudecare, instanta se va pronunta cu privire la cererea formulata de FA si AA si va cerceta daca sunt intrunite conditiile de admisibilitate a cererii referitoare la dobandirea dreptului de proprietate pe calea prescriptiei achizitive, in temeiul art. 1846-1855 C. civ. Cu ocazia rejudecarii, prima instanta va avea in vedere de asemenea si criticile pe care recurentul le-a formulat impotriva sentintei in fata instantei de recurs.